1ra-403/2022 — Art. 201-1 alin. 3 lit. a CP

Prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul Central din 26 octombrie 2021, pronunțată în urma examinării cauzei penale în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Cînev Vitali a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal și în baza acestei Legi, i-a fost aplicată pedeapsa închisorii pe un termen de 4 (patru) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. S-a admis cerința acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor de judecată și s-a dispus a fi încasat din contul lui Cînev Vitali în beneficiul statului cheltuielile judiciare în cuantum de 343 lei 24 bani. A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Pentru a se pronunța în cauza dată, în sensul enunțat, prima instanță a constatat că, Cînev Vitali la data de 23 aprilie 2021 până la data de 24 aprilie 2021, aflându-se la domiciliul lor comun situat în mun. XXXX, str. XXXXX cu concubina lui Calin Marina, cu care conform art. 1331 Cod penal sînt membri de familie, în urma unui conflict apărut spontan între ei, a lovit-o pe Calin Marina cu pumnii și cu picioare de mai multe ori pe diferite părți ale corpului, după care a luat un cuțit de bucătărie cu care i-a aplicat o lovitură concubinei Calin Marina în regiunea spatelui, prin ce conform raportului de expertiză judiciară nr.202111D0145 din 24 mai 2021 1 victimei Calin Marina i-au fost cauzate leziuni corporale sub formă de: plagă înțepat- tăiată penetrantă pe suprafața posterioară a hemitoracelui drept soldată cu pneumotorace din dreapta, cauzată la acțiunea traumatică cu un obiect înțepător- tăietor, putea fi provocată cu un cuțit de bucătărie indicat, fractura coastelor V, VI din stînga cu pneumohemotorace din stânga care prezintă pericol pentru viață și se califică ca vătămare gravă. Prima instanță a stabilit că, prin acțiunile sale intenționate Cînev Vitali a comis infracțiunea prevăzută de art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal – acțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui membru al familiei, manifestată prin maltratare, alte acțiuni violente, soldate cu vătămare gravă a integrității corporale și a sănătății.

Sentința a fost atacată cu apeluri de către: - avocatul Stănilă Elena în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea parțială a sentinței în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, prin care față de inculpatul Cînev Vitali să fie aplicată o pedeapsă non privativă; - avocatul Saitarlî Natalia în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea integrală a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care pedeapsa cu închisoare stabilită lui Cînev Vitalie să fie suspendată condiționat cu stabilirea unui termen de probațiune. 3.1 În conținutul cererii de apel depuse, avocatul Stănilă Elena a invocat că: - pedeapsa aplicată este una prea aspră, în pofida faptului că vinovăția a fost recunoscută integral, cauza a fost examinată în procedură specială nu a fost anterior în conflict cu legea penală, este caracterizat pozitiv, are 3 copii la întreținere; - la stabilirea pedepsei nu s-a luat în considerație faptul că există o alternativă de pedeapsă prevăzută de legislator; - în speță pedeapsa aplicată va influența negativ asupra condamnatului, dar și asupra familiei sale. 3.2 În conținutul cererii de apel depuse, avocatul Saitarlî Natalia a invocat că: - la stabilirea pedepsei lui Cînev Vitali, de instanța de judecată au fost luate în considerare toate aspectele, complet și obiectiv circumstanțele cauzei penale, dar, totuși, nu au fost luate în considerare circumstanțe atenuante care au fost menționate deseori în timpul ședințelor, și anume: Cînev Vitali are trei copii minori (6, 4, 3 ani) la întreținere; mama, Calin Marina — victima, nu are posibilitate să lucreze, deoarece copiii sunt prea mici și în caz de îmbolnăvire, este nevoită să rămână cu ei acasă, inițial partea vătămată Calin Marina a dorit ca inculpatul Cînev Vitali să fie tras la răspundere, iar în final 2 l-a iertat, considerând că suspendarea condiționată a executării pedepsei și stabilirea termenului de probațiune de 5 ani este de ajuns pentru a sancționa pe Cînev Vitali și pentru a preveni violența în familie, deoarece, nu este în stare, singură, să aibă grijă de trei copii minori; - pentru sancționarea și reeducarea lui Cînev Vitali, care nu are antecedente penale și care are la întreținere trei copii minori, era posibil de a aplica prevederile art. 90 Cod penal.

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 16 decembrie 2021 au fost respinse ca nefondate, apelurile declarate de avocații Stănilă Elena și Saitarlî Natalia în interesele inculpatului Cînev Vitali și menținută sentința fără modificări. 4.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că probe noi la examinarea cauzei în instanța de apel nu au fost administrate și n-au fost cercetate suplimentar probele administrate de instanța de fond, așa cum nu au solicitat-o părțile, iar prima instanță corect a examinat și a acceptat cererea inculpatului Cînev Vitali, privind judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a îndeplinit strict cerințele dispozițiilor art. 3641 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală. Instanța de apel, analizând sentința instanței de fond, prin prisma prevederilor articolelor 100 alin. (4) și 101 Cod de procedură penală, a constatat că, instanța de fond corect a ajuns la concluzia de a încadra acțiunile inculpatului Cînev Vitali, în baza prevederilor art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, aplicându-i pentru comiterea infracțiunii respective, o pedeapsă legală și echitabilă. Instanța de apel a concluzionat că instanța de fond a dispus într-o manieră legală condamnarea numitului Cînev Vitali, proporțional gradului de pericol social al faptei comise și personalității inculpatului. Totodată, a remarcat că, starea de fapt reținută și de drept apreciată este în concordanță cu circumstanțele stabilite și probele administrate în cauză, relevate și analizate în cuprinsul sentinței, verificate în apel. Pe această linie de concluzie, s-a menționat în decizie că, nu a existat temei pentru a da o nouă apreciere probelor, instanța de apel fiind solidară cu concluziile primei instanțe privind aprecierea probelor puse la baza sentinței de condamnare. Analizând temeiul nominalizat în raport cu motivele invocate în cererile de apel, instanța de apel a constatat că acestea nu-și găsesc confirmarea la judecarea apelului declarat de către avocații inculpatului Cînev Vitali, neexistând motive temeinice de implicare a instanței de apel în sensul casării hotărârii contestate în latura individualizării și stabilirii pedepsei. Deliberând asupra pedepsei numite lui Cînev Vitali, instanța de apel a reținut că prima instanță a ținut cont în deplină măsură de principiului 3 individualizării pedepsei penale (art. 7 Cod penal), reieșind din caracterul și gradul prejudiciabil al faptei comise și pericolul social al acesteia în raport cu persoana vinovată și circumstanțele cauzei ce-i atenuează sau agravează răspunderea penală. Instanța de apel a statuat că instanța de fond corect a dispus aplicarea în privința inculpatului Cînev Vitali a unei pedepse sub formă de 4 ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În decizie s-a menționat că, la individualizarea pedepsei, prima instanță a ținut cont de faptul că inculpatul Cînev Vitali pentru prima dată se află pe banca acuzaților, nu are abateri de ordin contravențional, nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru, la locul de trai se caracterizează nesatisfăcător, deseori manifestă acte de violență asupra concubinei sale, iar pe aceste fapte fiind atras la răspundere contravențională. Instanța de apel a reținut că prin încheierea Judecătoriei Cahul, sediul Central din 13.05.2021 a fost emisă ordonanță de protecție față de victima violenței în familie, circumstanțe ce au creat o concluzie fermă că inculpatul Cînev Vitali, după maltratarea soției la data de 23 aprilie 2021 când i-a cauzat leziuni grave, nu a făcut concluziile de rigoare și puțin peste 14 zile din nou o maltratează, victima fiind nevoită să se adreseze cu cerere privind aplicarea măsurilor de protecție. S-a concluzionat în decizie că prima instanță just a statuat că solicitarea acuzatorului de stat privind aplicarea art. 90 Cod penal, este nejustificată și constituie o pedeapsa prea blândă, care nu va fi proporțională în raport cu gravitatea infracțiunii comise, și acțiunile inculpatului ulterior comiterii infracțiunii peste numai 14 zile, a maltratat victima repetat fapt ce a instituit aplicarea ordonanței de protecție. În decizie s-a menționat că, suspendarea condiționată, în prezentul caz, nu corespunde deplin cerințelor art. 75 Cod penal, care stabilește criteriile generale de individualizare a pedepsei, adică principalele elemente la alegerea categoriei de pedeapsă conform normelor generale stipulate în art. 62-71 Cod penal. Dat fiind circumstanțele cauzei penale stabilite și anume, obiectul care a fost folosit la comiterea infracțiunii, modalitatea de cauzare a leziunilor corporale pe corpul victimei, personalitatea negativă a inculpatului, toate circumstanțe au creat convingerea instanței de apel că în privința inculpatului urmează să fie aplicată doar pedeapsa cu închisoarea în vederea reeducării acestuia. În acest sens, instanța de apel a menționat că prima instanță a dat eficiență prevederilor articolelor 7, 61 și 75 Cod penal, cât și a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivele acestora, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea 4 penală, de condițiile de viață ale familiei acestuia. Instanța de apel a reținut că toate acțiunile de agresare a victimei au avut loc în prezența copiilor minori și a constatat netemeinicia argumentelor invocate în cererile de apel precum că, pedeapsa aplicată de către prima instanță este una prea aspră, care a fost stabilită fără a lua în considerare toate circumstanțele cauzei. Instanța de apel a constatat că cererile de apel declarate de apărătorii inculpatului Cînev Vitali nu conțin temeiuri de drept care instituie necesitatea imperioasă privind stabilirea în privința inculpatului, a unei pedepse mai blânde decât cea stabilită prin sentința contestată. Or, simpla invocare privind necesitatea aplicării unei pedepse mai blânde, solicitată de a fi aplicată în apelurile declarate, au fost considerate că nu denotă și nu impune în niciun caz în sarcina instanței de apel, satisfacerea doleanțelor apelanților. În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, în privința inculpatului Cînev Vitali, instanța de apel a constatat că prima instanță corect și motivat a considerat că aceasta urmează a fi executată în mod real de către inculpat și că scopul pedepsei penale va putea fi atins doar dacă inculpatul va fi izolat de societate. Instanța de apel a menționat că inculpatul Cînev Vitali a fost recunoscut vinovat de comiterea unei infracțiuni deosebit de gravă, îndreptată spre violarea relațiilor sociale cu privire la solidaritatea familială, cu privire la integritatea corporală, sănătatea, integritatea fizică și psihică, acțiuni care au fost îndreptate împotriva concubinei, partea vătămată Maria Calin, fapt care au provocat stări de tensiune, frică și suferințe psihice, mai mult părții vătămate i-au fost cauzate leziuni corporale care prezintă pericol pentru viață și se califică ca vătămare gravă. S-a indicat în decizie că prima instanță nu a reținut nici solicitarea părții vătămate de a aplica o pedeapsă mai blândă în privința inculpatului, or materialele cauzei penale denotă faptul că, lăsarea inculpatului la libertate ar însemna continuarea aplicării violenței față de partea vătămată, ceea ce ar influența negativ asupra membrilor familiei, îndeosebi asupra celor trei copii minori, și contrar faptului că partea vătămată nu realizează la moment, impactul negativ al inculpatului asupra dânsei, totuși aceste probleme deja sunt identificate și doar această pedeapsă la moment va avea un efect important asupra părții vătămate și membrilor familiei. De asemenea, în vederea luării tuturor măsurilor pentru protejarea victimei dar și a integrității psihologice a copilului, care poate fi martor a acțiunilor violente ale inculpatului și în scopul aplicării unei pedepse 5 suficient de aspre pentru a descuraja agresiunile asupra victimelor violenței în familie, instanța de apel a atestat că executarea pedepsei cu închisoare în limita stabilită de către prima instanță, va contribui la prevenirea și reeducarea inculpatului, așa încât acesta fiind izolat de societate să își poată face concluziile necesare și să fie înlăturat din anturajul victimei și copiilor minori. Instanța de apel a reținut că prima instanță a respins argumentele părții vătămate că l-a iertat pe concubin și s-au împăcat, or poziția a fost invocată cu scopul de a crea o situație favorabilă pentru inculpat. Mai mult, invocarea apărătorilor cu referire la imposibilitatea părții vătămate de a întreține trei copii minori în cazul stabilirii pedepsei cu închisoarea inculpatului, în oarecare măsură prezintă o dificultate, însă stabilirea unei pedepse mai blânde în cazul violenței în familie ar descuraja victimele să denunțe actele de violență, respectiv făptuitorii nu vor fi trași la răspundere pentru faptele comise. Instanța de apel a menționat că, prin neaplicarea unei pedepse cu închisoarea, ar încuraja inculpatul Cînev Vitali să continue comiterea actelor de violență în familie, or aceste circumstanțe se confirmă prin acțiunile inculpatului la scurt timp după comiterea infracțiunii, partea vătămată solicitând aplicarea ordonanței de protecție. Au fost considerate relevante explicațiile inculpatului din ședința instanței de apel, care a comunicat că la caz se certa cu soția și a lovit-o cu cuțitul, a prelucrat imediat rănile, dar i-a aplicat lovituri și a doua zi, deoarece iarăși s-au certat. Prin urmare, instanța de apel a atestat că inculpatul nu a conștientizat caracterul și gravitatea faptei comise și a continuat maltratarea părții vătămate și a doua zi după ce i-a cauzat leziuni cu cuțitul. Ținând cont de circumstanțele cauzei, poziția părții vătămate, precum că a iertat inculpatul și nu poate întreține copii minori, nu au putut constitui temei de aplicare a unei pedepse mai blânde, or ultima nu apreciază situația care a avut loc prin prisma urmărilor survenite (a fost spitalizată timp de o săptămână în urma vătămărilor cauzate de inculpat), or vătămările cauzate puteau avea un alt rezultat și alte consecințe mai grave.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul Stănilă Elena în numele inculpatului, prin care invocând incidența pct. 10) a dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de procedură penal, solicită admiterea recursului în principiu, casarea parțială a sentinței și a deciziei, cu pronunțarea unei noi hotărâri cu stabilirea unei pedepse non privative de libertate. 5.1 În susținerea recursului avocatul Stănilă Elena invocă că: 6 - pedeapsa aplicată va influența negativ asupra condamnatului, dar și asupra familiei sale; - instanța de apel nu a luat în considerare declarațiile părții vătămate, precum că s-au împăcat cu concubinul său Cînev Vitali, că nu dorește ca acesta să fie izolat de familie, că este singurul care întreține familia și cei trei copii, că ea nu este angajată și nu are nici un venit, că după incident în familia sa nu au fost în general conflicte, că anume ea ar fi provocat acest incident pe motiv de infidelitate; - circumstanțele cauzei cu referire la atitudinea părții vătămate, cu referire la caracteristica condamnatului, dă posibilitate instanței de a stabili o pedeapsă non privativă de libertate, această pedeapsă nu va avea un efect pozitiv asupra familiei, dar și asupra celor trei copii.

La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care pledează pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente. În speță, recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat. Potrivit recursului declarat de către avocat, autorul își întemeiază criticile, prin prisma temeiului de casare prevăzut la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, și anume, referindu-se la situația în care s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Sub aspectul temeiului de casare invocat, Colegiul penal atestă că partea apărării consideră că inculpatului Cînev Vitali i-a fost stabilită o pedeapsă prea aspră, întrucât acesta și-a recunoscut vina integral, de cele săvârșite s-a căit sincer, partea vătămată l-a iertat, pedeapsa aplicată va influența negativ 7 familia, însă analizând argumentele menționate în raport cu circumstanțele cauzei, instanța de recurs le apreciază ca neîntemeiate și pasibile respingerii din următoarele motive. Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte. Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată. Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea ultimului, cât și a altor persoane. Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate: de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață. În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei. Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o 8 infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei. Din actele cauzei rezultă că, prin sentința primei instanțe, Cînev Vitali a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsa închisorii pe un termen de 4 ani, soluție ce a fost menținută și de instanța de apel. La examinarea cauzei, instanța de apel a conchis că, la stabilirea pedepsei inculpatului Cînev Vitali, prima instanță a ținut cont de prevederile articolelor 6, 7, 61, 75-78 Cod penal, pedeapsa fiind aplicată în limitele sancțiunii prevăzute de infracțiunea incriminată. Astfel, la menținerea soluției primei instanțe de aplicare a pedepsei cu închisoare lui Cînev Vitali, instanța de apel a stabilit că prima instanță a luat în considerare personalitatea inculpatului, faptul că pentru prima dată se află pe banca acuzaților, nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru, la locul de trai se caracterizează nesatisfăcător, deseori manifestă acte de violență asupra concubinei sale, pentru ce a fost atras la răspundere contravențională. Totodată, instanța de apel a remarcat faptul că acțiunile inculpatul Cînev Vitali de agresare a victimei, pentru care a fost recunoscut vinovat în prezenta cauză penală, au avut loc în prezența copiilor minori, iar la scurt timp după comiterea infracțiunii, partea vătămată a solicitat aplicarea ordonanței de protecție. Sancțiunea de la art. 2011 alin. (3) Cod penal prevede pedeapsa cu închisoare de la 6 la 12 ani. Ținând cont de faptul că examinarea cauzei a avut loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală conform procedurii prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul Cînev Vitali a beneficiat de reducerea pedepsei cu 1/3 a limitelor de pedeapsă (limitele noi fiind de la 4 la 8 ani). Așadar, Colegiul penal reține, că instanțele de fond, individualizând pedeapsa inculpatului au ținut cont de prevederile legale expuse supra și au motivat aplicarea față de inculpat a pedepsei închisorii, în baza tuturor circumstanțelor constatate în speță, determinante pentru stabilirea pedepsei, și prin urmare, Colegiul consideră că instanțele corect au concluzionat că o pedeapsă privativă de libertate, va asigura scopul pedepsei, din care motiv nu pot fi reținute argumentele recurentului privind aplicarea unei pedepse mai blânde în privința inculpatului Cînev Vitali. Colegiul penal statuează că instanța de apel corect a menținut sentința primei instanțe, prin care i-a aplicat inculpatului o pedeapsă privativă de 9 libertate, conducându-se în prim plan de principiul individualizării pedepsei (art. 7 Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, art. 75 alin. (1) Cod penal. Mai mult, instanța de recurs respinge ca neîntemeiat argumentul recurentului precum că, pedeapsa stabilită inculpatului este prea aspră, din considerentul că instanțele de fond, individualizând pedeapsa inculpatului, au ținut cont de prevederile legale expuse supra și au motivat aplicarea față de inculpat a pedepsei închisorii și termenul acesteia, în baza tuturor circumstanțelor constatate în speță, determinante pentru stabilirea pedepsei, și prin urmare, Colegiul consideră, că instanțele corect au concluzionat că o pedeapsă privativă de libertate și durata executării acesteia, va asigura scopul pedepsei, din care motiv nu pot fi reținute și celelalte argumente ale recurentului. Colegiul penal consideră nefondate afirmațiile recurentului, precum că instanța de apel nu a luat în considerare declarațiile părții vătămate, precum că s-au împăcat cu concubinul său Cînev Vitali, că nu dorește ca acesta să fie izolat de familie, că este singurul care întreține familia și cei trei copii, odată ce, în partea descriptivă a decizie s-a menționat: „Instanța de apel a reținut că prima instanță a respins argumentele părții vătămate că l-a iertat pe concubin și s-au împăcat, or poziția a fost invocată cu scopul de a crea o situație favorabilă pentru inculpat. Mai mult, invocarea apărătorilor cu referire la imposibilitatea părții vătămate de a întreține trei copii minori în cazul stabilirii pedepsei cu închisoarea inculpatului, în oarecare măsură prezintă o dificultate, însă stabilirea unei pedepse mai blânde în cazul violenței în familie ar descuraja victimele să denunțe actele de violență, respectiv făptuitorii nu vor fi trași la răspundere pentru faptele comise”. De asemenea, instanța de recurs consideră întemeiate și argumentate concluziile instanței de apel, conform cărora izolarea inculpatului de societate va contribui la prevenirea și reeducarea ultimului și va asigura integritatea fizică și psihologică a victimei și a copiilor, care pot fi în continuare martori ai acțiunilor violente ale inculpatului. Astfel, Colegiul penal nu a constatat prezența erorii de drept ce ar genera casarea deciziei atacate sub aspectele invocate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este întemeiată și motivată, măsura de pedeapsă aplicându-se în conformitate cu prevederile legii penale, este echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, cu personalitatea acestora și pericolul social al infracțiunii săvârșite. Totodată, Colegiul penal reține faptul că, motivele invocate în recursul vizat au constituit deja obiect de examinare în prima instanță și în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens, iar o altă opinie asupra circumstanțelor cauzei care au fost puse la baza sentinței de 10 condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (Bujnița vs Moldova, 16 ianuarie 2007, § 20). Instanța de recurs, fără a reitera întreaga motivare a instanței de apel, pe care și-o însușește sub aspectul stării de fapt și de drept reținute, statuează că, temeiul invocat de către avocat, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, nu s-a confirmat în cauza dată, iar decizia atacată este legală și întemeiată, ceea ce impune soluția inadmisibilității recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Stănilă Elena în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 16 decembrie 2021, în cauza penală în privința lui Cînev Vitali XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată este pronunțată la 27 iulie 2022. Președinte Toma Nadejda Judecători Boico Victor Guzun Ion 11