1ra-622/22 — art. 179 al. 2, art. 27, art. 171 al. 1 CP

1ra-622/22 — art. 179 al. 2, art. 27, art. 171 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-622/2022

1-21017908-01-1ra-21042022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir

Judecători - Plămădeală Ghenadie, Țurcan Anatolie

Examinând fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Barcaru Marin în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 19 ianuarie 2022, în cauza penală de învinuire a

lui

Litvinenco Eugeniu XXXXX, născut la XXXXX, domiciliat în

s. XXXXX, r-nul XXXXX, anterior condamnat prin sentințele

Judecătoriilor:

- XXXXX,

în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. art. 179 alin. (2), 27, 171 alin. (1),

Cod penal.

Termenii de examinare:

prima instanță: 05.02.2021 - 14.04.2021;

instanța de apel: 13.05.2021 - 19.01.2022;

instanța de recurs: 21.04.2022 - 02.11.2022;

Asupra motivator invocate în recurs, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal

A C O N S T A T A T :

Litvinenco Eugeniu, a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. art. 179 alin. (2), 27, 171 alin. (1) Cod penal și condamnat, și

în baza acestor Legi, cu aplicarea prevederilor art. 3641 pct. (8) Cod procedură

penală, după cum urmează:

- în baza art. 179 alin. (2) Cod penal - 3 luni închisoare;

- în baza art. art. 27, 171 alin. (1) Cod penal - 2 ani închisoare.

În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs

de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită

pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani și 1 luni, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis.

A fost încasat de la Litvinenco Eugeniu în beneficiul Statului suma de 128

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Totodată, a fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Litvinenco Eugeniu la 23.12.2020, în jurul orelor 21:00, fiind în stare

de ebrietate produsă de consumul de alcool, intenționat, urmărind scopul

violării domiciliului, în lipsa consimțământului proprietarului, încălcând

prevederile art. 29 din Constituția Republicii Moldova, potrivit cărora -

1

domiciliul și reședința sunt inviolabile și nimeni nu poate pătrunde sau rămâne

în domiciliul său în reședința unei persoane fără consimțământul acesteia,

fiind în locuința părții vătămate XXXXX, născută la XXXXX, amplasată în satul

XXXXX, raionul XXXXX, având un comportament neadecvat, la solicitarea

victimei de a ieși din locuința sa, a refuzat de a părăsi domiciliul, aplicând

violența fizică asupra victimei XXXXX, manifestată prin aplicarea de lovituri cu

pumnul în piept, cauzându-i potrivit Raportului de expertiză judiciară nr.

202028P0506 din 28.12.2020, vătămări corporale neînsemnate sub formă de

echimoză glanda mamară stânga 1/3 medie antebrațul drept.

Astfel, acțiunile inculpatului Litvinenco Eugeniu au fost încadrate juridic

de către prima instanță în baza art. 179 alin. (2) Cod penal, conform indicilor

calificativi - „refuzul de a părăsi domiciliul persoanei, săvârșit cu aplicarea

violenței”.

Tot el, în aceiași zi de 23.12.2020, după ce a refuzat de a părăsi

domiciliul părții vătămate XXXXX, fiind în stare de ebrietate produsă de

consumul de alcool, intenționat, având scopul de a-și satisface pofta sexuală,

în timp ce era în locuința părții vătămate XXXXX, născută la data de XXXXX,

amplasată în satul XXXXX, raionul XXXXX, a îmbrâncit-o pe pat, a urcat peste

ea și a aplicat constrângerea fizică manifestată prin comprimarea cutiei

toracice cu mâinile, dorind să întrețină cu ea un raport sexual forțat, dar nu și-

a dus intenția la capăt, deoarece partea vătămată XXXXX a opus rezistență,

lovindu-l cu genunchiul în regiunea organului genital, ca urmare el a căzut la

podea și partea vătămată a reușit să fugă afară în ograda gospodăriei, strigând

că anunță poliția, iar el a fugit prin grădina gospodăriei în stradă.

Astfel, acțiunile inculpatului Litvinenco Eugeniu au fost încadrate juridic

de către prima instanță în baza art. art. 27, 171 alin. (1) Cod penal, conform

indicilor calificativi – „tentativă de viol, adică tentativă de a întreține raportul

sexual săvârșit prin constrângere fizică asupra persoanei”.

3.1. Avocatul Stegărescu Nelea în numele inculpatului Litvinenco

Eugeniu, prin care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, iar inculpatului să-i fie

aplicată o pedeapsă prin condamnare cu suspendarea a executării pedepsei

potrivit art. 90 Cod penal.

În argumentarea apelului a fost menționat că la stabilirea măsurii de

pedeapsă față de inculpat și la încasarea cheltuielilor de judecată, instanța de

fond nu a luat în considerație toate circumstanțele cauzei, de personalitatea

inculpatului și neîntemeiat a aplicat față de inculpat o pedeapsă prea aspră.

Nu a ținut cont de faptul că, inculpatul a recunoscut vina, a solicitat

examinarea cauzei penale în procedură simplificată, a recunoscut toate probele

administrate la faza de urmărire penală, partea vătămată nu are careva

pretenții de ordin material sau moral.

La fel, instanța de fond neîntemeiat a încasat și suma de 128 lei din contul

inculpatului, cu titlu de cheltuieli de judecată, or, acesta are o stare materială

dificilă, cheltuielile date au fost suportate nu la cererea părții apărării și

urmează să fie acoperite din fondul bugetului de stat.

3.2. Avocatul Barcaru Marin a declarat apel suplimentar în numele

inculpatului Litvinenco Eugeniu, prin care a solicitat casarea sentinței, cu

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

iar inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă prin condamnare cu suspendarea a

executării pedepsei potrivit art. 90 Cod penal.

În argumentarea apelului a fost menționat că la stabilirea măsurii de

pedeapsă față de inculpat instanța de fond nu a ținut cont de faptul că,

2

inculpatul și-a recunoscut vina de la etapa urmăririi penale, a colaborat cu

organele de drept și se căiește sincer de cele comise, a solicitat examinarea

cauzei penale în procedură simplificată, are la întreținere copii minori.

Respectiv, instanța urma să-i aplice prevederile art. 79 Cod penal, cu stabilirea

unei pedepse mai blânde, decât cea prevăzută de lege.

2022, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate, cu menținerea

sentinței, fără modificări.

4.1 În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că, judecarea

cauzei a avut loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în

procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, probele, fiind

apreciate corect prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludentei, veridicității și coroborării lor, astfel prima

instanță corect a concluzionat asupra vinovăției inculpatului în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. art. 179 alin. (2), 27, 171 alin. (1) Cod penal.

Instanța de apel a reținut că, legalitatea și temeinicia sentinței a fost

contestată în partea individualizării pedepsei penale și soluționării chestiunii

privind cheltuielile de judecată, fiind solicitată aplicarea în privința

inculpatului a pedepsei penale sub formă de închisoare, cu suspendarea

executării acesteia potrivit prevederilor art. 90 Cod penal, iar solicitarea

acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor de judecată din contul

inculpatului să fie respinsă ca fiind neîntemeiată.

Referitor la individualizarea pedepsei penale, instanța de apel a apreciat

că prima instanță, a ținut cont de prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod penal, și

anume de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de condițiile de viață ale familiei acestuia, precum și

scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Instanța de apel a notat că, după caracterul și gradul prejudiciabil al

faptei, infracțiunile prevăzute de art. art. 179 alin. (2), 27, 171 alin. (1) Cod

penal, se califică ca infracțiuni „mai puțin grave și gravă”, iar din materialele

cauzei rezultă că, inculpatul a recunoscut vina în comiterea infracțiunilor

încriminate, a solicitat examinarea cauzei penale în procedură simplificată,

sincer s-a căit de cele comise.

În calitate de circumstanțe atenuante conform prevederilor art. 76 Cod

penal, a reținut faptul că, inculpatul la locul de trai se caracterizează

satisfăcător, nu se află la evidența medicului narcolog sau psihiatru, are un

copil minor la întreținere.

În conformitate cu art. 77 Cod penal, prima instanță a reținut cu titlu de

circumstanță agravantă – comiterea unui concurs de infracțiuni.

Astfel, a stabilit că potrivit art. 81 alin. (3) Cod penal, ,,mărimea pedepsei

pentru tentativă de infracțiune ce nu constituie o recidivă nu poate depăși trei

pătrimi (3/4) din maximul celei mai aspre pedepse prevăzute la articolul

corespunzător din partea specială a prezentului cod pentru infracțiunea

consumată".

Prin urmare instanța de apel, a respins solicitarea privind stabilirea

inculpatului o pedeapsă mai blândă, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod

penal, reieșind din caracterul și gradul prejudiciabil al faptelor comise și de

personalitatea inculpatului, totodată, o pedeapsă sub formă de închisoare, cu

aplicarea instituției suspendării condiționate a executării pedepsei ar avea un

caracter iluzoriu, iar pedeapsa penală nu și-ar realiza scopul de restabilire a

echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea inculpatului, cât și a altor persoane.

3

Instanța a constatat că, circumstanțele invocate de apelanți, au fost

valorificate de către prima instanță în procesul de individualizare a pedepsei

penale, respectiv, aceste circumstanțe nu indică la faptul că, corectarea

inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni din partea acestuia este

posibilă fără privarea lui de societate, deoarece inculpatul anterior a fost

judecat, a comis cu intenție două infracțiuni, ceea ce denotă faptul că, nu s-a

corectat, dar a continuat să manifeste un comportament infracțional în

societate.

Totodată, instanța de apel a respins ca nefondată solicitarea părții

apărării privind aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal, în privința

inculpatului, invocând că, la caz, careva circumstanțe excepționale nu au fost

stabilite, or, circumstanțele ce țin de faptul că, inculpatul a recunoscut vina în

comiterea infracțiunilor, sincer s-a căit de cele comise, a solicitat examinarea

cauzei penale în procedură simplificată, are la întreținere copil minor, au fost

reținute de către prima instanță în procesul de individualizare a pedepsei în

conformitate cu prevederile art. 75 Cod penal.

La fel, instanța de apel a considerat nefondată solicitarea părții apărării

privind aplicarea în privința inculpatului a unei pedepse mai blânde, inclusiv și

a prevederilor art. 90 Cod penal, deoarece la caz nu au fost stabilite careva

circumstanțe pertinente în baza cărora să fie dispusă suspendarea

condiționată a executării pedepsei, concluziile date fiind generate de faptul că,

Litvinenco Eugeniu anterior a fost judecat, și a comis un concurs de

infracțiuni.

Aceste circumstanțe denotă că, activitatea infracțională pentru inculpat

ar putea deveni o îndeletnicire, iar pedeapsa închisorii cu executarea reală este

aptă să conducă la realizarea scopurilor pedepsei, contribuind la corijarea și

reeducarea inculpatului, la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de

faptele comise. Mai mult, atitudinea delăsătoare a inculpatului, de persistență

în comiterea infracțiunilor în general, îl face incompatibil cu dispunerea

modului de executare a pedepsei, suspendarea condiționată a executării

pedepsei.

Din acest motiv, instanța de apel a considerat că condamnarea cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei nu va duce la atingerea

scopului stabilit prin pedeapsa aplicată.

Totodată, instanța de apel a constatat că, la individualizarea pedepsei

penale au fost respectate limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile

încriminate – art. art. 179 alin. (2), 27, 171 alin. (1) Cod penal, așa cum au fost

reduse prin aplicarea alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală și art. 81 alin.

(3) Cod penal.

În ceea ce privește chestiunea privind cheltuielile de judecată, instanța de

apel a reținut că, conform art. 3 alin. (1) Cod de procedură penală, în

desfășurarea procesului penal se aplică legea care este în vigoare în timpul

urmăririi penale sau al judecării cauzei în instanța judecătorească.

Prin Legea nr. 316 din 22.12.2017, în vigoare din 09.02.2018 „pentru

modificarea și completarea unor acte legislative” la art.143, alin.(2) Cod

procedură penală prevedea că, - plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile

prevăzute la alin. (1) se face din contul mijloacelor bugetului de stat, a fost

abrogat.

În conformitate cu art. 229 alin. (1), (2) Cod de procedură penală,

cheltuielile judiciare sânt suportate de condamnat sau sânt trecute în contul

statului. Instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze

cheltuielile judiciare.

4

Instanța de apel a constatat că în prezenta cauză penală au fost

suportate cheltuieli judiciare pentru efectuarea raportului de expertiză

judiciară nr. 202028P0506 din 28.12.2020, în sumă de 128 lei – (f. d. 29-30).

Astfel, solicitarea acuzatorului de stat referitor la încasarea din contul

inculpatului Litvninenco Eugeniu a cheltuielilor judiciare în sumă de 128 lei

este întemeiată.

către avocatul Barcaru Marin cu inculpatul Litvinenco Eugeniu, prin care a

invocat temeiurile de recurs prevăzute la art. 427 alin. (1), pct. 4), 5), 6), 10)

Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei cu dispunerea rejudecării

acesteia în instanța de apel în alt complet de judecată.

5.1. În susținerea recursului ordinar declarat, recurentul critică

hotărârile instanțelor inferioare în partea individualizării pedepsei și a

cheltuielilor judiciare, invocând că, hotărârea instanței de apel este incompletă,

nefiind oferite răspunsuri la toate motivele invocate în cererea de apel.

Totodată menționează că, instanța de apel a examinat cauza în lipsa

citării legale a inculpatului, considerând totodată că nu este echitabil

încasarea de la inculpat a cheltuielilor de judecată.

Susține că, s-a aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale,

și nu fost argumentat caracterul excepțional al pedepsei cu închisoarea, iar

pentru infracțiunea prevăzută de art. 179 alin. (2) Cod penal, a aplicat

pedeapsa excepțională cu închisoarea fără a argumenta de ce nu a aplicat o

pedeapsă alternativă cum ar fi amenda sau munca neremunerată.

Inculpatul și-a recunoscut vina, a colaborat cu organele de drept și s-a

căit sincer de cele comise, a solicitat examinarea cauzei în baza prevederilor

art. 3641 Cod procedură penală. Iar instanțele urmau să-i aplice o pedeapsă

mai blândă conform prevederilor art. 79 alin. (1) Cod penal.

Consideră că, prima instanță în temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, urma

să stabilească o pedeapsă definitivă prin absorbirea pedepsei mai ușoare de

pedeapsa mai aspră, deoarece inculpatul are la întreținere un copil minor, a

fost o tentativă de infracțiune, iar prin privarea de libertate nu se va atinge

scopul de corectare și resocializare a condamnatului, însă prin aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, instanța va acorda o șansă inculpatului de a se

corecta.

alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care

pledează pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este

inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că, recurentul s-a conformat prevederilor art. 422

Cod de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu,

este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că

recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.

427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

5

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal atestă că

titularul acestuia invocă temeiurile prevăzute la art. 427 alin. (1), pct. 4), 5), 6)

și 10) Cod de procedură penală.

Cu referire la alegațiile apărării privind temeiurile prevăzute la art. 427

alin. (1), pct. 4), 5) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel în următoarele temeiuri, 4) judecata a avut loc fără participarea ...

inculpatului, precum și ..., când participarea lor era obligatorie potrivit legii, și

când 5) cauza a fost judecată în primă instanță sau în apel fără citarea legală a

unei părți sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a

înștiința instanța despre această imposibilitate", adică invocând examinarea

cauzei penale în lipsa inculpatului care nu a fost citat legal în instanța de apel,

argument nefondat și lipsit de orice suport juridic din următoarele

considerente.

Instanța de apel a dispus examinarea cererilor de apel declarate în

interesul inculpatului Litvinenco Eugeniu, în lipsa acestuia, fără a fi lezat

dreptul la un proces echitabil și la apărare al inculpatului, or, inculpatul a

renunțat la exercitarea dreptului său de apărea în fața instanței și de a se

apăra personal.

Potrivit materialelor dosarului, instanța de apel corect a reținut că,

inculpatul Litvinenco Eugeniu fiind citat la adresa de domiciliu „r-nul Telenești,

s. XXXXX”, indicată în procesul-verbal de audiere a inculpatului și procesul-

verbal al ședinței de judecată din 30.03.2021 (f.d.89,93), a refuzat de a se

prezenta în cadrul ședinței.

Totodată, a fost contrasemnată recepționarea citației la 10.10.2021, fapt

confirmat prin avizul de recepție anexat la materialele cauzei (f.d.118).

Astfel, fiind citat legal inculpatul, și ținând cont că sentința primei

instanțe a fost contestată cu apel de către avocat în interesul inculpatului, se

atestă că inculpatul Litvinenco Eugeniu a renunțat la exercitarea dreptului său

de a se apăra personal, de aceea instanța de apel în temeiul art. 412 alin. (5)

Cod procedură penală a dispus examinarea în lipsa acestuia.

Prin urmare, cauza penală just a fost examinată în ordine de apel, în lipsa

inculpatului, cu participarea apărătorului Marin Barcaru, motiv din care

decade temeiul invocat la art. 427 alin. (1), pct. 4), 5) Cod de procedură penală.

Reieșind din cele expuse mai sus, Colegiul penal conchide că judecarea

cauzei în fond, cât și în apel a avut loc fără careva derogări de la normele

procesual-penale, nefiind atestate careva încălcări ale dreptului la apărare, și

respectiv la un proces echitabil.

Cu referire la temeiul invocat la art.427 alin.(1), pct. 6) și 10) Cod de

procedură penală, Colegiul penal atestă că partea apărării susține că,

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar

pedeapsa aplicată de prima instanță și menținută de instanța de apel este prea

aspră, invocând că instanțele eronat au stabilit circumstanțele cauzei la

individualizează pedepsei aplicate, solicitând aplicarea unor pedepsei mai

blânde cu absorbția pedepsei mai blânde de cea mai aspră.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal

atestă că motivele și temeiurile de recurs invocate de către partea apărării, nu

și-au găsit confirmarea în speță, nefiind constatate erorile de drept invocate.

Într-un prim aspect, este relevant de a specifica că, invocând eroarea de

drept prevăzută de art. 427 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală,

recurentul menționează despre faptul că, instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, însă Colegiul penal constată că

aceste alegații sunt vădit neîntemeiate întrucât, instanța de apel, a dat răspuns

6

la toate argumentele esențiale formulate de partea acuzării în cererea de apel,

soluției de respingere a apelului declarat de procuror fiind complet motivată și

argumentată.

În acest sens, se apreciază că instanța de apel și-a motivat decizia în

conformitate cu prevederile art. 417 alin.(1), pct. 8) Cod de procedură penală și

aceasta cuprinde temeiurile de fapt și de drept ce au dus, la caz, la respingerea

apelurilor declarate de către partea apărării în numele inculpatului.

În același context, Colegiul penal menționează că argumentele pe care

instanța de apel le-a expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o

motivare conformă rigorilor și exigențelor din art. 6 CEDO.

Totodată, Colegiul penal menționează că la caz nu și-a găsit confirmare nici

temeiul pentru recurs prevăzut de pct. 10) alin. (1), art. 427 Cod de procedură

penală, deoarece instanța de apel și-a motivat soluția adoptată, acordând

deplină eficiență prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75, 76-77 Cod penal, la

soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului,

stabilite conform sancțiunii articolelor imputate acestuia, ținându-se cont și de

dispozițiile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Sub acest aspect, Colegiul penal notează că potrivit art. 75 alin. (1) Cod

penal, persoanei recunoscute vinovată de săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin

procedura de judecare în baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea Specială a prezentului

Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții Generale a Codului penal, totodată la

caz ținându-se cont și de prevederile alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată va ține

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și

de condițiile de viață ale acestuia.

Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură

de constrângere statală, un mijloc de corectare, și reeducare a condamnatului, și

se aplică persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și

restricții drepturilor lor, având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

acestuia, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea

condamnaților, cât și din partea altor persoane.

Reieșind din materialele cauzei se atestă că, în urma solicitării și

înscrisului autentic al inculpatului (f. d. 92), prezenta cauză a fost judecată pe

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu

prevederile art. 3641 Cod de procedură penală.

Potrivit alin. (8), art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a

recunoscut săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea

cauzei pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, beneficiază de

reducere cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de Lege în cazul pedepsei cu

închisoare, ori cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducere cu

1/4 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Colegiu penal reține că, potrivit alin. (2) și (4) art. 16 Cod penal,

infracțiunile comise de către inculpatul Litvinenco Eugeniu sunt calificate ca

infracțiune mai puțin gravă și gravă, iar sancțiunea art. 179 alin. (2) Cod penal,

pentru care a fost recunoscut vinovat inculpatul prevede pedeapsa cu

,,amendă în mărime de până la 650 unități convenționale, sau cu muncă

neremunerată în folosul comunității de la 100 la 200 de ore, sau cu închisoare de

până la 2 ani", iar prin aplicarea prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, limita minimă pentru pedeapsa cu închisoare constituie - 3

luni, iar limita maximă - 1 an și 4 luni închisoare.

7

La fel, sancțiunea art. 171 alin. (1) Cod penal, prevede pedeapsa cu

închisoare de la 3 la 7 ani, prin aplicarea prevederile art. 81 alin. (3) Cod penal,

prin care mărimea pedepsei pentru tentativă de infracțiune ce nu constituie o

recidivă nu poate depăși 3/4 din maximul celei mai aspre pedepse prevăzute la

articolul corespunzător din Partea specială a prezentului cod pentru

infracțiunea consumată. La caz, infracțiunea prevăzute de art. 27, 171 alin. (1)

Cod penal constituie - 5 ani și 3 luni.

Totodată, potrivit art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, limita

minimă pentru pedeapsa cu închisoare constituie - 2 ani, iar pedeapsa maximă

- 3 ani și 6 luni.

Astfel, Colegiu penal a constatat că, pedepsele aplicate pentru fiecare

infracțiune în parte au fost stabilite sub minimul sancțiunilor prevăzute de art.

179 alin. (2) Cod penal - 3 luni, iar conform art. art. 27, 171 alin. (1) Cod penal

- 2 ani, iar prin cumul parțial al pedepselor lui Litvinenco Eugeniu i-a fost

stabilit pedeapsa definitivă de - 2 ani și 1 luna închisoare.

La caz, absorbirea pedepsei ușoare de cea mai gravă fiind imposibilă din

motiv că, potrivit normei art. 84 alin. (1) Cod penal, stipulează că, în cazul în

care persoana este declarată vinovată de săvârșirea a două sau mai multor

infracțiuni ușoare și/sau mai puțin grave, pedeapsa definitivă poate fi stabilită și

prin absorbirea pedepsei mai ușoare de pedeapsa mai aspră". Or, infracțiunea

prevăzută de art. 171 alin. (1) Cod penal, conform art. 16 alin. (4) Cod penal,

face parte din categoria infracțiunilor grave. Astfel, nu cade sub incidența

absorbției pedepselor săvârșite.

În acest context, Colegiul penal, apreciază ca fiind neîntemeiate

argumentele recurentului precum că, atât instanța de apel cât și prima

instanță i-au aplicat cea mai aspră pedeapsă, și că corectarea inculpatului fiind

posibilă cu suspendarea executării pedepsei prin aplicarea art. 90 alin. (1) Cod

penal, or atât prima instanță, cât și instanța de apel corect au aplicat și

menținut forma pedepsei – închisoare cu executare, pe un termen de 2 ani și 1

lună, care va atinge scopul pedepsei penale de corectare și reeducare.

Astfel, alegațiile avocatului inculpatului privind necesitatea aplicării unei

pedepse mai blânde, Colegiul penal constată că această solicitare este vădit

neîntemeiată, or, aplicarea acestor prevederi au avut la bază personalitatea

inculpatului, modalitatea și gravitatea infracțiunii săvârșite, comportamentul

acestuia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a

infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei față de

infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă, încă de la

momentul descoperirii ei cum ar fi: conduita bună a infractorului, stăruința

depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba

pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului.

Colegiul penal reiterează că, potrivit Revendicării nr. 246 (f.d.41),

inculpatul nu este la prima abatere de la Legea penală, or, anterior a fost

condamnat prin sentința Judecătoriei Telenești din 19.04.2011, în baza art.

152 alin. (1) Cod penal, a fost încetată din motivul împăcării părților conform

art. 109 Cod penal, iar prin sentința Judecătoriei Orhei din 09.12.2019, în

baza art. 179 alin. (1) Cod penal – 100 ore muncă neremunerată.

Ca urmare inculpatului i-a fost oferită posibilitatea corectării prin

aplicarea altui tip de pedeapsă precum munca neremunerată, însă

comportamentului acestuia nu s-a schimbat, nu a concluzionat că faptele

social periculoase sunt supuse răspunderii penale și din nou a comis o

infracțiune.

Totodată, potrivit caracteristicii eliberate de către Primăria comunei Ratuș

(f.d.55) este caracterizat în plan negativ, nefiind angajat în câmpul muncii,

8

întrebuințează băuturi alcoolice, fiind constatate și circumstanțe agravante

prevăzute de art. 77 Cod penal – comiterea infracțiunilor în stare de ebrietate

provocată de consumul de alcool (f. d.76).

Circumstanțele respective denotă clar că, aplicarea pedepsei mai blindă cu

închisoare și suspendarea executării acesteia, nu-și va atinge scopul corectării

și reeducării inculpatului Litvinenco Eugeniu.

Totodată, Colegiul penal menționează că circumstanțele invocate de către

apelant și anume: recunoașterea vinei, examinarea cauzei cu aplicarea art.3641

Cod de procedură penală, are copii la întreținere, au fost luate în considerație

de către instanțele de fond la individualizarea pedepsei penale, stabilindu-i

inculpatului o pedeapsă cu închisoare la limita minimă prevăzută de Lege, iar

prin aplicarea art.84 alin. (1) Cod penal s-a stabilit definitiv – 2 ani și 1 lună.

Astfel, cele invocate nu pot constitui temei de aplicare a unei pedepse mai

blânde cu schimbarea modului de executare a acesteia, după cum a solicitat

apărarea.

Or, potrivit prevederilor art. 78 alin. (3) Cod procedură penală, prevede că,

în cazul în care există circumstanțe agravante se poate aplica pedeapsa maximă

prevăzută la articolul corespunzător din Partea specială a prezentului cod. La

caz, instanțele inferioare a luat în considerație toate circumstanțele invocate de

recurent cu stabilirea unei pedepse proporționale și echitabile.

Prin urmare, se constată, că instanța de apel a acordat deplină eficiență

prevederilor art. art. 7, 61, 75 Cod penal și art.3641 Cod de procedură penală,

ținând cont de scopul pedepsei, caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite, care prin acțiunile sale inculpatul a atentat asupra relațiilor sociale

cu privire la inviolabilitatea sexuală și libertatea sexuală a persoanei, cât și

asupra relațiilor sociale cu privire la integritatea corporală a persoanei, or,

pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de

corectare și reeducare a condamnatului în scopul restabilirii echității sociale,

corectării, precum și prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

acestuia, cât și a altor persoane, iar pedeapsa stabilită fiind motivată,

echitabilă, individualizată și aplicată în limitele prevăzute de Lege.

Doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune,

având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective,

ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea

felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Învederând cele expuse supra, Colegiul penal menționează că nu poate fi

reținută solicitarea apărării privind necesitatea stabilirii în privința

inculpatului Litvinenco Eugeniu, a unei pedepse mai blânde decât cea

prevăzută de Lege, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, deoarece sub

aspectul individualizării pedepsei penale, soluția instanței de apel cu privire la

menținerea sentinței primei instanțe, este întemeiată și legală.

Cu referire la aplicarea art. 79 Cod penal, Colegiul penal constată că,

potrivit prevederilor art.79 alin.(1)-(11) Cod penal, ținând cont de circumstanțele

excepționale ale cauzei, legate de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în

săvârșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după consumarea

infracțiunii, de alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a

consecințelor ei, precum și de contribuirea activă a participantului unei infracțiuni

săvârșite în grup la descoperirea acesteia, instanța de judecată poate aplica o

pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de legea penală pentru infracțiunea

respectivă, sau una mai blândă, de altă categorie, ori poate să nu aplice

pedeapsa complementară obligatorie. Poate fi considerată excepțională atât o

9

circumstanță atenuantă, cât și un cumul de asemenea circumstanțe legate de

situațiile menționate la alin. (1).

Astfel, stabilirea pedepsei sub limita minimă sau a unei pedepse mai

blânde, care nu este prevăzută în sancțiunea articolului corespunzător din

Codul penal, în baza căruia este încadrată infracțiunea, se admite luând numai

în considerare personalitatea vinovatului în cazul existenței circumstanțelor

excepționale, legate de scopul, motivele, rolul vinovatului și comportamentul

acestuia până la săvârșirea infracțiunii, în timpul și după săvârșirea

infracțiunii.

În spiritul acestei norme penale, se înțelege că trebuie să existe ori în

împrejurările în care s-a derulat fapta infracțională, ori în datele privind

personalitatea infractorului, circumstanțe, particularități, situații sau stări de

lucruri, care constituie excepție de la starea obișnuită a lor ori a personalității

inculpatului. Împrejurările obișnuite sunt cele care predomină și caracterizează

majoritatea cetățenilor și nu pot fi considerate excepționale.

Ca excepționale, instanța urmează să stabilească astfel de împrejurări care

micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și date privind

personalitatea făptuitorului (grad de invaliditate – I, II (persoana cu dizabilități

severe și accentuate), merite deosebite față de societate, alte circumstanțe de

importanță majoră).

În cazul stabilirii unor asemenea împrejurări, instanța de judecată este

obligată să indice în sentință care anume circumstanțe ale cauzei sunt

considerate excepționale și în corelație cu care date despre persoana

vinovatului ele servesc drept temei pentru aplicarea art. 79 Cod penal.

Potrivit practicii judiciare, instanțele de judecată trebuie să studieze

multilateral, în deplină măsură și obiectiv, toate circumstanțele și datele care

caracterizează atât negativ, cât și pozitiv persoana inculpatului și care au o

importanță esențială pentru stabilirea categoriei și mărimii pedepsei.

La caz, reieșind din materialele cauzei, Colegiul penal conchide că instanța

de apel corect a respins aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal la

individualizarea pedepsei stabilite inculpatului Litvinenco Eugeniu de către

prima instanță, constatând că la caz nu este prezentă vre-o circumstanță

excepțională. Or, circumstanțele invocate de recurent au constituit deja temei

de aplicare a unei pedepse mai blânde prevăzută de Lege, și nu pot fi

considerate, simultan, temei de aplicare a unei pedepse din altă categorie,

după cum solicită recurentul, sau de modificare a modului de executare.

Instanța de recurs mai notează și faptul că, din analiza deciziei recurate a

stabilit că erorile de drept invocate în recursul părții apărării nu și-au găsit

confirmare, dat fiind faptul că, argumentele indicate, în esență au fost abordare

în decizia instanței de apel, care la examinarea cauzei a respectat prevederile

art. art. 414 alin.(1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, și în hotărârea

adoptată s-a pronunțat asupra tuturor aspectelor ce țin de individualizarea

pedepsei. Hotărârea emisă cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția,

motivare pe care instanța de recurs ordinar o însușește integral reieșind din

temeinicia acesteia, acțiune ce este conformă practicii CtEDO, expuse inclusiv

în pct.37 a hotărârii Albert c. România din 16.02.2010.

În acest context, Colegiul penal atestă că, instanța de apel la judecarea

cauzei în ordine de apel, nu a comis erori de drept, care ar genera casarea

deciziei adoptate, fapt ce impune inadmisibilitatea recursului ordinar declarat

de către avocatul Barcaru Marin în numele inculpatului Litvinenco Eugeniu, ca

fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2), pct. 4) Cod de procedură

penală, Colegiul penal

10

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Barcaru

Marin în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 19 ianuarie 2022, în cauza penală în privința lui Litvinenco

Eugeniu XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 27 decembrie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Plămădeală Ghenadie

Țurcan Anatolie

11