1ra-241/21 — art.217 alin.2 CP

1ra-241/21 — art.217 alin.2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.1ra-241/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

17 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Pruteanu Natalia în numele inculpatului Cernitu Ion, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 19 martie 2018 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 iunie 2020, în cauza penală

privindu-l pe

Cernitu Ion xxxx, născut la xxxx, domiciliat în

xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 06.12.2017 – 19.03.2018;

Instanța de apel: 19.0.04.2019 – 30.06.2020;

Instanța de recurs: 22.09.2020 – 17.03.2021.

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal

C O N S T A T Ă :

în conformitate cu art.3641 Cod de procedură penală în baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, inculpatul Cernitu Ion a fost recunoscut și condamnat în baza

art.217 alin.(2) Cod penal la pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 500 unități

convenționale.

S-a respins cerința procurorului Felicia Mîțu privind încasarea de la Cernitu Ion

Constantin a sumei de 1 247,00 lei în calitate de cheltuieli judiciare ca fiind

neîntemeiată.

A fost hotărâtă soarta corpurilor delicte.

1

Ion în timpul și în circumstanțe nestabilite de către organul de urmărire penală,

intenționat, știind cu certitudine că circulația substanțelor narcotice este interzisă, a

intrat în posesia substanței stupefiante, pe care ilegal fără scop de înstrăinare o păstra

asupra sa până la data de 20 iunie 2018.

La data de 20 iunie 2018, aproximativ la orele 15:10, inculpatul Cernitu Ion,

aflându-se în autoturismul de model „Xxxxx,, cu n/î XXXXX, parcat la intersecția

străzilor Colina Veche cu stradela Molocanilor, mun. Chișinău, împreună cu Parvan

Serghei, Postolachi Ion și Sviridov Alexandru (cauza în privința cărora a fost

disjungată într-o altă procedură), fiind suspectat de către echipajul BRO al DP mun.

Chișinău, ca având un comportament suspicios, a fost rugat să iasă din autoturismul

menționat și să se documenteze. Ulterior, în cadrul cercetării automobilului de model

„Xxxxx,, cu n/î XXXXX, au fost depistate și ridicate o folie de staniol cu depuneri de

substanță de culoare gălbuie, patru pachete de tip zip-lock din polimer cu câte o

substanță, dintre care două cu aspect de praf de culoare bej, una cu aspect de granule

de culoare albă și alta solid-umedă de culoare cafenie și un cântar electric, care au fost

expediate pentru efectuarea constatării chimice.

Conform Raportului de constatare tehnico-științifică nr.34/12/l-R-3221 din 07

august 2018 al CTCEJ al DTCEJ Centru al IGP, în depunerile de substanță de culoare

gălbuie de pe suprafața foliei de staniol, în cele două substanțe cu aspect de praf de

culoare bej, precum și în substanța solid-umedă de culoare cafenie s-a depistat

PVP(C/15,H/21NO) care se atribuie la substanțele stupefiante, în cantitate de 0,339

g.„ ceea ce conform Listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin

astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitatea acestora, aprobate prin

Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.79 din 32 ianuarie 2006, constituie

cantități mari.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Cernitu Ion a comis infracțiunea

prevăzută de art.217 alin.(2) Cod penal - adică circulația ilegală a drogurilor,

etnobotanicilor sau analogii acestora, tară scop de înstrăinare, după semnele

calificative: procurarea și păstrarea drogurilor în proporții mari, fără scop de

înstrăinare.

3.1. Procurorul în Procuratura municipiului Chișinău, Oficiul Centru, Mîțu

Felicia, care a solicitat casarea parțială a sentinței în partea încasării cheltuielilor

judiciare, rejudecarea cauzei, cu adoptarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, cu dispunerea încasării de la inculpatul Cernitu Ion în contul

bugetului de stat, a cheltuielilor judiciare în sumă de 1 680,00 lei,

2

În susținerea apelului, procurorul a invocat că cheltuielile judiciare înaintate de

acuzatorul de stat, sunt formate din efectuarea expertizei chimice a substanței

narcotice în sumă de 1 680 lei.

Reieșind din sentința de condamnare a instanței de fond din 19 martie 2019, în

partea rezolutivă a acesteia, instanța de judecată a ajuns la concluzia că solicitarea

procurorului, privind încasarea cheltuielilor judiciare este neîntemeiată și a dispus

respingerea acesteia, făcând trimitere la prevederile art.227 alin. (1) din Codul de

procedură penală, potrivit cărora cheltuielile judiciare sunt cheltuieli suportate potrivit

legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal. Alin. (3) al 3 aceluiași

articol prevede că cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea

nu prevede ală modalitate.

Deși, instanța de judecată menționează în sentință, că conform prevederile

art.229 alin.(1) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare pot fi suportate de

condamnat sau sunt trecute în contul statului. Instanța de judecată în sentința din 19

martie 2019, nu a dispus fie încasarea cheltuielilor judiciare din contul persoanei

condamnate (Cernitu Ion) fie trecerea în contul statului a cheltuitelor judiciare.

3.2. Avocatul Pruteanu Natalia, în numele inculpatului, care a solicitat casarea

sentinței în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea în această parte a unei noi

hotărâri potrivit modului prevăzut pentru prima instanță, prin care inculpatului Cernitu

Ion, recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute la art.217 alin.(2) Cod

penal, să-i fie aplicate prevederile art.55 alin.(2) lit. a) Cod penal sau să fie micșorat

cuantumul pedepsei stabilite prin sentința instanței de fond până la limita minimă a

acesteia.

În susținerea apelului, avocatul a invocat că:

- infracțiunea încriminată inculpatului prevede o pedeapsă maximă eu închisoare

pe un termen de până la 1 an, infracțiune care în temeiul prevederilor art.16 alin.(2)

Cod penal;

- infracțiunea încriminată inculpatului se califică drept infracțiune ușoară ,,

infracțiuni ușoare se consideră faptele pentru care legea penală prevede in calitate de

pedeapsă maximă pedeapsa închisorii pe un termen de până la 2 ani inclusiv;

- a săvârșit o infracțiune pentru prima oara;

- infracțiunea prevăzută la art.217 alin.(2) Cod penal nu se regăsește în lista

exhaustivă din conținutul alin.(1) art.55 Cod penal;

- și-a recunoscut vina, condiție indispensabilă examinării cauzei în procedură

simplificată;

- prin infracțiune nu a fost cauzat prejudiciu;

- luând în considerare personalitatea inculpatului, corectarea lui este posibilă fără

a fi supus răspunderii penale (persoană liniștită, fără încălcări contravenționale,

student);

3

- dispozitivul sentinței este în contradicție cu partea motivată a sentinței, în

dispozitiv nu este indicată cifra de 300 u/c dar 500 u/c.

fost respinse ca nefondate apelurile declarate, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că, judecarea cauzei în

instanța de fond a avut loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în

corespundere cu prevederile art.3641 Cod de procedură penală, probele fiind apreciate

corect prin prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, veridicității și coroborării lor, prima instanță corect concluzionând asupra

vinovăției inculpatului Cernitu Ion de săvârșirea infracțiunii imputate.

În această ordine de idei, instanța de apel a menționat că, analizând materialele

cauzei, în raport cu normele relevante la caz, instanța de apel a constatat că, instanța de

fond a îndeplinit strict cerințele dispozițiilor art.3641 alin.(1) Cod de procedură penală,

opțiunea primei instanțe privind judecarea cauzei potrivit procedurii enunțate, n-a fost

viciată, în cadrul urmăririi penale n-au fost încălcate normele imperative din Codul de

procedură penală, astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că, nu poate fi reținută o

altă situație de fapt decât cea reținută de către prima instanță.

Referitor la individualizarea pedepsei în privința inculpatului, instanța de apel a

menționat că instanța de fond la soluționarea chestiunii cu privire la pedeapsa penală, a

acordat deplină eficiență prevederilor art. art.7, 16, 55, 61, 64, 75 și 79 Cod penal și

celor ale articolului 3641 alin.(8) Cod de procedură penală.

În sentință se cuprind datele privind persoana inculpatului și circumstanțele care

influențează asupra pedepsei, astfel prima instanță motivat a stabilit categoria și măsura

de pedeapsă, relevând în cuprinsul sentinței circumstanțele cauzei, gravitatea infracțiunii

săvârșite și, în așa mod, corect a concluzionat că atingerea scopului pedepsei se v-a

asigura prin aplicarea amenzii, în cuantumul respectiv.

Instanța de apel a apreciat ca fiind nefondate argumentele apărătorului ce vizează

recalificarea faptei și aplicarea prevederilor art.55 alin.(2), lit. a) Cod penal, menționînd

că primă instanță just a stabilit că corectarea inculpatului nu este posibilă fără a fi supus

răspunderii penale.

Instanța de apel a considerat că, aplicarea unei amenzi penale inculpatului

reprezintă o individualizare corectă a pedepsei, în raport cu gradul de pericol social al

infracțiunii analizate, dar și cu circumstanțele personale ale inculpatului și va duce la

atingerea deplină a scopurilor legii penale privind corectarea și reeducarea inculpatului

în vederea neadmiterii pe viitor a căror va încălcări a ordinii de drept.

Referitor la argumentele invocate de procuror în partea cheltuielile judiciare,

instanța de apel a menționat că cheltuielile judiciare invocate de procuror reprezintă

plata pentru efectuarea raportului de expertiză judiciară nr.34/12/1-R-4141 din

08.11.2018 - 1680 lei (vol. I, f. d. 144-153).

4

Conform prevederilor art.143 alin.(1), pct.2) și 6) Cod de procedură penală

expertiza se dispune și se efectuează, în mod obligatoriu, pentru alte cazuri când prin alte

probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză.

Conform prevederilor art.229 alin.(1) Cod de procedură penală conectate la

prevederile art.227 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sunt suportate de

condamnat sau sunt trecute în contul statului. Totodată, potrivit art.75 alin.(3) din Legea

nr.68 din 14 aprilie 2016 „ Cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului

judiciar” (în vigoare din 10 decembrie 2016), în cauzele penale cheltuielile pentru

efectuarea expertizei sânt suportate de către ordonatorul expertizei judiciare din bugetul

alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la art.142 alin. (2) Cod de procedură penală.

Cazurile de excepție, prevăzute la art.142 alin. (2) Cod de procedură penală, sunt

legate de cererile despre efectuarea expertizei, înaintate de părțile procesului penal, din

inițiativă proprie și pe cont propriu. Prin urmare, prin prisma normelor de drept enunțate,

în cazul în care se efectuează expertiza judiciară, plata respectivă se face de ordonatorul

acestei expertize din bugetul alocat.

casare prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, avocatul Pruteanu

Natalia în numele inculpatului Cernitu Ion a declarat recurs ordinar, solicitând casarea

parțială a acesteia, cu pronunțarea în aceasta parte a unei noi hotărâri potrivit modului

prevăzut pentru prima instanță prin care Cernitu Ion, fiind recunoscut vinovat în

comiterea infracțiunii prevăzute la art.217 alin.(2) Cod penal, să-i fie aplicate prevederile

art.55 alin.(2) lit. a) Cod penal sau să fie micșorat cuantumul pedepsei stabilit prin

sentință până la limita minimă a acesteia.

5.1. În motivarea recursului, recurentul a invocat că:

- instanță de fond a motivat aplicarea unei amenzi în cuantum de 300 u/c, ca

ulterior prin dispozitiv sa-i fie aplicată o amenda de 500 u/c.

- instanță de apel nu s-a expus deloc asupra divergentelor dintre partea motivata

a sentinței si dispozitiv, rezumându-se a constata că este solidara cu concluziile primei

instanțe;

- instanța de fond nu a motivat respingerea argumentelor apărării prin care s-a

solicitat aplicarea prevederilor art.55 Cod penal, or în speță sânt întrunite toate

condițiile legale: infracțiunea încriminată inculpatului prevede o pedeapsă maximă cu

închisoare pe un termen de până la 1 an, infracțiune care în temeiul prevederilor art.16

alin.(2) Cod penal, se califică drept infracțiune ușoară; Cernitu Ion a săvârșit pentru

prima oara infracțiune; infracțiunea prevăzută la art.217 alin.(2) Cod penal nu se

regăsește în lista exhaustivă din conținutul alin.1 art.55 Cod penal; Cernitu Ion si-a

recunoscut vina, condiție indispensabilă examinării cauzei în procedură simplificată;

prin infracțiune nu a fost cauzat prejudiciu; luând în considerare personalitatea

5

inculpatului, corectarea lui este posibilă fără a fi supus răspunderii penale (persoană

liniștită, fără încălcări contravenționale, student);

- instanță de apel a motivat respingerea aplicării art.55 Cod penal prin faptul că,

instanță de fond a calificat corect acțiunile inculpatului, cauza a fost examinata în

procedura simplificata și nu sunt temeiuri de declarare nulă a probelor sau de nulitate

procesuală, pentru a recalifica acțiunile, dar nu s-a cerut recalificarea acțiunilor. S-a

solicitat numai eliberarea de răspundere penală cu aplicarea răspunderii

contravenționale, nu a contestat calificarea acțiunilor inculpatului Cernitu Ion, iar

pentru aplicarea prevederilor art.55 Cod penal nu este necesară o recalificare a

acțiunilor.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și

lipsit de temeiuri legale.

cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune inadmisibilitatea

acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept formal

sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică,

dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste

fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că partea apărării indică în

calitate de temei pentru declararea recursului ordinar, prevederile pct.6) alin.(1)

art.427 Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel, în cazul în care hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

Colegiul penal atestă că criticile și solicitările acestuia se limitează la opinia

privind necesitatea aplicării prevederilor art.55 Cod penal în privința inculpatului

Cernitu Ion, care se care în esență se circumscrie prevederilor art.427 alin. (1) pct.10)

Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse

6

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând argumentele recursului în raport cu soluțiile instanțelor de grad

inferior de jurisdicție, Colegiul penal conchide că aceste instanțe au acordat deplină

eficiență prevederilor art.art.6, 7, 61, 75 Cod penal, au ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală, și în consecință au motivat

corespunzător respingerea aplicării prevederilor art.55 Cod penal.

În acest context, Colegiul penal menționează că, potrivit art.55 alin.(1) Cod

penal, persoana care a săvârșit pentru prima oară o infracțiune ușoară sau mai puțin

gravă, cu excepția infracțiunilor prevăzute la art.1811, 256, 264 alin.(2), 2641, 303,

314, 326 alin.(11), 328 alin.(1), 332 alin.(1), 333 alin. (1), 334 alin.(1) și (2), 335

alin.(1) și art.3351 alin.(1) Cod penal, poate fi liberată de răspundere penală și trasă la

răspundere contravențională în cazurile în care și-a recunoscut vina, a reparat

prejudiciul cauzat prin infracțiune și s-a constatat că corectarea ei este posibilă fără a

fi supusă răspunderii penale.

Aplicarea liberării de răspundere penală cu tragerea la răspundere

contravențională, nu este o obligație, dar un drept discreționar al instanței de

judecată, or, instanța urmează să constate cumulativ că persoana care a săvârșit pentru

prima oară o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, cu excepțiile prevăzute la alin.(1)

art.55 Cod penal, și-a recunoscut vina, a reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune, și

nu în ultimul rând stabilindu-se că corectarea inculpatului este posibilă fără a fi supusă

răspunderii penale.

La acest capitol, Colegiul penal evidențiază faptul că, recunoașterea vinovăției și

căința sinceră manifestată de inculpat, nu poate echivala cu faptul că corectarea și

reeducarea acestuia este posibilă în condițiile liberării de răspundere penală, deoarece

acest fapt urmează a fi constatat în coraport cu toate datele din dosarul penal, or,

inculpatul a comis o infracțiune cu intenție, care nu poate fi considerată ca o faptă

accidentală în viața acestuia, dar reprezintă intenția directă și conștientă a inculpatului,

care recurgând la comiterea faptei infracționale, și-a asumat și consecințele care pot

surveni.

În aceste circumstanțe Colegiul penal reține că, concluzia instanțelor de fond

privind tragerea la răspundere penală cu stabilirea pedepsei penale corespunzătoare

este corectă și motivată în raport cu toate circumstanțele invocate de către partea

apărării în recursul declarat, or, recunoașterea vinei a condiționat examinarea cauzei

penale în baza art.3641 Cod procedură penală, ca urmare fiind reduse limitele

pedepsei.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma argumentelor din recurs, Colegiul

penal conchide că motivele la care a făcut referire recurentul în vederea susținerii

7

oportunității aplicării art.55 Cod penal, nu și-au găsit confirmare, iar pedeapsa

aplicată de prima instanță și menținută de către instanța de apel este legală, întemeiată

și corespunde noilor limite stabilite prin aplicarea prevederilor art.3641 alin.(8) Cod de

procedură penală, careva erori în acest sens nefiind constatate.

Față de cele ce preced, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea

cauzei nu a comis erori de drept, care ar constitui necesitatea casării deciziei emise,

motiv din care se impune soluția inadmisibilității recursului ordinar declarat de către

avocatul Pruteanu Natalia în numele inculpatului Cernitu Ion, ca fiind vădit

neîntemeiat.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Pruteanu Natalia

în numele inculpatului Cernitu Ion, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 30 iunie 2020, în cauza penală privindu-l pe Cernitu Ion xxxxx, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 15 aprilie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

8