1ra-689/2022 — art. 264-1 alin.4 CP

Prima instanță: 01.07.2020 - 23.08.2021;

Instanța de apel: 09.09.2021 - 25.01.2022;

Instanța de recurs ordinar: 10.05.2022 - 15.06.2022. Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, A C O N S T A T A T : 1. Prin sentința Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan Vodă din 23 august 2021, pronunțată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, Caburgan Ion a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe termen de 6 (șase) luni, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis. În baza art. 90 alin.(1) Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate lui Caburgan Ion pe un termen de probă de 1 an. În conformitate cu art.90 alin.(6) lit.a) Cod penal, s-a obligat Caburgan Ion ca în perioada termenului de probă să nu-și schimbe domiciliul, fără consimțământul organului competent. S-a aplicat în privința lui Caburgan Ion măsura preventivă obligarea de a nu părăsi țara. 2. Potrivit sentinței s-a constatat că, Caburgan Ion la data de 19 aprilie 2020, aproximativ la ora 18:00, fără a deține permis de conducere, încălcând prevederile pct. 14 al Regulamentului circulației rutiere, potrivit căruia conducătorului de 1 vehicul îi este interzis să conducă unitatea de transport în stare de ebrietate, după ce a consumat în circumstanțe necunoscute alcool, fiind în stare de ebrietate produsă de alcool, a urcat la ghidajul mijlocului de transport de model ,,Viper”, cu numărul de înmatriculare Xxxxx, după care a pornit deplasarea, conducând vehiculul în cauză pe drumurile publice ale r. Ștefan Vodă, s. Talmaza, până când la aceiași dată, a fost stopat, de către colaboratorii de poliție. Fiind suspectat pe temeiuri rezonabile de conducerea unității de transport, fiind în stare de ebrietate, Caburgan Ion a fost supus testării alcoolscopice, constatându- se conform tichetului eliberat de alcooltestul de model „DRAGER 8510” din 26.02.2020, concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de către acesta constituia 0,88 mg/l, care conform art.13412 alin. (3) Cod penal, se califică ca stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat. 3. Împotriva sentinței a declarat apel procurorul în Procuratura raionului Ștefan Vodă, Boblic Maxim, în termen, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea parțială a sentinței în partea stabilirii mărimii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care, lui Caburgan Ion, recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, să-i fie stabilită o pedeapsă penală sub formă de închisoare pe un termen de 6 (șase) luni, cu ispășirea acesteia în penitenciar de tip semiînchis. În motivarea cererii de apel acuzatorul de stat a invocat că, instanța greșit a individualizat criteriile generale de aplicare a pedepsei în ordinea art. 75 din Codul penal, ce se referă la gravitatea faptei, motivul acesteia, de persoana celui vinovat, stabilindu-i o pedeapsă mai blândă decât cea solicitată de către partea acuzării, or, numitul a mai comis 2 infracțiuni similare, fiind anterior pedepsit sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, precum și cu suspendarea condiționată a executării pedepsei însă, pedepsele aplicate nu au dus la atingerea scopului urmărit de legea penală. A considerat că Caburgan Ion, este periculos pentru societate și pentru participanții la traficul rutier, or, ultimul ignorând faptul că se află în stare de ebrietate și că nu deține permis de conducere, (anterior fiind condamnat de două ori pentru conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate) a urcat la volanul automobilului său, conducându-l pe drumuri publice. A menționat că, analizând personalitatea inculpatului Ion Caburgan, se atestă faptul că conform revendicării eliberate pe numele acestuia, se constată că ultimul anterior a fost judecat și anume: - prin sentința Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan Vodă din 09.04.2019, în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 150 ore; - prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 21 noiembrie 2019 în baza art.2641 alin. (4) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsă sub formă de închisoare pe 2 un termen de 6 luni, cu suspendarea condiționată pe un termen de probațiune 1 an. De asemenea a invocat că, în conformitate cu prevederile art. 77 Cod penal, au fost stabilite circumstanțe ce agravează răspunderea penală și anume: săvârșirea de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru o infracțiune similară. Procurorul a considerat că pedeapsa aplicată de către instanța de judecată nu corespunde gravității infracțiunii săvârșite, personalității lui și pericolului social pe care îl reprezintă și va fi apreciată ca o atitudine tolerantă din partea statului a comportamentului prejudiciabil și va diminua încrederea societății în eficacitatea și echitatea sistemului de justiție.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 ianuarie 2022, a fost admis apelul procurorului în Procuratura raionului Ștefan Vodă, Maxim Boblic, casată parțial sentința în partea aplicării pedepsei și pronunțată în această parte o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează: Lui Caburgan Ion recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal au fost excluse prevederile art. 90 Cod penal, urmând ca acesta să execute pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 6 (șase) luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. 4.1. În motivarea soluției date, instanța de apel a considerat că, prima instanță corect a conchis că, Caburgan Ion este vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, după indicii calificativi - „conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, săvârșită de către o persoană care nu deține permis de conducere a mijloacelor de transport”. Reieșind din motivele invocate în apel, instanța de apel a reținut că, procurorul este de acord cu starea de fapt stabilită de prima instanță, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului însă, nu este de acord cu pedeapsa stabilită. Instanța de apel a reținut că, instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și de drept, vinovăția inculpatului care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, apreciind faptele săvârșite de acesta, încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator administrat. Cercetarea judecătorească s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor procesual-penale privind administrarea probelor. Sentința în cauză a fost atacată în partea stabilirii pedepsei, motiv pentru care instanța de apel nu a purces la judecarea fondului cauzei în această parte, și s-a expus doar în partea stabilirii și individualizării pedepsei. Cu referire la învinuirea înaintată inculpatului, instanța de apel a constatat în baza probelor administrate de acuzatorul de stat că acțiunile infracționale ale inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2641 3 alin. (4) Cod penal, sentința primei instanțe nefiind contestată în această parte de către părțile la proces. Potrivit textului apelului înaintat de acuzatorul de stat, s-a invocat că pedeapsa stabilită inculpatului, cu aplicarea prevederilor art.90 Cod penal este una prea blândă, care nu corespunde cu gravitatea infracțiunii săvârșite, cu consecințele survenite în rezultatul comiterii infracțiunii, cu rezonanța socială a acesteia, și nu este echitabilă în coraport cu valorile sociale lezate iar în astfel de circumstanțe, prin suspendarea condiționată a pedepsei în privința acestuia, nu se va atinge scopul pedepsei penale și anume corectarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi infracțiuni, or anterior inculpatul a mai fost condamnat de 2 ori pentru infracțiuni similare, fiindu-i aplicate pedepse non privative de libertate, care însă nu și-au atins scopul de corectare și reeducare a inculpatului. Analizând temeiul nominalizat în raport cu motivele invocate în apel, instanța de apel a constatat că acesta își găsește confirmarea la judecarea apelului declarat de acuzatorul de stat, existând motive temeinice de implicare a instanței de apel în sensul casării hotărârii contestate în partea individualizării și stabilirii pedepsei. La stabilirea și individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța de apel, având în vedere argumentele invocate în apelul declarat în coraport cu circumstanțele constatate a reținut că, la stabilirea pedepsei, instanța ține cont de prevederile art.75 Cod penal, potrivit căruia persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate și în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale. Conform art.16 Cod penal, infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor ușoare. Prin urmare, instanța de apel a menționat că la stabilirea pedepsei inculpatului Caburgan Ion, instanța de judecată nu a ținut cont de prevederile art. 61 alin. (1) Cod penal. Verificând chestiunea individualizării pedepsei penale, în privința inculpatului Caburgan Ion, instanța de apel a reținut că, la stabilirea pedepsei instanța de fond nu a ținut cont în deplină măsură de prevederile menționate, eronat aplicând prevederile art.90 Cod penal, fapt ce urmează a fi corectat de către instanța de apel. În prezenta cauză, prima instanță a constatat că, inculpatul Caburgan Ion a comis infracțiunea prevăzută de art.2641 alin.(4) Cod penal la data de 19.04.2020. La această dată, sentința Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani din 21.11.2019 nu era definitivă. După comiterea infracțiunii constatate prin prezenta sentință, sentința de condamnare a devenit definitivă, acesta executând pedeapsa cu închisoare stabilită pe un termen de 6 luni. 4 În acest sens, reieșind din pericolul social al infracțiunii comise de inculpat, instanța de fond i-a stabilit inculpatului, pentru infracțiunea comisă de acesta o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 6 (șase) luni închisoare, în penitenciar de tip semiînchis. Concomitent, la caz, prima instanță a considerat posibilă corectarea și reeducarea inculpatului fără izolarea acestuia de societate, respectiv, impedimente pentru aplicarea față de inculpat a prevederilor art. 90 din Codul penal, instanța nu a constatat. Însă, instanța de apel judecând apelul declarat, în raport cu materialele cauzei, a concluzionat că acesta urmează a fi admis, cu casarea parțială a sentinței în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri în partea individualizării și stabilirii pedepsei. Instanța de apel a menționat că circumstanțele în care a fost comisă infracțiunea incriminată, determină să conchidă asupra incorectitudinii aplicării instituției suspendării condiționate a executării pedepsei față de Caburgan Ion. În prezenta cauză, instanța de apel, a găsit întemeiate motivele apelului declarat și a constatat că concluzia primei instanțe precum că inculpatul se caracterizează pozitiv, că acesta a recunoscut vina, după săvârșirea infracțiunii constatate prin prezenta sentință, a ispășit o pedeapsă penală cu închisoarea pentru comiterea unei infracțiuni similare anterior, iar corijarea inculpatului este posibilă și prin aplicarea prevederii art. 90 Cod penal - condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, a fost una eronată și neîntemeiată, motiv din care instanța de apel a considerat oportun de a o exclude. Subsidiar la cele ce preced, instanța de apel a considerat că instanța de fond greșit și-a motivat soluția de individualizare a executării pedepsei în privința inculpatului și nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, susținând o poziție eronată în ce privește aplicarea față de inculpat a dispoziției art. 90 Cod penal. Discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al circumstanțelor cauzei, precum și ignorarea unor aspecte evidente, au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii premature și greșit motivate în privința aplicării pedepsei cu suspendarea condiționată a executării ei. Instanța de apel a considerat că modalitatea de executare a pedepsei aplicate în privința inculpatului Caburgan Ion, nu este echitabilă în raport cu fapta comisă, urmările prejudiciabile produse și rezonanța socială a acesteia. Mai mult, instanța de apel a specificat că, așa cum rezultă din textul sentinței, instanța de fond și-a motivat dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate inculpatului menționând că este posibilă corectarea și reeducarea inculpatului fără izolarea acestuia de societate, ceea ce instanța de apel a considerat că e o concluzie pripită și eronată, care nu poate fi menținută. 5 Instanța de apel a considerat că inculpatul poate fi corectat, reeducat doar prin executarea reală a pedepsei închisorii, care are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. La aplicarea pedepsei inculpatului, instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75, 76-77 Cod penal, de gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, inculpatul anterior fiind condamnat pentru infracțiuni similare inclusiv cu privare de libertate, nu și-a făcut concluziile necesare și din nou a comis o infracțiune cu intenție care, conform art. 16 Cod penal face parte din categoria celor ușoare, de comportamentul inculpatului până și după comiterea infracțiunii, de faptul că cauza a fost examinată în procedură simplificată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, de lipsa circumstanțelor atenuante. Instanța de apel a menționat că la caz, componența de infracțiune prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal se pedepsește cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore sau cu închisoare de până la 1 an. Aceste criterii generale și speciale privind individualizarea pedepsei, s-au valorificat anume în această ordine, astfel că, instanța de apel a concluzionat oportun de a admite apelul declarat de acuzatorul de stat și lui Caburgan Ion recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4 ) Cod penal a exclus prevederile art. 90 Cod penal, urmând ca acesta să execute pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 6 (șase) luni cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În rest, instanța de apel a conchis că sentința primei instanțe este legală și întemeiată, urmând a fi menținută.

Împotriva deciziei instanței de apel declară recurs ordinar avocatul Guțu Teodor în numele inculpatului, în termen, prin care indicând temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a deciziei atacate în partea aplicării pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Caburgan Ion să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, cu aplicarea unei pedepse nonprivative de libertate. În motivarea cererii de recurs recurentul indică următoarele: - consideră, că instanța de apel incorect a aplicat prevederile art. 84 alin.(4) Cod penal, conform căruia se stabilește pedeapsa și în cazul în care, după pronunțarea sentinței, se constată că persoana condamnată este vinovată și de comiterea unei alte infracțiuni săvârșite înainte de pronunțarea sentinței în prima cauză. În acest caz, în termenul pedepsei se include durata pedepsei executate, complet sau parțial, în baza primei sentințe; - recurentul este de acord cu sentința primei instanțe menționând că instanța de fond a considerat, că în privința lui Caburgan Ion pentru infracțiunea comisă și constatată prin sentința pronunțată este posibilă de a-i fi aplicată o pedeapsă sub 6 formă de închisoare pe un termen de 6 luni, cu suspendarea executării pedepsei pe un termen de probă de 1 an, conform art.90 alin.(l) cod penal, deoarece în astfel de circumstanțe este posibilă atingerea scopului pedepsei penale și fără executarea în penitenciar a pedepsei stabilite prin sentință pronunțată.

Pe marginea recursului declarat de avocatul Guțu Teodor în numele inculpatului, procurorul a depus referință prin care a solicitat inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității acestuia, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Așadar, în prezenta speță, în recursul declarat avocatul Guțu Teodor în numele inculpatului, cu toate că indică temeiul prevăzut la pct. 6 alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, fără a-l descrie la concret, acesta critică de fapt pedeapsa aplicată inculpatului Caburgan Ion, solicitând o pedeapsă mai blândă, temei ce se încadrează la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate, contrar prevederilor legale. Colegiul penal raportând temeiul prevăzut la pct. 6) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală cu textul deciziei instanței de apel consideră că în speța examinată de către instanța de apel n-au fost admise erorile de drept sub aspectele invocate de recurent, care ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate, deoarece decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată, cuprinzând toate motivele pe care se întemeiază soluția, instanța de apel nu a admis nici o eroare gravă de fapt, care să afecteze soluția, fără a fi identificate neclaritățile specificate de recurent, în legătură cu ce nu se constată prezența temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. În același timp, Colegiul penal constată că recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, din care considerente nu se va expune referitor la aceste aspecte. Analizând argumentele invocate în recurs, în raport cu circumstanțele și materialele cauzei, Colegiul penal consideră, că în prezenta speță nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, iar instanța de apel și-a motivat just 7 soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința inculpatului. Așadar, Colegiul penal reține, că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii ce ține de domeniul transporturilor, prevăzut de art. 2641 alin. (4) Cod penal, cauza fiind examinată în procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, în acest caz, trebuie luate în vedere, în egală măsură persoana inculpatului și respectiv, reeducarea și reintegrarea sa socială, cât și dimensiunea fenomenului infracțional și așteptările societății față de mecanismul justiției penale, pentru a realiza o proporționalitate reală între aceste aspecte. Potrivit alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, solicitare (f. d. 101) care a fost admisă de către instanță (f. d. 104), beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare ori cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducere cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă. Sancțiunea art. 2641 alin. (4) Cod penal, prevede pedeapsă cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore sau cu închisoare de până la 1 an, calificându-se conform art. 16 Cod penal, ca infracțiune ușoară. Prin urmare, învederând prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, care sânt valabile în cazul dat pentru inculpatul Caburgan Ion prin decizia instanței de apel a fost admis apelul procurorului Boblic Maxim, casată parțial sentința în partea aplicării pedepsei și a fost pronunțată o nouă hotărâre prin care au fost excluse prevederile art. 90 Cod penal, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Conform alin.(1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută vinovată de săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții Generale a Codului penal, aplicate prin prisma prevederilor alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată va ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia. 8 Raportând cele menționate la cazul supus judecării, instanța de recurs consideră că, în mod just instanța de apel a casat sentința, fiind excluse întemeiat prevederile art. 90 Cod penal, motivând corespunzător temeiurile neaplicării unei pedepse mai blânde. Astfel, în viziunea Colegiului penal, în prezenta cauză penală, instanța de apel just a ținut cont de faptul că, inculpatul a săvârșit o infracțiune ușoară, comisă cu intenție, personalitatea inculpatului care nu este la prima abatere de la lege, anterior fiind condamnat pentru comiterea mai multor infracțiuni similare, dar nu a stat pe calea corijării și la scurt timp din nou cu intenție a comis o altă infracțiune, atitudinea inculpatului față de fapta comisă și procesul desfășurat - a recunoscut vina și a solicitat examinarea cauzei în procedura simplificată, fapt ce a găsit reflectare asupra termenului de examinare a cauzei, circumstanțe atenuante – căința sinceră. La caz, circumstanțele cauzei, personalitatea inculpatului, care nu este la prima abatere, atitudinea și consecințele infracțiunii, întemeiat au fost considerate ca circumstanțe, ce nu pot condiționa aplicarea unei pedepse mai blânde nonprivative de libertate, după cum indică apărarea, instanța de apel întemeiat i-a exclus prevederile art. 90 Cod penal, stabilindu-i inculpatului Caburgan Ion să execute pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Totodată, instanța de recurs reține, că instanța de apel corect a stabilit, că în cadrul cercetării judecătorești nu au fost stabilite careva motive ce ar concluziona că nu este rațional ca inculpatul Caburgan Ion să nu execute pedeapsa cu închisoare, prevăzută de lege, astfel pedeapsa cu închisoare stabilită inculpatului, cu aplicarea unei pedepse mai blânde așa cum solicită avocatul, pentru infracțiunea comisă, nu- și va atinge scopul de corectare a inculpatului, or, după cum s-a menționat, inculpatul nu este la prima abatere, anterior, săvârșind infracțiuni similare, fiindu-i date șanse de a se corecta. Reieșind din circumstanțele expuse, Colegiul penal constată că instanța de apel a argumentat pe deplin motivele pentru care a casat sentința, temei de a interveni nu s-a constatat. Din care considerent, instanța de recurs respinge ca neîntemeiate afirmațiile, precum că instanța de apel nu a motivat suficient imposibilitatea aplicării unei pedepse nonprivative de libertate, fiindu-i aplicată cea mai aspră pedeapsă, iar circumstanțele invocate de recurent nu sunt în stare să schimbe soluția. În atare împrejurări, Colegiului penal consideră, că instanța de apel a ținut cont de toate circumstanțele cauzei și a aplicat inculpatului o pedeapsă echitabilă și conformă prevederilor legale, luând în considerație toate criteriile generale de individualizare a pedepsei, iar modalitatea de executare a acesteia stabilită în sarcina inculpatului, a fost individualizată corect și în așa fel, încât acesta să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare. 9 Astfel, Colegiul statuează, că pedeapsa individualizată de instanță, răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut la art. 61 alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Din acest punct de vedere se conchide, că de fapt, în cauză nu s-au comis erorile de drept invocate, deci, nu persistă temei de casare a soluției adoptate de instanța de apel, iar pedeapsa stabilită inculpatului Caburgan Ion de către instanța de apel, a fost aplicată în limitele legii, din care considerente se dispune inadmisibilitatea recursului declarat, ca fiind vădit neîntemeiat. 8 În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Guțu Teodor în numele inculpatului Caburgan Ion, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 ianuarie 2022, în cauza penală privindu-l pe Caburgan Ion Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 15 iunie 2022. Președinte Timofti Vladimir Judecătorii Cobzac Elena Plămădeală Ghenadie 10