1ra-140/22 — art. 174 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 174 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-140/22 — art. 174 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 1ra-140/22
1-21075865-01-1ra-28012022
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
13 iunie 2022 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Toma Nadejda,
Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie, Catan Liliana, Guzun Ion,
a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursurile
ordinare declarate de către inculpat, împotriva deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 02 noiembrie 2021, în cauza penală în privința lui
Antoci Victor XXXXXXX.
Termenul examinării cauzei:
Prima instanță: 21.05.2021 – 15.06.2021.
Instanța de apel: 08.07.2021 – 02.11.2021.
Instanța de recurs: 28.01.2022 – 13.06.2022.
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central din 15 iunie 2021,
pronunțată în urma examinării cauzei penale în baza probelor administrate în
faza de urmărire penală, prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală,
Antoci Victor a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute
de art. 174 alin. (1) Cod penal și i s-a stabilit pedeapsă penală sub formă de 3
(trei) ani închisoare, cu executarea acesteia într-un penitenciar de tip
semiînchis.
S-a încasat din contul lui Antoci Victor în beneficiul statului cheltuielile de
judecată suportate la urmărirea penală în valoare de 740 (șapte sute
patruzeci) lei.
A fost soluționată soarta corpurilor delicte.
Pentru a se pronunța în cauza dată, în sensul enunțat, prima instanță a
constatat că Antoci Victor, în noaptea de 28.02.2021 spre 01.03.2021, aflându-se în
s. Bulboaca, r. Anenii Noi, la domiciliul lui Conac Valentin, dându-și seama de
caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în mod
conștient survenirea acestora, cunoscând cu certitudine că minora XXXX XXXXX,
născută la XX.XX.2005, nu a atins vârsta de 16 ani, acționând cu intenție directă, a
întreținut cu aceasta un raport sexual benevol.
1
Prima instanță a stabilit că, prin acțiunile sale intenționate, Antoci Victor a
săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) Cod penal - raportul sexual
cu o persoană care nu a împlinit vârsta de 16 ani.
Sentința a fost atacată cu apeluri de către:
- avocatul Șevciuc Ștefan în numele inculpatului, solicitând admiterea
apelului, casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit
modului stabilit pentru prima instanță, prin care Antoci Victor să fie
recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute art. 174 alin. (1) Cod
penal cu stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 2
(doi) ani în penitenciar de tip semiînchis;
- avocatului Croitor Alexei în numele inculpatului, solicitând admiterea
apelului, casarea sentinței în partea pedepsei, și pronunțarea unei noi
hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care
inculpatului Antoci Victor să fie stabilită pedeapsa neprivativă de libertate cu
eliberarea inculpatului din sala de judecată;
- inculpatul Antoci Victor, solicitând casarea sentinței și aplicarea
pedepsei non privative de libertate.
3.1 În conținutul cererii de apel depuse, avocatul Șevciuc Ștefan în numele
inculpatului a invocat că:
- inculpatul a conștientizat gravitatea faptei și pe viitor promite că nu va
mai comite asemenea acțiuni;
- la aplicarea pedepsei, instanța de judecată urma să țină contul, că
pedeapsa are drept scop corectarea și reeducarea inculpatului în spiritul
executării stricte a legii, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din
partea iui Antoci Victor cât și a altor persoane, să țină cont de caracterul și
gradul prejudiciabil al infracțiunii, conform art.16 Codul penal, de persoana
celui vinovat și de circumstanțele care atenuează și cele ce agravează
răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și
reeducării vinovatului, precum și de rolul și comportamentul inculpatului la
comiterea infracțiunii.
3.2 În conținutul cererii de apel depuse, avocatului Croitor Alexei în
numele inculpatului a invocat că:
- corectarea inculpatului este posibilă fără aplicarea unei pedepse penale
privative de libertate;
- circumstanțe atenuante, conform art. 76 Cod penal, în privința
inculpatului sunt recunoașterea vinovăției și depunerea cererii privind
examinarea cauzei în baza art. 3641 Cod de procedură penală;
- prima instanță nu a ținut cont de prevederile art. 101 alin. (1), art. 384
alin. (3), art. 385 alin.(1) Cod de procedură penală;
- prima instanță nu a dat o apreciere cuvenită prevederilor legale ce
2
guvernează speța dedusă judecății, în partea stabilirii unei pedepse
echitabile, în corespundere cu gravitatea faptei săvârșite;
- instanța a indicat fraze de ordin general, fără însă a supune unei
verificări minuțioase și obiective fiecare probă separat - sub toate aspectele,
prin prisma pertinenței, concludenții și veridicității, iar toate în ansamblu, din
punct de vedere al coroborării lor;
- concluziile instanței în partea ce ține stabilirea pedepsei, poartă un
caracter generic asupra operațiunii de cercetare și verificare a probelor, însă,
așa cum examinarea probelor constituie elementul-cheie la pronunțarea unei
hotărâri corecte și legale, lăsarea fără apreciere și aprecierea abstractă a
acestora, duce la pronunțarea unei hotărâri incomplete, neîntemeiate și cu o
doză sporită de incertitudine asupra calității efectuării actului de justiție.
3.3 În conținutul cererii de apel depuse, inculpatul a menționat că
pedeapsa aplicată de prima instanță este prea aspră.
La 20 octombrie 2021, inculpatul Antoci Victor a depus o cerere privind
condițiile de detenție care afectează grav drepturile prevenitului, în temeiul
art. 385 alin. (4) și (5) Cod de procedură penală, solicitând admiterea acesteia,
constatarea încălcării drepturilor privind condițiile de detenție, garantate de
art. 3 CEDO și reducerea pedepsei neexecutate.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02
noiembrie 2021 au fost respinse ca nefondate, apelul avocatului Șevciuc
Ștefan în numele inculpatului, apelul avocatului Croitor Alexei în numele
inculpatului și apelul inculpatului și menținută sentința fără modificări.
4.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că prima
instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a
concluzionat că, inculpatul a comis anume infracțiunea imputată.
Instanța de apel a constatat că Antoci Victor a comis infracțiunea
prevăzută de art. 174 alin. (1) Cod penal - raportul sexual cu o persoană care nu a
împlinit vârsta de 16 ani, pe motiv că, la materialele cauzei au fost anexate
suficiente probe ce indică concret la vinovăția inculpatului în comiterea
infracțiunii incriminate.
Instanța de apel a statuat că, judecând cauza în procedură simplificată, în
conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală, în situația în care
inculpatul Antoci Victor, și-a recunoscut vinovăția incriminată, iar vinovăția
acestuia în comiterea infracțiunii este integral confirmată, prima instanță
motivat și întemeiat a concluzionat referitor la vinovăția acesteia în comiterea
infracțiunii imputate.
Instanța de apel a reținut că nu există temei pentru a da o nouă apreciere
probelor respective, instanța de apel fiind solidară cu concluziile cuprinse în
sentință, sub aspectul că vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii
3
prevăzută de art. 174 alin. (1) Cod penal, raportul sexual cu o persoană care nu a
împlinit vârsta de 16 ani.
Contrar alegațiilor părților apărării, instanța de apel a considerat că,
prima instanță, la stabilirea pedepsei, a ținut cont că Antoci Victor a comis o
infracțiune, care conform art. 16 Cod penal în funcție de caracterul și gradul
prejudiciabil, face parte din categoria celor mai puțin grave, de personalitatea
inculpatului, care a recunoscut vina integral, cauza fiind examinată în baza
art.3641 Cod de procedură penală, a manifestat căință sinceră, inclusiv de
faptul că, anterior a fost judecat, prin sentința Judecătoriei Anenii Noi din 22
mai 2019, în baza art. 287 alin. (2) și art. 186 alin. (2) Cod penal, prin baza art.
84 Codul penal, stabilindu-i pedeapsa sub formă de amendă în mărime de
900 u.c. echivalent a 45000 lei; prin sentința Judecătoriei Anenii Noi din 25
noiembrie 2020, în baza art. 186 alin. (2) și art. 208 alin. (1) Cod penal în baza
art. 84 Cod penal stabilindu-i pedeapsa sub formă de închisoarea pe un
termen de 3 ani, cu aplicarea art. 90 Cod penal fiind suspendată pe un termen
de 3 ani cu obligarea să execute 100 ore muncă neremunerată în folosul
comunității, prin sentința Judecătoriei Anenii Noi din 21 aprilie 2021, în baza
art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa sub formă de
închisoarea pe un termen de 1 an, conform art. 85 alin. (1) și 90 alin. (10) Cod
penal definitiv fiindu-i stabilit 3 ani și 2 luni închisoare, conform art. 901 Cod
penal, 1 an și 7 luni cu executare în penitenciar și 1 an și 7 luni s-a suspendat
executarea pedepsei, sentință care nu este definitivă, deoarece a fost
contestată la Curtea de Apel Chișinău (f.d.59-64; 65-68; 71-77), fapt ce denotă
că inculpatul nu a făcut careva concluzii pentru sine, continuând
comportamentul antisocial prin săvârșirea de noi infracțiuni, la evidența
medicului psihiatru/narcolog nu se află (f.d. 54,55), se caracterizează
satisfăcător la locul de trai (f.d. 53). Totodată, în conformitate cu prevederile
art.76 Cod penal, circumstanțe atenuante nu au fost reținute, iar cu referire la
recunoașterea vinovăției, s-a reținut că nu este considerată ca circumstanță
atenuantă, deoarece circumstanței respective i s-ar acorda o dublă valență
juridică, recunoașterea vinovăției fiind ca condiție la aplicarea prevederilor
art.3641 Cod de procedură penală, respectiv fiindu-i redusă 1/3 din pedeapsa
cu închisoare aplicată inculpatului. În conformitate cu prevederile art.77 Cod
penal, circumstanță agravantă a fost stabilită, săvârșirea infracțiunii cu bună
știință împotriva unui minor.
În contextul dat, instanța de apel a respins ca neîntemeiate și lipsite de
suport probator criticile invocate de avocați în numele inculpatului împotriva
concluziilor primei instanțe referitor la individualizarea pedepsei stabilite
ultimului, ca fiind individualizată greșit, or din materialele cauzei, instanța
de apel a stabilit contrariul celor invocate de apărare. Instanța de apel a
4
menționat că, la caz nu pot fi reținute argumentele invocate în cererile de apel
privind aplicarea unei pedepse minime, or, sentința este una legală și
întemeiată din motivele menționate supra, cu atât mai mult, că inculpatului a
beneficiat de o reducere a pedepsei în baza art.3641 alin.(8) Cod de procedură
penală.
Astfel, ținând cont de caracterul și natura faptei infracționale, instanța de
apel a statuat că, pedeapsa stabilită trebuie să corespundă faptei comise, în
totalitatea lor, astfel, corectarea și reeducarea lui Antoci Victor este posibilă
doar aplicându-i o pedeapsă penală cu închisoare. În contextul dat, instanța
de apel a considerat că, pedeapsa penală aplicată inculpatului Antoci Victor
pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 174 alin. (1) Cod penal, de
către prima instanță sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani, cu
executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis este una corectă, or, din
ansamblul de împrejurări ale speței rezultă că corectarea și reeducarea lui
Antoci Victor este posibilă prin aplicarea pedepsei închisorii, iar pedeapsa
non-privativă de libertate, în privința inculpatului nu poate fi aplicată,
deoarece nu-și va atinge scopul deplin, inclusiv din considerentul că
inculpatul Antoci Victor nu este la prima abatere de încălcare a legii penale,
or anterior a fost condamnat pentru infracțiuni mai puțin grave și nu a reușit
să-și revadă percepția asupra ordinii de drept, iar prin acest fapt prezintă un
pericol pentru societate.
Analizând argumentele cererilor de apel formulate atât de către apărători,
cît și de către inculpat privind aplicarea unei pedepse penale neprivative de
libertate, instanța de apel a reținut că potrivit art. 901 alin.(4) Cod penal,
prezentul articol nu se aplică în cazul infracțiunilor deosebit de grave și excepțional
de grave, precum și al infracțiunilor prevăzute la art.165, art.1661 alin.(2)–(4), art.
171–1751 , 2011 , 206, 208, 2081 și 2082, prin urmare, a atestat că valorile sociale
afectate prin cauzarea faptelor ce atentează asupra vieții sexuale precum și
asupra minorului nu cuprind voința legiuitorului în vederea aplicabilității
pedepsei condiționate stabilite de art. 90, după caz de articolul 901 Cod penal.
Instanța de apel a considerat că prima instanță a emis o sentință motivată
și întemeiată în privința lui Antoci Victor și a aplicat o pedeapsă echitabilă,
conform Părții Generale a Codului penal și în strictă conformitate cu
prevederile Părții Speciale, care va atinge scopul legii penale, va restabili
echitatea socială, va corecta condamnatul și va preveni săvârșirea de noi
infracțiuni, atât din partea condamnatului, cât și din partea altor persoane,
motiv pentru care, analizând temeiurile nominalizate în raport cu motivele
invocate în cererile de apel, instanța de apel a constatat că acesta nu își
găsește confirmarea la judecarea apelului declarat, neexistând motive
temeinice de implicare a instanței în sensul casării hotărârii contestate în
5
partea individualizării și stabilirii pedepsei.
Decizia instanței de apel este atacată cu recursuri ordinare depuse la 20
decembrie 2021 și la 03 ianuarie 2022 de către inculpat, prin care neinvocând
incidența dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, solicită
aplicarea unei pedepse mai blânde non privative de libertate, conform art. 90
Cod penal și aplicarea Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a
XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova.
În motivarea recursurilor depuse, inculpatul invocă că nu prezintă pericol
pentru societate, se căiește sincer, a conștientizat gravitatea faptelor comise și
este posibilă corectarea sa fără a executa restul pedepsei în închisoare.
La recursurile ordinare declarate, în conformitate cu prevederile art. 431
alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care
pledează pentru inadmisibilitatea acestora, ca fiind vădit neîntemeiate.
Judecând recursurile ordinare, în raport cu actele cauzei, Colegiul penal
lărgit ajunge la concluzia că acestea urmează a fi admise, cu casarea parțială a
deciziei instanței de apel, din următoarele considerente.
Se constată că, inculpatul Antoci Victor, respectând prevederile art.422
Cod de procedură penală, a declarat recursurile ordinare în termen.
Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs
examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427
Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor
neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.
Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de
apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise
de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.
Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept
formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.
Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute
prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea
dispozițiilor de drept formal și material.
Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul
împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme
de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar
și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul
acestuia.
Soluția de admitere a recursurilor declarate, în drept, se întemeiază pe
dispoziția art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit
căreia judecând recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea parțială
a hotărârii atacate și dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de
apel, în alt complet de judecată, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi
6
corectată de către instanță, la această etapă a procedurilor.
Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând
apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor
examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în
baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. În vederea soluționării
apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel
se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.
Potrivit recursului declarat de către inculpatul, autorul nu invocă expres
temeiurile de casare prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,
însă își întemeiază criticile pe soluția instanțelor de individualizare a
pedepsei, solicitând suspendarea condiționată a pedepsei închisorii.
Verificând hotărârea atacată, Colegiul penal lărgit constată că aceasta este
motivată, atât prin prisma procesului de evaluare și apreciere a probelor
prezentate de părți în raport cu faptele reținute în sarcina inculpatului Antoci
Victor, cât și în partea pedepsei individualizate. Decizia corespunde
prevederilor articolelor 414, 417 Cod de procedură penală, iar soluția în
partea individualizării pedepsei este una argumentată, întemeiată și corectă.
Astfel, Colegiul penal lărgit consideră că, decizia instanței de apel în
partea stabilirii vinovăției, aprecierii probelor și concluziilor privind
răspunderea, felul și mărimea pedepsei penale este una legală și motivată,
lipsind în această parte careva temei de casare prevăzut de art. 427 alin. (1)
Cod de procedură penală.
În aceste condiții, instanța de recurs notează că, potrivit jurisprudenței
constante a CtEDO se admite însușirea concluziilor instanțelor ierarhic
inferioare de către instanțele ierarhic superioare, or, potrivit pct. 37 a hotărârii
sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, se statuează că art. 6 §1 din
CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca
impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19
aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o
instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie
prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale. În cazul când
constatările acestora sunt fundamentate în fapt și în drept, fiind amplu prezentate în
hotărârile atacate, constatându-se că la administrarea probelor nu au fost încălcate
drepturile și libertățile constituționale ale participanților la proces, iar probele puse la
baza hotărârilor nu conțin erori procesuale ce ar putea influența autenticitatea
concluziilor formulate de instanțe.
Totodată, Colegiul penal constată că, instanța de apel nu a supus
examinării și analizei argumentele invocate de partea apărării referitor la
soluționarea chestiunilor prevăzute de art. 385 alin. (5) Cod de procedură
penală, generând soluția de casare parțială a deciziei recurate, fiind astfel,
7
incident temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de
procedură penală, și anume „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor
motivelor invocate în apel și instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat
soluția instanței”.
Așadar, analizând materialele cauzei penale, Colegiul penal lărgit a
stabilit că, deși inculpatul a depus o cererea suplimentară (f.d. 144-147) prin
care a solicitat constatarea deținerii sale în condiții inumane și degradante,
instanța de apel în decizia sa nu s-a pronunțat asupra posibilității sau
imposibilității aplicării față de inculpat a prevederilor art. 385 alin. (5) Cod de
procedură penală.
În consecință, Colegiul penal lărgit conchide că, în această parte instanța
de apel nu a respectat întocmai și jurisprudența CtEDO, potrivit căreia, „(…)
rolul unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite. Mai
mult, o decizie motivată oferă părții posibilitatea de a o contesta, precum și
posibilitatea ca decizia să fie revizuită de către o instanță de recurs. Doar prin
adoptarea unei decizii motivate poate avea loc un control public al administrării
justiției. Dreptul de a fi auzit, prin urmare, include nu doar posibilitatea de a
prezenta argumente instanței, dar de asemenea obligația corespunzătoare a instanței
de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care anumite argumente au fost acceptate
sau respinse.”(cauza Fomin vs Moldovei din 11 octombrie 2011, nr. 36755/06).
În acest context, Colegiul penal lărgit subliniază că, instanța de apel, în
baza art. 385 Cod de procedură penală, urma să soluționeze prin prisma
materialelor anexate la dosar, prezența sau nu a încălcării condițiilor de
detenție invocate de inculpat, care conform jurisprudenței Curții Europene a
Drepturilor Omului afectează drepturile garantate de art. 3 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, or,
inculpatul a invocat aceste cerințe, însă instanța de apel în decizia sa nu a
oferit nici un răspuns și nu a motivat în nici un fel respingerea cerințelor
invocate în cerere.
Această omisiune constituie eroare judiciară care nu poate fi corectată de
către instanța de recurs, cauza urmând a fi remisă la rejudecare în această
parte în instanța de apel, care în temeiul art. 436 Cod de procedură penală
urmează să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu
prevederile legii procesual-penale asupra motivelor asupra căror în
procedura precedentă nu s-a expus, să verifice și să aprecieze în strictă
conformitate cu cerințele legii aspectele scoase în evidență de către instanța
de recurs, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea admisibilității sau
inadmisibilității cerințelor înaintate de către parte, să-și argumenteze clar
concluziile în această parte, ținând cont de motivele casării deciziei atacate,
de practica unitară în acest domeniu, precum și de practica relevantă a
8
CtEDO, și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu
prevederile art. 417 Cod de procedură penală.
Cu referire la solicitarea inculpatului Antoci Victor de aplicare a prevederilor
Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea
independenței Republicii Moldova, Colegiul penal ține să menționeze că
aplicarea prevederilor date nu poate avea loc la etapa recursului ordinar,
urmând a fi soluționată la etapa executării pedepsei, în conformitate cu
prevederile art. 469-472 Cod de procedură penală. Totodată, în cazul în care
va fi înaintată o astfel de solicitare, aceasta urmează a fi examinată de către
instanța de apel în cadrul rejudecării cauzei.
În conformitate cu articolele 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de
procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Admite recursurile ordinare declarate de către inculpat, casează parțial
decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 noiembrie 2021 în
cauza penală în privința lui Antoci Victor XXXX, în partea nesoluționării
cererii formulate în temeiul art. 385 alin. (4) și (5) Cod de procedură penală, și
dispune rejudecarea cauzei în această parte de către aceiași instanță de apel,
în alt complet de judecată.
În rest, dispozițiile hotărârii atacate, se mențin.
Decizia este irevocabilă în partea menținerii hotărârii atacate și nu se
supune căilor de atac în partea dispusă rejudecării cauzei.
Decizia motivată este pronunțată la 04 august 2022.
Președinte Toma Nadejda
Judecători Boico Victor
Diaconu Iurie
Catan Liliana
Guzun Ion
9