1ra-1151/2019 — art. 217-1 al. 3 lit. b, f CP

1ra-1151/2019 — art. 217-1 al. 3 lit. b, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1151/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

17 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Guzun Ion, Catan Liliana, Bejenaru Iurie și Mardari Dumitru,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Andronic Natalia, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 mai 2018,

în cauza penală privindu-l pe

Maxim Victor Xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în mun. Xxxxx,

str. Xxxxx, xxx, ap. xx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

2018, Maxim Victor a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii, prevăzute de

art. 2171 alin. (3) lit. b), f) Cod penal, și în baza acestei legi, cu aplicarea prevederilor

art. 3641 alin. (8) Cod de procedura penală, i s-a numit pedeapsa în formă de

închisoare, pe un termen de 2 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis cu

privarea de dreptul de a ocupa orice funcție sau orice activitate în domeniul

circulației substanțelor narcotice pe un termen de 5 ani.

administrate în faza de urmărire penală, instanța a constatat, că inculpatul Maxim

Victor, acționând cu intenție directă și prin înțelegere prealabilă cu alte persoane în

privința cărora cauza penală la data de 07 februarie 2017 a fost disjunsă într-o

procedură separată, urmărind scopul punerii în circulație ilegală a drogurilor în

proporții mari, în scop de înstrăinare, în vederea obținerii profitului, dându-și seama

de caracterul prejudiciabil al acțiunilor lor, prevăzând urmările și dorind în mod

1

conștient survenirea acestora, distribuind preventiv rolurile între ei, într-o perioadă

nedeterminată de timp și în circumstanțe necunoscute au intrat în posesia

substanțelor stupefiante pe care le-a deținut pînă la data de 26 octombrie 2016.

Astfel, la data de 26 octombrie 2016, aproximativ la ora 16:00, în rezultatul

percheziției efectuate la domiciliul acestuia pe adresa mun. Xxxxx, or. Xxxxx, str.

Xxxxx, în dormitorul apartamentului, într-un laborator improvizat au fost depistate

și ridicate 15 pachete din polietilenă în care se afla o masa vegetală de culoare verde

închisă cu miros specific, 13 plante în stare vegetativă, o cutie metalică în interiorul

căreia se afla o masa vegetală mărunțită de culoare verde închisă cu miros specific,

un aparat metalic în interiorul căruia se afla o masă vegetală de culoare verde închisă

cu miros specific, un cântar electronic de scară mică cu depuneri de masă vegetală

de culoare verde închisă.

Conform concluziei raportului de expertiză nr. 34/12/1 -R-6471 din 18

noiembrie 2016, plantele în stadie verde de vegetație, prezentate la examinare în

număr de 13, ridicate la 26.10.2016 în rezultatul efectuării percheziției la domiciliul

cet. Maxim Victor, amplasat pe str. Xxxxx, xx, ap. xx, or. Xxxxx, mun. Xxxxx

reprezintă plante de Cannabis (cânepă), care conțin componentul narcotic activ

tetrahidrocannabinol și se atribuie la substanțele narcotice. Masa vegetală în stadie

verde de vegetație de culoare verde-cafenie prezentată la examinare într-un pachet

din polietilenă incolor, ridicată în aceleași circumstanțe, reprezintă marihuană.

Cantitatea substanței narcotice (marihuană în stadie verde de vegetație) alcătuiește

138,0 g (materie verde) și conform Hotărârii Guvernului RM nr. 79 din 23 ianuarie

2006 constituie proporții mari. Masa vegetală uscată de culoare verde-cafenie

prezentată la examinare în 14 pachete din polietilenă incoloră de tip zip-lock (unele

mărunțite, în cantitățile 22,464 + 27,035 + 10,395 + 10,186 + 12,065 + 10,321 + 10,282+

10,770+ 10,178+ 15,432+ 16,346 + 2,555 + 1,026+ 1,054 g) și într-o cutie din metal (1,663

g), precum și masele vegetale depistate în cele două rîșnițe din metal (0,108 și 0,631

g), ridicate în aceleași circumstanțe, reprezintă marihuană, care se atribuie la

categoria substanțelor narcotice care conform Hotărîrii Guvernului RM nr. 79 din 23

ianuarie 2006 constituie proporții mari.

Astfel, instanța de fond a constatat că prin acțiunile sale intenționate,

inculpatul Maxim Victor a comis infracțiunea prevăzută de art. 2171 alin. (3) lit. b), f)

Cod penal, individualizată prin „circulația ilegală a drogurilor în scop de înstrăinare,

adică semănatul, cultivarea de plante ce conțin droguri, prelucrarea, producerea, păstrarea,

expedierea, distribuirea drogurilor săvîrșite în scop de înstrăinare, de mai multe persoane în

praporii mari”.

2

3.1. procurorul în Procuratura mun. Chișinău, Oficiul Buiucani Lesnic Andrei,

prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri

noi potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Maxim Victor

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. b), f)

Cod penal, să-i fie numită pedeapsa în formă de închisoare, pe un termen de 4 ani,

cu executare în pentenciar de tip semiînchis cu privarea de dreptul de a ocupa orice

funcții și activități în domeniul substanțelor narcotice pe un termen de 4 ani.

În motivarea apelului declarat, procurorul a invocat că instanța de fond nu a

luat în considerație că pedeapsa neprivativă de libertate stabilită sub limita minimă

îl v-a favoriza pe inculpat să comită acțiuni similare, astfel că instanța de fond a

deviat de la politica punitivă a statului în cazul infracțiunilor contra vieții și sănătății

persoanei, deoarece a fost comisă o infracțiune gravă, intenționat și din interes

material, inculpatul nu a considerat necesar de a divulga persoanele cărora li s-a

distribuit drogurile precum și a celor cu care a colaborat la comiterea infracțiunii, nu

au fost constatate circumstanțe care să se conchide rațional ca inculpatului să-i fie

stabilită pedeapsa sub limita minimă, astfel procurorul consideră că sentința aplicată

a fost adoptată în rezultatul admiterii individualizării greșite a pedepsei penale.

3.2. Avocatul Roman Aronov în numele inculpatului, care a solicitat casarea

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri noi potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Maxim Victor să fie recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. b), f) Cod penal, și a-i numi

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani cu privarea de dreptul de a

ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de 3 ani în

aspectul legat de circulația drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora, în

baza art. 90 Cod penal, a suspenda condiționat executarea pedepsei aplicate lui

Maxim Victor pe un termen de probă de 2 ani și să nu execute această pedeapsă, dacă

în termenul de probă el nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin comportare

exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat, iar în baza art.

90 alin. (6) Cod penal a-l obliga să nu-și schimbe domiciliul sau reședința fară

consimțământul organului competent; să nu frecventeze baruri și locuri de agrement

în timpul nopții și să participe la programe probaționale.

În motivarea apelului declarat, partea apărării a invocat că, pedeapsa aplicată

inculpatului nu este rațională și echitabilă în lumina principiului individualizării

pedepsei penale, deoarece practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră

generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere

în lege, astfel că sentința pronunțată la caz este neîntemeiată. Inculpatul a recunoscut

integral vina și greșelile prin declarația făcută în ședința de judecată, nu are

3

antecedente penale, demonstrează dorința de îndreptare și este caracterizat pozitiv,

este căsătorit și are un copil minor la întreținere, nu prezintă pericol social și

corectarea lui este posibilă fără a fi izolat de societate, circumstanțe care dau dovada

posibilității aplicării prevederilor art. 90 Cod penal.

fost respins, ca nefundat, apelul declarat de către procuror.

Admis apelul declarat de către avocatul Roman Aronov în numele

inculpatului, sentința casată total și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului

stabilit pentru prima instanță după cum urmează:

Maxim Victor a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 2171 alin. (3) lit. b), f) Cod penal, și condamnat în baza acestei legi, cu aplicarea

prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, la o pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 2 ani, în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții, sau de a exercita activitate legată de circulația drogurilor,

etnobotanicelor sau analoagelor lor, pe un termen de 5 ani.

În temeiul art. 90 alin. (1) Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată

a executării pedepsei aplicate inculpatului Maxim Victor pe o perioadă de

probațiune de 3 ani.

În baza art. 90 alin. (6) Cod penal, inculpatul Maxim Victor a fost obligat să nu-

și schimbe domiciliul fără consimțământul organului competent.

4.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a menționat că, instanța de fond a

stabilit incorect starea de fapt, constatând fapta prevăzută de art. 2171 alin. (3) lit. b),

f) Cod penal, ca fiind comisă de către inculpatul Maxim Victor în prezența tuturor

metodelor de circulație ilegală a drogurilor prevăzută de norma de incriminare, fără

a stabili care anume sunt caracteristice și corespunzătoare concret celor comise de

către inculpat.

Instanța de apel a notat că, instanța de fond a omis a constata cu exactitate

fapta infracțională comisă de către inculpat, și descrisă corect din punct de vedere

juridic, în contextul metodelor de realizare a acestei infracțiuni.

Astfel, prima instanță la adoptarea sentinței în privința inculpatului Maxim

Victor urma a soluționa chestiunile prevăzute la art. 385 alin. (1) Cod de procedură

penală, luînd în considerație toate mijloacele de probă administrate în cadrul

urmăririi penale și cercetate pe parcursul procesului judiciar.

În speță, instanța de apel a constatat următoarea situație de fapt:

Inculpatul Maxim Victor, acționând cu intenție directă și prin înțelegere prealabilă cu

alte persoane în privința cărora cauza penală la data de 07 februarie 2017 a fost disjunsă într-

o procedură separată, urmărind scopul punerii în circulație ilegală a drogurilor în proporții

4

mari, în scop de înstrăinare, în vederea obținerii profitului, dîndu-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor lor, prevăzând urmările și dorind în mod conștient survenirea

acestora, distribuind preventiv rolurile între ei, într-o perioadă nedeterminată de timp și în

circumstanțe necunoscute au intrat în posesia substanțelor stupefiante pe care le-a deținut

pînă la data de 26 octombrie 2016.

Astfel, la data de 26 octombrie 2016, aproximativ la ora 16:00, în rezultatul

percheziției efectuate la domiciliul acestuia pe adresa mun. Xxxxx, or. Xxxxx, str. Xxxxx, xx,

în dormitorul apartamentului, într-un laborator improvizat au fost depistate și ridicate 15

pachete din polietilenă în care se afla o masa vegetală de culoare verde închisă cu miros

specific, 13 plante în stare vegetativă, o cutie metalică în interiorul căreia se afla o masa

vegetală mărunțită de culoare verde închisă cu miros specific, un aparat metalic în interiorul

căruia afla o masă vegetală de culoare verde închisă cu miros specific, un cîntar electronic de

scară mică cu depuneri de masă vegetală de culoare verde închisă.

Conform concluziei raportului de expertiză nr. 34/12/1 -R-6471 din 18 noiembrie

2016, plantele în stadie verde de vegetație, prezentate la examinare în număr de 13, ridicate

la 26 octombrie 2016 în rezultatul efectuării percheziției la domiciliul lui Maxim Victor

amplasat pe str. Xxxxx, ap. xx, or. Xxxxx, mun. Xxxxx reprezintă plante de Cannabis

(cînepă), care conțin componentul narcotic activ tetrahidrocannabinol și se atribuie la

substanțele narcotice. Masa vegetală în stadie verde de vegetație de culoare verde-cafenie

prezentată la examinare într-un pachet din polietilenă incolor, ridicată în aceleași

circumstanțe, reprezintă marihuană. Cantitatea substanței narcotice (marihuană în stadie

verde de vegetație) alcătuiește 138,0 g (materie verde) și conform Hotărârii Guvernului RM

nr. 79 din 23 ianuarie 2006 constituie proporții mari. Masa vegetală uscată de culoare verde-

cafenie prezentată la examinare în 14 pachete din polietilenă incoloră de tip zip-lock (unele

mărunțite, în cantitățile 22,464 + 27,035 + 10,395 + 10,186 + 12,065 + 10,321 + 10,282 +

10,770 + 10,178 + 15,432 + 16,346 + 2,555 + 1,026 + 1,054 g) și într-o cutie din metal (1,663

g), precum și masele vegetale depistate în cele două râșnițe din metal (0,108 și 0,631 g),

ridicate în aceleași circumstanțe, reprezintă marihuană, care se atribuie la categoria

substanțelor narcotice care conform Hotărîrii Guvernului RM nr. 79 din 23 ianuarie 2006

constituie proporții mari.

Prin acțiunile sale intenționate, inculpatul Maxim Victor a comis infracțiunea

prevăzută de art. 2171 alin. (3) lit. b), f) Cod penal, individualizată prin „circulația

ilegală a drogurilor în scop de înstrăinare, adică prepararea, prelucrarea, păstrarea și

distribuirea drogurilor săvârșite în scop de înstrăinare, de mai multe persoane în praporii

mari.”

În cadrul ședinței instanței de fond, susținută și în ședința instanței de apel,

inculpatul Maxim Victor a înaintat o cerere, potrivit căreia a recunoscut integral vina

5

în faptele indicate în rechizitoriu, solicitând ca examinarea cauzei să aibă loc în

procedură simplificată, și anume în baza probelor administrate la faza de urmărire

penală în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală.

Prin încheierea judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din data de 22 ianuarie

2018 a fost admisă cererea inculpatului Maxim Victor și s-a dispus examinarea cauzei

penale în privința inculpatului în baza probelor administrate în faza de urmărire

penală în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală.

Cu referire la pedeapsa penală ce urmează a fi aplicată inculpatului Maxim

Victor pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (3), lit. b), f) Cod

penal, și motivele invocate de către procuror și partea apărării în cererile de apel,

instanța de apel verificând legalitatea individualizării pedepsei penale în privința

inculpatului, a ținut cont de rigorile art. 7, art. 61, și art. 75 Cod penal, și la stabilirea

categoriei și mărimii pedepsei, v-a lua în considerație gravitatea infracțiunilor

săvârșite, de motivul acestora, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de viață ale familiei

inculpatului precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului.

Astfel, instanța de apel a ținut cont de faptul că, acțiunile inculpatului Maxim

Victor au fost încadrate în baza art. 2171 alin. (3) lit. b), f) Cod penal, care prevede

pedeapsa în formă de închisoare de la 3 la 7 ani cu privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 3 la 5 ani,

care în temeiul art. 16 alin. (4) Cod penal, se califică ca fiind o infracțiune gravă.

De asemenea, la stabilirea pedepsei penale, instanța de apel a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, și anume de faptul că a fost comisă o infracțiune

gravă, de persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, a recunoscut

integral vina, nu figurează la evidența medicului narcolog și psihiatru, este căsătorit

și are un copil minor la întreținere, circumstanțe care evidențiază concluzia de a

aplica în privința lui Maxim Victor o pedeapsă în limitele prevăzute de normele de

sancționare, or, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării

legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Așa fiind, apreciind totalitatea împrejurărilor de ordin obiectiv și subiectiv,

instanța de apel a considerat că, scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate în

cauza penală dată în privința inculpatului Maxim Victor, poate fi atinsă prin

aplicarea pedepsei penale privative de libertate.

Instanța de apel a relevat că, condițiile privind acordarea suspendării

condiționate a executării pedepsei prevăzute de art. 90 Cod penal, se referă la:

6

pedeapsa aplicată și natura infracțiunii; circumstanțele cauzei și persoana

infractorului; aprecierea instanței că scopul nu poate fi atins și fără executarea

acesteia. Condiții cu privire la pedeapsa aplicată și natura infracțiunii.

Mai mult, în accepțiunea dispozițiilor art. 90 alin. (1) Cod penal, instanța poate

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului pe o

anumită durată, dacă sunt întrunite următoarele condiții: este stabilită o pedeapsă cu

închisoare: pentru infracțiunile săvârșite cu intenție (art. 17 Cod penal) -pe un termen

de cel mult 5 ani.

La acest capitol, instanța de apel a menționat că, din dispoziția art. 90 alin. (1)

Cod penal, a rezultat că pentru aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, este necesară

stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare pentru infracțiunile comise cu

intenție pe un termen de cel mult 5 ani, condiții care sunt întrunite în speța dată.

Astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că, scopul prestabilit al legii penale

privind corectarea și reeducarea inculpatului Maxim Victor va fi pe deplin atins, prin

aplicarea pedepsei sub formă de închisoare, cu suspendarea executării acesteia în

baza art. 90 Cod penal, pe un termen de probațiune de 3 ani, or, aplicarea unei altei

pedepse, nu va fi nici rațională și nici proporțională acțiunilor comise de către

aceasta.

care indicând temeiurile pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod

de procedură penală, solicită casarea totală a deciziei instanței de apel, cu remiterea

cauzei la rejudecare în aceiași instanță de apel in alt complet de judecată.

În motivarea recursului procurorul invocă următoarele argumente:

- prin prisma prevederilor art. 16 alin. (5) Cod penal, infracțiunea prevăzută la

lit. b), f) alin. (3) art. 2171 Cod penal, deși este una gravă, autorul infracțiunii este

pasibil a fi supus unei pedepse de până la 7 ani închisoare;

- infracțiunea prevăzută la art. 2171 alin. (3) lit. b), f) Cod penal a fost săvârșită

intenționat și din interes material.

În circumstanțele respective, acuzarea consideră că instanța de apel, în privința

inculpatului Maxim Victor ca autor a infracțiunii date, urma să-i aplice peadeapsa cu

închisoare la limita maximă a sancțiunii prevăzute la art. 2171 alin. (3) lit. b), f) Cod

penal, ținându-se cont de prevederile alin. (8) art. 3641 Cod procedură penală și în

asemenea circumstanțe fiind corect individualizată, proporțională pericolului social

al infracțiunii săvârșite și personalității infractorului care a semănat, cultivat,

prelucrat și ulterior a distribuit substanțe narcotice altor sersoane;

- instanța de apel nu a luat în considerație pericolul social al faptelor săvârșite

de inculpat, în raport cu relațiile sociale afectate, consecințele pentru sănătatea

7

publică, ceea ce denotă ineficiența condamnării cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei. Astfel, de către instanța de apel nu au fost respectate criteriile

generale de individualizare a pedepsei, fapt ce a condus la stabilirea lui Maxim

Victor a unei pedepse care ar indica la ineficiența legii penale în raport cu restabilirea

echității și rezonanței sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane,

ceea ce ar conduce în final, la neatingerea scopului pedepsei penale, ori, instanța de

apel, apreciind aplicabilitatea prevederilor art. 90 Cod penal, nu a luat în considerație

rezonanța socială a faptelor infracționale săvârșite de inculpat.

Supreme de Justiție ajunge la concluzia că acesta urmează a fi admis, din următoarele

considerente:

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept de al admite, cu casarea parțială

sau totală a hotărârii atacate, cu menținerea hotărârii primei instanțe, când apelul a

fost greșit admis.

Norma art. 434 Cod de procedură penală prevede că, judecând recursul

declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme

de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs.

Învederând prevederile legale enunțate mai sus, Colegiul penal relevă că,

rațiunea și finalitatea exercitării căii de atac, în special a recursului ordinar, constă în

înlăturarea erorilor admise de instanța ierarhic inferioară la etapa precedentă de

judecare a cauzei, iar controlul judecătoresc pe care acesta îl declanșează, are un rol

preventiv și unul reparator.

La caz, din recursul ordinar declarat de către procuror se reține că, acesta este

întemeiat în baza art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și în care se invocă,

precum că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția în

partea individualizării pedepsei stabilite.

Din conținutul recursului declarat rezultă că, procurorul își exprimă

dezacordul aplicării suspendării condiționate a executării pedepsei stabilite

inculpatului pentru infracțiunea săvârșită, iar instanța de apel eronat a adoptat o

hotărâre de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal în privința ultimului, ce

reprezintă o soluție de pedeapsă prea blândă, inechitabilă și disproporțională în

raport cu gradul prejudiciabil al infracțiunii comise și a scopului pedepsei penale,

semnalându-se astfel și temeiul pentru recurs prevăzut la pct. 10) alin. (1) art. 427

8

Cod de procedură penală și anume – s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Analizând hotărârea judecătorească atacată sub aspectul menționat, în raport

cu circumstanțele cauzei, stabilite în prezenta speță, Colegiul penal consideră că,

concluziile instanței de apel în partea modului de executare a pedepsei stabilite

inculpatului Maxim Victor sunt neîntemeiate, fără a se ține cont în deplină măsură

de norma art. 75 Cod penal, ce prevede că persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

Specială a prezentului Cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții Generale a

Codului penal.

În continuarea concluziilor sale, instanța de recurs relevă că, prin criterii

generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele stabilite de lege, de care

sânt obligate să se conducă instanțele de judecată la aplicarea pedepsei, pentru

fiecare persoană vinovată în parte. Instanțelor de judecată, legea penală le acordă o

posibilitate largă de aplicare în practică a principiului individualizării pedepsei

penale, luând în considerație caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite, persoana celui vinovat, circumstanțele ce atenuează sau agravează

răspunderea, ținând cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Totodată, Colegiul menționează că, persoanei declarate vinovate trebuie să i

se aplice o pedeapsă, echitabilă, adică în limitele sancțiunii legii în baza căreia

persoana a fost condamnată, iar după caz, instanța este în drept de a aplica și

prevederile Părții Generale a Codului penal, inclusiv și ale art. 90 Cod penal, în cazul

în care nu sunt careva impedimente.

Conform art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere

statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și se aplică persoanelor

care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor.

Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și din

partea altor persoane.

În prezenta cauză supusă judecării, Colegiul reține că inculpatul a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 2171 alin. (3) lit. b), f) Cod penal, sancțiunea căreia

prevede pedeapsa cu închisoare de la 3 la 7 ani cu privarea de dreptul de a ocupa

orice funcție sau orice activitate în domeniul circulației substanțelor narcotice pe un

termen de la 3 la 5 ani și care potrivit art. 16 alin. (4) Cod penal se clasifică ca

infracțiune gravă.

9

Din conținutul sentinței, la capitolul stabilirii pedepsei inculpatului, ținând

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, cât și de personalitatea inculpatului, care

anterior nu a fost judecat și este caracterizat pozitiv la locul de muncă, a recunoscut

vina și s-a căit sincer de fapta comisă, astfel pentru restabilirea echității sociale și

crearea premisei pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, prima instanță a

ajuns la concluzia că inculpatului urmează a-i fi stabilită pedeapsă cu închisoare pe

un termen de 2 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis cu privarea de

dreptul de a ocupa orice funcție sau orice activitate în domeniul circulației

substanțelor narcotice pe un termen de 5 ani.

Însă, învederând că inculpatul și-a recunoscut vina și s-a căit de cele comise,

instanța de apel a considerat că, în privința inculpatului Maxim Victor este rațională

suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare, cu stabilirea unei

perioade de probațiune de 3 ani, cu condiția că în perioada respectivă acesta nu va

săvârși o nouă infracțiune și, prin comportare exemplară și muncă cinstită va

îndreptăți încrederea ce i s-a acordat, aplicând prevederile art. 90 Cod penal.

Așadar, instanța de recurs notează că, aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal,

adică suspendarea condiționată a executării pedepsei nu reprezintă o categorie

aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită condamnaților prin lege de a demonstra că

infracțiunea comisă de ei este un incident în viața acestora.

În același rând, Colegiul remarcă, că în textul art. 90 alin. (1) Cod penal,

lexemul „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a aplica

prevederile acestei norme.

Îndeplinirea condițiilor de lege, poate fi aplicată sau exclusă la orice etapă a

procesului penal, pentru înlăturarea erorii admise la etapa anterioară.

În cadrul instituției suspendării condiționate a executării pedepsei instanța

după ce realizează individualizarea pedepsei prin determinarea concretă a acesteia

în baza criteriilor generale de individualizare, completează acest rezultat printr-un

act de individualizare a executării pedepsei.

Suspendarea condiționată este o măsură de individualizare a executării

pedepsei numită de către instanțele de judecată prin hotărâre de condamnare de a

suspenda pe o perioadă anumită executarea pedepsei aplicate, dacă sunt îndeplinite

anumite condiții.

Condițiile privind acordarea suspendării condiționate a executării pedepsei

prevăzute de art. 90 Cod penal se referă la: pedeapsa aplicată și natura infracțiunii;

circumstanțele cauzei și persoana infractorului; aprecierea instanței că scopul poate

fi atins și fără executarea acesteia.

10

La rândul său, Colegiul penal lărgit apreciază că, la individualizarea modului

de executare a pedepsei penale stabilite inculpatului în prezenta speță, instanța de

apel a pus accentul doar pe faptul că acesta a recunoscut vina în cele din urmă,

căindu-se sincer, fără a învedera și alte criterii de individualizare a pedepsei penale,

cum ar fi pericolul social al faptelor săvârșite de inculpat, în raport cu relațiile sociale

afectate, precum și consecințele pentru sănătatea publică. Mai mul ca atât, inculpatul

nu a considerat necesar de a divulga persoanele cărora le-a distribuit substanțele

narcotice, precum și celor cu care a colaborat la comiterea infracțiunii date.

Astfel, instanța de recurs consideră că, instanța de apel neîntemeiat a conchis

că împrejurările prezentei cauze penale, îndeosebi cele reținute de către această

instanță, sunt suficiente pentru a aplica prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal.

Faptul, că la caz sunt reținute și împrejurări cum ar fi recunoașterea vinei și

căința sinceră, ce-i atenuează răspunderea penală inculpatului, acestea în speța dată

sunt doar în măsură de a justifica aplicarea unei pedepse cu închisoare mai aproape

de limita minimă a sancțiunii infracțiunii imputate ultimului.

Având în vedere toate împrejurările cauzei, instanța de recurs consideră că,

pedeapsa de 2 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis cu

privarea de dreptul de a ocupa orice funcție sau orice activitate în domeniul

circulației substanțelor narcotice pe un termen de 5 ani, stabilită în sarcina

inculpatului, precum și modalitatea de executare a acesteia, a fost individualizată

corect de către prima instanță în așa fel, încât acesta să se convingă de necesitatea

respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare, iar

aplicarea în privința persoanei vinovate a unor prevederi legale ce i-ar îmblânzi

executarea pedepsei, poate încuraja pe viitor săvârșirea altor infracțiuni.

În concluzie, Colegiul statuează că pedeapsa stabilită de către instanța de apel

cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, suspendând condiționat inculpatului

executarea pedepsei nu este echitabilă, întru-cât nu este capabilă de a contribui la

realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către

condamnat, precum și de alte persoane. Practica judiciară demonstrează că o

pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire,

înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului

urmărit. De asemenea, o pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu este

suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni.

În consecință, Colegiul penal lărgit statuează că, pedeapsa individualizată de

prima instanță, răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut

11

în art. 61 alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât

și a altor persoane.

Instanța de recurs, în temeiul celor enunțate mai sus, consideră că prima

instanță a realizat o individualizare corectă a pedepsei, în corespundere cu

prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod penal, fiind motivată și aplicată în limitele prevăzute

de lege, hotărârea dată fiind legală și întemeiată.

Un alt aspect important de menționat este faptul că, instanța de apel în mod

eronat a exclus din învinuirea înaintată inculpatului Maxim V., următoarele

modalități normative de săvârșire a infracțiunii incriminate: semănatul și cultivarea de

plante ce conțin droguri, or, potrivit procesului-verbal de percheziție din 26.10.2016

(f.d. 53-55, vol. I) efectuat la domiciliul inculpatului au fost depistate și ridicate 13

plante în stare vegetativă asemănătoare cu marihuana, care conform raportului de

expertiză nr. 34/12/1-R-6471 din 18.11.2016, reprezintă plante de Cannabis (cânepă),

care conțin componentul narcotic activ tetrahidrocannabinol și se atribuie la

substanțele narcotice.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel greșit a admis

apelul declarat de către apărătorul inculpatului și prin pronunțarea unei noi hotărâri

prin excluderea unor modalități de săvârșire a infracțiunii incriminate și aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, față de inculpatul Maxim Victor, a comis erorile de

drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, adică

hotărârea atacactă nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar modul de

executare a pedeapselor stabilite a fost individualizat contrar prevederilor legale.

În astfel de condiții, Colegiul conchide că, temeiurile la care se referă

recurentul, sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, fapt ce

determină de a admite recursul declarat, casând decizia instanței de apel, cu

menținerea sentinței primei instanțe, în cauza penală în privința lui Maxim Victor.

Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Andronic Natalia, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 10 mai 2018, în cauza penală privindu-l pe Maxim Victor

Xxxxx, cu menținerea sentinței Judecătoriei Chișinău din 20 martie 2018, conform

căreia:

12

Maxim Victor Xxxxx a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. b), f) Cod penal, și în baza acestei legi, cu aplicarea

prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, i s-a numit pedeapsa sub

formă de închisoare, pe un termen de 2 ani, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis cu privarea de dreptul de a ocupa orice funcție sau orice activitate în

domeniul circulației substanțelor narcotice pe un termen de 5 ani.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 15 octombrie 2019.

Președinte Diaconu Iurie

Judecători Guzun Ion

Catan Liliana

Bejenaru Iurie

Mardari Dumitru

13