1ra-678/22 — art.187 al.2 lt.b,f CP

1ra-678/22 — art.187 al.2 lt.b,f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-678/2022

1-20013285-01-1ra-06052022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir

Judecători – Plămădeală Ghenadie, Toma Nadejda,

Țurcan Anatolie, Cobzac Elena

Judecând fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Plîngău Alexandru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 23 februarie 2022, în cauza penală de învinuire a lui

Godoroja Ion XXXXX,

în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. art. 187 alin. (2), lit. b), f) Cod

penal.

Termenii de examinare:

prima instanță: 30.01.2020 - 07.02.2020;

instanța de apel: 03.03.2020-10.06.2020;

instanța de recurs: 25.08.2020 – 17.11.2020;

instanța de apel: 20.09.2021-23.02.2022;

instanța de recurs: 06.05.2022 – 06.12.2022.

Asupra motivelor recursului, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

2020, Godoroja Ion a fost recunoscut vinovat în baza art. 187 alin. (2), lit.

b), f) Cod penal și condamnat în baza acestei Legi cu aplicarea prevederilor

art. 3641 Cod de procedură penală i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen - 1 an și 5 luni, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

Conform art.85 Cod penal, pentru cumul de sentințe, la pedeapsa

aplicată prin sentință, s-a adăugat parțial pedeapsa neexecutată, stabilită

prin sentința Judecătoriei Orhei din 30.09.2019, stabilindu-i pedeapsa

definitivă - 1 an și 6 luni închisoare, fără amendă, cu executare pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art.385 alin.(5) Cod de procedură penală, termenul de

pedeapsă stabilit a fost redus cu 54 zile, pentru perioada aflării în stare de

arest preventiv în Penitenciarul nr.13, începând cu 11.01.2020 până la

1

07.02.2020 (27 zile).

A fost hotărâtă soarta corpurilor delicte.

1.2. Prin aceiași sentință instanța s-a pronunțat și în privința lui Efimov

Bogdan, însă în privința acestuia hotărârile instanțelor inferioare nu au fost

contestate.

Godoroja Ion la 09 ianuarie 2020, prin coautorat, în urma înțelegerii

prealabile cu Efimov Bogdan, repartizând din timp rolurile între ei, în jurul

orei 19.20, aflându-se pe strada Vasile Lupu, din or. Orhei, intenționat, din

interes de profit, observând-o pe Ursachi Tatiana, care se deplasa pe strada

și care ținea în mână o geantă, având scopul sustragerii deschise a

bunurilor altei persoane, au urmărit-o până pe str. Orheiul Vechi, or.

Orhei, și deplasându-se cu pas grăbit pe lângă ultima, Efimov Bogdan i-a

sustras în mod deschis geanta pe care o ținea în mână, în care se afla un

telefon mobil de model „Samsung G3”, cu carcasă de culoare albă, în

valoare de 2500 lei, un telefon mobil de model „Samsung G5”, cu carcasă

de culoare neagră, în care se afla cartela SIM:0XXXXX în valoare de 3000

lei, mijloace bănești în sumă de 24 800 lei, un portmoneu în care se afla

valută străină - 200 dolari SUA, echivalentul a 3446 lei și 100 Euro,

echivalentul a 1917 lei. În acest timp, Godoroja Ion se afla în preajma

locului comiterii sustragerii deschise, cu scopul de a-l preveni pe Efimov

Bogdan despre apariția oricărui obstacol.

După deposedarea victimei de bunurile nominalizate, le-au împărțit

între ei, și folosindu-se de acestea după bunul plac, au cauzat părții

vătămate Ursachi Tatiana, o daună materială în proporții considerabile, în

sumă totală de 35 663 lei.

Acțiunile inculpatului Godoroja Ion, au fost încadrate juridic în baza

art. 187 alin. (2), lit. b) și f) Cod penal, conform semnelor calificative –

”sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșită de două

persoane cu cauzarea de daune în proporții considerabile”.

2.1.Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vinovăția și probele

administrate în cadrul urmăririi penale, solicitând examinarea cauzei în

procedură simplificată.

Astfel, acțiunile lui urmează a fi încadrate în baza art. 187 alin. (2),

lit. b) și f) Cod penal, care cuprinde în totalitate faptele săvârșite de acesta,

inclusiv potrivit agravantelor - faptă săvârșită de două persoane și cauzarea

de daune în proporții considerabile.

La stabilirea pedepsei, prima instanța a reținut că, inculpatul a comis

infracțiunea la vârsta de 18 ani, sancțiunea art. 187 alin. (2), lit. b), f) Cod

penal, prevede pedepse cu închisoare de la 5 la 7 ani cu (sau fără) amendă

în mărime de la 850 la 1350 unități convenționale, și în conformitate cu

art. 70 alin. (31) Cod penal, la aplicarea pedepsei persoanelor care au atins

vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani, care au săvârșit

infracțiune la vârsta de la 18 până la 21 de ani, maximul pedepsei a fost

redus cu o treime.

Conform art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, inculpatul care

a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca

judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire

2

penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.

Astfel, prima instanță a stabilit noile limite ale pedepsei cu

închisoare, prin aplicarea prevederilor art. 70 alin. (31) Cod penal,

reducerea maximului pedepsei cu o treime, ce constituie de la 3 luni până

la 4 ani și 8 luni.

În condițiile aplicării prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, în coroborare cu art. 70 alin. (31) Cod penal, prin reducerea cu o

treime a limitelor de pedeapsă minime și maxime sub formă de închisoare,

noile limite sunt de la 3 luni până la 3 ani 1 lună și 10 zile.

Totodată, prima instanță a stabilit în privința inculpatului

circumstanțe atenuante - căința sinceră, nu se află la evidența medicului

narcolog și psihiatru, comiterea infracțiunii la vârsta de 18 ani, și

circumstanțe agravante - caracteristica negativă, săvârșirea infracțiunii de

către persoana care anterior a fost judecat pentru infracțiuni similare,

comiterea faptei în stare de ebrietate și prin orice formă de participație.

Prima instanță a constatat că, prin sentința Judecătoriei Orhei din

30.09.2019, inculpatul XXXXX, iar potrivit certificatului eliberat de Biroul

de probațiune Orhei, până la momentul pronunțării sentinței date nu a

executat pedeapsa respectivă.

Astfel, în conformitate cu art. 85 alin. (1) Cod penal, care prevede că

dacă, ,,după pronunțarea sentinței, dar înainte de executarea completă a

pedepsei, condamnatul a săvârșit o nouă infracțiune, instanța de judecată

adaugă, în întregime sau parțial, la pedeapsa aplicată prin noua sentință

partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentința anterioară".

Fiind spre cumulare două pedepse de diferite categorii, în

conformitate cu prevederile art. 87 alin. (1) Cod penal, care prevede că, ,,la

cumularea diferitelor pedepse principale aplicate în cazul unui cumul de

sentințe, unei zile de închisoare îi corespund 4 ore de muncă neremunerată

în folosul comunității", XXXX ore muncă neremunerată în folosul

comunității în mărime, stabilită prin sentința din 30.09.2019, a fost

înlocuită cu XXXXX.

Astfel, conform art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțiala al

pedepselor, inculpatului i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 1 an și 6

luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Totodată, reieșind din faptul că inculpatul se caracterizează negativ,

și este predispus la comiterea infracțiunilor, fiind acuzat de comiterea unei

infracțiuni grave, contra patrimoniului, s-a constatat inoportună aplicarea

prevederilor art. 90 sau 901 Cod penal, sub aspectul suspendării sau

suspendării parțiale a executării pedepsei cu închisoare.

De asemenea, instanța a statuat că, conform art. 385 alin. (5) Cod de

procedură penală, în cazul constatării încălcării drepturilor privind

condițiile de detenție, garantate de art. 3 din CEDO, reducerea pedepsei se

va calcula în felul următor: două zile de închisoare pentru o zi de arest

preventiv.

În acest sens, apărarea a solicitat constatarea faptului că prevenitul

Godoroja I. a fost deținut în condiții contrare prevederilor art. 3 din CEDO

în Penitenciarul nr.17 Rezina, cu reducerea pedepsei aplicate în privința lui

3

și calculată o zi de arest preventiv ca două zile de închisoare, începând cu

arestarea din 14.01.2020 și până la pronunțarea sentinței.

Reprezentantul Penitenciarului nr. 17 Rezina, Portarescu I. a solicitat

respingerea cererii, deoarece potrivit raportului prezentat de administrația

instituției penitenciare, inculpatul se deține în Penitenciarul nr. 17 Rezina

de la 17.01.2020 4 până în prezent, și anume la 17.01.2020 – s-a deținut

în celula 86, unde suprafața totală este de 34,80 m2 , suprafața locuibilă –

31,74 m2 , preconizate 7 locuri a câte 4 m2, și de la 17.01.2020 până în

prezent, în celula nr. 66, unde suprafața totală este de 39,00 m2 ,

suprafața locuibilă – 37,37 m2 , preconizate 9 locuri a câte 4 m2 .

În perioada vizată, Penitenciarul nr. 17-Rezina nu ducea o evidență

zilnică referitoare la numărul deținuților din fiecare celulă, precum și

numărul paturilor din acestea.

Condițiile de detenție pentru deținutul Godoroja I. au corespuns

minimului necesar conform condițiilor izolatorului de urmărire penală.

Deținutul Godoroja I. n-a fost marginalizat sub nici un aspect inuman

și/sau degradant pe timpul deținerii în Penitenciarul nr. 17-Rezina, fiindu-i

acordat acestuia minimul de condiții a executării detenției. Însă,

administrația Penitenciarul nr. 17 Rezina a prezentat o informație generală

cu privire la condițiile de detenție ale inculpatului, iar sarcina probațiunii

lipsei de încălcare a condițiilor de detenție invocate de condamnat sau

prevenit și a lipsei suportării unui prejudiciu moral îi revine

reprezentantului administrației instituției penitenciare, împrejurări în care

se atestă că dificultățile cu care s-a confruntat inculpatul pe parcursul

detenției sale în Penitenciarul nr.17, începând din 11.01.2020 până în

prezent, adică 27 zile, au depășit nivelul inevitabil de suferință inerent

detenției și au atins pragul de severitate contrar art. 3 din Convenție,

aceste condiții fiind suficiente pentru constatarea încălcărilor admise în

penitenciarul vizat.

Astfel, pentru aflarea în condiții precare de detenție în Penitenciarul

nr. 17 Rezina, în calitate de prevenit pe o perioadă de 27 zile, inculpatului

urmează a-i fi redusă pedeapsa cu două zile de închisoare pentru o zi de

arest preventiv, adică cu 54 de zile, în temeiul art. 385 alin. (5) Cod de

procedură penală.

3.1. Procurorul în Procuratura Orhei, Burlacu Victoria, prin care a

solicitat casarea sentinței în partea individualizării pedepsei, rejudecarea

cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Godoroja Ion să fie

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2),

lit. b) și f) Codul penal, cu stabilirea pedepsei prin aplicarea art. 70 alin.

(31) Cod penal și art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, sub formă de

închisoare pe un termen de 3 ani și 1 lună, fără amendă, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Conform art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul de sentințe, și

cumulare parțială de pedepse, să-i fie adăugat parțial, la pedeapsa aplicată,

partea neexecutată a pedepsei stabilită prin sentința Judecătoriei Orhei,

sediul Central din 30.09.2019 (XXXXX), calculată în condițiile art. 87 alin.

(1) Cod penal, cu stabilirea definitivă a pedepsei, sub formă de închisoare

4

pe un termen de 3 ani și 2 luni, fără amendă, cu executarea în penitenciar

de tip semiînchis.

În argumentarea apelului declarat, partea acuzării a invocat că,

instanța de fond nu a ținut cont de criteriile generale de individualizare a

pedepsei prevăzute la art. 75 Cod penal, și anume, de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Potrivit art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate

în Partea specială a prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile

Părții generale a prezentului cod.

Or, inculpatul a fost condamnat pentru comiterea unei infracțiuni

grave, care se pedepsește cu închisoare de la 5 la 7 ani, se caracterizează

negativ, nu a reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune, anterior a fost în

conflict cu legea penală, prin sentința Judecătoriei Orhei din 11.07.2019

fiind încetat procesul penal de învinuirea lui în baza art. 186 alin. (2) lit. b),

c) Cod penal, în legătură cu retragerea plângerii prealabile, iar prin sentința

Judecătoriei Orhei, din 30.09.2019 a fost condamnat în baza art. 186 alin.

(2) lit. b), c), d) Cod penal, XXXXX neremunerată în folosul comunității.

Mai mult, fapta comisă de inculpat prezintă pericol sporit pentru

societate, având în vedere frecvența ridicată a infracțiunilor similare care

atentează la valorile sociale ocrotite de lege, iar pentru a fi atins scopul legii

penale urmează a se interveni mai prompt, cu aplicarea unor pedepse

echitabile, pentru ca inculpatul, precum și alte persoane, să-și facă

concluziile de rigoare, pentru a nu fi admise pe viitor săvârșirea unor astfel

de infracțiuni.

Totodată, inculpatul este învinuit de comiterea intenționată a unei

infracțiuni grave, prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b) și f) Cod penal, ca

jaful, încălcare care a cauzat daune în proporții considerabile părții

vătămate.

3.2 Avocatul Șteliman Serghei în numele inculpatului, prin care a

solicitat casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă, de 4 luni

închisoare, cu aplicarea prevederilor art. 90 sau 901 Cod penal, cu

constatarea faptului detenției inculpatului în condiții contrare cerințelor

art. 3 al CEDO și după 07.02.2020, până la data pronunțării deciziei

instanței de apel, reducându-i termenul pedepsei.

În argumentarea apelului declarat partea apărării a invocat că,

instanța de fond nu a reținut în calitate de circumstanță atenuantă faptul

că inculpatul a colaborat activ cu organul de urmărire penală și a

contribuit la descoperirea unei infracțiuni comise în grup, iar

recunoașterea vinei la faza de urmărire penală a rămas fără apreciere

juridică.

La fel, instanța de fond a omis că inculpatul a fost condamnat

anterior pentru săvârșirea infracțiunilor când era minor și nu urmau a fi

luate în considerație la stabilirea pedepsei.

În același timp, art. 79 Cod penal prevede că faptul comiterii

infracțiunii de către o persoană ce a atins vârsta de 18 ani, dar nu a atins

5

vârsta de 21 ani este o circumstanță excepțională, însă instanța de fond nu

a considerat această circumstanță drept una excepțională, ci doar ca una

atenuantă. Pe lângă aceasta, instanța de apel urmează să soluționeze

chestiunea privind reducerea pedepsei inculpatului în legătură cu

încălcarea dreptului la detenție în condiții garantate de art. 3 din CEDO.

iunie 2020, a fost respins apelul avocatului, ca nefondat.

A fost admis apelul procurorului, casată sentința parțial și pronunțată

o nouă hotărâre după cum urmează.

Godoroja Ion a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 187 alin. (2), lit. b), f) Cod penal, și în baza acestei Legi i-a

fost stabilită pedeapsa de 3 ani și 1 lună închisoare, fără amendă, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 85 alin. (1) Cod penal, pentru cumul de sentințe,

cumularea parțială la pedeapsa aplicată, partea neexecutată a pedepsei

stabilită prin sentința Judecătoriei Orhei din 30.09.2019, i-a fost stabilită

pedeapsă definitivă de 3 ani și 2 luni închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

Conform art. 901 alin. (1) Cod penal, prima perioadă de 1 an și 7 luni

închisoare urmând a fi executată în penitenciar de tip semiînchis, iar restul

pedepsei de 1 an și 7 luni, a se suspenda condiționat pe un termen de

probațiune de 2 ani.

S-a dispus încasarea de la Godoroja Ion în beneficiul părții vătămate

Ursachi Tatiana, prejudiciul material în sumă de 9971 lei.

Termenul de executare a pedepsei cu închisoare pentru inculpatul

Godoroja Ion de calculat din data pronunțării prezentei decizii, cu

includerea în termenul de pedeapsă, perioada aflării în stare de reținere și

arest preventiv de la 11.01.2020 până la 07.02.2020 și perioada executată

a pedepsei cu închisoarea de la 07.02.2020 până în data pronunțării

deciziei.

În rest, sentința a fost menținută.

4.1. În argumentarea soluției adoptate, instanța de apel a indicat că

la individualizarea pedepsei, prima instanță nu a acordat deplină eficiență

prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75 Cod penal.

Astfel, sancțiunea art. 187 alin. (2), lit. b), f) Cod penal prevede

pedeapsa cu închisoare de la 5 la 7 ani cu sau fără amendă în mărime de

la 850 la 1350 unități convenționale.

Potrivit art. 70 alin. (31) Cod penal, la aplicarea pedepsei persoanelor

care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani, care au

săvârșit infracțiune la vârsta de la 18 până la 21 de ani, maximul pedepsei

se reduce cu o treime.

Respectiv, maximul pedepsei de 7 ani prevăzut la art. 187 alin. (2) lit.

b), f) Cod penal se va reduce cu o treime și va constitui 4 ani și 8 luni.

Conform art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, inculpatul care

a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca

judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.

6

Deoarece, inculpatul a acceptat examinarea cauzei în procedura

prevăzută la art. 3641 Cod de procedură penală, el beneficiază de reducerea

cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzută la art. 187 alin. (2) lit. b), f)

Cod penal.

Astfel, limita maximă va constitui 3 ani și 1 lună închisoare, iar limita

minimă va coborî până la 3 luni închisoare

Totodată, a constatat că, inculpatul a săvârșit infracțiunea având

antecedente penale nestinse pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute la art.

186 alin. (2), lit. b), c), d) Cod penal, și în privința acestuia s-a reținut

circumstanța agravantă prevăzută la art. 77 alin. (1), lit. a) Cod penal -

săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată

pentru infracțiune similară sau pentru alte fapte care au relevanță pentru

cauză.

În același timp, a reținut că prima instanță eronat a constatat în

sarcina inculpatului circumstanța agravantă - ,,caracteristica negativă,

săvârșirea infracțiunii prin orice formă de participație și săvârșirea infracțiunii

în stare de ebrietate."

A motivat că, caracteristica negativă nu se regăsește în prevederile art.

77 Cod penal ca circumstanță agravantă, iar alin. (2) prescrie că dacă o

circumstanță este prevăzută în calitate de semn calificativ respectiv, ea nu

poate fi concomitent considerată ca circumstanță agravantă.

Inculpatul a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 187 alin. (2), lit. b), f) Cod penal, fiindu-i încriminat și

semnul calificativ comiterea infracțiunii de două sau mai multe persoane,

împrejurări în care prima instanță nu era în drept să considere comiterea

infracțiunii în participație ca o circumstanță agravantă, aceasta constituind

elementul calificativ al infracțiunii încriminate.

Totodată a constatat că, prin rechizitoriu, inculpatului nu i s-a

încriminat ca circumstanță agravantă comiterea infracțiunii în stare de

ebrietate, astfel, reținerea acestui fapt ca circumstanță agravantă

constituie o depășire de către instanță a limitelor acuzării.

De către instanța de apel a făcut trimitere la art. 78 alin. (4) Cod

penal, care prevede că, ,,în caz de concurs al circumstanțelor agravante și

celor atenuante, coborârea pedepsei până la minimul sau ridicarea ei până

la maximul prevăzut la articolul corespunzător din Partea specială a

prezentului cod nu este obligatorie'.

Astfel, la stabilirea pedepsei, instanța de apel a ținut cont că

inculpatul a comis o infracțiune gravă, anterior a fost atras la răspundere

penală și nu și-a făcut concluziile de rigoare că, la 15.01.2018, a fost

condamnat în baza art. art. 287 alin. (2), lit. b), și 90 Cod penal la - 1 an

închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un

termen de probă de 1 an. Iar prin sentința Judecătoriei Orhei din

11.06.2019, procesul penal în baza art. 186 alin. (2), lit. b), c) Cod penal, a

fost încetat în legătură cu împăcarea părților. Prin sentința Judecătoriei

Orhei din 30.09.2019, a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2), lit. b), c)

Cod penal, la - 160 ore muncă neremunerată în folosul comunității, că se

caracterizează negativ, are un comportament neadecvat în societate, a fost

încasat prejudiciul material în mărime de 6000 lei și până la moment nu a

7

întreprins nimic pentru a-l recupera cel puțin parțial, concluzionând că

corectarea și reeducarea lui este posibilă doar prin aplicarea unei pedepse

de 3 ani și 1 lună închisoare.

Totodată, instanța de apel a remarcat că, este irelevantă afirmația

apărării că prima instanță a omis să aplice în privința inculpatului

prevederile art. 79 Cod penal, or, acesta a beneficiat de reducerea pedepsei

cu închisoare până sub limita minimă prevăzută la art. 187 alin.(2), lit. b),

f) Codul penal, astfel că aplicarea art. 79 Cod penal, la caz nu mai este

necesară.

Respectiv, faptul că inculpatul a recunoscut în aceste circumstanțe

vina și a acceptat probele administrate de organul de urmărire penale a fost

apreciat de prima instanță la momentul acceptării cererii de examinare a

cauzei în procedură simplificată și reducerea pedepsei în baza art. 3641

alin. (8) Cod de procedură penală.

iunie 2020, a fost contestată cu recurs ordinar de către avocatul Șteliman

Serghei în numele inculpatului, prin care a solicitat, casarea parțială a

hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatului să-i fie stabilită pedeapsa de 4 luni închisoare, cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, și reducerea termenului pedepsei pe motivul

detenției în condiții contrare art. 3 din CEDO, în perioada 11.02.2020 –

10.06.2020, cu eliberarea acestuia din detenție în legătură cu executarea

integrală a pedepsei, iar acțiunea civilă să fie restituită fără examinare.

5.1. În motivarea recursului ordinar declarat, recurentul a invocat că,

instanța de apel corect a reținut că caracteristica negativă nu constituie

circumstanță agravantă, iar comiterea infracțiunii prin participație de două

sau mai multe persoane, fiind un element calificativ al infracțiunii

prevăzute la art. 187 alin. (2), lit. b) Cod penal, nu poate fi apreciat

concomitent și ca circumstanță agravantă. Excluzând aceste două

circumstanțe agravante, instanța de apel i-a aplicat inculpatului o

pedeapsă mai gravă.

Instanțele inferioare au omis că, la momentul comiterii infracțiunii,

inculpatul avea executat integral pedeapsa închisorii cu suspendarea

condiționată a pedepsei, pedeapsa stabilită prin sentința din 15.01.2018,

fiind expirată, iar inculpatul nu are antecedente penale pentru această

infracțiune, și nu constituie circumstanță agravantă, în măsură să

influențeze pedeapsa.

A mai învederat că, infracțiunile pentru care inculpatul a fost anterior

condamnat au fost comise în perioada minoratului și nu puteau fi luate în

considerație la stabilirea pedepsei.

A mai susținut că, la stabilirea pedepsei, nu a ținut cont de rolul

fiecărui inculpat la comiterea infracțiunii, individualizând pedeapsa contrar

prevederilor art. 75 Cod penal, iar instanța de apel nu s-a expus asupra

acestui argument invocat în cererea de apel.

Instanța de apel nu a aplicat prevederile art. 385 alin. (5) Cod de

procedură penală, deși conform art. 65 alin. (2), (3) Cod de procedură

penală, învinuitul în privința căruia cauza a fost expediată în judecată se

8

numește inculpat, iar persoana în privința căreia sentința a devenit

definitivă se numește condamnat, dacă sentința este de condamnare.

Totodată, instanța de apel ilegal a casat sentința instanței de fond în

latura civilă și a admis acțiunea civilă a părții vătămate, lipsind un apel în

acest sens.

din 17 noiembrie 2020, a fost admis recursul ordinar declarat, casată total

decizia instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

6.1. În argumentarea deciziei adoptate, instanța de recurs, a conchis

că, instanțele de fond nu au judecat cauza penală în condițiile Legii,

admițând în acest sens erori de drept.

Astfel, potrivit descriptivului și dispozitivului sentinței (pct. 1., 2. din

decizie), prima instanță nu și-a argumentat în drept concluzia că, noua

limită minimă a pedepsei care urmează a fi aplicată inculpatului este cea

de 3 luni închisoare, în consecință viciind și soluția privind aplicarea

pedepsei în baza art. 187 alin. (2), lit. b), f) Cod penal de 1 an și 5 luni

închisoare, cât și în temeiul art. 85 Cod penal de 1 an și 6 luni închisoare.

Totodată, art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal prevede pedeapsa

închisorii de la 5 la 7 ani. Reducerea consecutivă a limitei pedepsei maxime

cu 1/3, inițial în temeiul art. 70 alin. (31 ), apoi în baza art. 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală, denotă că minimul și maximul pedepsei noi

constituie 3 ani și 1 lună închisoare. Or, acest termen deja este sub limita

minimă prevăzută de sancțiunea respectivă, adică de 5 ani închisoare.

La fel, a omis că, circumstanțele agravante comiterea faptei în stare de

ebrietate și prin orice formă de participație, nu au fost stabilite și imputate

inculpatului prin rechizitoriu, ultima fiind contrară și prevederilor art. 77

alin. (2) Cod penal. Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în

conformitate cu rigorile prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu

cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția, fiind aplicate pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

De asemenea, instanța de recurs a constatat că și instanța de apel,

nu a respectat prescripțiile de drept conform descriptivului și dispozitivului

deciziei atacate (pct. 4. din decizie).

Prin urmare, instanța de apel a stabilit că, limita maximă va constitui

3 ani și 1 lună închisoare, iar limita minimă va coborî până la 3 luni

închisoare, repetând astfel, erorile de drept comise de prima instanță.

În acest sens, instanța de recurs a notat că în situația în care a

exclus circumstanțele agravante: caracteristica negativă, comiterea faptei în

stare de ebrietate, comiterea faptei prin orice formă de participație, dar a

stabilit noile limite ale pedepsei de la 3 luni la 3 ani și 1 lună închisoare, a

provocat o neclaritate în abordarea criteriilor de individualizare a pedepsei

aplicate în baza art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal.

Totodată, o soluție neclară și divergentă din dispozitiv că: „restul

pedepsei de 1 an și 7 luni se suspendă condiționat pe o perioadă de

probațiune de 2 ani”, instanța de recurs a notificat-o ca fiind fără suport

legal. Or, dispoziția art. 901 Cod penal, nu prevede aplicarea unui termen

concret de probațiune în raport cu restul pedepsei care se suspendă

9

condiționat. Mai mult - pentru o perioadă de probațiune mai mare decât

pedeapsa rămasă după cea executată în penitenciar.

La fel, nu a coroborat și argumentat soluționarea acțiunii civile și

încasarea de la inculpat în beneficiul părții vătămate Ursachi Tatiana a

prejudiciului material în sumă de 9971 lei, cât și cu faptul că partea

vătămată nu a atacat în genere sentința, iar procurorul, în apelul declarat,

nu a contestat sentința și în latura civilă.

A mai notat că, concluzia sumară a instanței de apel că: ”începând cu

data de 07.02.2020, când în privința lui Godoroja I. a fost pronunțată

sentința de condamnare cu închisoare, acesta nu mai poate fi considerat ca

fiind deținut în stare de arest preventiv și respectiv nu mai poate solicita

reducerea pedepsei în baza art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală. Ori,

inculpatul este în drept să depună în instanța de judecată competentă o

plângere în temeiul art. 4732 alin. (1) Cod procedură penală”, aceasta

contravine prevederilor art. art. 65 alin. (3), pct. 1), 466, 385 alin. (4) și (5),

4732- 4734 , Cod de procedură penală, conform căror, în cazul constatării

încălcării drepturilor inculpatului privind condițiile de detenție, garantate

de art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, instanța examinează posibilitatea reducerii pedepsei

inculpatului drept compensare pentru aceste încălcări.

Prin urmare, a constatat instanța de recurs că, această competență se

referă și la instanța de apel, în cadrul cărei, la faza judecării apelului

declarat împotriva sentinței, inculpatul nu are statut de condamnat.

Mai mult decât atât, a remarcat că, indicația sumară din dispozitivul

deciziei instanței de apel, că: ”Termenul de executare a pedepsei cu

închisoare pentru inculpatul Godoroja Ion de calculat din data pronunțării

prezentei decizii, cu includerea în termenul de pedeapsă, perioada aflării în

stare de reținere și arest preventiv de la 11.01.2020 până la 07.02.2020 și

perioada executată a pedepsei cu închisoarea de la 07.02.2020 până în

prezent”, a fost expus neclar, deoarece nu a fost coroborată, sub nici o

formă, cu cea din sentință, că: ”Se constată că Godoroja Ion a fost deținut în

Penitenciarul nr. 17 Rezina pe o perioadă continuă, de la 11.01.2020 până la

07.02.2020, în total 27 de zile, în condiții contrare prevederilor art. 3 din

CEDO. În conformitate art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, ce reduce

pedeapsa pentru Godoroja Ion pentru perioada de 27 zile, prin calcularea a 2

zile de închisoare pebtru 1 zi de arest preventiv, în care s- a aflat în detenție

în Penitenciarul nr. 17 Rezina în calitate de prevenit, în condiții contrare

prevederilor art. 3 din CEDO, adică cu 54 zile”.

A conchis instanța de recurs că, împrejurările expuse, atestă în mod

lucid că instanțele de fond nu au judecat cauza penală în condițiile legii,

deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind motive legale pe care se

întemeiază soluția, că motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, că

s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, și că recursul

ordinar este întemeiat.

februarie 2022, cu fost respinse ca nefondate, apelul procurorului în

Procuratura r-lui Orhei, Burlacu Victoria și apelul avocatului Șteliman

10

Serghei în numele inculpatului Godoroja Ion, cu menținerea fără modificări

a sentinței, în privința inculpatului Godoroja Ion.

A dispus ca termenul executării pedepsei a lui Godoroja Ion, urma a fi

calculat din 23 februarie 2022, cu includerea în termenul pedepsei, a

termenului reținerii și deținerii lui în stare de arest preventiv, de la 11

ianuarie 2020 până la 07 februarie 2020 și din 07 februarie 2020 pînă la 23

februarie 2022.

7.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a statuat că, analizând în

ansamblu probele cauzei penale prin prisma art. 101 Cod procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și

coroborării lor, a concluzionat despre existența în acțiunile inculpatului

Godoroja Ion a indicilor infracțiunii prevăzute de art. 187 alin.(2), lit. b) și f)

Cod penal.

Instanța de apel a reținut că, prima instanță a stabilit în mod corect

situația de fapt și vinovăția inculpatului, cercetarea judecătorească

efectuându-se cu respectarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură

penală.

Apreciind probele din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, verificând concomitent argumentele din rechizitoriu în

raport cu probele cercetate în cadrul ședinței de judecată, instanța de apel

a conchis că, învinuirea adusă inculpatului Godoroja Ion este întemeiată.

acțiunile acestuia fiind just încadrate în baza art. 187 alin. (2), lit. b) și f)

Cod penal după indicii calificativi: ”sustragerea deschisă a bunurilor altei

persoane, săvârșită de două persoane și cu cauzarea de daune în proporții

considerabile”.

De asemenea, a relatat că, prima instanță a argumentat deplin poziția

adoptată, atât din punct de vedere a cercetării în ansamblu a

circumstanțelor cauzei, cât și din punct de vedere a prevederilor legale.

La fel, a reținut că, sentința a fost contestată de către acuzatorul de

stat și de către partea apărării doar în partea individualizării pedepsei, însă

ce ține de încadrarea juridică și vinovăție, sentința nu a fost atacată.

La individualizarea, stabilirea categoriei și termenului pedepsei

inculpatului, instanța de apel a ținut cont de prevederile art. art. 7, 61, 75

din Codul penal și anume de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de viață ale familiei

acestuia precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului.

De asemenea, instanța de apel a indicat că, prima instanță a apreciat

corespunzător circumstanțele reale și personale ale inculpatului și a stabilit

o pedeapsă echitabilă și proporțională faptelor comise.

În cele din urmă, instanța de apel a relatat că în conformitate cu art.

76 Cod penal, în calitate de circumstanță atenuantă în privința

inculpatului Godoroja Ion, prima instanță a reținut, căința sinceră și că nu

se află la evidența medicului narcolog și/sau psihiatru, și comiterea

infracțiunii imputate la vârsta de 18 ani.

11

Drept circumstanță atenuantă, nu a putut reține recunoașterea

vinovăției de către inculpat, or judecarea cauzei penale a avut loc în baza

probelor administrate la urmărirea penală, care are ca premisă

recunoașterea faptelor indicate în rechizitoriu, astfel în acest caz pedeapsa

care urmează a fi aplicată inculpatului urmează a fi stabilită în

conformitate cu art. 3641 alin.(8) Cod de procedură penală.

Totodată, instanța de apel a reiterat că, prima instanță a omis că

circumstanțele agravante în comiterea faptei în stare de ebrietate și prin

orice formă de participație, nu au fost stabilite și imputate inculpatului

prin rechizitoriu, ultima fiind contrară și prevederilor art. 77 alin. (2) Cod

penal.

Instanța de apel a conchis că, circumstanțele cauzei nu duce la

anularea sentinței, or, sentința instanței primei instanțe cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, iar raționamentele pe care prima instanță le-

a expus în partea descriptivă a sentinței, echivalează cu o motivare

conformă rigorilor și exigențelor impuse de art. 6 din CEDO pe care

instanța de apel le însușește.

A notat instanța de apel că, potrivit art. 187 alin.(2) lit. b), f) Cod

penal, infracțiunea dată, se pedepsește cu închisoare de la 5 la 7 ani cu

(sau fără) amendă în mărime de la 850 la 1350 unități convenționale.

În speță, a constatat că Godoroja Ion, a comis infracțiunea imputată

la vârsta de 18 ani, și respectiv în cazul acestuia, sunt aplicabile

prevederile art. 70 alin. (31 ) Cod penal.

Astfel, a conchis instanța de apel că, prima instanță, corect a constat

că noile limite a pedepsei sub formă de închisoare, prin aplicarea

prevederilor art. 70 alin.(31 ) Cod penal, prin reducerea maximului

pedepsei, cu o treime, la art. 187 alin. (2) Cod penal, constituie de la 3 luni

(în condițiile art. 70 alin. (2) Cod penal), până la 4 ani și 8 luni, reieșind din

faptul că, noua limită maximă coboară sub limita minimă prevăzută.

Mai mult, a constatat că, în condițiile art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, se stabilește noua limită minimă și maximă de pedeapsă,

stabilită la art. 187 alin. (2) Cod penal, coroborată cu art. 70 alin. (31 ) Cod

penal, prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă minime și maxime

sub formă de închisoare, adică, închisoare de la 3 luni (în condițiile art. 70

alin. (2) Cod penal, până la 3 ani 1 lună și 10 zile.

Conducându-se de scopurile pedepsei penale, consfințite de art. 61

alin.(2) Cod penal, reieșind din personalitatea inculpatului Godoroja Ion,

care la locul de trai se caracterizează negativ, anterior a fost judecat pentru

infracțiuni similare, a comis infracțiunea în stare de ebrietate și prin

participație, nu se află la evidența medicului narcolog și/sau psihiatru,

reieșind din caracterul infracțiunii imputate prevăzute la art. 187 alin.(2)

Cod penal, care potrivit prevederilor art. 16 alin.(4) Cod penal, se clasifică

ca gravă, precum și din limite pedepsei cu închisoare stabilite la 187

alin.(2) Cod penal, în coroborare cu art. 70 alin. (31 ) Cod penal și art. 3641

alin. (8) Cod de procedură penală, instanța de apel a considerat întemeiată

concluzia primei instanțe, că în privința inculpatului Godoroja Ion,

urmează ai fi stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 1

12

an și 5 luni, fără amendă, care, potrivit art. 72 alin.(3) Cod penal, urmează

a fi executată în penitenciar de tip semiînchis.

Cât privește stabilirea pedepsei complementare, amenda, instanța de

apel, a preluat concluzia primei instanțe, or, având în vedere situația

financiară a inculpatului Godoroja Ion, luând în considerație că acesta nu

este angajat în câmpul muncii, nu are vreo ocupație utilă și nu dispune de

careva venituri stabile, consideră necesar de a nu aplica în privința

inculpatului Godoroja Ion pedeapsa complementară, amenda.

Instanța de apel, a mai relevat că, termenul de executare a pedepsei

stabilite lui Godoroja Ion prin sentința Judecătoriei Orhei, sediul Central

din 30.09.2019, sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității,

urmează a fi prestată în timp de cel mult 18 luni, timp care se calculează

de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, iar, reieșind din

faptul că, instanța de judecată, a adoptat soluția aplicării față de inculpatul

Godoroja Ion, a pedepsei sub formă de închisoare cu executare pe un

termen - 1 an și 5 luni, astfel, s-a considerat oportună și necesară

cumularea acestor pedepse, prin înlocuirea pedepsei penale sub formă de

muncă neremunerată în folosul comunității stabilite prin sentința

Judecătoriei Orhei, sediul Central din 30.09.2019, în privința lui Godoroja

Ion, cu pedeapsa închisorii.

Subsecvent, instanța de apel a concluzionat că, prima instanță corect

a ajuns la concluzia că, pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în

folosul comunității în mărime de 160 ore, stabilite prin sentința

Judecătoriei Orhei, sediul Central din 30.09.2019, în privința lui Godoroja

Ion, urmează a fi înlocuită cu închisoare, pe un termen de 40 (patruzeci)

zile (calculându-se o zi de închisoare pentru 4 ore de muncă neremunerată în

folosul comunității), în condițiile art. 87 alin. (1) Cod penal.

Astfel, instanța de apel a considerat că, prima instanță, corect a

conchis că potrivit prevederilor art. 85 alin.(1) Cod penal, prin cumul de

sentințe, prin cumul parțial de pedepse, a adăugat parțial, la pedeapsa

aplicată prin noua sentință, de 1 an și 5 luni închisoare, partea

neexecutată a pedepsei stabilită prin sentința Judecătoriei Orhei, sediul

Central din 30.09.2019, și înlocuită în condițiile art. 67 alin. (3) și art. 87

alin. (1) Cod penal, sub formă de închisoare pe un termen de 40

(patruzeci) zile, și s-a stabilit inculpatului Godoroja Ion, o pedeapsă

definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 1 (un) an și 6 (șase)

luni, fără amendă, care conform art. 72 alin. (3) Cod penal, aceasta

urmează să fie executată în penitenciar de tip semiînchis.

Totodată, instanța de apel nu a reținut solicitarea părții apărării

privind aplicarea art. 90 sau după caz 901 Cod penal, or, inculpatul

Godoroja Ion, la locul de trai se caracterizează negativ, este predispus la

comiterea infracțiunilor, este acuzat de comiterea unei infracțiuni contra

patrimoniului, care potrivit prevederilor art. 16 Cod penal, este gravă.

La fel, instanța de apel a respins solicitarea părții apărării referitor la

constatarea faptului detenției inculpatului în condiții contrare cerințelor

art. 3 al CEDO și după 07.02.2020, până la data pronunțării deciziei

instanței de apel în modul prevăzut de art. 385 alin. (5) Cod procedură

penală, reducându-i termenul pedepsei, prin calcularea unei zile de

13

detenție ca două zile de închisoare, or, în cererea părții apărării nu s-a

invocat anume la care proceduri specifice s-a referit, care au depășit nivelul

inevitabil de suferință inerent detenției inculpatului Godoroja Ion și a atins

pragul de severitate contrar art. 3 CEDO.

Astfel, instanța de apel a conchis că, pedeapsa stabilită inculpatului

este legală și echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, iar apelul

procurorului și apelul părții apărării sunt nefondate și urmează a fi

respinse.

cu recurs ordinar de către procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Plîngău Alexandru, în temeiul art. 427 alin. (1), pct. 6), 10) Cod

de procedură penală, care solicită casarea deciziei din 23 februarie 2022,

cu remiterea cauzei penale la rejudecare în instanța de apel în alt complet

de judecată.

8.1. În motivarea recursului ordinar, invocă că, la stabilirea pedepsei

în privința inculpatului Godoroja Ion, în vederea corectării, reeducării

ultimului, instanțele de fond au aplicat și menținut o pedeapsa prea blândă

în coraport cu personalitatea inculpatului și gravitatea faptei săvârșite.

Având în susținere prevederile art. art. 61, 75 Cod penal, acuzatorul

de stat indică, că la stabilirea termenului pedepsei inculpatului Godoroja

Ion, instanța de apel nu a ținut cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei

care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

Recurentul consideră că, instanța de apel, eronat i-a menținut

inculpatului pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2),

lit. b), f) Cod penal, pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1

an și 5 luni, fără amendă, iar conform art. 85 alin. (1) Cod penal, pentru

cumulul parțial de pedepse, i-a stabilit ultimului pedeapsa definitivă sub

formă de închisoare pe un termen de 1 an și 6 luni, fără amendă, cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Or, această pedeapsă nu este proporțională cu gravitatea faptei

comise, cu personalitatea inculpatului, precum și infracțiunile comise de

către inculpat, ultimul caracterizându-se negativ, a comis o infracțiune

gravă, nu a recuperat prejudiciul cauzat prin infracțiune, anterior fiind

condamnat prin sentințele Judecătoriei Orhei sediul Central din:

- 15.01.2018, în baza art. 287 alin. (2), Cod penal la - 1 an

închisoare, conform art. 90 Cod penal a fost suspendată executarea

pedepsei pe un termen de probă de - 1 an;

- 30.09.2019, în baza art. 186 alin. (2), lit. b), c), d) Cod penal la - 160

ore muncă neremunerată în folosul comunității;

-11.06,2019, a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 186 alin. (2), lit. b), c) Cod penal, fiind totodată dispus "

încetarea procesului penal în legătură cu împăcarea părților (art. 109 Cod

penal).

Consideră că, săvârșirea de noi infracțiuni s-a transformat într-o

îndeletnicire sistematică pentru inculpat, iar pedepsele non-privative de

14

libertate care au fost aplicate anterior, nu au realizat scopul pedepsei

penale prevăzut de art. 61 alin. (2) Cod penal, de corijare a inculpatului.

Totodată, invocă că motivarea soluției contrazice dispozitivului

hotărârii, precum și instanța de apel nu s-a expus aspra tuturor motivelor

invocate în apel, emițând o soluție contradictorie.

Susține că, instanța de apel nu a ținut cont de Decizia Colegiului

penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 17.11.2020, prin care a fost

remisă cauza la o nouă rejudecare, în aceeași instanță de apel în alt

complet de judecată, deoarece au admis un șir de erori de drept, care

urmau a fi corectate în cadrul rejudecării cauzei în apel, fapt care - nu a

fost realizat.

Prima instanță cât și instanța de apel în motivarea soluției au dispus

aplicarea prevederilor art. 70 alin. (31) Cod penal în coroborare cu art. 3641

alin. (8) Cod de procedură penală, noi limite a pedepsei cu închisoarea de

la 3 luni până la 3 ani și 1 lună.

Efectuând calculul pedepsei cu închisoarea pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2), lit. b), f) Cod penal, cu aplicarea

art. 70 alin. (31) Cod penal în coroborare cu art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, a dedus că limitele pedepsei cu închisoarea care ar

putea fi aplicate inculpatului ar constitui de la 1 an și 1 lună și 10 zile până

la 3 ani și 1 lună.

Instanțele de fond în motivarea soluțiilor, au dispus că limita

minimală a pedepsei care poate fi aplicată inculpatului constituie 3 luni,

ceea ce este o eroare de drept. Or, pedeapsa de 3 luni, este o pedeapsă sub

limita minimă legală.

Susține că, o altă eroare, admisă de instanța de apel este că nu a

corectat și nu a intervenit în sentința primei instanțe, referitor la includerea

agravantelor "comiterea faptei în stare de ebrietate" și "prin orice formă de

participație", care nu au fost incluse în rechizitoriu, specificând în decizie

doar că aceste circumstanțe nu duc la casarea sentinței primei instanțe,

deși o consideră contrar prevederilor art. 77 alin. (2) Cod penal. Soluția

instanței de apel fiind una contradictorie.

penal lărgit constată că, acesta urmează a fi admis din următoarele

considerente.

Colegiul penal lărgit notează că potrivit art.435 alin.(1), pct.2), lit. c)

Cod de procedură penală, judecând recursul instanța este în drept să

admită recursul, cu casarea totală sau parțială a hotărârii atacate și cu

dispunerea rejudecării de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței

de apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor

de drept, care au dus la adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată,

verificându-se dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Din conținutul recursului declarat de către acuzatorul de stat, se

atestă că acesta a indicat drept temei pentru declararea recursului

15

prevederile art.427 alin.(1),pct. 6), 10) Cod de procedură penală, potrivit

căruia ,,hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, 6) inclusiv în temeiul

când hotărârea atacată nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază

soluția, când motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, 10) în

cazurile când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale".

Potrivit recursului se constată că, partea acuzării este de acord cu

starea de fapt stabilită de instanțele de fond, precum și cu încadrarea

juridică a acțiunilor inculpatului, însă critică decizia instanței de apel prin

care a fost menținută sentința primei instanțe în partea stabilirii pedepsei

penale.

Contrar dispozițiilor legislației procesual penale vizate, instanța de

apel, în decizia sa nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apelul procurorului în susținerea cerințelor privind casarea hotărârii primei

instanțe, expuse în pct. 3.1 al prezentei decizii.

Colegiul penal lărgit atestă că, decizia instanței de apel trebuie să fie

legală, întemeiată și motivată. Obligarea instanței să-și motiveze hotărârea

pe cauzele penale rezultă din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană. Acest fapt presupune relevarea considerentelor și temeiurilor

asupra concluziilor formate în rezultatul verificării hotărârii atacate, în

raport cu motivele invocate de apelanți și cu temeiurile pentru apel

prevăzute de Lege.

Astfel, instanța de apel avea obligația ca, în mod precis și explicit,

prin argumente relevante și suficiente, să ofere un răspuns detaliat la

fiecare motiv invocat.

De asemenea, Colegiul penal lărgit menționează că, în conformitate

cu prevederile art. 436 Cod de procedură penală, indicațiile instanței de

recurs sunt obligatorii în măsura în care situația de fapt rămâne cea care a

existat la soluționarea recursului ordinar (ca în prezenta speță).

Colegiul penal lărgit, constată că, aceste prevederi legale, deși sunt

obligatorii, au fost cu desăvârșire ignorate la rejudecarea cauzei. În cazul

dat, se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile

nominalizate supra și din atare considerente, hotărârea instanței de apel

urmează a fi desființată parțial în latura penală în partea individualizării

pedepsei, cu dispunerea rejudecării cauzei în această parte de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

În acest sens, Colegiul penal lărgit consideră că, instanța de apel nu a

motivat complet și obiectiv soluția de individualizare a pedepsei penale a

primei instanțe. Astfel, ajungând la o concluzie eronată în ce privește

menținerea sentinței, întrucât în speță, instanța de apel nu a efectuat o

analiză amplă și completă a personalității inculpatului și a sancțiunii

limitelor de pedeapsă în care a fost recunoscut vinovat – art. 187 alin. (2),

lit. b), f) Cod penal.

Colegiul penal lărgit, reține că, instanțele de fond, nu au ținut cont de

statuările deciziei Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din

17 noiembrie 2020, și repetat au admis încălcările normelor prevăzute la

art. 427 alin. (1), pct. 6), 10) Cod de procedură penală.

16

Astfel, în partea descriptivă a deciziei Colegiului penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție din 17 noiembrie 2020 (pct. 6 din prezenta decizie), s-

a indicat că, potrivit descriptivului și dispozitivului sentinței (pct. 1., 2. din

decizie), prima instanță nu și-a argumentat în drept concluzia că, noua limită

minimă a pedepsei care urmează a fi aplicată inculpatului este cea de 3 luni

închisoare, în consecință viciind și soluția privind aplicarea pedepsei în baza

art. 187 alin. (2), lit. b), f) Cod penal de 1 an și 5 luni închisoare, cât și în

temeiul art. 85 Cod penal de 1 an și 6 luni închisoare.

Totodată, instanța de recurs ordinar a constatat și faptul că

sancțiunea art. 187 alin. (2), lit. b), f) Cod penal prevede pedeapsa

închisorii de la 5 la 7 ani. Respectiv, reducerea consecutivă a limitei

pedepsei maxime cu 1/3, inițial în temeiul art. 70 alin. (31 ), apoi în baza

art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, denotă că minimul și maximul

pedepsei constituie - 3 ani și 1 lună închisoare. Or, acest termen deja este

sub limita minimă prevăzută de sancțiunea respectivă, adică de 5 ani

închisoare.

La fel, a mai notat instanța de recurs că, prima instanță nu a judecat

fondul cauzei în conformitate cu rigorile prevăzute de Lege și a adoptat o

hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția, fiind

aplicate pedepse individualizate contrar prevederilor legale, or, a indicat

eronat circumstanțele agravante - comiterea faptei în stare de ebrietate și

prin orice formă de participație, circumstanțe care nu au fost stabilite și

imputate inculpatului prin rechizitoriu, ultima fiind contrară prevederilor

art. 77 alin. (2) Cod penal.

În continuare, lecturând materialele cauzei și analizând conținutul

deciziei instanței de apel din 23 februarie 2022, Colegiul penal lărgit atestă

că, la o nouă rejudecare, instanța de apel a menținut fără modificări sentința

în privința inculpatului Godoroja Ion, învinuit în comiterea infracțiunii

prevăzute la art. 187 alin. (2), lit. b), f) Cod penal, aceasta, fără a ține cont

de indicațiile instanței de recurs, care a constatat faptul vicierii sentinței în

partea stabilirii pedepsei.

Or, instanța de apel repetat nu și-a argumentat în drept concluzia că,

noua limită minimă a pedepsei care urmează a fi aplicată inculpatului este

cea de 3 luni închisoare, în consecință a permis stabilirea pedepsei în baza

art. 187 alin. (2), lit. b), f) Cod penal - 1 an și 5 luni închisoare și potrivit

art. 85 Cod penal - 1 an și 6 luni închisoare.

Referitor la motivarea primei instanțe prin care, a reținut ca

circumstanțele agravante, comiterea faptei în stare de ebrietate și prin orice

formă de participație, care nu au fost stabilite și imputate inculpatului prin

rechizitoriu, ultima fiind contrară și prevederilor art. 77 alin. (2) Cod penal,

Colegiul penal lărgit atestă că, instanța de apel a lăsat fără apreciere

circumstanțele date, indicând într-o manieră vagă și disproporționată doar

că: ”(…) această circumstanță nu duce la anularea sentinței instanței de

fond, or, sentința instanței de fond cu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția”, atestă evident că, hotărârea prin care ar fi trebuit să

prejudece prezenta cauză penală, a căpătat într-un final forma uni act,

emis cu încălcarea prevederilor art. art. 417 - 418 Cod de procedură

penală.

17

În continuare, Colegiul penal lărgit întru evitarea neconcordanților

dintre fapta reținută spre judecare și soluțiile juridice atestate la speță,

consideră oportun de a indica repetat că, inculpatului Godoroja Ion,

învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 187 alin. (2), lit. b), f) Cod

penal, în temeiul prevederilor art. art. 70 alin. (31 ) Cod penal și art. 3641

alin. (8) Cod de procedură penală, urmau a fi stabilite, minimul și maximul

pedepsei care urmează a fi aplicată inculpatului.

Astfel, întru calcularea justă a limitelor pedepsei urmează a se ține

cont de următoarele prevederi:

- art. 70 alin. (31 ) Cod penal, care, la aplicarea pedepsei persoanelor

care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani, care au

săvârșit infracțiune la vârsta de la 18 până la 21 de ani, maximul pedepsei

se reduce cu o treime. În speță sancțiunea art. 187 alin. (2), lit. b), f) Cod

penal prevede pedeapsa închisorii de la 5 la 7 ani, astfel se stabilește o altă

limită cu reducerea pedepsei - 1/3, calculându-se din maximul pedepsei de

– 7 ani și respectiv va constitui – 4 ani și 8 luni;

- art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, care prevede că, dacă

judecata se face pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

inculpatul beneficiază de reducerea cu o 1/3 a limitelor de pedeapsă

prevăzute de Lege. Astfel, reducerea cu o 1/3 se va face din 4 ani și 8 luni

și respectiv va constitui pedeapsa minimă și maximă - 3 ani, 1 lună și 10

zile închisoare.

Reieșind din faptul că situația faptică la momentul rejudecării cauzei,

instanța de apel a neglijat indicațiile specificate de către instanța de recurs,

nu a motivat temeiurile pe care se întemeiază soluția adoptată, menținând

sentința primei instanțe cu aceiași motivare insuficientă, fără a se ține cont

de concluziile expuse la pct. 6 din decizia Colegiului penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție din 17 noiembrie 2020 (f.d.117- 130, vol. II).

În acest context, Colegiul penal lărgit constată erorile de drept ale

prevederilor legale referitoare la chestiunile nominalizate supra și din atare

considerente conchide că, în prezenta speță și-a găsit confirmare temeiul

pentru recurs invocat de către partea acuzării, ceea ce duce la casarea

parțială a deciziei instanței de apel, în latura penală, în partea stabilirii

pedepsei, cu remiterea cauzei repetate la rejudecare în această parte, în

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, deoarece această

eroare nu poate fi corectată de instanța de recurs.

procedură penală, Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Plîngău Alexandru.

Se casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 23 februarie 2022, în cauza penală în privința lui Godoroja Ion

XXXXX, în latura penală, în partea stabilirii pedepsei, și dispune

rejudecarea cauzei în această parte de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

18

În rest decizia contestată, se menține.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 08 februarie 2023.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Plămădeală Ghenadie

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

19