1ra-2125/2021 — art. 264/1 alin.4 CP

1ra-2125/2021 — art. 264/1 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.1ra-2125/2021

1-20138822-01-1ra-16112021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

02 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Plămădeală Ghenadie,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Gonța Maxim în numele inculpatului Cerneaga Ion, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 septembrie 2021,

în cauza penală în privința lui

Cerneaga Ion xxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 05.11.2020 – 23.06.2021;

Instanța de apel: 22.07.2021 – 07.09.2021;

Instanța de recurs: 16.11.2021 – 02.02.2022.

A C O N S T A T A T:

baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în procedura prevăzută de

art.3641 Cod de procedură penală, Cerneaga Ion a fost recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni, cu executare în penitenciar

de tip semiînchis.

Conform art.90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate a fost suspendată

condiționat pentru perioada de probațiune de 3 ani.

A fost dispusă încasarea de la Cerneaga Ion în beneficiul statului suma de

30,19 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

știind cu certitudine că conform Regulamentului Circulației Rutiere, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr.357 din 13.05.2009, și anume art.14 lit. a) care prevede că

„conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate”,

la 01.10.2020, ora 03:58 min., conștientizând caracterul ilegal și social periculos al

acțiunilor sale, acționând cu intenție directă, știind cu certitudine că se află în stare

de ebrietate alcoolică, a condus automobilul de model "Nissan" cu numere de

înmatriculare XXXX, până la intersecția 2 str. Spicului cu str. Ialoveni, mun.

1

Chișinău, unde a fost stopat de către colaboratorii Inspectoratului Național de

Securitate Publică al Inspectoratului General de Poliție.

Fiind suspectat în conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate

alcoolică, Cerneaga Ion, în scopul stabilirii gradului stării de ebrietate și a naturii ei,

a fost supus alcooltestului "Drager 7510", proba cu nr.531 din 01.10.2020,

constatându-se conform certificatului electronic o concentrație de alcool în mărime

de 0,71 mg/l în aerul expirat, iar conform procesului-verbal al examinării medicale

de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei

nr.9135 din 01.10.2020, s-a stabilit că concentrația de alcool în sânge la acesta este

de 1,09 mg/l, care conform prevederilor art.13412 alin.(3) Cod Penal, se atestă ca

stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Acțiunile inculpatului Cerneaga Ion au fost încadrate în baza art.2641 alin.(1)

Cod penal, conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în

stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

În cadrul examinării cauzei penale în ședința de judecată în instanța de fond

s-a constatat o circumstanță nouă care a impus modificarea învinuirii în sensul

agravării, și anume faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunea incriminată, fiind

privat de dreptul de a conduce mijloace de transport, or potrivit informației Agenției

Servicii Publice cu nr.01/2939 din 23.03.2021, permisul de conducere național al

RM cu nr.xxxx cu categoriile "A", "B", deține statut "Nimicit prin act".

Prin ordonanța procurorului din 28.04.2021 s-a dispus modificarea învinuirii

în sensul agravării, astfel, prin acțiunile sale, Cerneaga Ion a comis infracțiunea

prevăzută de art.2641 alin.(4) Cod penal, conducerea mijlocului de transport de către

o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, săvârșite de

către o persoană care nu deține permis de conducere.

care a solicitat casarea parțială a acesteia cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Cerneaga

Ion în baza art.2641 alin.(4) Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 6 luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului a invocat, că pedeapsa aplicată este prea blândă în sensul

aplicării față de inculpat a prevederilor art.90 Cod penal, considerând că această

soluție este una greșită și care nu corespunde scopului pedepsei penale de corectare

și reeducare a inculpatului.

Acuzatorul consideră că pedeapsa stabilită inculpatului este vădit

neproporțională celor comise și urmările produse, aplicată cu abatere de la criteriile

generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art.75 Cod penal, iar aplicarea

pedepsei neprivative de libertate nu-și va produce efectul, pentru ca inculpatul să-și

facă concluziile necesare de a nu comite în continuare abateri de la prevederile legii

penale. Prima instanță a dat o apreciere subiectivă și neargumentată ce ține de

aplicarea art.90 Cod penal, or, pedeapsa aplicată de prima instanță, nu va contribui

la realizarea scopului pedepsei penale și anume corectarea și reeducarea persoanei

care a comis infracțiunea dată, precum și curmarea și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni.

2

3.1. Avocatul Gonța Maxim în numele inculpatului, a contestat sentința cu

apel, solicitând casarea acesteia în latura penală, în partea stabilirii pedepsei, cu

adoptarea unei noi soluții prin care lui Cerneaga Ion, prin aplicarea prevederilor

art.3641 Cod de procedură penală, să-i fie stabilită pedeapsă minimă sub formă de

muncă neremunerată în folosul comunității, și trecerea în contul statului a

cheltuielilor judiciare în sumă de 30,19 lei.

În motivarea apelului a invocat, că prima instanță nu a acordat deplină

eficiență principiilor de aplicare a pedepsei, prevăzute de art.61 Cod penal, astfel că

la stabilirea pedepsei, nu a ținut cont de faptul că inculpatul a recunoscut vina și s-a

căit sincer de cele săvârșite, din care motiv consideră că urmează să-i fie aplicată o

pedeapsă mai blândă, sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității.

A menționat apărarea că, prima instanță eronat a ajuns la concluzia că

inculpatul anterior a fost condamnat pentru infracțiune similară și că pedeapsa

aplicată acestuia și anume munca neremunerată în folosul comunității nu și-a atins

scopul de reeducare, or, prin sentința din 07.12.2015 emisă de către Judecătoria

Căușeni, inculpatul Cerneaga Ion nu a fost condamnat la pedeapsă cu munca

neremunerată în folosul comunității, acestuia i-a fost aplicată o pedeapsă sub formă

de amendă de 375 u.c. care a și fost executată integral.

Consideră că prima instanță neîntemeiat a reținut drept circumstanță agravantă

art.77 alin.(1) lit. a) Cod penal, or prin sentința din 07.12.2015 emisă de către

Judecătoria Căușeni, inculpatul Cerneaga Ion a executat integral pedeapsa, iar la

momentul săvârșirii infracțiunii antecedentul penal era stins.

Cu referire la cheltuielile judiciare în sumă de 30,19 lei, a menționat că acestea

urmează a fi trecute în contul statului, or, potrivit art.100 alin.(2) Cod de procedură

penală și art.6 § 2 CEDO, sarcina probațiunii vinovăției este pusă pe seama organului

de urmărire penală.

2021, a fost respins apelul avocatului, ca fiind nefondat, a fost admis apelul

procurorului, casată parțial sentința, în partea stabilirii pedepsei, cu rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță prin care Cerneaga Ion recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal, și condamnat la 6 luni închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis – a fost exclusă aplicarea art.90 Cod penal,

urmând ca Cerneaga Ion să execute pedeapsa cu închisoare în penitenciar de tip

semiînchis.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că, în urma

analizei materialelor cauzei, în raport cu normele relevante la caz, a constatat că,

prima instanță a îndeplinit strict cerințele dispozițiilor art.3641 alin.(1) Cod de

procedură penală, opțiunea primei instanțe privind judecarea cauzei potrivit

procedurii enunțate, nu a fost viciată, în cadrul urmăririi penale n-au fost încălcate

normele imperative din Codul de procedură penală, fapt ce condiționează concluzia

că, instanța de apel nu este în drept a reține o altă situație de fapt decât cea reținută

în rechizitoriu și de către prima instanță.

3

Astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță a respectat normele

procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele

cauzei și a dat probelor administrate în faza de urmărire penală, acceptate de

inculpat, o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității

și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect

ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului Cerneaga Ion în baza art.2641

alin.(4) Cod penal.

Referitor la pedeapsă, instanța de apel a apreciat că există temei legal pentru

casarea sentinței întrucât, la soluționarea chestiunii respective nu s-a acordat deplină

eficiență dispozițiilor art.art.7, 61, 75 Cod penal, pedeapsa stabilită de prima instanță

fiind prea blândă în raport cu circumstanțele de drept și de fapt stabilite pe cauză,

precum și reieșind din gravitatea faptei infracționale săvârșite de către inculpat.

Instanța de apel a considerat, că prima instanță greșit și-a motivat soluția de

individualizare a executării pedepsei în privința inculpatului Cerneaga Ion și nu a

pătruns în esența problemei de fapt și de drept, susținând o poziție eronată în ce

privește aplicarea față de inculpat a dispoziției art.90 Cod penal. Discordanța între

cele reținute de instanță și conținutul real al circumstanțelor cauzei, precum și

ignorarea unor aspecte evidente, au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii

premature și greșit motivate în privința aplicării pedepsei cu executarea suspendată.

În această ordine de idei, instanța de apel a conchis că, soluționând chestiunea

privind stabilirea și individualizarea pedepsei urmează a se ține cont de gravitatea

infracțiunii și pericolul social al faptelor săvârșite de către inculpat, de personalitatea

inculpatului, astfel, necesită excluderea aplicării prevederilor art.90 Cod penal,

pentru a fi posibilă atingerea scopurilor pedepsei.

Cu privire la solicitarea apărării privind aplicarea unei pedepse mai blânde și

anume munca neremunerată în folosul comunității, instanța de apel a apreciat ca

fiind neîntemeiată, precizând că în cadrul cercetării judecătorești s-a stabilit că,

Cerneaga Ion a comis aceeași faptă pentru a doua oară, fiindu-i aplicată pedeapsa

sub formă de amendă prin sentința Judecătoriei Căușeni din 07 decembrie 2015, ceea

ce denotă că inculpatul nu a pășit pe calea corijării prin prima sentința de

condamnare, dar a comis o altă faptă ilegală, cu intenție.

Totodată, instanța de apel, a reținut că inculpatul Cerneaga Ion a condus

mijlocul de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, fără a deține

permisul de conducere, fapt ce denotă că acesta nu a conștientizat fapta în sensul

unei eventuale urmări grave.

Cu referire la cheltuielile judiciare suportate pentru efectuarea alcooltestului

„Drager 7510”, în sumă de 30,19 lei, instanța de apel a menționat că prima instanță

justificat și întemeiat a dispus încasarea acestora din contul inculpatului Cerneaga

Ion, or, acestea sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea

acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în

săvârșirea infracțiunii incriminate.

Reținând prevederile art.art.142 alin.(1), 143 alin.(1) pct. 6), 227 și 229 Cod

de procedură penală, art.75 alin.(3) din Legea cu privire la expertiza judiciară și

statutul expertului judiciar nr.68 din 14 aprilie 2016, precum și faptul că prin Legea

4

Parlamentului nr.316 din 22 decembrie 2017, a fost abrogat art.143 alin.(2) Cod de

procedură penală, instanța de apel a constatat că potrivit materialelor cauzei penale,

se atestă că una din probele ce confirmă vinovăția inculpatului Cerneaga Ion, este

inclusiv testarea cu alcooltestul „Drager 7510” nr.531 din 01.10.2020, pentru

efectuarea căruia au fost suportate cheltuieli în sumă de 30,19 lei, din care motiv

instanța de apel a conchis că cheltuielile judiciare în sumă de 30,19 lei, urmează a fi

încasate din contul inculpatului Cerneaga Ion în beneficul statului, întrucât la

momentul efectuării acțiunilor de urmărire penală, aceste cheltuieli au fost suportate

de stat, deoarece procesul penal era guvernat de principiul prezumției nevinovăției,

or, în cadrul cercetării judecătorești a fost dovedită pe deplin vinovăția inculpatului,

astfel că ultimul urmează să recupereze cheltuielile judiciare suportate de stat pentru

efectuarea alcooltestului.

pct. 6) Cod de procedură penală, contestă decizia instanței de apel cu recurs ordinar,

solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, într-

un alt complet de judecată. Apărarea susține că, instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apelul părții apărării, expunându-se evaziv și

neclar, fără a examina chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Astfel, consideră apărarea că, instanțele de fond, nu au dat o apreciere juridică

corectă probelor, calificând incorect acțiunile lui Cerneaga Ion.

Susține apărarea că, acțiunile inculpatului corect urmau a fi încadrate juridic

conform art.2641 alin.(1) Cod penal, iar conținutul informației Agenției Servicii

Publice nr.01/2939 din 23.03.2021, în baza căreia s-a agravat învinuirea, este una

formală și incertă.

Recurentul nu este de acord nici cu încasarea din contul inculpatului a

cheltuielilor judiciare, considerând că acestea urmează a fi suportate de către stat.

pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

În opinia procurorului, instanța de apel în mod concludent a constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept, or, aceasta nu a comis erori de drept în

raport cu motivele invocate în recurs.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal menționează că potrivit practicii judiciare constante, erorile de

drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau

substanțial. Instanța de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

5

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că partea apărării

invocă în calitate de temei pentru recurs prevederile art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de

procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile,

când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Însă din esența criticilor invocate, rezultă că recurentul nu este de acord cu

modalitatea de apreciere a probelor și cu soluțiile instanțelor de fond privitor la

condamnarea inculpatului în baza art.2641 alin.(4) Cod penal, menționând că în

acțiunile inculpatului Cerneaga Ion nu se întrunesc elementele infracțiunii

incriminate, motiv care se subscrie temeiului de casare prevăzut la art.427 alin.(1)

pct. 8) Cod de procedură penală.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept prevăzute de

art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal constată, că astfel

de erori de drept nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat

fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile

art,art.414 alin.(1) și (5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, și hotărârea adoptată

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, iar motivarea soluției

fiind în corespundere cu dispozitivul hotărârii, acesta fiind clar.

Însă, în raport cu alegațiile recurentului, invocate în cererea de recurs,

Colegiul penal constată că instanța de apel a adoptat o decizie legală și întemeiată,

care corespunde tuturor exigențelor legislației procesual penale.

Cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi invocată

la această etapă a procedurilor, instanța de recurs evidențiază că la etapa judecării

recursului nu se analizează conținutul mijloacelor de probă, nu se dă apreciere

materialului probator și nu se stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată

de instanțele de grad inferior, aceasta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond.

Din atare considerente, Colegiul penal nu va analiza și verifica probele administrate

în cauză.

Concomitent, instanța de recurs conchide că, în speța supusă judecării nu s-a

constatat discrepanță între cele reținute de instanțele de fond în vederea stabilirii

vinovăției inculpatului Cerneaga Ion și conținutul real al probelor sau ignorarea unor

aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe

care materialul probator o redă.

De altfel, simplul fapt că pot exista două puncte de vedere distincte cu privire

la modul de apreciere a probelor nu este un motiv suficient și plauzibil pentru a

dispune rejudecarea unei cauze penale, după cum solicită apărarea.

Deci, instanța de recurs consemnează, că instanțele ierarhic inferioare, au

conchis corect că în speța dată au fost administrate și prezentate instanței probe

verosimile, pertinente și concludente, care demonstrează vinovăția inculpatului în

6

săvârșirea infracțiunii incriminate, acestea fiind apreciate în conformitate cu

prevederile art.101 Cod de procedură penală.

Astfel, alegațiile recurentului precum că probatoriul administrat la materialele

cauzei penale nu demonstrează vinovăția inculpatului Cerneaga Ion învinuit de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal, instanța de recurs le

apreciază ca fiind neîntemeiate.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept prevăzute de

art. 427 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală, potrivit căreia hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel când nu au fost întrunite elementele infracțiunii, instanța de recurs

menționează, că potrivit art.113 alin.(1) Cod penal, se consideră calificare a

infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele

faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de

norma penală.

Colegiul penal reține că, acest temei include cazurile când nu a fost stabilită

fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de

probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori când nu au

fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale

infracțiunii.

Potrivit materialelor cauzei, de către prima instanță inculpatul Cerneaga Ion a

fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute art.2641 alin.(4) Cod

penal, conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de

ebrietate alcoolică cu grad avansat, săvârșite de către o persoană care nu deține

permis de conducere, soluție care a fost menținută și de către instanța de apel.

La examinarea cauzei, instanța de apel a conchis că, prima instanță corect a

stabilit situația de fapt și a încadrat acțiunile reținute în privința inculpatului

Cerneaga Ion în baza art.2641 alin.(4) Cod penal, or, prima instanță a dat o apreciere

corectă probatoriului administrat în conformitate cu prevederile art.101 Cod de

procedură penală, prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenții, utilității și

veridicității în coroborare cu declarațiile date în ședința de judecată.

Așadar, nu pot fi reținute argumentele apărării precum că acțiunile

inculpatului corect urmau a fi încadrate juridic conform art.2641 alin.(1) Cod penal,

iar conținutul informației Agenției Servicii Publice nr.01/2939 din 23.03.2021, în

baza căreia s-a agravat învinuirea, este una formală și incertă, or, argumentele

apărării despre nevinovăția inculpatului în săvârșirea faptei incriminate se combat

prin totalitatea de probe cercetate în ședința de judecată care demonstrează

incontestabil vinovăția inculpatului de cele incriminate.

Totodată, se accentuează, că în cadrul examinării cauzei penale în ședința de

judecată în instanța de fond s-a constatat o circumstanță nouă care a impus

modificarea învinuirii în sensul agravării, și anume faptul că inculpatul a săvârșit

infracțiunea incriminată, fiind privat de dreptul de a conduce mijloace de transport,

or potrivit informației Agenției Servicii Publice cu nr.01/2939 din 23.03.2021,

permisul de conducere național al RM cu nr.xxxx cu categoriile "A", "B", deține

statut "Nimicit prin act".

7

Prin ordonanța procurorului din 28.04.2021 s-a dispus modificarea învinuirii

în sensul agravării, astfel, prin acțiunile sale, Cerneaga Ion a comis infracțiunea

prevăzută de art.2641 alin.(4) Cod penal, conducerea mijlocului de transport de către

o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, săvârșite de

către o persoană care nu deține permis de conducere.

Astfel, alegațiile apărării în acest sens nu generează modificarea învinuirii

inculpatului Cerneaga Ion precum s-a solicitat în cererea de apel și de recurs.

Colegiul penal, analizând materialele cauzei în raport cu argumentele invocate

de către recurent, conchide că instanța de apel, menținând soluția primei instanțe, la

judecarea apelului a respectat prevederile art.414 Cod de procedură penală, în mod

întemeiat a ajuns la concluzia corectitudinii încadrării juridice a acțiunilor

inculpatului Cerneaga Ion, astfel corect concluzionând că în acțiunile inculpatului

sunt prezente toate elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.2641

alin.(4) Cod penal, soluție pe care instanța de recurs o însușește și reiterarea căreia

nu o consideră necesară, deoarece soluția instanței de apel este pe deplin conformă

circumstanțelor de fapt și de drept stabilite, precum și practicii judiciare constante.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în cazul în care instanțele de fond și-au motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției acestor instanțe (a se vedea, în special, cauzele Garcia Ruiz v. Spania,

hotărârea din 21 ianuarie 1999; Helle v. Finlanda, hotărârea din 19 decembrie

1997).

Totodată, în concepția Curții Europene, art.6 § 1 nu impune motivarea

detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale

specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (cauza Van de Hurk

v. Olanda, nr. 16034/90 din 19 aprilie 1994, Immeubles Groupe Kosser v. Franța,

nr. 38748/97 din 09 martie 1999).

Prin urmare, Colegiul penal conchide că în speță nu a fost constatată existența

erorii de drept prevăzută la art.427 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală.

Cu referire la solicitările recurentului privind necesitatea respingerii cererii

părții acuzării de încasare a cheltuielilor judiciare din contul inculpatului, Colegiul

penal reține că prin Legea nr.316 din 22 decembrie 2017, în vigoare din 09 februarie

2018 (publicată în Monitorul Oficial cu nr. 40-47 art.108 din 09 februarie 2018), a

fost abrogat alin.(2) art.143 Cod de procedură penală, care prevedea că, plata

expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin.(1) se face din contul

mijloacelor bugetului de stat, iar în sensul dat urmează a fi notat că potrivit

prevederilor art.229 alin.(1) și (2) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare

sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului. Instanța de judecată

poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor

plătite interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării

inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când

aceasta o cer interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare.

Având în vedere că cheltuielile judiciare pentru efectuarea alcooltestului

8

„Drager 7510” nr. 531 din 01.10.2020, compensarea cărora a fost solicitată din

contul inculpatului, au fost suportate după intrarea în vigoare a prevederilor Legii

nr. 316 din 22 decembrie 2017 și ținând cont că nu au fost constatate careva

impedimente privind încasarea din contul inculpatului a sumei respective, se ajunge

la concluzia că soluția instanței de apel raportată la prevederile art.art.227, 229

alin.(1)-(3), 143 Cod de procedură penală, este corectă și motivată.

Față de cele ce preced, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea

cauzei nu a comis erori de drept, care ar impune casarea deciziei recurate, motiv din

care se impune soluția inadmisibilității recursului ordinar declarat de către avocatul

Gonța Maxim în numele inculpatului Cerneaga Ion, ca fiind vădit neîntemeiat.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Gonța Maxim

în numele inculpatului Cerneaga Ion, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 07 septembrie 2021, în cauza penală în privința lui Cerneaga

Ion xxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 03 martie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Plămădeală Ghenadie

9