1ra-217/22 — art.201/1 al.4 CP

1ra-217/22 — art.201/1 al.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-217/2022

1-20050422-01-1ra-11022022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Plămădeală Ghenadie, Țurcan Anatolie

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat

de către avocatul Diaconov Valeriu în numele inculpatului Răileanu Sergiu,

împotriva deciziei Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău din 29

septembrie 2021, în cauza penală de învinuire a lui

Răileanu Sergiu xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat în xxxxx,

în comiterea infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(4) Cod penal.

Termenii de examinare:

prima instanță: 15.05.2020 – 04.03.2021;

instanța de apel: 08.04.2021 – 29.09.2021;

instanța de recurs ordinar: 11.02.2022 – 11.05.2022.

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în

baza actelor din dosar, Colegiul penal

A C O N S T A T A T:

2021, Răileanu Sergiu a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 2011 alin. (4) Cod penal și în baza acestei Legi a fost

condamnat la pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 12

(doisprezece) ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

S-a încasat din contului inculpatului Răileanu Sergiu în beneficiul

Statului, cheltuielile judiciare în sumă de 3 528 (trei mii cinci sute

douăzeci și opt) lei.

A fost hotărâtă soarta corpurilor delicte.

Răileanu Sergiu, la 17 ianuarie 2020 în intervalul orei 19:00 -

20:00, aflându-se în casa părintească din satul Sipoteni, raionul Călărași,

unde locuia temporar cu fratele vitreg Ungureanu Dmitri, care în virtutea

prevederilor art. 1331 lit. a) Cod penal, în condiția conlocuirii, reprezintă

membru de familie, în rezultatul unui conflict iscat spontan, fiind sub

influența alcoolului, urmărind scopul pricinuirii vătămărilor corporale,

1

intenționat i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii și picioarele în regiunea

capului și a toracelui.

În consecință, lui Ungureanu Dmitri i-au fost cauzate vătămări

corporale grave periculoase pentru viață, sub formă de șoc hemoragic și

traumatic, cauzat de traumatismul asociat a capului, toracelui, traumă

craniocerebrală închisă: hemoragii în țesuturile moi pericraniene,

hemoragii subarahnoidiene, sânge fluid în ventriculii cerebrali, edem

cerebral pronunțat, hemoragii secundare în trunchiul cerebral, traumă

închisă a toracelui: fracturi costale bilateral, cu hemoragii roș-închis în

țesuturile moi adiacente, fractura coastelor VIII, IX, X, pe linia axilară

medioanterioară al hemitoracelui și coastelor VI, VII, VIII, linia axilară

anterioară și XII axilară posterioară al hemitoracelui drept, echimoze pe

cap, în rezultatul cărora acesta a decedat.

Astfel, acțiunile lui Răileanu Sergiu au fost încadrate juridic în

prevederile art. 2011 alin. (4) Cod penal, după indicii calificativi –„acțiunea

intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui membru al

familiei, soldată cu decesul victimei.”

Valeriu în numele inculpatului Răileanu Sergiu, prin care a solicitat

casarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri de achitare.

3.1. În motivarea cererii de apel, avocatul a indicat următoarele

argumente:

- instanța de judecată nu a luat în considerație faptul că partea

vătămată Ungureanu Dmitri când se afla în stare de ebrietate, era o

persoana agresivă, fapt demonstrat prin declarațiile mai multor martori

care au confirmat că, au văzut cum Ungureanu Dmitri anterior încercase

mai multe ori să folosească cuțitul față de fratele său Răileanu Sergiu, însă

era stopat de consăteni. Din materialele caracteristice se constată că,

Ungureanu Dmitri anterior a fost condamnat pentru o infracțiune

prevăzute de art.151 Cod penal, pentru faptul cauzării de vătămări

intenționate grave a integrității corporale. În urma cercetării tuturor

probelor în instanța de judecată s-a constatat cu certitudine că de fapt,

conflictul din acea seară l-a inițiat nu Răileanu Sergiu, dar Ungureanu

Dmitri, ultimul a luat un cuțit de pe masă și a încercat să-l înjunghie pe

Răileanu Sergiu, ultimul fiind impus a se apăra, aplicându-i o lovitură lui

Ungureanu Dmitri care avea un cuțit de bucătărie în mâna, iar în rezultat,

ultimul a căzut pe plită de foc, apoi jos, lovindu-se în mai multe locuri;

- în acțiunile lui Răileanu Sergiu lipsesc elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (4) Cod penal, și anume lipsește

intenția, conflictul a fost provocat de partea vătămată, inculpatul doar s-a

apărat;

- instanța eronat a respins versiunea inculpatului precum că dânsul

nu l-a lovit în regiunea coastelor și că aceste fracturi costale au fost

cauzate de o altă persoană;

- expertul fiind audiat în instanța de judecată a menționat că nu se

exclude faptul că o parte din fracturile coastelor puteau fi fracturate cu

câteva zile înainte de conflict, deoarece în intervalul de la 4-7 zile nu este

pornit procesul de prindere a fracturii și nu este posibil de stabilit cu

2

certitudine timpul apariției fracturilor cu certitudine, dar numai cu

aproximație. Totodată expertul a precizat că în urma resuscitării puteau

apărea fracturile coastelor III-IV-V pe dreapta, iar restul fracturilor puteau

fi provocate în urma căderii lovindu-se de plita de foc:

- martorii au indicat că, anterior conflictului l-au văzut pe

Ungureanu Dmitri, care acuza dureri în regiunea toracică, posibil să fi fost

cu niște fracturi a coastelor;

- conform pct.2.3 din raportul de expertiză judiciară nr 202003D006

din 27.04.2020 și raportul de constatare din 23.04.2020 nr.202003C028,

se indică că toate leziunile descrise au fost produse intravital prin acțiunea

traumatică cu corp contondent sau la lovirea de acesta, astfel expertul nu

exclude faptul că Ungureanu Dmitri în timpul căderii s-ar fi lovit de careva

obiecte. Iar Răileanu Sergiu confirmă că Ungureanu Dmitri s-a lovit inițial

de plita de foc, iar ulterior a căzut jos, leziunile depistate puteau fi produse

în urma lovirii de aceste obiecte;

septembrie 2021, apelul avocatului Diaconov Valeriu în interesele

inculpatului Răileanu Sergiu, a fost respins ca nefondat cu menținerea

sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că

la pronunțarea sentinței, prima instanță corect a stabilit circumstanțele

de fapt și de drept, astfel just a ajuns la concluzia că inculpatul Răileanu

Sergiu a săvârșit anume infracțiunea prevăzută de art. 2011 alin. (4) Cod

penal.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe

acumulate la cauza penală sus-indicată și care au fost corect apreciate,

respectându-se prevederile art. 101 din Codul de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar

toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

Deși inculpatul nu a recunoscut vina, instanța de apel a considerat

că, vinovăția acestuia este demonstrată pe deplin prin totalitatea de probe

acumulate la cauza penală, corect apreciate respectându-se prevederile

art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității, iar toate în ansamblu, din punct de

vedere al coroborării lor, și anume prin declarațiile reprezentantului legal

al părții vătămate Ciocan Diana (f.d.194-195); declarațiile martorilor

Guzun - Mustață Serghei (f.d.170-172); Bragoi Octavian (f.d.173-175);

Pisnic Ion (f.d.178-180); Copaci Vasile, (f.d.182-183); Lipcan Pavel,

(f.d.184-185); Buza Vasile (f.d.186); Rotar Marin (f.d.192- 193); Onța Ion

(f.d.196); Stegari Sava (f.d.202-203); Onța Ivan (f.d.205-206); Ibrian

Valentina (f.d.222-223); Răileanu Nicolae (f.d.1- 4, vol. II); procesul-verbal

de audiere a expertului judiciar Mihalaș Eduard (f.d.38- 40, volumul II);

interpelarea IMSP Institutul de medicină urgentă (f.d.25). procesul-verbal

de verificare a declarațiilor la fața locului din 17.02.2020 (f.d.93-94);

ordonanța de recunoaștere și anexare a mijloacelor materiale de probă la

cauza penală, un CD-R culoare albă, capacitatea 700 MG, pe care sunt

înregistrate secvențe video-audio privind verificarea declarațiilor și

filmările de la fața locului a acțiunilor lui Răileanu Sergiu (f.d.95); raportul

3

de constatare nr. 202003C0282 din 23 aprilie 2020 și raportul de expertiză

judiciară nr. 202003D006 din 27 aprilie 2020.

Instanța de apel respins ca fiind neîntemeiate argumentele apărării

în partea în care s-a invocat că inculpatul Răileanu Sergiu nu a comis

fapta încriminată, și că nu există probe ce indică la vina inculpatului,

vătămările corporale au fost comise în alte împrejurări.

Din materialele cauzei s-a constatat indubitabil că Răileanu Sergiu,

în data de 17 ianuarie 2020 în intervalul orei 19:00 - 20:00, aflându-se în

casa părintească din satul Sipoteni, raionul Călărași, în rezultatul unui

conflict iscat spontan, fiind sub influența alcoolului, urmărind scopul

pricinuirii vătămărilor corporale, intenționat i-a aplicat multiple lovituri cu

pumnii și picioarele în regiunea capului și a toracelui, în rezultatul cărora

acesta a decedat.

Circumstanțele expuse, au fost pe deplin dovedite prin raportul de

expertiză judiciară nr. 202003D006 din 27 aprilie 2020, potrivit căruia

moartea cet. Ungureanu Dmitri a survenit în rezultatul șocului hemoragic

și traumatic, cauzat de traumatismul asociat a capului, toracelui. La

examinare s-au depistat următoarele leziuni: traumă cranio - cerebrală

închisă: hemoragii în țesuturile moi pericraniene, hemoragii

subarahnoidiene, sânge fluid în ventriculii cerebrali, edem cerebral

pronunțat, hemoragii secundare în trunchiul cerebral, traumă închisă a

toracelui: fracturi costale bilateral, cu hemoragii roș-închis în țesuturile

moi adiacente, fractura coastelor VIII, IX, X, pe linia axilară

medioanterioară al hemitoracelui și coastelor VI, VII, VIII, linia axilară

anterioară și XII axilară posterioară al hemitoracelui drept și echimoze pe

cap. Leziunile descrise au fost produse intravital, prin acțiunea traumatică

cu corpuri contondente sau la lovirea de acestea, într-o perioadă scurtă

între ele, posibil în timpul indicat în ordonanță, au legătură cauzală cu

decesul și în comun se califică ca vătămare corporală gravă (f.d.103-104).

De asemenea, instanța de apel a respins alegația apărătorului

precum că, Răileanu Sergiu nu l-a lovit pe Ungureanu Dmitri în regiunea

coastelor, fracturile costale fiind cauzate de către o altă persoană cu mai

mult timp înainte, or argumentele date nu au acoperire probatorie, fiind

combătute prin raportul de constatare medico–legală nr. 2020003C0282

din 23 aprilie 2020 prin care la victimă au fost depistate hemoragii în

țesuturile moi pericraniene și intercostale, spațiul subarahnoidian, care

au fost produse cu circa 8-9 zile până la deces ( f.d.100 ). Dat fiind faptul

că victima a decedat la data de 27.01.2020, se constată că acțiunile

violente au fost săvârșite la 17 ianuarie 2020.

În susținerea concluziei date, instanță de apel a evidențiat

declarațiile martorului Răileanu Nicolae, care a menționat că dimineață

când l-au văzut pe Dmitri Ungureanu la podea, Răileanu Sergiu i-a

reproșat lui Dmitri că ”din cauza ta am să nimeresc la pușcărie”.

Totodată, ceilalți martori audiați au confirmat că victima a fost

supusă anterior agresiunii fizice de către inculpat, iar relațiile dintre

aceștia erau tensionate și deseori aveau loc conflicte.

Mai mult, după comiterea faptei infracționale, inculpatul a lăsat

partea vătămată jos în odaie fără a chema ambulanța pentru a-i acorda

4

ajutor medical fratelui său, ceea ce denotă atitudinea indiferentă față de

urmările care au survenit în rezultatul acțiunilor sale ilegale, acțiuni care

exclud și versiunea lui precum-că ar fi acționat în rezultatul de legitimă

apărare.

Astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că din cumulul de probe

analizate s-a constatat cu certitudine vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (4) Cod penal - violența în familie,

adică acțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în privința

altui membru al familiei, soldată cu decesul victimei.”

Totodată, instanța de apel, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei, a reținut că instanța de fond a ținut pe deplin cont de prevederile

art.art.6, 7, 61, 75-77 Cod penal, de gravitatea infracțiunii comise, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, prin urmare instanța de judecată

și-a argumentat riguros soluția la capitolul numirii pedepsei și a motivat

hotărârea pronunțată invocând motive clare din care considerent a ajuns

la concluzia că corijarea și reeducarea acestuia este posibilă cu aplicarea

unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 12 ani, cu

executare în penitenciar de tip închis.

numele inculpatului, a declarat recurs ordinar prin care a solicitat casarea

sentinței și a deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi hotărâri de

achitare.

În motivarea recursului declarat, autorul acestuia invocă argumente

similare celor indicate anterior în apel descrise în pct. 3. și 3.1 al prezentei

decizii.

procedură penală, procurorul Cîrjanovschi Sergiu a depus referință

asupra recursului declarat, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia ca

vădit neîntemeiat, deoarece instanțele de fond corect au apreciat probele

ce demonstrează vinovăția inculpatului Răileanu Sergiu.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în

drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că

argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel. Astfel, instanța de recurs verifică

dacă s-a aplicat corect Legea, la faptele reținute prin hotărârea atacată și

dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept

formal și/sau material.

Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă

recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs

5

în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în limitele

temeiurilor prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală.

Din conținutul recursului ordinar declarat de către avocatul

Diaconov Valeriu în numele inculpatului Răileanu Sergiu se constată că

acesta, nu invocă nici un temei de casare din cele prevăzute de art.427

alin.(1) Cod de procedură penală, însă reieșind din esența argumentelor

invocate se atestă că titularul cererii de recurs invocă de fapt, numai

dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, intervenind cu

solicitarea de a se dispune casarea totală a deciziei instanței de apel și

pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie achitat.

Printre argumentele recurentului nu se regăsesc critici fondate sau

erori esențiale de drept ce ar duce la răsturnarea soluției despre vinovăției

inculpatului în baza art. 2011 alin. (4) Cod penal.

Verificând actele cauzei, raportate la criticele avansate de recurent

Colegiul penal notează că acestea nu și-au găsit confirmarea, iar soluția

instanței de apel este legală, fondată și urmează a fi menținută fără

modificări.

Într-un prim aspect, referitor la criticele recurentului precum că

instanțele de fond nu au apreciat la justa valoare probatoriul administrat,

Colegiul penal reiterează că chestiunea de apreciere a probelor nu se

regăsește printre temeiurile de declarare a recursului, la această etapă a

procedurilor instanța nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă

o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de

fapt, decât cea constatată de instanțele ierarhic inferioare, acestea fiind

atributul exclusiv al instanțelor de fond.

Din atare considerente, Colegiul penal nu va analiza și verifica

probele din dosar preponderent având în vedere că nu s-a constatat

discrepanța între cele reținute de instanțele de fond în vederea

condamnării lui Răileanu Sergiu și conținutul real al probelor, sau

ignorarea unor aspecte evidente ce ar fi avut drept consecință pronunțarea

altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

În aceiași ordine de idei, Colegiul ține să evidențieze că, invocarea

formală a unor temeiuri de casare, care nu sunt urmate de o motivare

corespunzătoare, ci doar se face trimitere la conținutul probelor și la

aprecierea acestora, nu va face obiect de examinare în procedura de

recurs, având în acest sens în vedere că, potrivit art.24 alin. (2) Cod de

procedură penală, instanța nu se manifestă în favoarea acuzării sau a

apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Completarea cererii de recurs cu argumente de drept, care cu

desăvârșire lipsesc la caz, și care ar suplini-o din oficiu, este contrară

principiului contradictorialității ce guvernează întregul proces penal.

Totodată, instanța de recurs ține să accentueze că față de lucrul

judecat de instanțele de fond, se constată motivarea amplă și temeinică a

hotărârii pronunțate cu privire la procesul de evaluare și apreciere a

probelor prezentate de părți în raport cu fapta reținută în sarcina

inculpatului, astfel fiind în corespundere cu exigențele art.6 CoEDO.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai

impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea

6

demonstrând cu prisosință soluția dată de prima instanță. În cazul în care

instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în mod concret la

împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a

permite părților să utilizeze eficient orice drept de apel/recurs eventual, o

instanța ierarhic-superioară poate, în principiu, să se mulțumească de a

relua motivele jurisdicției de primă instanță (cauzele Garcia Ruiz v. Spania,

hotărârea din 21 ianuarie 1999; Helle v. Finlanda, hotărârea din 19

decembrie 1997).

Din materialele cauzei se atestă că apărarea a primit răspuns la toate

afirmațiile invocate în apelul declarat.

Ca urmare, Colegiul penal constată că argumentele recurentului

privind nevinovăția inculpatului, nu are acoperire probatorie, fiind

combătut complet prin împrejurările stabilite și probele administrate în

cauză penală și anume prin declarațiile reprezentantului legal al părții

vătămate Ciocan Diana, declarațiile martorilor Guzun - Mustață Serghei,

Bragoi Octavian, Pisnic Ion, Copaci Vasile, Lipcan Pavel, Buza Vasile,

Rotar Marin, Onța Ion, Stegari Sava, Onța Ivan, Ibrian Valentina, Răileanu

Nicolae, precum și prin probele scrise și cercetate în ședința de judecată.

Colegiul penal apreciază critic alegațiile recurentului prin care

susține că, Răileanu Sergiu nu l-a lovit pe Ungureanu Dmitri și că

fracturile costale au fost cauzate de către o altă persoană cu mai mult timp

înainte, or instanța de apel corect a statuat că potrivit concluziei

Raportului de constatare medico-legală nr. 2020003C0282 din 23 aprilie

2020 la victimă au fost depistate hemoragii în țesuturile moi pericraniene

și intercostale, spațiul subarahnoidian, care au fost produse cu circa 8-9

zile până la deces (f.d.100).

La caz, victima a decedat la 27.01.2020, după 10 zile de când a fost

agresată, fapt ce atestă că acțiunile cu caracter violent au fost săvârșite la

17.01.2020. Concluzia dată de altfel, coroborează și completează

declarațiile martorului Railean Nicolae, care a menționat că, dimineață

când l-au văzut pe Dmitri Ungureanu la podea, Răileanu Sergiu i-a

reproșat lui Dmitri că ”din cauza ta am să nimeresc la pușcărie”, precum și

cu declarațiile celorlalți martori, care au confirmat că victima a fost supusă

anterior agresiunii fizice de către inculpat, iar relațiile dintre aceștia erau

tensionate și deseori aveau loc conflicte.

De asemenea, Colegiul penal reține că, argumentele recurentului

precum că în acțiunile inculpatului nu sunt întrunite elementele

infracțiunilor încriminate, nu și-au găsit confirmare în speță, deoarece

probele acumulate și examinate de instanța de apel au fost apreciate

potrivit prevederilor art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere

al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării reciproce,

instanțele de fond stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și au

ajuns în mod întemeiat la concluzia că inculpatul Răileanu Sergiu a comis

infracțiunea prevăzută de art. 2011 alin. (4) Cod penal - violența în familie,

adică acțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui

membru al familiei, soldată cu decesul victimei.

Colegiul penal, reiterează că prezența în acțiunile inculpatului atât a

elementelor care caracterizează latura obiectivă a infracțiunii imputate, cât

7

și a celor care caracterizează latura subiectivă a acestei infracțiuni, au fost

demonstrate prin probele descrise în decizia instanței de apel, acumulate

la faza urmăririi penale și examinate în cadrul ședințelor de judecată a

instanței de apel.

Astfel, cu referire la componența de infracțiune încriminată

inculpatului în baza art. 2011 alin. (4) Cod penal, Colegiul penal reține că

instanțele de fond corect au statuat că prin declarațiile reprezentantului

părții vătămate și a martorilor audiați, s-a confirmat cert faptul că,

inculpatul Răileanu Sergiu, la 17 ianuarie 2020 în intervalul orei 19:00 -

20:00, aflându-se în casa părintească din satul Sipoteni, raionul Călărași,

în rezultatul unui conflict iscat spontan, fiind sub influența alcoolului,

urmărind scopul pricinuirii vătămărilor corporale, intenționat i-a aplicat

fratelui vitreg Ungureanu Dmitri, multiple lovituri cu pumnii și picioarele

în regiunea capului și a toracelui, în rezultatul cărora acesta a decedat.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în

recurs, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a

sentinței, reproduse în pct.2 precum și a deciziei instanței de apel și

reproduse în pct.4.1 din prezenta decizie, relevă în mod concludent că

instanța de apel legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de

fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului, și încadrarea

juridică corectă a acțiunilor infracționale, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv

declarațiile inculpatului, a părții vătămate, a martorilor, precum și prin

materialele probatoare acumulate în prezenta cauză penală, fiecare probă

fiind apreciată în conformitate cu prevederile art.101 alin.(1) Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de

vedere al coroborării lor. Instanțele de fond au argumentat detailat

motivele pentru care au fost respinse versiunile apărării, probele

administrate confirmând în mod concludent că faptei comise i s-a dat o

încadrare juridică corectă în baza art. 2011 alin. (4) Cod penal.

Cele consemnate supra, evidențiază că instanța de apel a acordat o

atenție sporită materialelor cauzei, înlăturând justificat și prin argumente

temeinice versiunea părții apărării despre nevinovăția inculpatului.

Mai mult ca atât, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la

îndoială veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției

sale nu se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita

repetări inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert vs.

România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă

instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca

impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor

furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

8

În acest context, Colegiul penal reține că, la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante prescrise

de art.art.414-419 Cod de procedură penală, nu a comis erori de drept în

raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea atacată cuprinde

motive clare legale pe care se întemeiază soluția, că în acțiunile

inculpatului sunt întrunite elementele infracțiunii încriminate, de aceea

recursul ordinar urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Diaconov Valeriu în numele inculpatului Răileanu Sergiu, împotriva

deciziei Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău din 29 septembrie 2021,

în cauza penală în privința lui Răileanu Sergiu xxxxx, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 23 iunie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Plămădeală Ghenadie

Țurcan Anatolie

9