1ra-461/2022 — art. 349 alin. 1/1 CP

1ra-461/2022 — art. 349 alin. 1/1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-461/2022

1-21042362-01-1ra-24032022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

11 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Cobzac Elena și Plămădeală Ghenadie

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 decembrie 2021,

în cauza penală privindu-l pe

Stoleru Ion Xxxxx, născut la xxxx, originar

din Xxxxx, domiciliat în Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.349 alin.(11) Cod

penal, stabilindu-i-se pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1 (unu) an

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Solicitarea procurorului privind încasarea de la inculpat a cheltuielilor judiciare,

s-a respins ca fiind neîntemeiată.

2021, aproximativ la ora 21:00, aflându-se în preajma parcării auto situată pe str.

Voluntarilor 3, din orașul Rezina, lângă Inspectoratul de Poliție Rezina, urmărind

scopul sistării activității de serviciu ori schimbării caracterului ei în interesul său, a

persoanei cu funcție de răspundere și anume a subofițerului superior al Serviciului

Patrulă a Secției Securitate Publică a Inspectoratului de Poliție Rezina, Negară

Alexandru, care în acel moment se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu și

anume documentarea informației înregistrate cu nr.333 în Registrul de evidență a

1

altor informații referitoare la infracțiuni (R-2) a Inspectoratului de Poliție Rezina,

precum și conștientizând că Negară Alexandru acționa legal și este angajat al

Inspectoratului de poliție Rezina, purtând uniformă de serviciu, în timp ce ultimul

încerca să îl conducă pe Stoleru Ion la Spitalul raional Rezina, pentru stabilirea stării

de ebrietate și naturii ei, nu s-a subordonat cerințelor legale ale acestuia, de încetare

a comportamentului agresiv și injurios, după care în mod intenționat i-a aplicat

colaboratorului de poliție, Negară Alexandru, care conform art.123 alin.(1) Cod

penal, este persoană cu funcție de răspundere, violență nepericuloasă pentru viața și

sănătatea persoanei, manifestată prin aplicarea a unei lovituri cu pumnul în regiunea

feței, cauzându-i în rezultat lui Negară Alexandru, conform raportului de expertiză

medico-legală nr.202126P0029 din data de 10.02.2021, vătămare neînsemnată a

integrității corporale, sub formă de echimoză pe față.

inculpatului Stoleru Ion, prin care a solicitat casarea sentinței Judecătoriei Orhei,

sediul Rezina din 22.04.2021, rejudecarea cauzei după regulile prevăzute pentru

prima instanță și pronunțarea unei sentințe, prin care Stoleru Ion să fie recunoscut

vinovat în comiterea contravenției prevăzute de art. 78 alin. (1) Cod

Contravențional, cu aplicarea unei sancțiuni sub formă de amendă.

În susținerea cererii înaintate a invocat că, dispoziția art. 349 alin. (11) Cod penal,

în baza căruia a fost acuzat Stoleru Ion, prevede răspundere pentru aplicarea

violenței nepericuloase pentru viață sau sănătate față de persoana cu funcție de

răspundere în scopul sistării activității de serviciu al acestei persoane ori schimbării

caracterului ei, în interesul celui ce aplică violența, ori a altei persoane. Astfel, latura

subiectivă a infracțiunii cuprinde un scop special - scopul sistării activității persoanei

cu funcție de răspundere, ori a schimbării caracterului ei.

În cadrul ședinței de judecată inculpatul a declarat că nu a avut scopul de a sista

activitatea colaboratorului de poliție sau a schimba caracterul acestei activități, iar

acuzarea nu a demonstrat existența la inculpat a acestui scop.

Mai mult ca atât, în ședința de judecată s-a constatat cu certitudine că în timp ce

inculpatul a comis acțiunile violente față de colaboratorul de poliție Negară

Alexandru, el era escortat la spital de către ultimul și de către colaboratorul de poliție

Barbăroșie Victor. În aceste condiții lovirea cu pumnul în față a lui Negară

Alexandru în principiu nu putea să ducă la sistarea activității ultimului sau la

schimbarea caracterului său. Totodată în ședința de judecată s-a mai constatat că

anterior celor întâmplate a avut loc un conflict între Stoleru Ion și un grup de polițiști,

printre care și partea vătămată Negară Alexandru. Chiar instanța de fond a indicat în

sentință că scopul inculpatului a fost unul de răzbunare pentru altercația ce a avut

loc anterior. Totodată scopul de a se răzbuna este unul diferit de scopul de a sista

activitatea colaboratorului de poliție, sau de a schimba caracterul ei. S-a menționat

2

că instanța de fond, pe de o parte indică în sentință că inculpatul a avut un scop de

răzbunare, iar pe de altă parte îl recunoaște vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal. În condițiile când dispoziția art. 349 alin.

(11) Cod penal prevede un scop special - scopul sistării activității persoanei cu

funcție de răspundere, scop diferit de cel al răzbunării, constatat de instanță în partea

descriptivă a sentinței, condamnarea inculpatului în baza articolului dat înseamnă o

contradicție dintre partea descriptivă și dispozitivul sentinței.

Totodată în ședința de judecată s-a constatat că în timp ce Stoleru Ion era escortat

la spital, telefonul său era ridicat de poliție, acțiuni evident ilegale, ținând cont că el

la acel moment nu era reținut. De asemenea inculpatul a declarat că în timpul

escortării sale Negară Alexandru a aplicat în privința sa acte de violență. Anume

acțiunile ilegale a poliției - ridicarea ilegală a telefonului și violența fizică, l-au

determinat pe inculpat ca din răzbunare să aplice violență asupra polițistului, și nu

scopul de a sista cumva activitatea ultimului. Din aceste acțiuni ilegale - ridicarea

ilegală a telefonului inculpatului a fost constatată cu certitudine în ședință, fiind de

fapt recunoscută și de polițiști, fără ca însă instanța de fond să-i dea vreo apreciere.

De asemenea nu au fost verificate afirmațiile inculpatului despre faptul că

polițistul Negară Alexandru a aplicat în privința sa violență fizică. În acest sens nu

este relevant faptul că Stoleru Ion nu a depus plângere, or pentru pornirea urmăririi

penale pe art. 1661 Cod penal - tratament inuman, nu este necesară plângerea

victimei. În situația dată procurorul urma să se autosesizeze și să solicite amânarea

judecării cauzei până la investigarea acestei posibile violențe din partea

colaboratorului de poliție, fapt ce nu a fost făcut.

Instanța de fond a indicat în sentință că Stoleru Ion ar fi avut scopul să sisteze

activitatea polițistului Negară Alexandru de documentare a informației înregistrate

cu nr. 333 în R-2. Totodată Registrul nr. 2 nu a fost examinat, nu s-a stabilit care

anume informație era înregistrată în el sub nr. 333, avea ea vreo atribuție la Stoleru

Ion și se ocupa de documentarea ei anume Negară Alexandru, sau un alt colaborator

de poliție. Astfel instanța de fond și-a bazat concluzia privind vinovăția inculpatului

pe presupuneri.

La alegerea categoriei pedepsei instanța de fond nu a indicat de ce o pedeapsă

de categoria mai blândă - amenda, nu ar fi suficientă. Totodată la individualizarea

pedepsei instanța de fond a indicat că inculpatul ar fi comis o infracțiune gravă și că

nu a reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune. La acest capitol urmează de

menționat că infracțiunea prevăzută de art. 349 alin. (11) Cod penal face parte din

categoria celor mai puțin grave și nu din categoria celor grave. Ce ține de nerepararea

prejudiciului a menționat că în cadrul cauzei penale nu a fost înaintată acțiune civilă

și deci nu s-a constatat existența a unui prejudiciu pe care inculpatul urma să-l repare.

Totuși instanța de fond a motivat individualizarea pedepsei inclusiv cu aceea că ar

3

fi fost comisă o infracțiune gravă (inculpatul fiind învinuit în comiterea unei

infracțiuni mai puțin grave) și că nu a fost reparat prejudiciu (care nici nu a fost

stabilit că a fost cauzat).

Chiar dacă inculpatul era să fie vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 349 alin. (11) Cod penal, instanța urma să ia în considerație că dânsul anterior nu

a comis infracțiuni, iar comiterea pentru prima dată a infracțiunii mai puțin grave

constituie o circumstanță atenuantă. De asemenea instanța de fond urma să ea în

considerație faptul că Stoleru Ion a recunoscut că l-a lovit pe Negară Alexandru și

se căiește în cele comise.

2021, a fost admis din alte motive apelul avocatului în numele inculpatului Stoleru

Ion, casată parțial sentința Judecătoriei Orhei (sediul Rezina) din 22.04.2021

privindu-l pe Stoleru Ion doar în partea stabilirii pedepsei și a fost pronunțată o nouă

hotărâre potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță.

Lui Stoleru Ion recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

349 alin. (11) Cod penal și stabilită pedeapsa de 1 an închisoare cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, în conformitate cu art. 90 Cod penal, lui

Stoleru Ion i s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de

probațiune de 3 (trei) ani.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

4.1. În motivarea soluției date, instanța de apel a constatat, că la pronunțarea

sentinței, instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, și just

a concluzionat că inculpatul Stoleru Ion se face vinovat de comiterea infracțiunii

incriminate or, împrejurările ce dovedesc în afara oricăror dubii vinovăția ultimului

în comiterea faptei penale încriminate, care au fost elucidate și constatate din

totalitatea de probe acumulate la dosarul respectiv, fiind corect apreciate, cu

respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din

punct de vedere al coroborării lor.

Totodată, instanța de apel a constatat că prima instanță nu a comis careva erori

de fapt care ar impune casarea sentinței adoptate în partea recunoașterii vinovăției

inculpatului în comiterea acțiunilor infracționale, or, prima instanță în sentința sa,

corect și justificat și-a motivat soluția sub aspectul recunoașterii vinovăției

inculpatului Stoleru Ion în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin.(11) Cod

penal, luând în considerație probele administrate legal de către organul de urmărire

penală și cercetate în ședința de judecată la prezenta cauză penală, cu respectarea

prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă

potrivit art. 101 din Codul de procedură penală, stabilind cu certitudine toate

aspectele de fapt și de drept, și ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția

4

inculpatului în comiterea faptei și prezența în acțiunile lui a elementelor infracțiunii

incriminate.

Examinând probatorul administrat, instanța de apel a considerat dovedită în afara

dubiilor rezonabile vina inculpatului Stoleru Ion pe deplin prin următoarea sistemă

de probe pertinente, concludente, utile și veridice, care coroborează între ele, cum ar

fi: declarațiile părții vătămate Negară Alexandru, martorului Guzun Oleg, martorului

Ogîlca Ion, martorului Barbăroșie Victor.

Instanța de apel a menționat că vina inculpatului Stoleru Ion se mai dovedește

prin probele materiale anexate la dosarul penal cum ar fi concluziile raportului de

expertiză judiciară medico-legală nr.202126P0029 din data de 10.02.2021, (f. d.59);

procesul-verbal de ridicare din data de 28 ianuarie 2021 (f. d.67); procesul-verbal de

examinare a obiectului din data de 10 februarie 2021 ( Vol. I, f. d.60); procesul-

verbal de examinare a obiectului din data de 10 februarie 2021 (f. d.68).

Astfel, instanța de apel, audiind participanții la proces, verificând prin prisma

art. 101 Cod de procedură penală probele administrate la etapa de urmărire penală,

cercetare judecătorească în prima instanță și verificate în instanța de apel a constatat

că instanța de fond a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptelor reținute în

sarcina inculpatului încadrarea juridică corespunzătoare, și anume comiterea de

către Stoleru Ion a infracțiunii prevăzute de art. 349 alin.(11) Cod penal: „aplicarea

violenței nepericuloase pentru viață sau sănătate față de persoana cu funcție de

răspundere, în scopul sistării activității lor de serviciu ori schimbării caracterului

ei în interesul celui care aplică violența”.

Cu referire la răspunderea penală a inculpatului Stoleru Ion pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 349 alin.(11) Cod penal, legea penală prevede pedeapsa

sub formă de: amendă în mărime de la 850 la 1350 unități convenționale sau cu

muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare

de până la 3 ani.

Conform art. 16 alin. (3) Cod penal, infracțiunea săvârșită de către Stoleru Ion,

în funcție de caracterul și gradul prejudiciabil, se atribuie la categoria infracțiunilor

mai puțin grave.

Instanța de apel a reținut în calitate de circumstanță atenuantă conform art. 76

Cod penal, săvârșirea infracțiunii pentru prima dată, precum și lipsa circumstanțelor

agravante conform art. 77 Cod penal.

Cât privește individualizarea pedepsei, instanța de apel a reținut că, la stabilirea

pedepsei, instanța de judecată nu a ținut cont de prevederile art.75 Cod penal, potrivit

căruia persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele fixate și în strictă conformitate cu dispozițiile părții

generale. La stabilirea modului, măsurii, categoriei și termenului pedepsei, se ține

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

5

vinovat, care este supus răspunderii penale, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

Așadar, instanța de apel a constatat că instanța de fond nu și-a argumentat riguros

soluția la capitolul numirii pedepsei, or, aceasta a ajuns la concluzia numirii

inculpatului Stoleru Ion, pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1(unu)

an, cu executarea reală, axând-se pe faptul că potrivit caracteristicii eliberată de

poliția locală - pe numele acestuia au fost înregistrate mai multe plângeri și încălcări.

Astfel, instanța de apel a considerat că, instanța de fond eronat a conchis că o

pedeapsă privativă de libertate este echitabilă la caz, care va atinge scopul legii

penale de restabilire a echității sociale, corectare a condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane, or, la caz, s-a ținut cont de faptul că inculpatul Stoleru Ion a recunoscut

vinovăția incriminată în ședința instanței de apel, a comis pentru prima dată o

infracțiune care face parte din categoria infracțiunilor mai puțin grave, are un loc

stabil de trai și se căiește sincer de cele comise.

Prin urmare pedeapsa aplicată inculpatului Stoleru Ion trebuie să fie echitabilă,

legală și individualizată corect, capabilă să restabilească echitatea socială și să

realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, prevăzute de art. 61 Cod penal,

în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale ale Codului penal și în limitele

fixate în partea specială a acestuia.

Având în vedere circumstanțele cauzei, ținând cont de principiile generale de

aplicare a pedepsei consfințite în art.61 alin.(2) din Codul penal, reieșind din

caracterul infracțiunii, care potrivit prevederilor art.16 alin.(3) Cod penal este mai

puțin gravă, de limitele pedepsei prevăzute de art.349 alin.(11) Cod penal, de faptul

că, inculpatul și-a recunoscut vina în ședința instanței de apel, ținând cont de

personalitatea inculpatului, care a manifestat căință sinceră, de atitudinea lui față de

cele săvârșite, instanța de apel a considerat că, pedeapsa cu închisoarea, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, aplicată inculpatului de către

prima instanță este nejustificată.

Astfel, instanța de apel i-a stabilit lui Stoleru Ion, recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin.(11) Cod penal, o pedeapsă de 1 (un)

an închisoare, cu ispășirea în penitenciar de tip semiînchis.

Așadar, instanța de apel, efectuând o analiză complexă a circumstanțelor cauzei

și a personalității inculpatului, urmărind în acest sens comportamentul acestuia în

viața socială, precum și cel din înainte și după săvârșirea infracțiunii incriminate, a

considerat că în coraport cu fapta comisă, urmările prejudiciabile ale faptei și

personalitatea inculpatului, a constatat că corijarea și reeducarea acestuia este

6

posibilă cu aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare, însă executarea acesteia

urmează a fi suspendată condiționat în baza art.90 Cod penal.

Prin urmare, instanța de apel a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei în privința inculpatului Stoleru Ion pe un termen de probațiune de 3 (trei)

ani, în conformitate cu art.90 alin.(1) Cod penal.

Pe cale de consecință, raportat la considerentele expuse supra, s-a remarcat că

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, suspendarea condiționată a executării

pedepsei nu reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei

prin lege de a demonstra că infracțiunea comisă de el este un incident în viața

acestuia.

Instanța de apel, ghidându-se de principiul echității pedepsei penale, a conchis

irațional executarea pedepsei cu închisoare de către Stoleru Ion și în temeiul art. 90

Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, în perioada

respectivă ultimul urmând să dea dovadă de o responsabilitate civică și socială la

nivel maxim, iar prin comportament ireproșabil și utilitate publică să demonstreze

lipsa necesității de a pune în executare pedeapsa cu închisoarea.

Instanța de apel a reținut că chestiunea de individualizare a pedepsei este un

proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului,

având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea

articolului incriminat prin rechizitoriu.

Astfel, instanța de apel a reținut ca fiind necesară aplicarea art.90 Cod penal în

privința inculpatului Stoleru Ion, or, aplicarea pedepsei sub formă de închisoare este

prea aspră față de acesta, având în vedere că Stoleru Ion a săvârșit pentru prima dată

o infracțiune mai puțin gravă, se căiește de cele comise - izolarea lui de societate nu

este oportună, iar corectarea lui poate fi efectuată și fără izolarea lui de societate.

termen, prin care, invocând temeiurile de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6),

10) Cod de procedură penală, solicită casarea totală a deciziei contestate, cu

menținerea fără modificări a sentinței primei instanțe.

În motivarea cererii de recurs recurentul indică următoarele motive:

- temeiuri pentru declararea recursului ordinar constituie prevederile art.427

alin.(1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, penală potrivit cărora hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului în cazul în care instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii, s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, toate fiind

valabile în prezenta cauză penală;

- procurorul menționează că, reieșind din soluția adoptată de instanța de apel, se

constată că la stabilirea și aplicarea pedepsei în privința inculpatului, instanța nu a

7

avut în vedere scopul și criteriile de individualizare a acesteia, prevăzute de art. 61

și 75 Cod penal;

- instanța de apel nu a ținut cont de gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite,

de comportamentul inculpatului în momentul comiterii infracțiunii și după

consumarea ei, de personalitatea lui, pronunțând hotărâre neîntemeiată, atât în partea

ce ține de termenul pedepsei cu închisoarea cât și în partea aplicării prevederilor art.

90 Cod penal;

- acuzarea consideră concluzia instanței de apel la capitolul individualizării

pedepsei stabilite inculpatului este greșită și în contradicție cu probatoriul

administrat la etapa urmăririi penale și cercetării judiciare, neconforme scopului

legii penale și principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei penale.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității

acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este

vădit neîntemeiat.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430

alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea

temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest

sens.

Lecturând textul recursului reiese că recurentul indică prevederile art. 427

alin.(1) pct. 6) formal fără a fi descris detaliat, de fapt criticând în totalitate pedeapsa

stabilită de către instanța de apel, temei indicat și prevăzut la pct.10) Cod de

procedură penală și anume cazul când instanța de apel a pronunțat o decizie greșită

în partea stabilirii pedepsei - temeiuri care nu și-au găsit confirmarea la examinarea

recursului ordinar declarat.

Motivele recurentului, precum că instanța de apel incorect a individualizat

pedeapsa, și neîntemeiat a aplicat în privința inculpatului Stoleru Ion prevederile art.

90 Cod penal, Colegiul penal le consideră neîntemeiate.

La acest capitol, Colegiul penal atestă că, potrivit art. 61 Cod penal, pedeapsa

penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor

care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor, având

drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

8

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor

persoane.

Totodată, conform art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă, iar la stabilirea categoriei

și termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină seama de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

Colegiul penal menționează, că la stabilirea pedepsei inculpatului Stoleru Ion,

instanța de apel, a ținut seama pe deplin de principiile de aplicare a pedepsei

prevăzute de art. 61 Cod penal, de criteriile generale de individualizare a ei, stipulate

în art. 75 Cod penal, de toate circumstanțele cauzei care agravează ori atenuează

răspunderea, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia, prin urmare corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă doar

prin aplicarea unei pedepse cu închisoare, cu suspendarea condiționată a executării

ei.

În cauza deferită judecății, se constată că, instanța de apel casând parțial sentința

instanței de fond, a admis din alte motive apelul avocatului, pronunțând o nouă

hotărâre a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii inculpatului Stoleru

Ion, cu fixarea unui termen de probațiune de 3 ani, totodată fiind menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

La baza acestei concluzii, instanța de apel a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 61, 75, 90 Cod penal, a ținut cont de circumstanțele cauzei, legate

de scopul și motivele faptei, gravitatea infracțiunii săvârșite, acesta a comis o

infracțiune mai puțin gravă, prezența circumstanței atenuante conform art. 76 Cod

penal, săvârșirea infracțiunii pentru prima dată, lipsa circumstanțelor agravante

conform art. 77 Cod penal, de faptul că inculpatul Stoleru Ion a recunoscut vinovăția

incriminată în ședința instanței de apel, este la prima abatere penală, precum și de

persoana inculpatului, are un loc stabil de trai și se căiește sincer de cele comise, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

prevenirea de a săvârși infracțiuni noi.

În aceste condiții, Colegiul penal, consideră că n-a fost constatată prezența în

speța examinată a erorilor de drept, ce ar servi drept temei de implicare a instanței

de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Colegiul penal consideră relevant de a specifica că, argumentele invocate de

recurent în cererea sa de recurs au constituit obiect de examinare la judecarea cauzei

în instanța de apel, așa cum este indicat și în pct. 4 - 4.1 din prezenta decizie, soluție

9

pe care instanța de recurs o consideră legală și argumentată, însușind argumentele

ei, reiterarea cărora nu mai este necesară, fapt ce este în deplină concordanță cu

jurisprudența și practica Curții Europene pentru Drepturile Omului, care în cauza

Albert vs România din 16.02.2010, a statuat în pct.37 că art.6§1 CtEDO, deși obligă

instanțele să-și motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un

răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19.04.1994,

pct.61). Cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă,

fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi

examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale prescrise la art. 414 - 418 Cod

de procedură penală, impunându-se în consecință inadmisibilitatea recursului

ordinar declarat la caz, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Sâli Radu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 23 decembrie 2021, în cauza penală privindu-l pe Stoleru Ion

Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 23 iunie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Cobzac Elena

Plămădeală Ghenadie

10