1ra-140/22 — art. 174 alin. 1 CP

1ra-140/22 — art. 174 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-140/22

1-21075865-01-1ra-28012022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

13 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie, Catan Liliana, Guzun Ion,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursurile

ordinare declarate de către inculpat, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 02 noiembrie 2021, în cauza penală în privința lui

Antoci Victor XXXXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 21.05.2021 – 15.06.2021.

Instanța de apel: 08.07.2021 – 02.11.2021.

Instanța de recurs: 28.01.2022 – 13.06.2022.

A C O N S T A T A T :

pronunțată în urma examinării cauzei penale în baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală,

Antoci Victor a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 174 alin. (1) Cod penal și i s-a stabilit pedeapsă penală sub formă de 3

(trei) ani închisoare, cu executarea acesteia într-un penitenciar de tip

semiînchis.

S-a încasat din contul lui Antoci Victor în beneficiul statului cheltuielile de

judecată suportate la urmărirea penală în valoare de 740 (șapte sute

patruzeci) lei.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

constatat că Antoci Victor, în noaptea de 28.02.2021 spre 01.03.2021, aflându-se în

s. Bulboaca, r. Anenii Noi, la domiciliul lui Conac Valentin, dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în mod

conștient survenirea acestora, cunoscând cu certitudine că minora XXXX XXXXX,

născută la XX.XX.2005, nu a atins vârsta de 16 ani, acționând cu intenție directă, a

întreținut cu aceasta un raport sexual benevol.

1

Prima instanță a stabilit că, prin acțiunile sale intenționate, Antoci Victor a

săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) Cod penal - raportul sexual

cu o persoană care nu a împlinit vârsta de 16 ani.

- avocatul Șevciuc Ștefan în numele inculpatului, solicitând admiterea

apelului, casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Antoci Victor să fie

recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute art. 174 alin. (1) Cod

penal cu stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 2

(doi) ani în penitenciar de tip semiînchis;

- avocatului Croitor Alexei în numele inculpatului, solicitând admiterea

apelului, casarea sentinței în partea pedepsei, și pronunțarea unei noi

hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care

inculpatului Antoci Victor să fie stabilită pedeapsa neprivativă de libertate cu

eliberarea inculpatului din sala de judecată;

- inculpatul Antoci Victor, solicitând casarea sentinței și aplicarea

pedepsei non privative de libertate.

3.1 În conținutul cererii de apel depuse, avocatul Șevciuc Ștefan în numele

inculpatului a invocat că:

- inculpatul a conștientizat gravitatea faptei și pe viitor promite că nu va

mai comite asemenea acțiuni;

- la aplicarea pedepsei, instanța de judecată urma să țină contul, că

pedeapsa are drept scop corectarea și reeducarea inculpatului în spiritul

executării stricte a legii, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din

partea iui Antoci Victor cât și a altor persoane, să țină cont de caracterul și

gradul prejudiciabil al infracțiunii, conform art.16 Codul penal, de persoana

celui vinovat și de circumstanțele care atenuează și cele ce agravează

răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de rolul și comportamentul inculpatului la

comiterea infracțiunii.

3.2 În conținutul cererii de apel depuse, avocatului Croitor Alexei în

numele inculpatului a invocat că:

- corectarea inculpatului este posibilă fără aplicarea unei pedepse penale

privative de libertate;

- circumstanțe atenuante, conform art. 76 Cod penal, în privința

inculpatului sunt recunoașterea vinovăției și depunerea cererii privind

examinarea cauzei în baza art. 3641 Cod de procedură penală;

- prima instanță nu a ținut cont de prevederile art. 101 alin. (1), art. 384

alin. (3), art. 385 alin.(1) Cod de procedură penală;

- prima instanță nu a dat o apreciere cuvenită prevederilor legale ce

2

guvernează speța dedusă judecății, în partea stabilirii unei pedepse

echitabile, în corespundere cu gravitatea faptei săvârșite;

- instanța a indicat fraze de ordin general, fără însă a supune unei

verificări minuțioase și obiective fiecare probă separat - sub toate aspectele,

prin prisma pertinenței, concludenții și veridicității, iar toate în ansamblu, din

punct de vedere al coroborării lor;

- concluziile instanței în partea ce ține stabilirea pedepsei, poartă un

caracter generic asupra operațiunii de cercetare și verificare a probelor, însă,

așa cum examinarea probelor constituie elementul-cheie la pronunțarea unei

hotărâri corecte și legale, lăsarea fără apreciere și aprecierea abstractă a

acestora, duce la pronunțarea unei hotărâri incomplete, neîntemeiate și cu o

doză sporită de incertitudine asupra calității efectuării actului de justiție.

3.3 În conținutul cererii de apel depuse, inculpatul a menționat că

pedeapsa aplicată de prima instanță este prea aspră.

La 20 octombrie 2021, inculpatul Antoci Victor a depus o cerere privind

condițiile de detenție care afectează grav drepturile prevenitului, în temeiul

art. 385 alin. (4) și (5) Cod de procedură penală, solicitând admiterea acesteia,

constatarea încălcării drepturilor privind condițiile de detenție, garantate de

art. 3 CEDO și reducerea pedepsei neexecutate.

noiembrie 2021 au fost respinse ca nefondate, apelul avocatului Șevciuc

Ștefan în numele inculpatului, apelul avocatului Croitor Alexei în numele

inculpatului și apelul inculpatului și menținută sentința fără modificări.

4.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că prima

instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a

concluzionat că, inculpatul a comis anume infracțiunea imputată.

Instanța de apel a constatat că Antoci Victor a comis infracțiunea

prevăzută de art. 174 alin. (1) Cod penal - raportul sexual cu o persoană care nu a

împlinit vârsta de 16 ani, pe motiv că, la materialele cauzei au fost anexate

suficiente probe ce indică concret la vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii incriminate.

Instanța de apel a statuat că, judecând cauza în procedură simplificată, în

conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală, în situația în care

inculpatul Antoci Victor, și-a recunoscut vinovăția incriminată, iar vinovăția

acestuia în comiterea infracțiunii este integral confirmată, prima instanță

motivat și întemeiat a concluzionat referitor la vinovăția acesteia în comiterea

infracțiunii imputate.

Instanța de apel a reținut că nu există temei pentru a da o nouă apreciere

probelor respective, instanța de apel fiind solidară cu concluziile cuprinse în

sentință, sub aspectul că vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii

3

prevăzută de art. 174 alin. (1) Cod penal, raportul sexual cu o persoană care nu a

împlinit vârsta de 16 ani.

Contrar alegațiilor părților apărării, instanța de apel a considerat că,

prima instanță, la stabilirea pedepsei, a ținut cont că Antoci Victor a comis o

infracțiune, care conform art. 16 Cod penal în funcție de caracterul și gradul

prejudiciabil, face parte din categoria celor mai puțin grave, de personalitatea

inculpatului, care a recunoscut vina integral, cauza fiind examinată în baza

art.3641 Cod de procedură penală, a manifestat căință sinceră, inclusiv de

faptul că, anterior a fost judecat, prin sentința Judecătoriei Anenii Noi din 22

mai 2019, în baza art. 287 alin. (2) și art. 186 alin. (2) Cod penal, prin baza art.

84 Codul penal, stabilindu-i pedeapsa sub formă de amendă în mărime de

900 u.c. echivalent a 45000 lei; prin sentința Judecătoriei Anenii Noi din 25

noiembrie 2020, în baza art. 186 alin. (2) și art. 208 alin. (1) Cod penal în baza

art. 84 Cod penal stabilindu-i pedeapsa sub formă de închisoarea pe un

termen de 3 ani, cu aplicarea art. 90 Cod penal fiind suspendată pe un termen

de 3 ani cu obligarea să execute 100 ore muncă neremunerată în folosul

comunității, prin sentința Judecătoriei Anenii Noi din 21 aprilie 2021, în baza

art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa sub formă de

închisoarea pe un termen de 1 an, conform art. 85 alin. (1) și 90 alin. (10) Cod

penal definitiv fiindu-i stabilit 3 ani și 2 luni închisoare, conform art. 901 Cod

penal, 1 an și 7 luni cu executare în penitenciar și 1 an și 7 luni s-a suspendat

executarea pedepsei, sentință care nu este definitivă, deoarece a fost

contestată la Curtea de Apel Chișinău (f.d.59-64; 65-68; 71-77), fapt ce denotă

că inculpatul nu a făcut careva concluzii pentru sine, continuând

comportamentul antisocial prin săvârșirea de noi infracțiuni, la evidența

medicului psihiatru/narcolog nu se află (f.d. 54,55), se caracterizează

satisfăcător la locul de trai (f.d. 53). Totodată, în conformitate cu prevederile

art.76 Cod penal, circumstanțe atenuante nu au fost reținute, iar cu referire la

recunoașterea vinovăției, s-a reținut că nu este considerată ca circumstanță

atenuantă, deoarece circumstanței respective i s-ar acorda o dublă valență

juridică, recunoașterea vinovăției fiind ca condiție la aplicarea prevederilor

art.3641 Cod de procedură penală, respectiv fiindu-i redusă 1/3 din pedeapsa

cu închisoare aplicată inculpatului. În conformitate cu prevederile art.77 Cod

penal, circumstanță agravantă a fost stabilită, săvârșirea infracțiunii cu bună

știință împotriva unui minor.

În contextul dat, instanța de apel a respins ca neîntemeiate și lipsite de

suport probator criticile invocate de avocați în numele inculpatului împotriva

concluziilor primei instanțe referitor la individualizarea pedepsei stabilite

ultimului, ca fiind individualizată greșit, or din materialele cauzei, instanța

de apel a stabilit contrariul celor invocate de apărare. Instanța de apel a

4

menționat că, la caz nu pot fi reținute argumentele invocate în cererile de apel

privind aplicarea unei pedepse minime, or, sentința este una legală și

întemeiată din motivele menționate supra, cu atât mai mult, că inculpatului a

beneficiat de o reducere a pedepsei în baza art.3641 alin.(8) Cod de procedură

penală.

Astfel, ținând cont de caracterul și natura faptei infracționale, instanța de

apel a statuat că, pedeapsa stabilită trebuie să corespundă faptei comise, în

totalitatea lor, astfel, corectarea și reeducarea lui Antoci Victor este posibilă

doar aplicându-i o pedeapsă penală cu închisoare. În contextul dat, instanța

de apel a considerat că, pedeapsa penală aplicată inculpatului Antoci Victor

pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 174 alin. (1) Cod penal, de

către prima instanță sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis este una corectă, or, din

ansamblul de împrejurări ale speței rezultă că corectarea și reeducarea lui

Antoci Victor este posibilă prin aplicarea pedepsei închisorii, iar pedeapsa

non-privativă de libertate, în privința inculpatului nu poate fi aplicată,

deoarece nu-și va atinge scopul deplin, inclusiv din considerentul că

inculpatul Antoci Victor nu este la prima abatere de încălcare a legii penale,

or anterior a fost condamnat pentru infracțiuni mai puțin grave și nu a reușit

să-și revadă percepția asupra ordinii de drept, iar prin acest fapt prezintă un

pericol pentru societate.

Analizând argumentele cererilor de apel formulate atât de către apărători,

cît și de către inculpat privind aplicarea unei pedepse penale neprivative de

libertate, instanța de apel a reținut că potrivit art. 901 alin.(4) Cod penal,

prezentul articol nu se aplică în cazul infracțiunilor deosebit de grave și excepțional

de grave, precum și al infracțiunilor prevăzute la art.165, art.1661 alin.(2)–(4), art.

171–1751 , 2011 , 206, 208, 2081 și 2082, prin urmare, a atestat că valorile sociale

afectate prin cauzarea faptelor ce atentează asupra vieții sexuale precum și

asupra minorului nu cuprind voința legiuitorului în vederea aplicabilității

pedepsei condiționate stabilite de art. 90, după caz de articolul 901 Cod penal.

Instanța de apel a considerat că prima instanță a emis o sentință motivată

și întemeiată în privința lui Antoci Victor și a aplicat o pedeapsă echitabilă,

conform Părții Generale a Codului penal și în strictă conformitate cu

prevederile Părții Speciale, care va atinge scopul legii penale, va restabili

echitatea socială, va corecta condamnatul și va preveni săvârșirea de noi

infracțiuni, atât din partea condamnatului, cât și din partea altor persoane,

motiv pentru care, analizând temeiurile nominalizate în raport cu motivele

invocate în cererile de apel, instanța de apel a constatat că acesta nu își

găsește confirmarea la judecarea apelului declarat, neexistând motive

temeinice de implicare a instanței în sensul casării hotărârii contestate în

5

partea individualizării și stabilirii pedepsei.

decembrie 2021 și la 03 ianuarie 2022 de către inculpat, prin care neinvocând

incidența dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, solicită

aplicarea unei pedepse mai blânde non privative de libertate, conform art. 90

Cod penal și aplicarea Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a

XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova.

În motivarea recursurilor depuse, inculpatul invocă că nu prezintă pericol

pentru societate, se căiește sincer, a conștientizat gravitatea faptelor comise și

este posibilă corectarea sa fără a executa restul pedepsei în închisoare.

alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care

pledează pentru inadmisibilitatea acestora, ca fiind vădit neîntemeiate.

lărgit ajunge la concluzia că acestea urmează a fi admise, cu casarea parțială a

deciziei instanței de apel, din următoarele considerente.

Se constată că, inculpatul Antoci Victor, respectând prevederile art.422

Cod de procedură penală, a declarat recursurile ordinare în termen.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor

neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul

împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme

de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar

și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul

acestuia.

Soluția de admitere a recursurilor declarate, în drept, se întemeiază pe

dispoziția art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit

căreia judecând recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea parțială

a hotărârii atacate și dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de

apel, în alt complet de judecată, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

6

corectată de către instanță, la această etapă a procedurilor.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. În vederea soluționării

apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel

se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit recursului declarat de către inculpatul, autorul nu invocă expres

temeiurile de casare prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

însă își întemeiază criticile pe soluția instanțelor de individualizare a

pedepsei, solicitând suspendarea condiționată a pedepsei închisorii.

Verificând hotărârea atacată, Colegiul penal lărgit constată că aceasta este

motivată, atât prin prisma procesului de evaluare și apreciere a probelor

prezentate de părți în raport cu faptele reținute în sarcina inculpatului Antoci

Victor, cât și în partea pedepsei individualizate. Decizia corespunde

prevederilor articolelor 414, 417 Cod de procedură penală, iar soluția în

partea individualizării pedepsei este una argumentată, întemeiată și corectă.

Astfel, Colegiul penal lărgit consideră că, decizia instanței de apel în

partea stabilirii vinovăției, aprecierii probelor și concluziilor privind

răspunderea, felul și mărimea pedepsei penale este una legală și motivată,

lipsind în această parte careva temei de casare prevăzut de art. 427 alin. (1)

Cod de procedură penală.

În aceste condiții, instanța de recurs notează că, potrivit jurisprudenței

constante a CtEDO se admite însușirea concluziilor instanțelor ierarhic

inferioare de către instanțele ierarhic superioare, or, potrivit pct. 37 a hotărârii

sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, se statuează că art. 6 §1 din

CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca

impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19

aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o

instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie

prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale. În cazul când

constatările acestora sunt fundamentate în fapt și în drept, fiind amplu prezentate în

hotărârile atacate, constatându-se că la administrarea probelor nu au fost încălcate

drepturile și libertățile constituționale ale participanților la proces, iar probele puse la

baza hotărârilor nu conțin erori procesuale ce ar putea influența autenticitatea

concluziilor formulate de instanțe.

Totodată, Colegiul penal constată că, instanța de apel nu a supus

examinării și analizei argumentele invocate de partea apărării referitor la

soluționarea chestiunilor prevăzute de art. 385 alin. (5) Cod de procedură

penală, generând soluția de casare parțială a deciziei recurate, fiind astfel,

7

incident temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, și anume „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel și instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței”.

Așadar, analizând materialele cauzei penale, Colegiul penal lărgit a

stabilit că, deși inculpatul a depus o cererea suplimentară (f.d. 144-147) prin

care a solicitat constatarea deținerii sale în condiții inumane și degradante,

instanța de apel în decizia sa nu s-a pronunțat asupra posibilității sau

imposibilității aplicării față de inculpat a prevederilor art. 385 alin. (5) Cod de

procedură penală.

În consecință, Colegiul penal lărgit conchide că, în această parte instanța

de apel nu a respectat întocmai și jurisprudența CtEDO, potrivit căreia, „(…)

rolul unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite. Mai

mult, o decizie motivată oferă părții posibilitatea de a o contesta, precum și

posibilitatea ca decizia să fie revizuită de către o instanță de recurs. Doar prin

adoptarea unei decizii motivate poate avea loc un control public al administrării

justiției. Dreptul de a fi auzit, prin urmare, include nu doar posibilitatea de a

prezenta argumente instanței, dar de asemenea obligația corespunzătoare a instanței

de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care anumite argumente au fost acceptate

sau respinse.”(cauza Fomin vs Moldovei din 11 octombrie 2011, nr. 36755/06).

În acest context, Colegiul penal lărgit subliniază că, instanța de apel, în

baza art. 385 Cod de procedură penală, urma să soluționeze prin prisma

materialelor anexate la dosar, prezența sau nu a încălcării condițiilor de

detenție invocate de inculpat, care conform jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului afectează drepturile garantate de art. 3 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, or,

inculpatul a invocat aceste cerințe, însă instanța de apel în decizia sa nu a

oferit nici un răspuns și nu a motivat în nici un fel respingerea cerințelor

invocate în cerere.

Această omisiune constituie eroare judiciară care nu poate fi corectată de

către instanța de recurs, cauza urmând a fi remisă la rejudecare în această

parte în instanța de apel, care în temeiul art. 436 Cod de procedură penală

urmează să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile legii procesual-penale asupra motivelor asupra căror în

procedura precedentă nu s-a expus, să verifice și să aprecieze în strictă

conformitate cu cerințele legii aspectele scoase în evidență de către instanța

de recurs, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea admisibilității sau

inadmisibilității cerințelor înaintate de către parte, să-și argumenteze clar

concluziile în această parte, ținând cont de motivele casării deciziei atacate,

de practica unitară în acest domeniu, precum și de practica relevantă a

8

CtEDO, și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu

prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

Cu referire la solicitarea inculpatului Antoci Victor de aplicare a prevederilor

Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova, Colegiul penal ține să menționeze că

aplicarea prevederilor date nu poate avea loc la etapa recursului ordinar,

urmând a fi soluționată la etapa executării pedepsei, în conformitate cu

prevederile art. 469-472 Cod de procedură penală. Totodată, în cazul în care

va fi înaintată o astfel de solicitare, aceasta urmează a fi examinată de către

instanța de apel în cadrul rejudecării cauzei.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de către inculpat, casează parțial

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 noiembrie 2021 în

cauza penală în privința lui Antoci Victor XXXX, în partea nesoluționării

cererii formulate în temeiul art. 385 alin. (4) și (5) Cod de procedură penală, și

dispune rejudecarea cauzei în această parte de către aceiași instanță de apel,

în alt complet de judecată.

În rest, dispozițiile hotărârii atacate, se mențin.

Decizia este irevocabilă în partea menținerii hotărârii atacate și nu se

supune căilor de atac în partea dispusă rejudecării cauzei.

Decizia motivată este pronunțată la 04 august 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

9