1ra-957/2022 — art. 361 alin. 1 CP

1ra-957/2022 — art. 361 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-957/2022

1-20006657-01-1ra-04072022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

14 septembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Cobzac Elena, Plămădeală Ghenadie,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Voloh Tatiana în numele inculpatului Iarovenco Sergiu, prin care solicită

casarea totală a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 februarie

2022, în cauza penală în privința lui

Iarovenco Sergiu XXXXX, născut la XXXXX, originar și

domiciliat în XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza actelor

din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

S-a încetat procesul penal în privința lui Iarovenco Sergiu, învinuit de

comiterea infracțiunii prevăzute la art. 361 alin. (1) Cod penal, în legătură cu

expirarea termenului de prescripție a răspunderii penale.

S-a încasat de la Iarovenco Sergiu în bugetul de stat suma de 160 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată.

S-a decis soarta corpului delict.

1.1 Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Iarovenco Sergiu

este învinuit pentru faptul că, în perioada cuprinsă de până la 06.07.2019, data și ora

exactă nu a fost posibil de stabilit de către organul de urmărire penală, urmărind

scopul deținerii și folosirii unui document oficial fals și, anume, permisul de

conducere al României, într-un loc nestabilit, prin intermediul unor persoane

neidentificate, a obținut și a intrat în posesia unui permis de conducere al României

cu seria și nr.XXXXX, eliberat la data de 18.08.2006, pentru categoriile de

conducere „A”, „BE”, „CE” și „DE”, care potrivit raportului de constatare tehnico-

științifică nr.26 din 25.07.2019, este confecționat din hârtie laminată pe ambele părți,

cu elemente fluorescente în lumina UV365 nm, cu ajutorul imprimatei cu jet de

1

cerneală, plasa de fond, fotografia titularului și textele, nu corespund metodei de

confecționare a blanchetei autentice a permisului de conducere a României. Ulterior,

Iarovenco Sergiu continuându-și acțiunile sale criminale, deținând și folosind actul

în litigiu, document oficial despre care știa cu certitudine că are indici de falsificare,

la data de 06.07.2019, dorind să iasă de pe teritoriul Republicii Moldova cu mijlocul

de transport de model „Mercedes 112 CDI” cu numere de înmatriculare XXXXX, s-

a prezentat în punctul de trecere „Tudora”, pe direcția ieșire din Republica Moldova,

unde în cadrul controlului de frontieră a prezentat blancheta permisului de conducere

al României cu seria și nr. XXXXX, eliberat la data de 18.08.2006 pentru categoriile

de conducere „A”, „BE”, „CE” și „DE”, pe numele său, care în cadrul controlului s-

a dovedit a fi fals.

Astfel, lui Iarovenco Sergiu i-a fost încriminată de procuror infracțiunea

prevăzută de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal: „deținerea, folosirea documentelor

oficiale, care acordă drepturi, săvârșit de două sau mai multe persoane”, dar prima

instanță a recalificat acțiunile inculpatului la art. 361 alin. (1) Cod penal: „deținerea,

unui document oficial fals, care acordă drepturi.”(v. I, f.d. 138)

2.1 Procurorul în Procuratura raionului Ștefan Vodă, Cernomorcenco Diana,

solicitând casarea sentinței, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie

recunoscut culpabil în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b)

Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de amendă în mărime de 600 u.c.,

invocând că, prima instanță a încetat ilegal procesul penal, instanța de judecată urma

să califice acțiunile inculpatului Iarovenco Sergiu în baza art. 361 alin. (2) lit. b) Cod

penal, inculpaul Iarovenco Sergiu a comis o infracțiune mai puțin gravă, deci

termenul de prescripție în speța dată nu a expirat, în așa mod, instanța de judecată a

pronunțat o sentință, care este contrară legii, de aceea ea urmează a fi casată.

2.2 Avocatul Șchiopu Tatiana în numele inculpatului, solicitând casarea

sentinței, pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță

prin care inculpatul să fie achitat, invocând că, prima instanță a dat o apreciere

greșită circumstanțelor de fapt stabilite în ședința de judecată statuând că Iarovenco

Sergiu a deținut cu inteție un permis de conducere fals; careva probe care ar proba

intenția inculpatului de deținere a permisului de conduce fals, că dânsul ar fi

cunoscut că acest permis de conducere este fals, nu au fost examinate; Iarovenco

Sergiu și-a perfectat permisul de conducere al României în baza actelor românești

pe care le avea și a permisului de conducere moldovenesc; pentru perfectarea

permisului de conducere al României a prezentat datele sale personale de identitate

și nimic nu dădea de bănuit că ar fi fost fals, fiind emis de autoritățile competente

ale României; dânsul nu cunoștea la acel moment ce ar fi trebuit să reprezinte

blancheta unui astfel de permis de conducere, cât și nu a cunoscut care ar fi fost

procedura de obținere a unui permis de conducere al României și atunci când l-a

obținut, nu a avut nici un dubiu că ar putea fi fals, simplul fapt că în acest permis de

conducere al României sânt indicate și alte categorii de vehicule, nu este suficient să

2

probeze cunoașterea cu certudine că deținea un permis de conducere fals; în acțiunile

lui larovenco Sergiu nu se regăsește nici calificativul „deținerea unui document

oficial fals, care acordă drepturi”, în speță lipsește obiectul material al infracțiunii

prevăzute la art.361 alin.(l) Cod penal, care reprezintă documentele oficiale false,

care acordă drepturi sau eliberează de obligații, or, la data documentării cazului,

06.07.2019 permisul de conducere al României cu seria și nr.XXXXX, eliberat la

dată de 18.08.2006, care se prezumă a fi fals, era cu termenul de valabilitate expirat

încă în data de 18.06.2016 și respectiv, acest permis de conducere la momentul

constatării nu mai avea relevanță juridică, nu mai acorda careva drepturi; în

circumstanțele descrise supra, vinovăția lui larovenco Sergiu de săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 361 alin. (1) Cod penal, în care au fost recalificate

acțiunile acestuia nu și-a găsit confirmare prin probe pertinente și concludente și

anume, nu și-a găsit confirmare latura subiectivă, latura obiectivă, cât și obiectul

material al infracțiunii incriminate lipsește.

2022:

S-a respins ca nefondat apelul declarat de către avocatul Șchiopu Tatiana în

numele inculpatului;

S-a admis din alte motive apelul procurorului, s-a casat parțial sentința în latura

penală cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care:

Iarovenco Sergiu a fost eliberat de răspundere penală în baza art. 361 alin. (1)

Cod penal, în baza art. 53 lit. g) și art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, s-a încetat

procesul penal în baza art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, deoarece a

expirat termenul de prescripție de tragere la răspundere penală.

În rest s-au menținut dispozițiile sentinței.

3.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, în perioada cuprinsă

de până la 06.07.2019, Iarovenco Sergiu, dorind să iasă de pe teritoriul Republicii

Moldova cu mijlocul de transport de model „Mercedes 112 CDI” cu numere de

înmatriculare XXXXX, s-a prezentat în punctul de trecere „Tudora”, pe direcția

ieșire din Republica Moldova, unde în cadrul controlului de frontieră s-a depistat că

acesta deține în portmoneu un document oficial fals și, anume, permisul de

conducere al României cu seria și nr.XXXXX, eliberat la data de 18.08.2006, pentru

categoriile de conducere „A”, „BE”, „CE” și „DE”, care potrivit raportului de

constatare tehnico – științifică nr.26 din 25.07.2019, este confecționat din hârtie

laminată pe ambele părți, cu elemente fluorescente în lumina UV365 nm, cu ajutorul

imprimatei cu jet de cerneală, plasa de fond, fotografia titularului și textele, nu

corespund metodei de confecționare a blanchetei autentice a permisului de

conducere a României.

Astfel, acțiunile inculpatului Iarovenco Sergiu au fost calificate de către

instanța de apel în baza art. 361 alin. (1) Cod penal „deținerea unui document oficial

fals, care acordă drepturi”.

Instanța de apel a menționat că, prima instanță examinând cauza penală a admis

3

eroare de drept material și procesual penal, și anume, deși în partea dispozitivă a

sentinței încetează procesul penal de învinuire a Valentinei Bragan(f.d. 195 v.I) în

legătură cu intervenirea prescripției de tragere la răspundere penală, în partea

descriptivă a sentinței a omis să constate fapta în comiterea infracțiunii prevăzută de

art. 361 alin (1) Cod penal, astfel nerespectând prevederile art. 394 alin. (1) Cod de

procedură penală, conform cărora partea descriptivă a sentinței de condamnare

trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită,

indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție,

motivele și consecințele infracțiunii.

Totodată, instanța de apel a reținut că una din condițiile adoptării unei sentințe

legale este corespunderea părții descriptive cu circumstanțele constatate în ședința

de judecată. La întocmirea ei, instanța trebuie să îndeplinească cerințele art. 394 Cod

de procedură penală și să soluționeze toate chestiunile prevăzute în art. 385 Cod de

procedură penală, în aceeași consecutivitate. Recunoscându-l vinovat pe inculpat de

comiterea infracțiunii după semnele ce urmează a fi apreciate, instanța este obligată

ca, în partea descriptivă a sentinței, să precizeze circumstanțele ce au servit ca motiv

de a concluziona prezența unuia sau mai multor astfel de indici de calificare.

Instanța de apel a indicat că prima instanță nu a respecatat cerințele de drept

vizând descrierea și constatarea faptelor infracționale comise de către Iarovenco

Sergiu, or prima instanță a indicat în partea descriptivă a sentinței că „În temeiul

celor expuse, instanța constată că, în afara oricărui dubiu rezonabil, în cadrul

cercetării judecătorești s-a constatat că, Iarovenco Sergiu, deținea permisul de

conducere românesc cu seria și nr. XXXXX, însă, nu l-a folosit.

Instanța mai constată că, nu orice document, care conține indicii de falsificare,

sau este fals complet, ar forma obiectul material a infracțiunii.

Or, reieșind din dispoziția art. 361 CP, acest document urmează să acorde

drepturi, sau să elibereze de obligațiuni.

In speță, permisul de conducere acorda inculpatului dreptul de a conduce

mijloace de transport din categoriile indicate în permis.

Astfel, acțiunile inculpatului, care a deținut cu intenție un permis de conducere

fals, care acorda dreptul de a conduce mijloace de transport, în afara oricărui dubiu

rezonabil, constituie componența infracțiunii prevăzută la art. 361 alin.(1) Cod

penal, deținerea unui document oficial fals, care acordă drepturi.”

Respectiv, în speță, instanța de fond urma să constate faptele infracționale de

învinuire constatate în ședința de judecată în baza art. 361 alin (1) Cod penal să

descrie fapta clar și concret, potrivit formulării din rechizitoriu, la caz însă prima

instanță a încălcat prevederile art. 384 alin. (3), art. 385 alin. (1), pct. 1)-2), 394 alin.

(1), pct. 1), Cod de procedură penală, conform cărora sentința instanței de judecată

trebuie să fie legală, întemeiată și motivată.

În continuare, instanța de apel a statuat că, faptul deținerii documentului oficial

fals - permisului de conducere al României, se confirmă prin declarațiile inculpatului

Iarovenco Sergiu, care în ședința de judecată a declarat că: „... La trecerea frontierei

4

a prezentat permisul de conducere pentru categoria „B”, eliberat de autoritățile

Republicii Moldova și pașaportul moldovenesc, iar permisul românesc era în

portmoneu..”.

La fel, din declarațiile martorului Iordan Gheorghe care în ședința de judecată

a declarat că: „...Actele i-au fost prezentate, după care a văzut că conducătorul mai

are încă un permis de conducere în portmoneu si l-a rugat să îl prezinte. După ce i-a

fost prezentat, s-a stabilit că permisul românesc era de tip vechi, care nu mai sunt în

circulație si avea indici de falsificare....”.

Declarații similare au dat si martorii Iarovenco Elena, Olari Victor, Mustață

Valentin, acestea fiind susținute si prin Procesul-verbal de ridicare, acțiune

procesuală efectuată la data de 06.07.2019, în cadrul cărei de la Iarovenco Sergiu a

fost ridicat permisul de conducere al României cu seria si nr. XXXXX, eliberat la

data de 18.08.2006, pentru categoriile „A”, „BE”, „CE” si „DE”, pe numele acestuia

(f.d.9).

Asadar, instanța de apel a conchis că, Iarovenco Sergiu a deținut permisul de

conducere al României cu seria si nr.XXXXX, eliberat la data de 18.08.2006, pentru

categoriile de conducere „A”, „BE”, „CE” si „DE”, până la 06.07.2019, când dorind

să iasă de pe teritoriul Republicii Moldova cu mijlocul de transport de model

„Mercedes 112 CDI” cu numere de înmatriculare XXXXX, s-a prezentat în punctul

de trecere „Tudora”, pe direcția iesire din Republica Moldova, unde în cadrul

controlului de frontieră s-a depistat că acesta deține în portmoneu un permis de

conducere românesc.

Totodată, instanța de apel a reținut că potrivit conținutului raportului de

constatare tehnico-stiințifică nr.205 din 25.07.2019, s-a concluzionat că blancheta

permisului de conducere al României cu seria si nr. XXXXX din 18.08.2006 pe

numele lui Iarovenco Sergiu, este confecționată din hârtie laminată pe ambele părți,

cu elemente fluorescente în lumina UV-365 nm, cu ajutorul imprimantei cu jet de

cerneală - plasa de fond, fotografia titularului si textele nu corespund metodei de

confecționare a blanchetei autentice a permisului de conducere al României(f.d.16-

22).

În speță, latura subiectivă a infracțiunii de dovedeste prin informația parvenită

de la BNC Interpol Bucuresti/România, potrivit căreia Iarovenco Sergiu nu are

corespundere în evidența auto si nu figurează înregistrat cu permis de conducere în

România. Permisul de conducere autentic românesc cu seria si nr. XXXXX, a fost

valabil în perioada 26.10.2000- 26.10.2010, posesorul legal fiind un cetățean român

născut în 1957, fiind valabil doar pentru categoria „B” (f.d.31).

Astfel, instanța de apel a constatat cu certitudine că în speță, nu a fost

demonstrată folosirea documentului oficial fals conform învinuirii înaintate prin

rechizitoriu, or potrivit declarațiilor martorului Iordan Gheorghe: „activează în

calitate de ofițer de sector la SPF „Tudora” si la data de 06.07.2019 fiind implicat în

serviciu, la ora 06:00 dimineață la punctul de control s-a prezentat Iarovenco Sergiu,

la volanul vehiculului de model „Mercedes Vito”. Conducătorului i s-a solicitat

5

prezentarea actelor la control. Actele i-au fost prezentate, după care a văzut că

conducătorul mai are încă un permis de conducere în portmoneu și l-a rugat să-l

prezinte. După ce i-a fost prezentat, s-a stabilit că permisul românesc era de tip vechi,

care nu mai sunt în circulație și avea indici de falsificare. Suplimentar, a mai declarat

că în momentul când i s-a solicitat conducătorului să prezinte actele la control, el a

deschis portmoneul și Iarovenco a observat că el a văzut celălalt permis și l-a astupat

cu mâna, atunci a înțeles că ascunde ceva.”, se atestă faptul că inculpatul nu a folosit

permisul de conducere românesc pentru traversarea frontierei de stat.

Suplimentar, conform probelor existente în prezenta cauză nu se atestă faptul

folosirii de către inculpat a acestui permis, or, nici din informația privind traversarea

frontierei de stat de către inculpat, nu urmează că el s-a legitimat cu permisul în

cauză (f.d.30).

Cu referire la înaintarea unei noi învinuiri în cadrul ședinței de judecată în

instanța de fond în sensul agravării ei, instanța de apel a reținut că, săvârșirea

infracțiunii analizate de două sau mai multe persoane presupune săvârșirea acestei

infracțiuni de două sau mai multe persoane, dintre care cel puțin două să aibă

calitatea de autori(coautorat).

Reieșind din probele anexate la dosar nu se poate constata în afara oricărui

dubiu rezonabil că, inculpatul a comis careva acțiuni cu alte careva persoane,

respectiv, nici nu este probat calificativul „de două sau mai multe persoane” în

acțiunile lui Iarovenco Sergiu, or, cum s-a constatat supra, după procurarea

permisului fals (conform declarațiilor inculpatului în ședința instanței de apel),

inculpatul l-a deținut de unul singur, nefiind demonstrat faptul folosirii acestui

permis nici de inculpat, nici de alte persoane. Prin urmare, acțiunile inculpatului nu

pot fi calificate în baza art.361 alin.(2) lit. b) Cod penal.

Cu referire la argumentul părții apărării privind faptul că, la data de 06.07.2019

permisul de conducere al României cu seria și nr.XXXXX, eliberat la dată de

18.08.2006, era cu termenul de valabilitate expirat încă în data de 18.06.2016 și

respectiv, acest permis de conducere la momentul constatării nu mai avea relevanță

juridică, nu mai acorda careva drepturi, urmând ca inculpatul să fie achitat, instanța

de apel l-a respins ca nefondat, indicând în acest sens că, prin „document oficial”

trebuie de înțeles documentul care: conține informații care au fost elaborate,

selectate, prelucrate, sistematizate și/sau adoptate de organe ori persoane oficiale sau

puse la dispoziția lor în condițiile legii de către alți subiecți de drept, atestă fapte

având relevanță juridică, circulă în cadrul unui sistem de înregistrare, evidență strictă

și control al circulației.

Astfel, prin noțiunea de „documente oficiale care acordă drepturi sau eliberează

de obligații” legiuitorul identifică documentul oficial care acordă drepturi sau

eliberează de obligații și care: 1) aparține unei persoane fizice sau juridice; 2) are un

caracter personal sau patrimonial; 3) este eliberat de o autoritate publică.

În speță, permisul de conducere cu seria și nr. XXXXX din 18.08.2006 ce

aparține lui Iarovenco Sergiu este eliberat de statul România, are un caracter

6

personal iar faptul că a expirat la 18.06.2016, nu denotă faptul că nu a acordat dreptul

de a conduce până la momentul expirării, fiind deținut în continuare până la

06.07.2019.

Voloh Tatiana în numele inculpatului, indicând temeiul pentru recurs prevăzut de

art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea totală a

deciziei, cu achitarea inculpatului, invocând argumente similare cu cele invocate în

apelul avocatului Șchiopu Tatiana în numele inculpatului(pct. 2.2 din prezenta

decizie).

pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, prin care a manifestat

dezacordul cu recursul declarat, a solicitat declararea recursului ca inadmisibil fiind

vădit neîntemeiat cu menținerea deciziei instanței de apel motivând prin faptul că

instanța de apel și-a argumentat suficient soluția.

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este

vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, Colegiul penal reține că recurentul indică ca temei pentru declararea

recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, în

sensul că „nu au fost întrunite elementele infracțiunii”, astfel instanța de recurs

ordinar supune verificării decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept

prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, care prevede, că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel atunci când: nu au fost întrunite elementele

infracțiunii.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal reține

că motivul – temeiul de recurs invocat de recurent nu s-a confirmat în urma cercetării

materialelor cauzei, argumentând în acest context următoarele.

Astfel, ce ține de alegațiile recurentului, Colegiul penal indică că nu pot fi

7

acceptate, or, aceste argumente au fost obiect de dispută în cadrul instanței de apel,

asupra cărora s-au formulat și s-au punctat minuțios și veridic răspunsuri în decizia

instanței de apel (v.I, f.d. 196 – 202), pe care Colegiul penal le însușește, ce este

conform practicii CtEDO cauza Albert vs. România din 16.02.2010.

De asemenea, Colegiul penal atestă că obiecțiile recurentului reprezintă doar

opinia subiectivă greșită a acestuia, or, Colegiul penal nu identifică vreun temei de

a interveni prin prisma argumentelor invocate de recurent în decizia instanței de apel,

care este legală și întemeiată.

Mai mult, se conchide că instanța de apel a apreciat probele prin prisma

cerințelor stipulate în art. 101 Cod de procedură penală, expunându-se în decizie și

în sentință cu privire la motivele respingerii argumentelor părții apărării și acceptării

probelor prezentate de partea acuzării, respectând rigorile dictate de principiul

contradictorialității stipulat în art. 24 Cod de procedură penală.

Astfel, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea

argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe aspectele contestate nu

se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări inutile, le

acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în

pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.

6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate

fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil

necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță

inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar

recursul ordinar declarat urmează a fi respins ca inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Voloh Tatiana

în numele inculpatului Iarovenco Sergiu, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 01 februarie 2022, în cauza penală în privința lui

Iarovenco Sergiu XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 13 octombrie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Plămădeală Ghenadie

8