1ra-463/2022 — art. 264-1 alin. 4 CP

Prin sentința Judecătoriei Orhei, sediul Telenești din 04 august 2021, Josanu Anatolii a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, și i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4 (patru) luni cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. S-a încasat de la Josanu Anatolii, în beneficiul statului suma de 17 (șaptesprezece) lei și 80 (optzeci) bani, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a se pronunța cu sentința în cauză, prima instanță a constatat că, Josanu Anatolii, la data de 31 decembrie 2019, aproximativ la ora 2135, fără să dețină permis de conducere categoria „B", a condus automobilul de model „Land Rover”, cu n/î xxxxxxxx, pe stradă în localitatea xxxxxxxxxxxxx, fiind în stare de ebrietate alcoolică exprimată, conform procesului-verbal de testare alcoolscopică din 31.12.2019, în prezența a 1,11 mg/l alcool etilic în aerul expirat, care potrivit art. 13412 alin. (3) Cod penal reprezintă stare de ebrietate cu grad avansat. 1 Acțiunile lui Josanu Anatolii au fost încadrate în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, după semnele calificative, conducerea mijlocului de transport de către o persoană, care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, fără să dețină permis de conducere.

Sentința a fost atacată cu apel de către inculpatul Josanu Anatolii, prin care a solicitat casarea parțială a sentinței în partea stabilirii pedepsei și pontarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie suspendată executarea pedepsei potrivit art. 90 Cod penal pe un termen de un an. În motivarea cererii de apel, a invocat că, pedeapsa aplicată este prea aspră, iar sentința neîntemeiată și nefondată.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău, din 09 decembrie 2021, a fost respins, ca nefondat, apelul inculpatului Josanu Anatolii și menținută fără modificări sentința Judecătoriei Orhei, sediul Telenești din 04 august 2021. 4.1. Instanța de apel a stabilit că, prima instanță a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării și just a adoptat o sentință de condamnare în privința inculpatului Josanu Anatolii, în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal. Analizând în ansamblu probele cauzei penale date prin prisma art. 101 Cod procedură penală, a reținut că, prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului Josanu Anatolii, cercetarea judecătorească s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor procesual-penale. La pronunțarea sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a tras concluzia că, inculpatul Josanu Anatolii a săvârșit anume infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal și a argumentat deplin poziția adoptată, cât din punct de vedere a cercetării în ansamblu a circumstanțelor cauzei, atât și din punct de vedere a prevederilor legale. În continuare a considerat că, la stabilirea categoriei și a măsurii de pedeapsă inculpatului Josanu Anatolii, instanța a ținut cont de toate circumstanțele reale și personale privind individualizarea pedepsei, aplicând-i o pedeapsă corectă, echitabilă și legală și anume că, prin acțiunile sale inculpatul Josanu Anatolii a comis o infracțiune ușoară care face parte din categoria infracțiunilor în domeniul circulației rutiere, luându-se în considerație faptul că acesta mai fost în conflict cu legea pentru comiterea infracțiunilor similare. Și că inculpatul Josanu Anatolii nu și-a schimbat atitudinea față de normele ocrotite de lege, a comis o altă faptă de același gen, prin ce se formează convingerea că pedeapsa sub formă de închisoare cu suspendare, solicitată în cererea de apel nu-și va atinge scopul pedepsi penale prevăzut în art. 61 Cod penal. 2

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul Șpac Rodica în numele inculpatului, prin care invocând incidența pct. 6), 8) și 12) a dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat casarea sentinței și deciziei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri stabilindu-i acestuia a unei pedepse penale cu aplicarea art.90 Cod penal. 5.1 În susținerea recursului avocatul Șpac Rodica în numele inculpatului invocă: - la stabilirea pedepsei nu a fost luat în calcul comportamentul inculpatului după săvârșirea infracțiunii, dat fiind faptul că ultimul a conștientizat caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale; - la pronunțarea deciziei în privința lui Josanu Anatolii s-a ținut cont doar de gravitatea infracțiunii săvârșite, însă nu s-a ținut cont de faptul că inculpatul și-a făcut concluziile necesare după comiterea acestei infracțiuni, a conștientizat consecințele pe care o astfel de faptă le poate atrage pentru sine precum și pentru societate în general; - consideră că poate fi reeducat în spiritul respectării legii și a disciplinei sociale în general și fără aplicarea față de acesta a unei pedepse privative de liberate; - consideră că izolarea sa de societate va constitui o măsură de pedeapsă mult prea gravă, care poate atrage efecte nedorite de legiuitor față de persoana inculpatului; - consideră că pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 4 luni, în privința acestuia este prea aspră, iar o pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. 3 În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. Sub acest aspect se reține că, recursul este fondat pe temeiurile din art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală, însă, în pofida normelor de drept enunțate, nu este specificat, în raport cu relevanțele conținute în partea descriptivă a hotărârilor contestate, care ar fi erorile de drept concrete și critică soluția instanței de apel, din motiv că, pedeapsa stabilită inculpatului este prea aspră, solicitând o pedeapsă mai blândă, temei ce se încadrează la pct. 10) alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală. Așadar, instanța de recurs constată că erorile de drept ca temeiuri pretinse prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură penală nu se confirmă, ori recurentul nu concretizează anumite erori de drept, dar simpla invocare a temeiurilor în lipsa unei motivări nu aduc credibilitate și temei pentru instanța de recurs să intervină. Totodată, cu referire la critica recurentului cu privire la pedeapsa stabilită inculpatului considerând-o prea aspră, instanța de recurs analizând decizia recurată sub aspectul invocat, constată că nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, lipsind temeiuri de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârilor contestate. Colegiul penal reține că, motivele recurentului că instanțele judecătorești inferioare incorect au individualizat pedeapsa, și neîntemeiat nu au aplicat în privința acestuia o pedeapsă mai blândă - neprivativă de libertate, Colegiul penal le consideră neîntemeiate. La acest capitol, instanța de recurs atestă că, argumentele invocate, în prezenta speța nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, iar instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința inculpatului, stabilită conform sancțiunii art. 2641 alin. (4) Cod penal. Așadar, Colegiul reține, că inculpatul Josanu Anatolii a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, fără să dețină permis de conducere, prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal, în acest caz, trebuie luate în vedere, în egală măsură persoana inculpatului și respectiv, reeducarea și reintegrarea sa socială, cât și dimensiunea fenomenului infracțional și așteptările societății față de mecanismul justiției penale, pentru a realiza o proporționalitate reală între aceste aspecte. Sancțiunea art. 2641 alin. (4) Cod penal, prevede pedeapsă se pedepsesc cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 4 de ore sau cu închisoare de pînă la 1 an, calificându-se conform art. 16 Cod penal, ca infracțiune ușoară. Instanța de recurs reține, că prima instanță a stabilit inculpatului Josanu Anatolii în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, pedeapsă, sub formă de închisoare pe un termen de 4 (patru) luni cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Raportând cele menționate la cazul supus judecării, instanța de recurs consideră că, în mod just instanța de apel a menținut sentința, prin care inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa sub formă de închisoare, cu executarea reală a acesteia, motivând corespunzător temeiurile neaplicării pedepsei cu suspendare. Astfel, în viziunea Colegiului penal, în prezenta cauză penală, instanțele de fond just au ținut cont de personalitatea inculpatului, care nu este la prima abatere de la legea penală, anterior a fost tras la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunilor similare, iar prin acțiunile sale inculpatul Josanu Anatolii a comis o infracțiune ușoară care face parte din categoria infracțiunilor în domeniul circulației rutiere. Totodată, în conformitate cu prevederile art. 76 Cod penal circumstanțe atenuante în privința inculpatului Josanu Anatolii au fost reținute căința sinceră în cele comise și în conformitate cu art. 77 Cod penal circumstanțe agravante nu au fost stabilite. La fel, Colegiul penal consideră întemeiate considerentele instanțelor judecătorești inferioare că, în prezenta cauză, nu s-au constatat circumstanțe ce ar justifica aplicarea unei pedepse ne privative de libertate în privința inculpatului Josanu Anatolii, deoarece inculpatul nu este la prima abatere de la legea penală și nu a reușit să-și revadă percepția asupra celor comise, prin acest fapt prezintă un pericol pentru societate, iar aplicarea pedepsei mai blânde nu-și va produce efectul, pentru ca acesta să-și facă concluziile necesare de a nu comite în continuare abateri de la prevederile legii penale. Reieșind din circumstanțele expuse, Colegiul penal respinge ca neîntemeiate afirmațiile avocatului, precum că decizia nu este motivată, iar inculpatului urmează a-i fi stabilită o pedeapsă penală cu aplicarea art. 90 Cod penal, decizia instanței de apel fiind legală și întemeiată și pedeapsa stabilită este echitabilă și în conformitate cu legislația în vigoare, temei de a interveni în decizie sub aspectele menționate nu există. Colegiul penal reamintește că, stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de judecată într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere 5 a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, conduita după săvârșirea faptei și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătatea, situația familială și socială etc. De asemenea, Colegiul penal indică că, chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul. Instanța de recurs ordinar respinge ca neîntemeiată solicitarea recurentului privind aplicarea unei pedepse neprivative de libertate, care de fapt nici nu a fost argumentată or, simplul motiv că recurentul nu este de acord cu pedeapsa stabilită, considerând-o prea aspră, nu poate servi ca circumstanță pentru aplicarea în privința sa a unei pedepse neprivative în temeiul art. 90 Cod penal. Totodată, Colegiul penal menționează că, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că, scopul pedepsei poate fi atins cu sau fără executarea efectivă a acesteia, or, conform prevederilor art. 90 Cod penal, instanța de judecată ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând neapărat în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă. Cu referire la un alt motiv de critică din recurs, prin care recurentul menționează, că inculpatul a recunoscut vina, se căiește sincer de cele comise, a contribuit activ la descoperirea infracțiunii, circumstanțe agravante nu au fost stabilite, instanța de recurs consideră, că împrejurările în cauză nu sunt suficiente pentru a răsturna soluția instanței de apel, acesta beneficiind de reducerea pedepsei în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală. Astfel, Colegiul penal statuează, că pedeapsa individualizată de către instanțele judecătorești inferioare, răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut la art. 61 alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. În aceste condiții, Colegiul penal, consideră că n-a fost constatată prezența în speța examinată a erorilor de drept, ce ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate. 6 Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale prescrise la art. 414 - 418 Cod de procedură penală, impunându-se în consecință inadmisibilitatea recursului ordinar declarat la caz, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Șpac Rodica în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 decembrie 2021, în cauza penală în privința lui Josanu Anatolii xxxxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 10 iunie 2022. Președinte Toma Nadejda Judecători Boico Victor Diaconu Iurie 7