1ra-1928/21 — art. 264/1 alin.4 CP

1ra-1928/21 — art. 264/1 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.1ra-1928/2021

1-21044591-01-1ra-09092021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

12 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie, Toma Nadejda, Cobzac Elena, Plămădeală Ghenadie,

judecând fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 29 iunie 2021, în cauza penală

în privința lui

Florescu Eugeniu xxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 26.03.2021 – 27.04.2021;

Instanța de apel: 18.05.2021 – 29.06.2021;

Instanța de recurs: 09.09.2021 – 12.05.2022.

A C O N S T A T A T:

probelor administrate la faza de urmărire penală, în procedura prevăzută de art.3641 Cod

de procedură penală, Florescu Eugeniu a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 3 luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

A fost dispusă încasarea de la Florescu Eugeniu în beneficiul statului suma de

23,24 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

data de 05 martie 2021, aproximativ la ora 23.30, nedeținând permis de conducere, a

condus automobilul de model ,,Seat Ibiza” cu numărul de înmatriculare xxxx, pe strada

satului Burlacu, raionul Cahul, în stare de ebrietate alcoolică, prin ce a încălcat cerințele

art.14 lit. a) din Regulamentul Circulației Rutiere, potrivit căruia, conducătorului de

vehicul îi este interzis să condică vehiculul în stare de ebrietate, fiind supus testării

alcoolscopică cu aparatul ,,Drager”, a fost stabilită concentrația de alcool în aerul expirat

la Florescu Eugeniu Sergiu de 0,85 mg/l, care în conformitate cu prevederile art.13412

Cod penal, se atestă ca stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Acțiunile inculpatului Florescu Eugeniu au fost încadrate în baza art.2641 alin.(4)

Cod penal, după indicii: conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se

află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, acțiuni săvârșite de către o persoană

1

care nu deține permis de conducere.

solicitând casarea acesteia în latura penală, în partea stabilirii pedepsei, cu adoptarea

unei noi soluții prin care lui Florescu Eugeniu, prin aplicarea prevederilor art.3641 Cod

de procedură penală, să-i fie stabilită pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în

folosul comunității pe un termen de 140 ore.

În motivarea apelului a invocat, că prima instanță nu a acordat deplină eficiență

principiilor de aplicare a pedepsei, prevăzute de art.61 Cod penal, astfel că la stabilirea

pedepsei, nu a ținut cont de faptul că inculpatul a recunoscut vina și s-a căit sincer de

cele săvârșite, din care motiv consideră că urmează să-i fie aplicată o pedeapsă mai

blândă, sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității.

fost admis apelul declarat, casată parțial sentința, în partea stabilirii pedepsei, cu

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță prin care Florescu Eugeniu, recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.3641 Cod de

procedură penală, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în

folosul comunității pe un termen de 160 ore.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că, în urma analizei

materialelor cauzei, în raport cu normele relevante la caz, a constatat că, prima instanță

a îndeplinit strict cerințele dispozițiilor art.3641 alin.(1) Cod de procedură penală,

opțiunea primei instanțe privind judecarea cauzei potrivit procedurii enunțate, nu a fost

viciată, în cadrul urmăririi penale n-au fost încălcate normele imperative din Codul de

procedură penală, fapt ce condiționează concluzia că instanța de apel nu este în drept a

reține o altă situație de fapt decât cea reținută în rechizitoriu și de către prima instanță.

Astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță a respectat normele procesuale,

a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat

probelor administrate în faza de urmărire penală, acceptate de inculpat, o apreciere

legală din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar

toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia

privind vinovăția inculpatului Florescu Eugeniu în baza art.2641 alin.(4) Cod penal.

Referitor la pedeapsă, instanța de apel a apreciat că există temei legal pentru

casarea sentinței întrucât, la soluționarea chestiunii respective nu s-a acordat deplină

eficiență dispozițiilor art.art.7, 61, 75 Cod penal, pedeapsa stabilită de prima instanță

fiind prea aspră în raport cu circumstanțele de drept și de fapt stabilite pe cauză, precum

și reieșind din gravitatea faptei infracționale săvârșite de către inculpat.

În contextul dat, instanța de apel ținând cont de prevederile art.art.6, 7, 16, 61, 75,

76, 77 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite, care se atribuie la categoria

infracțiunilor ușoare prin prisma prevederilor art.16 alin.(2) Cod penal, de faptul că

infracțiunea a fost săvârșită din intenție, de personalitatea inculpatului, care nu se află

la evidența medicului psihiatru, a recunoscut vina incriminată, cauza penală fiind

examinată în procedura simplificată în ordinea art.3641 Cod de procedură penală, a

conchis că prima instanță prematur a stabilit pedeapsă sub formă de închisoare.

Totodată, instanța de apel a constatat că prima instanță eronat a indicat că

inculpatul Florescu Eugeniu anterior a fost judecat pentru săvârșirea unor fapte similare.

2

Or, la materialele cauzei penale nu a fost prezentată nici o sentință judecătorească

definitivă și irevocabilă, care ar demonstra faptul condamnării anterioare a inculpatului

pentru săvârșirea unor fapte penale similare.

Astfel, instanța de apel efectuând o analiză complexă a circumstanțelor cauzei și

a personalității inculpatului, precum și caracteristica pozitivă eliberată de către

administrația publică locală, ceea ce urmează să fie luată în considerație la

individualizarea pedepsei penale, a considerat că în privința inculpatului Florescu

Eugeniu, poate fi aplicată o pedeapsă penală mai blândă decât închisoarea, sub formă

de muncă neremunerată în folosul comunității, care va fi în stare să asigure realizarea

scopului prevăzut de pedeapsa penală.

Instanța de apel a considerat nefondate motivele invocate de către partea apărării

precum că prima instanță nu a apreciat ca circumstanță atenuantă recunoașterea

vinovăției, reținând că în urma judecării cauzei în baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, inculpatul Florescu Eugeniu a beneficiat de reducerea cu o treime a

limitelor din pedeapsa cu închisoare.

prin care, invocă prevederile art.427 alin.(1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală,

solicită casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței, deoarece apelul părții

apărării a fost greșit admis.

În argumentarea recursului acuzarea menționează că, la stabilirea pedepsei în

privința inculpatului Florescu Eugeniu, în vederea corectării, reeducării ultimului,

instanța de apel i-a stabilit o pedeapsă prea blândă, aplicând sancțiunea sub formă de

muncă neremunerată în folosul comunității.

Având în susținere prevederile art.art.61, 75 Cod penal, acuzatorul de stat indică,

că la stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului Florescu Eugeniu instanța

de apel nu au ținut cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia, considerând eronat că

corectarea lui Florescu Eugeniu este posibilă fără izolare de societate, în conformitate

cu cerințele art.art.75-78 Cod penal.

În opinia acuzării, argumentele invocate de către instanța de apel precum că

inculpatul se poate corecta fără executarea pedepsei, este absolut nefondată, deoarece

inculpatul a comis infracțiunea fiind la volanul automobilului în stare de ebrietate

alcoolică cu grad avansat și în lipsa permisului de conducere.

În concluzie, acuzarea consideră că instanța de apel greșit și-a motivat soluția de

individualizare a executării pedepsei în privința inculpatului și nu a pătruns în esența

problemei de drept, pripit ajungând la concluzia că scopul pedepsei penale poate fi atins

prin aplicarea față de inculpat a sancțiunii sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității.

invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi respins, ca inadmisibil,

din considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

În conformitate cu prevederile art.435 alin.(1) pct. 1) Cod de procedură penală,

judecând recursul instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu

menținerea hotărârii atacate.

3

Conform prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, or, art.427

alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate

cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept formal

sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Reieșind din conținutul cererii de recurs, Colegiul penal lărgit atestă că partea

acuzării invocă temeiurile pentru declararea recursului prevăzute la art.427 alin.(1) pct.

6), 10) Cod de procedură penală, însă reieșind din esența argumentelor invocate se atestă

că titularul cererii de recurs critică decizia instanței de apel dintr-un singur considerent,

și anume invocă dezacordul cu modalitatea de individualizare a pedepsei penale, potrivit

căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Așadar, instanța de recurs se va expune doar în privința temeiului de casare

prevăzut la art.427 alin.(1) pct. 10) Cod de procedură penală, în partea ce ține de

corectitudinea individualizării pedepsei penale aplicate inculpatului Florescu Eugeniu,

întrucât celălalt temei de casare nominalizat în recurs nu a fost motivat de către acuzare,

iar în circumstanțele în care recursul nu este motivat sub aspectul temeiului de casare

invocat, instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar

al acuzării cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica.

Raportând însă argumentul invocat la circumstanțele speței, Colegiul penal

relevă, că acest temei nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului, nefiind stabilită

presupusa eroare de drept invocată de recurent.

Reieșind din partea descriptivă a deciziei contestate, Colegiul penal lărgit atestă

că instanța de apel a constatat și a apreciat corect circumstanțele de fapt și de drept la

stabilirea pedepsei inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală și prescripțiilor de drept material, ținând cont de prevederile art.art.61,

75 Cod penal.

Conform art.7 Cod penal, la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și

gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală.

Potrivit prevederilor art.61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și, respectiv,

are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor

persoane.

În conformitate cu art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovată de săvârșirea

unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a

prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

4

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul

celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Astfel, analizând în ansamblu totalitatea probelor administrate și cercetate în

cadrul întregului proces penal, Colegiul penal lărgit consideră că instanța de apel corect

a conchis, că vinovăția inculpatului Florescu Eugeniu este pe deplin dovedită și acțiunile

lui just au fost încadrate în baza art.2641 alin.(4) Cod penal, care prevede pedeapsa cu

muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore sau cu închisoare de

până la 1 an, iar potrivit art.16 Cod penal, infracțiunea nominalizată face parte din

categoria infracțiunilor ușoare.

Prin urmare, instanța de apel corect a reținut că lui Florescu Eugeniu urmează să-

i fie stabilită pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității în

limitele sancțiunii prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal, pe un termen de 160 ore.

Totodată, reținând faptul că inculpatul Florescu Eugeniu a săvârșit o infracțiune

ușoară, instanța de apel a considerat că corectarea și reeducarea acestuia e posibilă fără

izolare de societate, prin aplicarea în privința lui Florescu Eugeniu a pedepsei penale

mai blânde decât închisoarea, sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității,

care va fi în stare să asigure realizarea scopului prevăzut de pedeapsa penală.

Colegiul penal lărgit atestă că, instanța de apel a indicat motivele condamnării cu

muncă neremunerată în folosul comunității, argumentând corect și complet respectiva

soluție prin prisma gradului de calificare a infracțiunii, pedepsei prevăzute de sancțiunea

art.2641 alin.(4) Cod penal, procedura de examinare prevăzută de art.3641 Cod de

procedură penală care a influențat reducerea limitelor de pedeapsă precum și a

personalității inculpatului Florescu Eugeniu și atitudinii acestuia față de fapta comisă.

Așadar, raționamentul de aplicare a pedepsei penale mai blânde decât închisoarea,

are la origine persoana și comportamentul acesteia până la săvârșirea infracțiunii,

atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de

judecare a cauzei, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă încă de la

momentul descoperii ei cum ar fi: conduita bună a infractorului; stăruința depusă pentru

a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită, comportarea

sinceră în cursul procesului.

În contextul circumstanțelor evidențiate, Colegiul penal lărgit consideră că,

instanța de apel corect a ajuns la concluzia de a-i stabili inculpatului Florescu Eugeniu

pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, întrucât în acest caz

scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea reală a pedepsei închisorii.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel

și-a argumentat hotărârea în sensul aplicării a pedepsei penale mai blânde decât

închisoarea, sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, corect ajungând

la concluzia că, corectarea și reeducarea inculpatului Florescu Eugeniu este posibilă fără

izolarea acestuia de societate și va atinge scopul restabilirii echității sociale.

În aceste condiții instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată prezența în

speța examinată a unei erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței

5

de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că, la judecarea cauzei

în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de

art.art.414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat de procuror

urmează a fi respins, ca inadmisibil.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, împotriva deciziei Colegiului

judiciar al Curții de Apel Cahul din 29 iunie 2021, în cauza penală în privința lui

Florescu Eugeniu xxxx, cu menținerea deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 23 iunie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Toma Nadejda

Cobzac Elena

Plămădeală Ghenadie

6