1ra-1039/2019 — art. 217/1 al. 3 lit. b, f CP

1ra-1039/2019 — art. 217/1 al. 3 lit. b, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1039/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, declarate de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Moraru Constantin, de avocatul

Budăi Artur în numele inculpatului Babencov Dmitri, prin care solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 octombrie 2018, în cauza

penală, în privința lui

Babencov Dmitri XXX, născut la XXX,

originar și domiciliat în XXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 06.06.2018 pînă la 13.07.2018;

Instanța de apel de la 31.07.2018 pînă la 09.10.2018;

Instanța de recurs de la 12.04.2019 pînă la 19.06.2019.

Asupra recursului declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă

cauza fiind judecată în procedura prevăzută de articolul 3641 Cod de procedură

penală, Babencov Dmitri a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. b), f) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă

principală cu închisoare pe un termen de 3 ani în penitenciar de tip semiînchis,

precum și o pedeapsă complementară obligatorie - privarea de dreptul de a ocupa

funcții sau de a exercita activități legate de gestionarea și manipularea cu substanțe

narcotice, psihotrope sau analoage a lor pe un termen de 4 ani.

A fost respinsă ca nefondată cererea acuzatorului de stat privind încasarea de la

condamnatul Babencov Dmitri a sumei de 7190,47 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată

Babencov Dmitri, născut la 11.05.1990, de comun acord și împreună cu alte persoane

anume Șmelev Alexandr și Pușcaș Artur în privința cărora este în derulare o altă

cauză penală, în circumstanțe nestabilite de organul de urmărire penală a obținut

droguri și anume opium acetilat pe care l-a păstrat la sine până la 25 ianuarie 2016,

când, de comun acord și împreună cu alte persoane, urmărind scopul punerii în

circulație ilegală a drogurilor în scop de înstrăinare, acționând prin participație, a

păstrat, transportat, distribuit și vândut drogul respectiv după cum urmează: o parte

din cantitatea de droguri obținută, depozitată într-o seringă de unică folosință, i-a

înstrăinat-o în XXX, XXX, cet. Poclitaru Ion, investigator sub acoperire cu date

secretizate ia efectuarea măsurii speciale de investigație - achiziția de control, la

prețul de 750 lei, substanța care ulterior a fost ridicată de la ultimul și care, conform

raportului de expertiză chimică nr. 137 pe blancheta seria XXX reprezintă substanță

narcotică - opium acetilat - substanță inclusă în lista „Substanțelor stupefiante,

1

psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe, depistate în trafic ilicit,

precum și cantitățile acestora” aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 79 din

cantitatea căreia constituie 0,188 g (în recalculare pentru stare uscată) adică, proporții

mari.

care a solicitat casarea acesteia, în partea respingerii cererii privind încasarea de la

condamnat a cheltuielilor de judecată în sumă totală de 7190,47 lei.

În argumentarea apelului declarat, acuzatorul de stat a invocat următoarele:

- acuzarea contestă sentința în partea respingerii cererii acuzatorului de stat

privind încasarea de la condamnat a cheltuielilor de judecată în sumă totală de

7190,47 lei;

- în prezenta cauză penală fost efectuată achiziția de control de către

investigatorul sub acoperire cu date secretizate - cet. Poclitaru Ion bani pentru care au

fost alocați din buget;

- urmărirea și judecarea unei cauze penale condiționează efectuarea de

cheltuieli pentru întocmirea și transmiterea actelor de procedura, pentru administrarea

probelor conservarea mijloacelor materiale de probă, cu retribuirea apărătorilor,

precum și orice alte cheltuieli necesare bunei desfășurări a procesului penal;

- suportarea cheltuielilor de judecată într-o cauză penală este provocată și de

săvârșirea unei infracțiuni, care impune desfășurarea urmăririi și a judecării cauzei

pentru aplicarea legii penale celui ce a comis-o. Drept urmare, cheltuielile de judecată

sunt imputabile inculpatului condamnat pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic

fiind vinovăția sa infracțională, deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel de

cheltuieli nu s-ar fi efectuat;

- obligația inculpatului de a suporta cheltuielile de judecată este principală și

integrală, întrucât săvârșirea unei infracțiuni atrage în mod inevitabil desfășurarea

urmăririi penale si a judecării cauzei, pentru a i se aplica pedeapsa infractorului

obligația de a suporta cheltuielile de judecată îi revine în principal acestuia, chiar

dacă eventual partea vătămată și partea civilă au determinat, prin cererile lor,

producerea unor cheltuieli, de asemenea, obligația de a suporta cheltuielile judiciare

este integrală incluzând toate cheltuielile necesare pentru pronunțarea unei hotărâri de

condamnare de către prima instanță;

- în astfel de circumstanțe, acuzarea de stat consideră că cheltuielile de

judecată suportate de către stat în cauza penală de învinuire a lui Babencov Dmitri

urmează să fie încasate din contul acestuia.

3.1. Împotriva sentinței a declarat apel în termen și avocatul Budăi Artur în

numele inculpatului Babencov Dmitri, prin care a solicitat casarea acesteia, cu

emiterea unei decizii prin care în privința inculpatului să fie aplicată pedeapsa sub

formă de închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În argumentarea apelului declarat, avocatul Budăi Artur a invocat următoarele:

- pedeapsa aplicată este prea aspră;

- în cadrul examinării dosarului nu au fost constatate careva circumstanțe

agravante, însă la fel nu s-a luat în considerare în calitate de circumstanțe atenuante-

căința sinceră, recunoașterea vinovăției, contribuirea activă la descoperirea

infracțiunii și că s-a solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată;

- prima instanță nu a aplicat în nici un fel prevederile art. 79 Cod penal;

- pe lângă faptul că inculpatul și-a recunoscut vina pe deplin, instanța de

fond, la emiterea sentinței, urma să aprecieze rolul și caracterul lui Babencov Dmitrii

2

pe cauza dată. Rolul său în infracțiunea săvârșită, din declarațiile făcute pe dosar,

inculpatul, în perioada comiterii delictului, era și el consumator de droguri și avea

calitatea de intermediar dintre vânzător și cumpărător. Fiind sub influența

substanțelor narcotice nu-și dădea seama de caracterul prejudiciabil care-1

înfăptuiește și nici de consecințele care pot avea loc;

- Dmitri Babencov deja de aproximativ 1,5 ani nu mai este consumator de

substanțe narcotice și nici nu mai face parte din grupul de persoane care

întrebuințează astfel de substanțe. El se află la evidența medicului narcolog și duce

tratament împotriva dependenței de substanțe psihotrope (dovada se anexează). A

frecventat cu strictețe programul până nu a fost reținut și dispusă măsura preventivă

arestul la domiciliu. Mai mult ca atât, era angajat în calitate de vânzător la stația de

alimentare cu combustibil „Lukoil” (certificatul se anexează);

- astfel, se atestă lipsa împrejurărilor de fapt și a temeiurilor de drept pentru

aplicarea prevederilor pedepsei penale și este oportun de a fi aplicat prevederile art.

90 CP suspendarea condiționată a pedepsei pentru o anumită perioadă de probațiune,

în care faptașul să dea dovadă de corectare în cadrul societății;

- în concluzie, Babencov Dmitri la momentul pronunțării Hotărârii nu

constituie un pericol pentru societate, mai mult ca atât acesta și-a regăsit rolul în

societate, datorită faptului că este angajat în câmpul muncii, fiind caracterizat pozitiv

chiar de organul de poliție. Totodată acesta a conștientizat acțiunile sale infracționale

și la inițiativă proprie a urmat și frecventat în continuare tratamentul medical

împotriva dependenței de substanțe psihotrope și urmează programul de reabilitare de

dependență a substanțelor psihotrope până la momentul în care a fost instituită

măsura preventivă de arest;

- astfel, inculpatul deja a dat dovadă de reeducare și că este posibilă

corectarea sa în cadrul societății și executarea pedepsii cu închisoarea este una prea

aspră, care în cazul nostru vine să întrerupă și chiar să diminueze șansele acestuia de

a fi reintegrat în societate și de a duce un mod de viață corect, astfel rog respectuos

instanța să pronunțe o decizie non privativă de libertate în conformitate cu

prevederile Codului Penal și legislației CEDO, în scopul continuării acțiunilor

începute de inculpat rentai reeducarea și reintegrarea inculpatului și respectiv de a-i

acorda o șansă la un viitor mai prosper.

2018, a fost respins ca nefondat apelul procurorului și apelul avocatului Budăi Artur

în numele inculpatului Babencov Dmitri, cu menținerea sentinței atacate fără

modificări.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, sentința primei

instanțe a fost contestată numai în partea încasării cheltuielilor judiciare și

stabilirii pedepsei penale, iar ce ține de încadrarea juridică și vinovăție sentința

nu a fost atacată.

Conform art. 16 Cod penal, infracțiunea săvârșită de către Babencov Dmitri se

atribuie la categoria infracțiunilor grave

Instanța de apel a constatat că, instanța de fond just a individualizat pedeapsa în

baza art. art. 7, 75 Cod penal, și totodată, corect a aplicat pedeapsa sub formă de

închisoare, care este una echitabilă și proporțională infracțiunii comise, ținând cont de

gradul de pericol al infracțiunii, de lipsa circumstanțelor agravante, și prezența a 2

circumstanțe atenuante, de personalitatea inculpatului, care se caracterizează pozitiv,

anterior a fost judecat, antecedente penale fiind stinse, se află la evidența medicului

3

narcolog și duce tratament împotriva dependenței de substanțe psihotrope, este

încadrat în câmpul muncii, a recunoscut vina și a solicitat examinarea cauzei în

procedură simplificată, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, astfel asigurând realizarea scopului pedepsei penale de restabilire a

echității sociale și a preveni săvârșirea de noi infracțiuni, atât de către inculpat, cât și

din partea altor persoane, care va constitui o garanție și o asigurare că drepturile și

libertățile consfințite în Constituția Republicii Moldova și alte legi ale Republicii

Moldova sunt apărate, iar violarea lor este contracarată și pedepsită.

Mai mult, Colegiul penal, amintește că raționamentul de aplicare a prevederilor

art. 90 Cod penal, are la origine persoana și comportamentul acesteia până la

săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de

urmărire penală și de judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își

apreciază fapta social periculoasă încă de la momentul descoperirii ei cum ar fi:

conduita bună a infractorului; stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii

sau pentru a repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului.

Suspendarea condiționată este o măsură de individualizare a executării pedepsei

aplicată de către instanța de judecată prin hotărârea de condamnare de a se suspenda

pe o anumită perioadă de timp executarea pedepsei aplicate, dacă sunt îndeplinite

anumite condiții.

Deci, la caz, instanța de apel a constatat că condițiile necesare pentru a fi

invocată instituția suspendării condiționate a executării pedepsei nu sunt întrunite.

Mai mult, s-a respins ca neîntemeiat argumentul apărării potrivit căruia,

nici un fel prevederile art. 79 Cod penal, ori, instanța de apel a considerat că,

circumstanțele invocate de către partea apărării, în apelul depus, nu pot fi

apreciate ca fiind circumstanțe excepționale ce ar justifica aplicarea unei

pedepse sub limita minimă prevăzută de sancțiunea articolului incriminat sau

una mai blândă din altă categorie.

Or, în spiritul acestei norme penale se înțelege că trebuie să existe ori în

împrejurările în care s-a derulat fapta infracțională, ori în datele privind

personalitatea infractorului, circumstanțe, împrejurări, particularități situații, sau

stări de lucruri care constituie excepție de la starea obișnuită a lor ori a

personalității inculpatului. Ca excepționale, instanța urmează să stabilească

astfel de împrejurări care micșorează esențial gravitatea faptei și consecințele ei,

precum și date privind personalitatea făptuitorului (grad de invaliditate,

persoană cu dezabilități severe), merite deosebite față de societate, alte

circumstanțe de importanță majoră.

Cu atât mai mult că circumstanțele menționate supra au servit la micșorarea

pedepsei aplicate inculpatului, astfel prima instanță la emiterea sentinței a ținut

cont și de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, care

stipulează că în caz de aplicare a pedepsei închisorii inculpatul beneficiază de

reducerea cu 1/3 din maximul și din minimul prevăzut de sancțiune, fiind

stabilite noi limite cu care trebuie să opereze instanța de judecată la stabilirea

pedepsei.

Instanța de apel a concluzionat că, aplicarea pedepsei penale sub formă de

închisoare pe un termen de 3 ani este echitabilă și suficientă pentru a atinge

scopul de corectare și reeducare a inculpatului Babencov Dmitri care va

corespunde scopului și principiilor generale de aplicare a pedepsei penale, ar

duce la conștientizarea de către inculpat a celor comise, va revizui atitudinea

față de valorile sociale cu atragerea unor concluzii corecte ce țin circulația

4

ilegală a substanțelor narcotice.

Pedeapsa aplicată urmează să contribuie la formarea unei atitudini de

respect față de legea penală, precum și de valorile sociale și interesele protejate

de acestea, din partea condamnatului, persoana să fie silită să înceteze

activitatea criminală și să-și modifice comportamentul în conformitate cu

prevederile legii.

Instanța de apel a apreciat ca nefondată solicitarea acuzatorului de stat

privind încasarea de la inculpat în beneficiul statutului a cheltuielilor judiciare

în sumă de 7190,47 lei.

Astfel, acuzatorul de stat a solicitat încasarea de la condamnat în beneficiul

bugetului de stat a cheltuielilor judiciare în sumă de 7190,47 lei compusă din

efectuare: măsurii speciale de investigație - „achiziția de control” - 750 lei,

salariul procurorului - opt zile a câte 720 lei fiecare, în total 5760 lei, salariul

consultantului - patru zile a câte 170 lei fiecare, în total 680 lei, consumabile

(hârtie copiator) - 137 file a câte 0,31 lei fiecare filă, în total 42,47 lei.

În acest sens se reține ca plauzibilă concluzia primei instanțe potrivit

căreia, luând în calcul faptul că art. 227 Cod de procedură penală, stabilește

expres care sunt cheltuielile judiciare, în condițiile în care cheltuielile invocate

de procuror nu se regăsesc în prevederile acestui articol, instanța de judecată

respinge ca nefondată cererea acuzatorului de stat privind încasarea de

condamnatul Babencov Dmitri a sumei de 7190,47 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată.

trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

declară recurs ordinar, prin care solicită casare acesteia în partea cheltuielilor de

judecată și transmiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel. Recurentul

invocă dezacordul cu decizia instanței de apel menționînd aceleași motive

declarate în cererea de apel (pct. 3 din prezenta decizie).

către procuror în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul

penal decide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond

ori de apel.

Recurentul a invocat ca temei de casare a deciziei instanței de apel art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel.

Analizând temeiurile respective în raport cu motivele invocate în recursul

declarat, Colegiul penal constată că acestea nu și-au găsit confirmare la examinarea

recursului, ori, din conținutul recursului rezultă că, recurentul critică neîncasarea a

cheltuielilor de judecată de la inculpat.

În esență, recurentul critică decizia instanței de apel în partea respingerii

încasării din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare în sumă de 7190,47 lei

compusă din efectuare: măsurii speciale de investigație - „achiziția de control” - 750

lei,

salariul procurorului - opt zile a câte 720 lei fiecare, în total 5760 lei, salariul

consultantului - patru zile a câte 170 lei fiecare, în total 680 lei, consumabile

5

(hârtie copiator) - 137 file a câte 0,31 lei fiecare filă, în total 42,47 lei, însă Colegiul

penal constată că, instanța de apel întemeiat a menținut sentința primei instanțe

privind cerințele procurorului ce ține de cheltuielile judiciare.

Astfel, autorul invocând prevederile art. art. 227 și 229 alin. (1) Cod de

procedură penală, solicită încasarea cheltuielilor suportate pentru efectuarea

raportului de constatare medico-legală și raporturilor de expertiză judiciară, motivând

că legea prevede ca inculpatul să suporte cheltuielile judiciare.

Potrivit art. 229 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de judecată poate

obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite

interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu

avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când aceasta o cer

interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare. Achitarea

cheltuielilor judiciare poate fi suportată și de condamnatul care a fost eliberat de

pedeapsă sau căruia i-a fost aplicată pedeapsă, precum și de persoana în privința

căreia urmărirea penală a fost încetată pe temeiuri de nereabilitare.

Prin urmare, se atestă că norma dată nu poartă un caracter imperativ, ci unul

facultativ, lăsând la discreția instanței de a hotărî asupra chestiunii plății cheltuielilor

judiciare ținând cont de împrejurările cauzei și suportării acestor cheltuieli, ori,

instanța de apel în cazul dat, just a respins încasarea cheltuielilor de judecată.

Respectiv, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel, Colegiul

penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii

judecătorești contestate.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că temeiul invocat de către

procuror nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar da

temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate și,

potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare, declarate de procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Moraru Constantin, de avocatul Budăi Artur în numele

inculpatului Babencov Dmitri, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 09 octombrie 2018, în cauza penală în privința lui Babencov Dmitri

XXX, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 17 iulie 2019.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

6