1ra-997/2022 — art. 264-1 alin. 4 CP

1ra-997/2022 — art. 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-997/2022

1-21101639-01-1ra-11072022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Negoiță Valeriu în numele inculpatului Florescu Eugeniu, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 10 mai 2022, în cauza penală în

privința lui

Florescu Eugeniu XXXXX, născut la

XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond: 07.07.2021 − 31.01.2022;

Instanța de apel: 11.02.2022 − 10.05.2022;

Instanța de recurs: 11.07.2022 − 02.11.2022.

a c o n s t a t a t :

inculpatul Florescu Eugeniu a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 2641 alin. (4) Cod penal și cu aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală i-

a fost aplicată pedeapsa sub formă de închisoare de 6 (șase) luni, cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis.

În conformitate cu art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii aplicate lui

Florescu Eugeniu a fost suspendată condiționat pentru o perioadă de probațiune de 2 (doi)

ani.

data de 03 iunie 2021, aproximativ la ora 22:00 min, fără a deține permis de conducere a

mijloacelor de transport, a condus autoturismul de model „Seat Ibiza” cu numărul de

înmatriculare XXXXX, pe traseul local din s. Baimaclia, r-nul Cantemir, prin ce a încălcat

cerințele art. 10 pct. 2) lit. a) al Regulamentului Circulației Rutiere, potrivit căruia „persoana

care conduce un autovehicul trebuie să posede: a) permisul de conducere perfectat pe numele său,

valabil pentru categoria (subcategoria) din care face parte autovehiculul condus...”, ca ulterior

după ce a fost stopat de către angajații Inspectoratului Național de Securitate Publică,

existând suficiente temeiuri de a presupune că dânsul se află în stare de ebrietate

inadmisibilă produsă de alcool, la propunerea de a trece testul alcoolscopic la aparatul

Drager 6810, cet. Florescu Eugeniu încălcând cerințele art. 11 lit. j) al Regulamentului

Circulației Rutiere potrivit căruia „ Conducătorul de vehicul, este obligat: să se supună, la

1

solicitarea polițistului, procedurii de testare a aerului expirat... ”, a refuzat categoric de a fi supus

testării alcooloscopice pentru stabilirea stării de ebrietate alcoolice.

Prin acțiunile sale Florescu Eugeniu a comis infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin.

(4) Cod penal conform indicilor: refuzul conducătorului mijlocului de transport de la testarea

alcooloscopică, acțiuni săvârșite de către o persoană care nu deține permis de conducere.

parțială a sentinței, rejudecarea cauzei în partea stabilirii pedepsei penale și pronunțarea

unei noi hotărâri în această parte, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, cu

stabilirea unei pedepse lui Florescu Eugeniu pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 2641 alin. (4) Cod penal sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea cererii de apel procurorul a invocat următoarele argumente precum că,

prima instanță la aplicarea pedepsei penale în privința lui Florescu Eugeniu nu a ținut cont

de faptul că potrivit materialelor cauzei penale inculpatul anterior s-a aflat în conflict cu

legea penală, și anume, a fost condamnat prin: sentința Judecătoriei Cahul, sediul Central

din 27 aprilie 2021 pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin.(4) Cod penal

la o pedeapsă sub formă de 3 luni închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, care a fost casată parțial în partea stabilirii pedepsei prin decizia Colegiului

judiciar al Curții de Apel Cahul din 29 iunie 2021, cu pronunțarea în această parte a unei

noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează: Florescu

Eugeniu a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod

penal, la o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității de 160 ore;

sentința Judecătoriei Cahul, sediul Central din 25 martie 2021, potrivit căreia cet. Florescu

Eugeniu a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin.(4)

Cod penal, la o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității de 140

ore.

În asemenea circumstanțe, ținând cont de personalitatea inculpatului, care anterior a

mai fost condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni similare, influența pedepsei asupra

corectării și reeducării ultimului, procurorul a indicat că pedeapsa penală ce i-a fost

stabilită de către prima instanță pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin.

(4) Cod penal sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni, cu suspendarea condiționată

a executării pedepsei conform art. 90 Cod penal pentru perioada de probațiune de 2 ani,

nu își va atinge scopul legii penale.

admis apelul declarat de către procuror, casată parțial sentința, în partea stabilirii pedepsei

penale, rejudecată cauza în această parte și pronunțată o nouă hotărâre după cum urmează:

Florescu Eugeniu recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute art. 2641 alin. (4)

Cod penal se stabilește pedeapsă, cu aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, sub formă

de închisoare pe un termen de 3 (trei) luni cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În rest, a fost menținută sentința fără modificări.

2

4.1. În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a subliniat că prima instanță,

corect a stabilit situația de fapt și de drept și întemeiat l-a recunoscut pe Florescu Eugeniu

culpabil de comiterea faptei imputate, infracțiune prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal

conform indicilor: refuzul conducătorului mijlocului de transport de la testarea alcooloscopică,

acțiuni săvârșite de către o persoană care nu deține permis de conducere.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe administrate în cauza

penală de prima instanță, și care au fost corect apreciate prin prisma pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor, respectându-se prevederile art.101 Cod de procedură penală.

Verificând aspectele de drept operate de instanța de fond la stabilirea și

individualizarea pedepsei inculpatului Florescu Eugeniu, instanța de apel a admis apelul

procurorului și a menționat că instanța de fond a aplicat o pedeapsă penală prea blândă

sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni, iar în temeiul art. 90 Cod penal, a

suspendat condiționat executarea pedepsei penale pe o perioadă de probațiune de 2 ani.

În acest sens, instanța de apel a indicat că în conformitate cu prevederile art. 16 Cod

penal, infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal imputată lui Florescu Eugeniu

este una ușoară care se pedepsește cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 200

la 240 ore sau cu închisoare de până la 1 an, cu aplicarea art. 3641 alin. 8 Cod de procedură

penală, pedeapsa va constitui muncă neremunerată în folosul comunității de la 134 la 160

ore sau cu închisoare de până la 8 luni.

Așadar, instanța de apel a susținut poziția procurorului expusă în cererea de apel

precum că instanța de fond a aplicat o pedeapsă penală prea blândă inculpatului Florescu

Eugeniu sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni închisoare, cu suspendarea

conținută a pedepsiei pe o perioadă de probațiune de 2 (doi) ani, or, pedeapsa aplicată

diminuează gradul de periculozitate al infracțiunii săvârșite de către inculpat.

Subsecvent, instanța de apel a statuat că, Florescu Eugeniu anterior a fost condamnat

de două ori pentru infracțiuni similare, și anume: prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul

Central din 27 aprilie 2021 pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin.(4) Cod

penal la o pedeapsă sub formă de 3 luni închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip semiînchis, care a fost casată parțial în partea stabilirii pedepsei prin decizia

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 29 iunie 2021, cu pronunțarea în această

parte a unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum

urmează: Florescu Eugeniu a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 2641 alin. (4) Cod penal, la o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității de 160 ore; prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul Central din 25 martie 2021,

potrivit căreia cet. Florescu Eugeniu a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 2641 alin.(4) Cod penal, la o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată

în folosul comunității de 140 ore.

În acest context, instanța de apel la stabilirea pedepsei a analizat comportamentul

persoanei pe întreagă perioada a vieții sale până la comiterea infracțiunii, și după comiterea

3

infracțiunii, deoarece momentul comiterii infracțiunii, reprezintă doar o perioada scurtă,

care nu permite de a analiza personalitatea persoanei, doar în baza acestei perioade.

Așadar, instanța de apel a conchis că Florescu Eugeniu a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal ce i se incriminează în cadrul prezentei cauze

penale la data de 03 iunie 2021, adică la mai puțin de 3 luni din momentul ce a fost

condamnat prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul Central din 25 martie 2021, și la mai

puțin de 2 luni din momentul ce a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul

Central din 27 aprilie 2021.

În aceiași ordine de idei, la stabilirea pedepsei, instanța de apel s-a condus de

prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, și anume, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de faptul

că, Florescu Eugeniu a comis o infracțiune care face parte din categoria infracțiunilor

ușoare, de personalitatea vinovatului, condamnările anterioare sus enumerate, se

caracterizează satisfăcător, nu se află la evidența medicului narcolog sau psihiatru.

În concluzie, instanța de apel a stabilit că corectarea și reeducarea inculpatului va fi

posibilă doar prin izolarea acestuia de societate, în situația în care inculpatul Florescu

Eugeniu a săvârșit o nouă infracțiune similară cu infracțiunile anterioare, prin ce a

demonstrat că nu a tras concluziile de rigoare privind necesitatea conformării normelor

prohibitive ale dreptului penal, nefiind astfel realizat scopul pedepsei penale aplicate

anterior.

Valeriu în numele inculpatului care în temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de

procedură penală solicită casarea integrală a deciziei cu menținerea sentinței pronunțate

de către prima instanță.

În susținerea celor solicitate, apărătorul indică că instanța de apel nu a ținut cont de

toate circumstanțele cauzei și nemotivat a aplicat în privința inculpatului o pedeapsă

privativă de libertate, or, ultimul se caracterizează pozitiv la locul de trai, a comis o

infracțiune ce se califică ca fiind una ușoară, a recunoscut vina în cele imputate, cauza fiind

examinată în procedură simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală și

sincer se căiește de cele comise.

Totodată, recurentul remarcă că prima instanța a pronunțat o sentință corectă și

întemeiată, specificând în partea descriptivă motivele care au dus la aplicarea instituției

suspendării condiționate a executării pedepsei penale.

cu materialele cauzei și ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, Colegiul

penal conchide că acesta este inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, or, în vederea acestei

soluții se expun următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva hotărârii instanței

de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în

care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

4

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul împotriva deciziilor

pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la data pronunțării

deciziei. În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recurs ordinar în termen.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de recurent. Autorul

recursului invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, potrivit

cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta

este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței, nu au fost întrunite elementele infracțiunii imputate..

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține că

temeiurile invocate de recurent nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei,

invocând în acest context următoarele.

În recurs, recurentul invocă temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală fără a indica erorile ce fac prezența acestui temei în cazul respectiv, astfel

Colegiul penal califică această alegații drept declarativă și neîntemeiată.

De asemenea referitor la alegația apărării ce ține de faptul că în acțiunile inculpatului

nu sunt întrunite elementele infracțiunilor imputate prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod

penal, Colegiul penal explică că prin sintagma de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se

înțeleg acele cazuri când s-a produs condamnarea unei persoane, însă acțiunile acesteia nu

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei

infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea), pe când

în cauza deferită judecății o atare eroare nu a fost admisă de instanța de apel, iar starea de

fapt reținută și de drept apreciată de către instanța nominalizată, concordă cu

circumstanțele stabilite și probele administrate și expuse în cuprinsul hotărârii atacate.

Mai mult decât atât, recurentul nu indică erorile ce ar atrage ca fiind prezent acest

temei de casare, din contra ultimul este de acord cu încadrarea juridică, dezacordul

acestuia manifestându-se doar în partea stabilirii și individualizării pedepsei penale.

În aceste circumstanțe, instanța de recurs ordinar găsește ca fiind prezent în cererea

de recurs declarată de către avocatul Negoiță Valeriu în numele inculpatului și un alt temei,

și anume, pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că, hotărârea

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de

instanțele de fond ori de apel, atunci când instanța de apel a aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul penal constată că avocatul în esență critică decizia contestată în latura

stabilirii pedepsei, și anume, sub aspectul excluderii prevederilor art. 90 Cod penal, și

5

stabilirea unei pedepse privative de libertate menționând că instanța de apel la stabilirea

pedepsei nu a ținut cont de prevederile legale, de circumstanțele cauzei și a individualizat

greșit pedeapsa, stabilindu-i o pedeapsă prea aspră.

Subsecvent, instanța de recurs susține că, pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie

echitabilă, legală și individualizată corect, capabilă să restabilească echitatea socială și să

realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, și să fie în

strictă conformitate cu dispozițiile Părții speciale a Codului penal, ținându-se cont de

limitele fixate în sancțiunea infracțiunii incriminate.

Totodată, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în

așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în

viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de lege.

Așadar, Colegiul penal statuează că, instanța de apel corect a casat sentința emisă de

prima instanță și a pronunțat o nouă hotărâre în partea stabilirii pedepsei penale prin care

a exclus prevederile art. 90 Cod penal și i-a aplicat o pedeapsă privativă de libertate sub

formă de 2 ani închisoare, conducându-se de principiul individualizării pedepsei (art. 7

Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, art. 75 alin. (1)

Cod penal și 3641 Cod de procedură penală.

Mai mult, instanța de recurs ordinar respinge ca neîntemeiat argumentul recurentului

precum că, pedeapsa stabilită inculpatului Florescu Eugeniu este prea aspră și una

inechitabilă, din considerentul că aceasta este echitabilă și direct proporțională cu

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor comise,

persoana celui vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce

atenuează sau agravează răspunderea, și anume, la caz, trebuie avute în vedere că

inculpatul a recunoscut vina în cele imputate, se căiește sincer de cele comise, a comis o

infracțiune care face parte din categoria celor ușoare și de comportamentul acestuia după

și în timpul examinării cauzei.

De asemenea, trebuie de reținut că inculpatul nu este la prima abatere de la legea

penală, în privința căruia au fost aplicate pedepse neprivative de libertate fiindu-i aplicate

pedepse sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității (a se vedea pct. 4.1. din

prezenta decizie și/sau sentința Judecătoriei Cahul, sediul Central din 25.03.2021, decizia

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 29 iunie 2021).

Totodată, Colegiul penal constată că instanța de apel s-a expus motivat și detaliat

asupra faptului excluderii prevederilor art. 90 Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă

privativă de libertate, motivare pe care instanța de recurs și-o însușește și nu se va expune

repetat asupra acesteia.

Pe cale de consecință, Colegiul consideră relevant de a reaminti recurentului că

potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene, s-a statuat că instanțele judecătorești

6

trebuie să-și motiveze deciziile în temeiul art. 6§1 al Convenției (a se vedea în acest sens cauza

Ruiz Torija vs. Spain, 9 decembrie 1994, §29). Totuși, instanțele nu sunt obligate să ofere un

răspuns detaliat la fiecare argument al părților, mai cu seamă dacă el este invocat în mod

repetat, iar extinderea la care se aplică această obligație de a prezenta motive poate să

varieze în dependență de caracterul deciziei și circumstanțele cauzei. În opinia Curții, în

cazul în care instanța supremă refuză să admită o cauză din motivul că nu sunt întrunite

temeiurile legale pentru această cauză, o motivare foarte succintă poate satisface cerințele

art. 6 din Convenție (a se vedea în acest sens cauza Bachowski v. Polonia din 02.11.2010).

În concluzie, Colegiul penal menționează că, nu se constată prezența erorilor de drept

ce ar genera casarea deciziei atacate sub aspectele invocate, deoarece soluția adoptată de

către instanța de apel este întemeiată și motivată, măsura de pedeapsă aplicându-se în

conformitate cu prevederile legale, este echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, cu

personalitatea inculpatului Florescu Eugeniu și pericolul social al infracțiunii săvârșite.

Prin urmare, Colegiul penal statuează că, temeiurile invocate de către avocatul

Negoiță Valeriu în numele inculpatului prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 10) Cod

de procedură penală, nu s-au confirmat în cauza dată, iar decizia atacată este legală și

întemeiată, ceea ce impune soluția inadmisibilității recursului ordinar declarat, ca fiind

vădit neîntemeiat.

penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Negoiță Valeriu în

numele inculpatului Florescu Eugeniu, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de

Apel Cahul din 10 mai 2022, în cauza penală în privința lui Florescu Eugeniu XXXXX, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 decembrie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Guzun Ion

Catan Liliana

7