1ra-808/2022 — 264/1 alin.4 CP

1ra-808/2022 — 264/1 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-808/2022

1-21070530-01-1ra-26052022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători - Țurcan Anatolie, Toma Nadejda, Cobzac Elena, Plămădeală Ghenadie,

a judecat fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Cahul, Tomița Mihail, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 02 martie 2022, în cauza

penală în privința lui

Mocanu Mihail XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 13.05.2021 – 28.10.2021;

Instanța de apel: 21.12.2021 – 02.03.2022;

Instanța de recurs: 26.05.2022– 25.10.2022.

a c o n s t a t a t :

pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod

de procedură penală, Mocanu Mihail a fost recunoscut vinovat și condamnat în

baza art.2641 alin.(4) Cod penal, la 160 ore de muncă neremunerată în folosul

comunității.

Acțiunea civilă înaintată de către partea acuzării privind încasarea din

contul inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor de judecată s-a respins ca

fiind neîntemeiată.

Mihail, pe 30 martie 2021, la aproximativ ora 03:00, fără a deține permis de

conducere a mijloacelor de transport, a condus automobilul de model „Mercedes”

cu numărul de înmatriculare XXXXX, pe traseul local din s. Hănăseni r-nul

Cantemir, în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, prin ce a încălcat

cerințele art.10 pct. 2) lit. a) al Regulamentului Circulației Rutiere, potrivit căruia:

„Persoana care conduce un autovehicul trebuie să posede: a) permisul de

conducere perfectat pe numele său, valabil pentru categoria (subcategoria) din

care face parte autovehiculul condus”, precum și cerințele art.14 lit. a) al

Regulamentului Circulației Rutiere potrivit căruia: „Conducătorului de vehicul îi

1

este interzis: să conducă vehiculul în stare de ebrietate”, ca ulterior după ce a

fost stopat de către angajații Inspectoratului Național de Securitate Publică,

existând suficiente temeiuri de a presupune, că dânsul se află în stare de ebrietate

inadmisibilă produsă de alcool, prin metoda testului alcoolscopic la aparatul de

model DRAGER ALCOTEST 6810 testarea cu nr.3467 din 30 martie 2021 s-a

constatat că concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat constituie 0,68 mg/1,

ceea ce conform art.13412 Cod penal, corespunde stării de ebrietate alcoolice cu

grad avansat.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

prima instanța a reținut în drept că, fapta inculpatului întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal - conducerea

mijlocului de transport de către o persoană care este în stare de ebrietate

alcoolică cu grad avansat, acțiuni săvârșite de către o persoană care nu deține

permis de conducere.

acesteia, în partea stabilirii pedepsei și în latura civilă, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Mocanu Mihail să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art.2641

alin.(4) Cod penal, la 7 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis, cu încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, calificarea acțiunilor inculpatului

nu s-a contest, deoarece instanța corect a apreciat și încadrat acțiunile acestuia și a

acceptat cererea de examinare a cauzei penale în baza probelor administrate la

faza de urmărire penală în baza art.3641 alin.(8) Cod procedură penală, însă

critică sentința instanței de fond în latura penală și în latura civilă.

A relevat procurorul că, instanța de fond la aplicarea pedepsei penale în

privința lui Mocanu Mihail nu a ținut cont de faptul că potrivit materialelor cauzei

penale inculpatul anterior sa aflat în conflict cu legea penală și anume anterior

acesta a fost condamnat prin: Sentința Judecătoriei Cantemir din 19 martie 2014

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit. b) și d) Cod penal la

o pedeapsă sub formă de 100 ore de muncă neremunerată în folosul comunității și

prin sentința Judecătoriei Cahul sediul Central din 23 iunie 2020 pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(3) Cod penal la o pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 4 ani, iar conform art.90 Cod penal i-a suspendată

condiționat executarea pedepsei cu stabilirea unui termen de probă de 3 ani.

Procurorul a conchis că, inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută de

art.2641 alin.(4) Cod penal, în perioada de probațiune ce i-a fost stabilită prin

Sentința Judecătoriei Cahul, sediul Central din 23 iunie 2020 pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(3) Cod penal.

În consecință s-a stabilit că, anterior inculpatul Mocanu Mihail a săvârșit

infracțiuni pentru care i-a fost aplicată pedeapsa penală sub formă de închisoare

cu suspendare condiționată și muncă neremunerată în folosul comunității, însă

consideră că pedeapsa penală respectivă nu și-a atins scopul, deoarece inculpatul

nu s-a reeducat.

Având în vedere cele relatate, procurorul a considerat că inculpatul Mocanu

2

Mihail conducând mijlocul de transport în stare de ebrietate alcoolică, urmează a

fi apreciat ca o persoană compromițătoare, deoarece a săvârșit o nouă infracțiune

intenționată după condamnările anterioare, acesta a demonstrat că nu a tras

concluziile de rigoare privind necesitatea conformării normelor prohibitive ale

dreptului penal, nu a conștientizat necesitatea corectării și reeducării, nefiind

realizat scopul pedepsei penale aplicate anterior.

Prin urmare, pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie proporțională,

efectivă și disuasivă, aptă să conducă la restabilirea echității sociale, corectarea

inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane, să atingă scopul pedepsei penale consacrat

la art.61 din Codul penal.

Respectiv, corectarea și reeducarea inculpatului Mocanu Mihail este

posibilă doar în condițiile izolării lui de societate.

A mai remarcat procurorul că, nu este de acord cu refuzul instanței de

judecată de a aplica inculpatului Mocanu Mihail pedeapsa prin prisma art.85 Cod

penal, invocând că nu au existat careva temeiuri de a respinge solicitarea

acuzatorului de stat și a Biroului de Probațiune Cantemir ca inculpatului să-i fie

aplicată pedeapsa prin prisma art.85 alin.(1) Cod penal.

La fel, a considerat că, instanța de fond neîntemeiat a respins solicitarea

acuzatorului de stat de a încasa din contul inculpatului Mocanu Mihail în

beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în mărime de 30, 19 lei, precum că de

către procuror nu au fost dovedite, nefiind anexate careva acte doveditoare

(bonuri, facturi fiscale), din care ar rezulta cuantumul cheltuielilor judiciare

invocate, motivând că, potrivit materialelor cauzei penale la fila dosarului 12 se

atestă prezența unui certificat eliberat de către INSP al IGP al MAI în care se

indică că INSP, certifică cheltuielile suportate la constatarea faptului stării de

ebrietate cu aplicarea alcooltestului „Drager” în sumă de 30,19 lei.

a fost admis din alte motive apelul declarat, casată integral sentința, cu pronunțarea

unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum

urmează:

S-a încetat procesul penal în privința inculpatului Mocanu Mihail, acuzat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal, în temeiul

existenței circumstanțelor care exclud tragerea la răspundere penală.

S-a respins cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare din

contul inculpatului.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, la pronunțarea

sentinței instanța de fond nu a stabilit în deplină măsură circumstanțele de fapt și

de drept, ceea ce a dus la pronunțarea unei sentințe distorsionate de la soluția

corectă, fiind omise circumstanțele care înlătură răspunderea penală a inculpatului

Mocanu Mihail în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(1) Cod penal.

Instanța de apel a constatat că, prima instanță eronat a aplicat legea, soldată cu

judecarea eronată a cauzei, ceea determină necesitatea casării integrale a sentinței

atacate și pronunțarea unei noi hotărâri.

În contextul celor sus relatate, instanța de apel a reiterat că, sarcina probei

3

revine procurorului și organului de urmărire penală, motiv pentru care interpretarea

probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar

nefiind obligatorii și definitive pentru următoarea fază a procesului.

Prin urmare, probe noi la examinarea cauzei în instanța de apel nu au fost

administrate și nici nu au fost audiate suplimentar persoanele audiate în cadrul

urmăririi penale, așa cum nu au fost contestate declarațiile acestora și părțile nu au

formulat astfel de cereri, iar la baza sentinței de condamnare în privința

inculpatului au fost puse probele administrate în faza urmăririi penale, așa cum

inculpatul și avocatul acestuia nu au solicitat administrarea de noi probe.

Astfel, instanța de apel a notat că, sentința pronunțată de instanța de fond

trebuie să fie motivată atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile

legislației în vigoare, pentru a permite instanței de apel de a verifica corespunderea

sentinței pronunțate cu Legea.

Nemotivarea ca o omisiune esențială apare ca un viciu de procedură, deoarece

formează impresia că, instanța de prim nivel nu a pătruns în esența argumentelor

invocate de apărare, nu le-a supus verificării prin prisma probatoriului administrat

la dosar și nu a răspuns corespunzător la toate motivele invocate de către părți.

La fel, instanța de apel a conchis că, sentința primei instanțe a fost emisă cu

încălcarea prevederilor art.art.384 alin.(3), 391 alin.(1), pct. 6), 394 alin.(4) Cod de

procedură penală, conform cărora sentința instanței de judecată trebuie să fie legală,

întemeiată și motivată.

Astfel, la adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează următoarele

chestiuni: dacă a avut loc fapta de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul, dacă

această faptă a fost săvârșită de inculpat, dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii și de care anume lege penală este prevăzută ea, dacă inculpatul este

vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni. În cazurile prevăzute de art.391 Cod de

procedură penală- partea descriptivă a sentinței de încetare a procesului penal

trebuie să conțină descrierea și motivarea temeiurilor pentru încetarea procesului

penal.

În consecință, instanța de apel a statuat că, motivarea insuficientă efectuată de

instanța de prim nivel, se apreciază ca un viciu de judecată care afectează hotărârea

adoptată și reprezintă temei legal de a casa sentința atacată, cu încetarea procesul

penal în privința inculpatului Mocanu Mihail, acuzat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.2641, alin.(1) Cod penal, în temeiul existenței circumstanțelor care

exclud tragerea la răspundere penală.

În continuare, instanța de apel a punctat raționamentele care au determinat-o

să conchidă asupra dispunerii încetării procesului penal.

Totodată, a considerat că, instanța de fond a dat o apreciere greșită probelor

administrate și cercetate în ședința primei instanțe, or, nu a ținut cont de probele

stabilite la caz, potrivit cărora se atestă în mod vădit alte circumstanțe care exclud

tragerea la răspundere penală a inculpatului Mocanu Mihail.

De asemenea, a fost incorect apreciat procesul-verbal cu privire la înlăturarea

de la conducerea vehiculului, întocmit la data de 30 martie 2021 de către organul

de constatare în privința lui Mocanu Mihail, din conținutul căruia se desprinde că,

reprezentantul organului de constatare, la data de 30 martie 2021, l-a înlăturat de la

4

conducerea vehiculului pe Mocanu Mihail, fiind constatate temeiuri suficiente că el

se află în stare de ebrietate inadmisibilă produsă de alcool.

Mai mult, instanța de apel a conchis faptul că circumstanțele cauzei penale

vizate impuneau cercetarea tuturor aspectelor acesteia, inclusiv și respectarea

tuturor prevederilor normative de principiu ale legislației procesuale naționale. Însă,

prin sentința pronunțată în privința lui Mocanu Mihail la data de 28 octombrie

2021 prima instanță a purces la aprecierea probelor sub aspectul confirmării sau nu

a vinovăției inculpatului Mocanu Mihail și soluționării chestiunilor specificate la

art.385, alin.(1) Cod de procedură penală, în timp ce existau circumstanțe care

exclud tragerea la răspundere penală a inculpatului Mocanu Mihail.

În sinteza celor relatate, s-a stabilit că, înaintarea învinuirii a fost efectuată cu

depășirea termenului legal, or calitatea de bănuit în privința lui Mocanu Mihail

expirase de drept la data de 09 aprilie 2021 (procesul-verbal privind înlăturarea de

la conducerea vehiculului din 30 martie 2021), iar prin faptul că acesta a fost

recunoscut în calitate de învinuit abia la 30 aprilie 2021, organul de urmărire

penală a admis o ingerință în garanțiile prevăzute de art.22 Cod de procedură

penală.

Or, potrivit cazului din speță, calitatea de bănuit a lui Mocanu Mihail se

impunea a fi calculată din momentul emiterii procesului verbal privind înlăturarea

de la conducerea vehiculului din 30 martie 2021 și nu din momentul emiterii

ordonanței de recunoaștere în calitate de bănuit la data de 08 aprilie 2021, așa cum

potrivit art.63 alin.(2), pct.2) Cod de procedură penală, organul de urmărire penală

nu este în drept să mențină în calitate de bănuit persoana în privința căreia a fost

aplicată o măsură preventivă neprivativă de libertate– mai mult de 10 zile.

Deci, din 30 martie 2021, când Mocanu Mihail a fost înlăturat de la

conducerea mijlocului de transport, și până la 09 aprilie 2021, inclusiv– organul de

urmărire penală urma în mod obligatoriu și necondiționat să-l scoată pe Mocanu

Mihail de sub urmărire penală sau să-i fie înaintată învinuirea.

Cât privește cerința procurorului cu privire la încasarea cheltuielilor de

judecată în sumă de 30,19 lei de la inculpatul Mocanu Mihail, suportate pentru

efectuarea alcooltestului, instanța de apel a considerat necesar de a o respinge, ca

fiind neîntemeiată, or, potrivit art.229, alin.(1) Cod de procedură penală

„cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul

statului”.

contestat cu recurs ordinar decizia, solicitând casarea acesteia, cu dispunerea

rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel în alt complet de judecată.

În motivarea cerințelor sale menționează că, decizia instanței de apel este

neîntemeiată și pasibilă casării, deoarece aceasta trebuie să cuprindă temeiurile de

fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului,

precum și motivele adoptării soluției.

Astfel, procurorul nu este de acord cu argumentele instanței de apel și

consideră că, decizia este neîntemeiată deoarece, materialele dosarului au atestat că,

reprezentantul organului de constatare, la data de 30 martie 2021, l-a înlăturat de la

conducerea vehiculului pe Mocanu Mihail ( prin procesul-verbal privind

5

înlăturarea de la conducerea vehiculului din 30 martie 2021), fiind constatate

temeiuri suficiente că el se află în stare de ebrietate inadmisibilă produsă de alcool.

Din prevederile legale, procurorul conchide că, măsura preventivă ridicarea

provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport se aplică de

judecătorul de instrucție la demersul motivat al procurorului, iar organul de

constatare ridică permisul de conducere până la pronunțarea încheierii

judecătorului de instrucție, adică până când factorul de decizie abilitat prin lege va

decide aplicarea sau neaplicarea acestei măsuri preventive.

Acțiunea organului constatator de ridicare a permisului de conducere la

momentul constatării pretinsei fapte ilicite, nu poate fi interpretată ca fiind o

măsură preventivă or, aplicarea acesteia o decide judecătorul de instrucție. Până la

adoptarea încheierii de către judecătorul de instrucție, această acțiune nu are

semnificația unei măsuri preventive.

Astfel, procurorul opinează că, decizia instanței de apel nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței.

constată că acesta urmează a fi admis, casată total decizia instanței de apel și

dispusă rejudecarea cauzei penale, din următoarele considerente.

Conform art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Din textul recursului declarat, rezultă că recurentul critică decizia instanței

de apel sub aspectul temeiurilor de casare prevăzute de pct.6), alin.(1) art.427

Cod de procedură penală, potrivit căruia, hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel

atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Criticile autorului recursului, în esență, se referă la faptul că, instanța de apel

a adoptat soluția de încetarea a procesului penal, fără o apreciere corespunzătoare a

prevederile art.391 pct. 6) Cod de procedură penală.

Verificând aceste critici expuse de titularul cererii de recurs, în raport cu

lucrările cauzei, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel, judecând apelul

nu a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție

pripită.

În cele din urmă, de către instanța de apel au fost formulate unele concluzii

nefondate, iar prin aceasta, inter alia, fiind încălcată obligația instanței de motivare

a hotărârii judecătorești, care face parte din setul garanțiilor subsecvente procesului

echitabil, fapt prin care s-a admis eroarea de drept prescrisă în art.427 alin.(1) pct.

6) Cod de procedură penală.

Pentru a statua asupra acestei concluzii, Colegiul penal lărgit evidențiază

într-un prim aspect faptul că, instanța de apel pentru a ajunge la soluția de încetare

6

a procesului penal, a indicat că agentul constatator pe 30 martie 2021 prin

procesul-verbal de înlăturarea de la conducerea mijlocului de transport i-a aplicat

inculpatului măsura preventivă neprivativă de libertate prevăzută de art.175 alin.(3)

lit. b1) Cod de procedură penală.

Așadar, calitatea de bănuit a lui Mocanu Mihail i-a fost atribuită pe 30 martie

2021, iar potrivit art.63 alin.(2) pct. 2) Cod de procedură penală, organul de

urmărire penală nu este în drept să mențină în calitate de bănuit persoana în

privința căreia a fost aplicată o măsură preventivă neprivativă de libertate – mai

mult de 10 zile.

Prin urmare, instanța de apel a considerat că, actele de urmărire penală

îndeplinite de organul de urmărire penală în privința inculpatului în perioada de

după 10 aprilie 2021 sunt lovite de nulitate.

La acest capitol, Colegiul penal lărgit menționează că, potrivit prevederilor

art.279 alin.(1) Cod de procedură penală „ [...] măsurile procesuale de

constrângere sunt pasibile de realizare doar după pornirea urmăririi penale, dacă

legea nu prevede altfel” în sensul norme juridice pre citate rezidă că înlăturarea de

la conducerea mijlocului de transport de către agentul constatator se efectuează

numai după pornirea urmăririi penale.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit consideră de a puncta într-un

mod sintetic dar foarte esențial că, potrivit prevederilor Codului de procedură

penală, se face o distincție între etapa pornirii procesului penal și etapa pornirii

urmăririi penale, ambele având particularități proprii.

Astfel, pentru a face lumină în speța dedusă judecăți este de subliniat că teza

I din art.1 alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că - procesul penal se

consideră început din momentul sesizării sau autosesizării organului competent

despre pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni.

De asemenea, conform art.274 alin.(1) Cod de procedură penală, rezultă că

organul de urmărire penală sau procurorul sesizat în modul prevăzut în art.art.262

și 273 Cod de procedură penală dispune în termen de 30 de zile, prin ordonanță,

începerea urmăririi penale în cazul în care, din cuprinsul actului de sesizare sau al

actelor de constatare, rezultă o bănuială rezonabilă că a fost săvârșită o infracțiune

și nu există vreuna din circumstanțele care exclud urmărirea penală, informând

despre aceasta persoana care a înaintat sesizarea sau organul respectiv.

În acest sens, Colegiul penal lărgit observă că, toate acțiunile procesuale care

se desfășoară la etapa premergătoare urmăririi penale au un caracter concentrat

asupra scopului de a stabili și confirma existența bănuielii rezonabile cu privire la

săvârșirea unei infracțiuni și este circumscrisă termenului de 30 de zile de la

momentul sesizării sau autosesizării organului de urmărire penală sau a

procurorului.

Astfel, pornind de la natura scopului acțiunilor la etapa premergătoare

urmăririi penale, acestea se rezumă la constatarea faptei infracționale (in rem), însă

nu și la formularea unei învinuiri în privința persoanei (in personam).

În continuarea acestei succesiuni de idei, Colegiul penal lărgit conchide că

urmărirea penală a fost dispusă pe 06 aprilie 2021 (f.d.I Vol. I), iar inculpatul

Mocanu Mihail a fost înlăturat de la conducerea vehiculului pe 30 martie

7

2021(f.d.13 Vol. I) prin urmare, nu putem vorbi despre aplicarea măsuri de

constrângere în sensul prevederilor art.art.175 alin.(3) lit. b1) și 1821 Cod de

procedură penală, deoarece contravin prevederilor art.279 alin.(1) Cod de

procedură penală.

Totodată, în vederea fundamentării acestei concluzii este de menționat că,

potrivit constricției logic-juridice a normelor procesul penale, Mocanu Mihail nu

putea fi recunoscut în calitate de bănuit potrivit prevederilor art.63 Cod de

procedură penală, înainte de a fi dispusă începerea urmăririi penale.

De altfel, se impune de a fi precizat că, în acord cu art.63 alin.(1) Cod de

procedură penală, actul procedural de recunoaștere în calitate de bănuit poate fi

doar ordonanța sau încheierea de aplicare a măsurii preventive, iar în corelație cu

Codul de procedură penală, asemenea acte pot fi emise doar de către organul de

urmărire penală sau instanța de judecată.

Sub aspectul celor indicate, Colegiul penal lărgit notează că, prerogativele

organului de constatare specificate la art.273 Cod de procedură penală nu-1

împuternicesc de a emite ordonanțe în sfera aplicării măsurilor preventive.

Mai mult, potrivit procesului-verbal de înlăturarea de la conducerea

vehiculului, agentul constatator Marian Ilia a făcut trimitere la prevederile

art.art.432 lit. c) și 438 alin.(1) lit. a) Cod contravențional (f.d.13 Vol. I).

Deci, la înlăturarea lui Mocanu Mihail de la conducerea vehiculului, agentul

constatator s-a condus de prevederile de la (capitolul V) Cod contravențional și nu

de reglementările de la art.art.175 alin.(3) lit. b1) și 1821 Cod de procedură penală,

după cum invocă apărarea.

Având în vedere aceste considerente, Colegiul penal lărgit relevă că, instanța

de apel nefondat a constatat că, ordonanța de recunoaștere în calitate de bănuit din

08 aprilie 2021 a generat nerespectarea prevederilor procedurale de către organul

de urmărire penală.

Această ordonanță a fost dispusă în termeni legali, fiind aplicată în interesul

lui Mocanu Mihail pentru apărarea acestuia, dobândind drepturi suplimentare

reglementate de art.64 Cod de procedură penală ( să știe de ce este bănuit, să fie

audiat în prezența apărătorului, să ceară recuzarea persoanei care efectuează

urmărirea penală ș.a.).

Generalizând cele expuse, Colegiul penal lărgit reiterează că, în speța

discutată și-a găsit confirmare temeiul prevăzut în art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii și hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ceea ce duce la casarea

deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art.436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să înlăture erorile constatate mai sus, ținând cont de motivele casării

deciziei atacate și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu

prevederile art.417 Cod de procedură penală.

8

penală, Colegiul penal lărgit

d e c i d e :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Cahul, Tomița Mihail, casează total decizia Colegiului judiciar al

Curții de Apel Cahul din 02 martie 2022, în cauza penală în privința inculpatului

Mocanu Mihail XXXXX, dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac, pronunțată integral la 01 decembrie

2022.

Președinte /semnătura/ Timofti Vladimir

Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie

/semnătura/ Toma Nadejda

Cobzac Elena

Plămădeală Ghenadie

9