1re-98/22 — art. 264/1 alin. 1 CP

1re-98/22 — art. 264/1 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1re-98/22

1-19201144-01-1r/e-05082022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte: Toma Nadejda,

Judecătorii: Catan Liliana și Guzun Ion,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat

de către avocatul Covaliov Vitali în numele condamnatului, împotriva deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 07 decembrie 2021 și sentinței

Judecătoriei Cahul (sediul Cantemir) din 28 iunie 2021, în cauza penală în

privința lui

Jandîc Veaceslav xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 19.12.2019 – 28.06.2021;

Instanța de recurs: 02.08.2021 – 07.12.2021;

Instanța de recurs în anulare: 05.08.2022 – 16.11.2022.

A C O N S T A T A T :

Jandîc Veaceslav a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 2641 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității pentru un termen de 200 (două sute) ore,

cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

A fost respinsă ca neîntemeiată solicitarea procurorului privind

încasarea cheltuielilor judiciare.

Jandîc Veaceslav la 09 noiembrie 2019, aproximativ ora 05:30, deținând

permisul de conducere de categoria „B, C, D, E” cu nr. xxxxx, a condus

automobilul de model „Dacia Sandero”, cu n/î xxxxx pe traseul din s. Tartaul,

r-nul Cantemir în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, prin ce a

încălcat prevederile art. 14 lit. a) din Regulamentul circulației rutiere potrivit

cărora: conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă vehiculul în stare

de ebrietate, iar ulterior după ce a fost stopat de colaboratorii poliției pe

1

traseul nominalizat, existând temeiuri suficiente de a presupune că acesta se

află în stare de ebrietate inadmisibilă, produsă de alcool, prin metoda

alcoolscopică nr. 8641 din 09 noiembrie 2019 s-a constatat că concentrația

vaporilor de alcool în aerul expirat este de 0,69 mg/l, ceea ce conform

art. 13412 Cod penal, corespunde stării de ebrietate cu grad avansat.

Astfel, acțiunile lui Jandîc Veaceslav au fost încadrate în baza art. 2641

alin. (1) Cod penal, adică, conducerea mijlocului de transport de către o

persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță.

În motivarea recursului, inculpatul a menționat că prima instanță eronat

a calificat acțiunile sale, iar sentința contestată nu corespunde circumstanțelor

reale ale cauzei.

Referitor la declarațiile martorilor părții acuzării, inculpatul a menționat

că acestea nu sunt consecvente și nu coroborează cu alte probe administrate

la materialele cauzei penale, astfel că acestea nu pot fi puse la baza unei

sentințe de condamnare.

La fel, a indicat că reieșind din înregistrarea video anexată la materialele

cauzei, deși nu a fost de acord cu procedura testării la alcoolemie, a precizat că

în conformitate cu prevederile pct. 13) din Regulamentul privind modul de

testare alcoolscopică și examinare medicală pentru stabilirea stării de

ebrietate și naturii ei, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 296 din

16 aprilie 2009, în vigoare din 24 aprilie 2009, colaboratorul poliției este

obligat să transporte la unitatea medicală cea mai apropiată, pentru

examinarea medicală privind stabilirea stării de ebrietate.

07 decembrie 2021, a fost respins ca nefondat recursul declarat și menținută

sentința primei instanțe.

4.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de recurs a indicat, că

examinând materialele cauzei penale, verificând și apreciind probele din

dosar în raport cu motivele invocate în recursul declarat, consideră că acesta

urmează să fie respins ca nefondat.

Astfel, reiterând următoarele probe: declarațiile martorului Patrașcu

Vasile (f.d.161-162); declarațiile martorului Manică Evghenii (f.d.163-164);

declarațiile martorului Țipordei Eugeniu (f.d.165-166); rezultatul testării la

alcoolemie a inculpatului Jandîc Veaceslav (f.d.6); procesul-verbal privind

constatarea faptei de conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate

alcoolică din 09 noiembrie 2019 (f.d.18), instanța de recurs a conchis că prima

instanță corect a constatat vinovăția inculpatului Jandîc Veaceslav, în

săvârșirea infracțiunii incriminate, apreciind corect probele prezentate și

respectând prevederile art. 101 Cod de procedură penală.

2

În opinia instanței de recurs, prima instanță corect a constatat că în

speță a fost demonstrată vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal.

De asemenea, instanța de recurs a precizat că latura obiectivă a

infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal, a fost pe deplin probată

prin declarațiile martorului Țipordei Eugeniu.

În acest context, instanța de recurs a apreciat critic declarațiile

martorului Manică Evghenii, depuse în ședința de judecată în prima instanță,

potrivit cărora acesta a susținut poziția inculpatului. Mai mult, instanța de

recurs a precizat că declarațiile martorului Manică Evghenii, nu coroborează

cu declarațiile martorului Țipordei Eugeniu.

Totodată, potrivit declarațiilor date în prima instanță, inculpatul

Jandîc Veaceslav, a confirmat faptul că a consumat băuturi alcoolice în ziua

săvârșirii infracțiunii, iar în momentul când s-a apropiat colaboratorul de

poliție, la volanul mijlocului de transport se afla inculpatul.

Instanța de recurs a precizat că realizarea laturii obiective a infracțiunii

incriminate inculpatului, se confirmă și prin rezultatul testării la alcoolemie a

acestuia, potrivit căruia concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat era

de 0,69 mg/l.

Mai mult, instanța de recurs a evidențiat faptul că inculpatul

Jandîc Veaceslav, nu a avut obiecții asupra procesului-verbal privind

constatarea faptei de conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate

alcoolică, și astfel nu a menționat că nu se afla la volanul mijlocului de

transport, or, inculpatul a indicat că nu are obiecții și a semnat procesul-

verbal. Astfel, instanța de recurs a apreciat ca fiind întemeiată poziția părții

acuzării potrivit căreia inculpatul nu a obiectat și nu a invocat faptul că nu s-a

aflat la volanul mijlocului de transport.

În acest context, instanța de recurs a constatat că cumulul de probe

administrate și examinate în cadrul judecării cauzei, demonstrează cu

certitudine realizarea în acțiunile inculpatului, a laturii obiective a infracțiunii

prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal.

În speță, a fost pe deplin demonstrată și realizarea laturii subiective a

infracțiunii incriminate inculpatului Jandîc Veaceslav.

Or, în ședința instanței de recurs, inculpatul Jandîc Veaceslav a declarat

că deține permis de conducere de o perioadă aproximativ 15 ani. Cunoaște

prevederile Regulamentului circulației rutiere, și prohibiția impusă de a

conduce mijlocul de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Însă, deși a cunoscut cu certitudine despre această interdicție, intenționat a

urcat la volanul mijlocului de transport și fiind în stare de ebrietate alcoolică

cu grad avansat, a condus mijlocul de transport pe drumurile publice.

Referitor la pedeapsa stabilită inculpatului Jandîc Veaceslav, reținând

prevederile art. 61 alin. (1) și (2), 75 alin. (1) Cod penal, instanța de recurs a

menționat că infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (1) Cod penal, face parte

3

din categoria infracțiunilor ușoare, iar în calitate de pedeapsă legiuitorul a

prevăzut muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore,

cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

În opinia instanței de recurs, prima instanță corect a stabilit în privința

inculpatului circumstanța atenuantă potrivit art. 76 Cod penal, și anume

săvârșirea de către inculpat pentru prima dată a unei infracțiuni ușoare, și

având în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite în raport cu personalitatea

inculpatului, consideră că prima instanță just a stabilit lui Jandîc Veaceslav

pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității la limita

minimă prevăzută de lege, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de

transport.

De asemenea, instanța de recurs a indicat că prima instanță eronat a

soluționat cerința procurorului privind încasarea din contul inculpatului a

cheltuielilor de judecată în prezenta cauza penală, însă dat fiind faptul că

sentința primei instanțe nu a fost contestată de către procuror, și aplicând

principiul neagravării situației în propriul recurs al inculpatului, prevăzut de

art. 442 Cod de procedură penală, consideră necesar de a menține soluția

primei instanțe în această parte.

anulare, solicitând casarea hotărârilor instanțelor de fond, rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Jandîc Veaceslav să fie achitat de învinuirea înaintată în

baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește elementele

infracțiunii.

În motivarea recursuluiîn anulare, partea apărării menționează că

procurorul nu a prezentat instanței de judecată careva probe directe sau

indirecte, pertinente și concludente, care ar demonstra că inculpatul

Jandîc Veaceslav a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (1)

Cod penal, iar învinuirea înaintată lui Jandîc Veaceslav se întemeiază pe

presupuneri.

Consideră partea apărării că declarațiile martorilor Patrașcu Vasile și

Țepordei Eugeniu, care sunt colaboratori de poliție și pesonal au participat la

documentarea acestui caz, conțin contradicții.

Mai mult, în cadrul ședinței de judecată cu certitudine s-a constatat

faptul încălcării de către colaboratorii de poliție a cerințelor Regulamentului

privind modul de testare alcoolscopică și examinare medicală pentru

stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, aprobat prin Hotărârea Guvernului

nr. 296 din 16 aprilie 2009.

Prin urmare, susține că la materialele cauzei lipsesc probe pertinente și

concludente care să demonstreze vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 2641 alin. (1) Cod penal. Or, în acțiunile lui

Jandîc Veaceslav lipsește latura obiectivă și latura subiectivă a infracțiunii

incriminate.

4

De asemenea, partea apărării invocă că circumstanțele menționate în

ordonanța de învinuire nu se regăsesc în probatoriul administrat, or,

Jandîc Veaceslav nu a săvârșit nici o acțiune ilegală.

Totodată, evidențiază că procesul-verbal întocmit în privința lui

Jandîc Veaceslav privind constatarea faptei de conducere a mijlocului de

transport în stare de ebrietate alcoolică din 09 noiembrie 2019, a fost întocmit

contrar prevederilor art. 260 alin. (2) pct. 4), 5) și 6) Cod de procedură penală,

deoarece lipsește ora începerii și terminării acțiunii, nu sunt descrise detaliat

faptele constatate, precum și măsurile luate în cadrul efectuării acțiunii,

lipsește mențiunea privind efectuarea în cadrul realizării acțiunii de

fotografiere, filmare, etc.

La fel, partea apărării precizează că prin procesul-verbal de aplicare a

măsurii preventive de înlăturare a lui Jandîc Veaceslav de la conducerea

vehicolului din 09 noiembrie 2019, care reprezintă actul procedural de

recunoaștere a persoanei în calitate de bănuit, a fost încălcat dreptul lui

Jandîc Veaceslav la apărare și dreptul acestuia de a cunoaște de ce este bănuit,

precum și să fie informat în prezența apărătorului, în limba pe care o înțelege,

despre conținutul bănuielii și despre încadrarea juridică a faptelor

infracționale de săvârșirea cărora este suspectat.

În acest context, consideră că urmează a fi declarate nule, următoarele

probe, și anume: procesul-verbal cu privire la constatatrea infracțiunii în cazul

refuzului conducătorului mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică

din 09 noiembrie 2019 în privința lui Jandîc Veaceslav; rezultatul Drager din

09 noiembrie 2019 în privința lui Jandîc Veaceslav; procesul-verbal de

înlăturare de la conducerea vehicolului din 09 noiembrie 2019 în privința lui

Jandîc Veaceslav; ordonanța de ridicare din 28 noiembrie 2019 a CD-R;

procesul-verbal de ridicare din 28 noiembrie 2019 a CD-R; procesul-verbal de

examinare a obiectului din 28 noiembrie 2019 privind examinarea CD-R, cu

înregistrări video din 09 noiembrie 2019; ordonanța de recunoaștere și

anexare a corpurilor delicte din 28 noiembrie 2019 a CD-R de model „Omega”

cu două înregistrări video din 09 noiembrie 2019.

Astfel, partea apărării a conchis că Jandîc Veaceslav urmează a fi achitat

de învinuirea înaintată în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

declarat, pe baza materialului din dosarul cauzei și a motivelor invocate,

Colegiul penal concluzionează asupra inadmisibilității acestuia, din

următoarele raționamente.

În conformitate cu art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de

drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în

cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea

5

Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova

despre depunerea cererii.

Conform art. 453 alin. (2) Cod de procedură penală, recursul în anulare

este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute în prezentul

articol sau este declarat repetat.

În sensul art. 6 pct. 44) Cod de procedură penală, viciul fundamental în

cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată, reprezintă

încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate

internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale.

Astfel, una dintre cerințele primordiale pentru declararea recursului în

anulare este motivarea acestuia din punct de vedere al prezenței erorii de

drept comise în cadrul procedurii precedente, care să cadă sub incidența

noțiunii de viciu fundamental.

Potrivit art. 456 alin. (1) Cod de procedură penală, în coroborare cu

art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal decide

inadmisibilitatea recursului în anulare declarat, în cazul în care se constată că

acesta este vădit neîntemeiat. Soluția instanței prin care se dispune

inadmisibilitatea recursului în anulare, din motiv că este vădit neîntemeiat,

este precedată de verificarea temeiurilor de casare invocate de parte, în

raport cu actele dosarului, drept urmare constatându-se că actul recurat este

conform legii, fără a prezenta vreo carență de natură să-l afecteze și să

genereze desființarea acestuia.

Prezintă relevanță și specificarea că instanța de recurs în anulare la

această etapă a procedurilor nu declanșează un control asupra fondului

cauzei, nu dă o nouă apreciere probelor administrate și cercetate și nu verifică

argumentele care nu au fost obiect de cercetare în cadrul etapelor precedente

de judecare a cauzei, ci verifică dacă în hotărârile adoptate nu a fost admis

vreun viciu fundamental de natură să determine casarea soluției devenite

irevocabile, adoptate pe caz.

Așadar, analizând argumentele recursului în anulare declarat, prin

prisma sensului atribuit de legislația procesuală penală a noțiunii de viciu

fundamental, Colegiul penal consideră că titularul cererii de recurs în anulare

nu a adus argumente care s-ar încadra în acest concept și care ar afecta

hotărârile atacate.

Reieșind din textul recursului în anulare declarat, Colegiul penal

constată că partea apărării invocă în calitate de viciu fundamental care a

afectat decizia contestată, faptul că instanțele de fond neîntemeiat l-au

condamnat pe Jandîc Veaceslav în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, deoarece

probele administrate la materialele cauzei penale nu demonstrează vinovăția

acestuia în săvârșirea infracțiunii incriminate, acestea urmând a fi declarate

nule, precum și faptul că a fost încălcat dreptul condamnatului la apărare.

6

Însă cu referire la aceste argumente, Colegiul penal reține că instanța de

recurs, a concluzionat că prima instanță corect a constatat vinovăția

condamnatului Jandîc Veaceslav în săvârșirea infracțiunii incriminate,

apreciind just probele administrate, cu respectarea prevederilor art. 101

Cod de procedură penală, astfel stabilind că prin acțiunile sale,

Jandîc Veaceslav a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (1)

Cod penal, conform indicilor – conducerea mijlocului de transport de către o

persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Subsidiar, instanța de recurs a evidențiat și faptul că Jandîc Veaceslav nu

a avut careva obiecții la întocmirea procesului-verbal privind constatarea

faptei de conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică,

acesta nu a menționat că nu el se afla la volanul mijlocului de transport, însă a

indicat că nu are careva obiecții și a semnat.

Mai mult, Colegiul penal constată că argumentele părții apărării cu

privire la nulitatea probelor și încălcarea dreptului condamnatului la apărare,

nici nu au fost invocate în instanța de recurs.

Reieșind din semnificația juridică atribuită noțiunii de viciu

fundamental, se menționează că argumentele invocate de partea apărării pe

care acesta le încadrează în conceptul de „viciu fundamental”, nu sunt

incidente la caz și nu pot servi temei de admitere a recursului în anulare, or,

din materialele dosarului rezultă cert motivele pentru care instanțele de

judecată au optat pentru soluția adoptată.

Or, modalitatea de apreciere a probelor în modul propus de către

apărare nu se încadrează în noțiunea de viciu fundamental care ar constitui

temei de intervenire în procedura precedentă.

Potrivit art. 27 alin. (1), 448 Cod de procedură penală, judecătorul

apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma

cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de recurs verifică legalitatea

hotărârii atacate pe baza materialului din dosarul cauzei.

Deci, activitatea privind aprecierea sau reaprecierea probelor și a

circumstanțelor cauzei, este o competență și prerogativă legală a instanței

judecătorești, și invocarea în cadrul unui recurs în anulare doar a aprecierii

probelor și circumstanțelor cauzei, în alt sens decât cel pe care îl propune

partea apărării este una lipsită de orice suport juridic, și nu constituie în sine

un viciu fundamental de natură să afecteze o hotărâre irevocabilă.

Colegiul penal reține că, instanța de recurs a respectat normele

procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv

circumstanțele cauzei, a dat probelor administrate o apreciere legală din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, corect

concluzionând în privința vinovăției condamnatului Jandîc Veaceslav în fapta

incriminată, și just fiind încadrate acțiunile acestuia în baza art. 2641 alin. (1)

Cod penal.

7

Astfel, Colegiul penal menționează faptul că principiul securității

raporturilor juridice, consfințit în art. 6 din Convenție, cere inter alia ca, atunci

când instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni,

constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuție (hotărârea Roșca vs

Republica Moldova nr. 6267/02, § 24, din 22 martie 2005; Mitropolia Basarabiei

și Parohia Nașterea Maicii Domnului vs Republica Moldova, nr. 65637/10, din

01 octombrie 2019), iar potrivit dispozițiilor art. 4§2 din Protocolul 7 CEDO,

redeschiderea procesului, conform legii și procedurii penale a statului

respectiv, poate fi efectuată, dacă fapte noi ori recent descoperite sau un viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze

hotărârea pronunțată.

Prin urmare, Colegiul penal constată, că hotărârea contestată nu este

afectată de un careva viciu fundamental, fiind în conformitate cu prevederile

legale și această hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă

capătă putere de lucru judecat, ce produce o cauză de împiedicare a pornirii,

continuării, judecării cauzei penale ori redeschiderii acesteia.

Așadar, Colegiul penal conchide că la examinarea prezentului recurs în

anulare, nu s-au constatat erori de drept comise de către instanța de recurs, ce

ar indica la prezența unui viciu fundamental în cauză care ar afecta hotărârea

irevocabilă, iar existența unei alte păreri a părții apărării asupra

circumstanțelor cauzei și probatoriului administrat la dosar, nu poate servi

temei pentru reexaminarea cazului.

În atare circumstanțe, Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului

în anulare, din motiv că este vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către avocatul

Covaliov Vitali în numele condamnatului, împotriva deciziei Colegiului judiciar al

Curții de Apel Cahul din 07 decembrie 2021, în cauza penală în privința lui

Jandîc Veaceslav xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 18 ianuarie 2023.

Președinte Toma Nadejda

Judecătorii Catan Liliana

Guzun Ion

8