1re-62/22 — art. 264/1 alin. 1 CP

1re-62/22 — art. 264/1 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1re-62/22

1-20100026-01-1r/e-10052022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

10 august 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecătorii – Diaconu Iurie și Boico Victor,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat

de către condamnatul Nebunu Andrei, împotriva deciziei Colegiului judiciar al

Curții de Apel Cahul din 29 noiembrie 2021 și sentinței Judecătoriei Cahul

(sediul Central) din 22 iunie 2021, în cauza penală în privința lui

Nebunu Andrei xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 18.08.2020 – 22.06.2021;

Instanța de recurs: 28.07.2021 – 29.11.2021;

Instanța de recurs în anulare: 10.05.2022 – 10.08.2022.

A C O N S T A T A T :

Nebunu Andrei a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 2641 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității pentru un termen de 240 (două sute

patruzeci) ore, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

A fost dispusă încasarea din contul lui Nebunu Andrei în beneficiul

statului suma de 23,24 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Nebunu Andrei la 26 iulie 2020, aproximativ ora 02:17, deținând permisul de

conducere nr. xxxxx de categoria de vehicul „B, B1, C, C1, D, D1, BE, C1E, CE,

D1E, DE”, acționând în mod intenționat, conștientizând caracterul social

periculos al acțiunii de conducere a mijlocului de transport în stare de

ebrietate și al consecințelor care pot surveni în rezultatul acestor acțiuni,

încălcând prevederile art. 14 lit. a) RCR potrivit căruia conducătorul de

vehicul îi este interzis să conducă mijlocul de transport în stare de ebrietate

care provoacă reducerea reacției și îi afectează capacitatea de conducere,

1

intenționat s-a urcat la volanul automobilului de model ,,Skoda Superb” cu n/î

„xxxxx” și deplasându-se pe strada C. Negruzzi, mun. Cahul a fost stopat și

supus testării alcooscopice cu aparatul „Drager” de către colaboratorii

Batalionului de Patrulare „Sud” al INSP.

Drept rezultat, s-a constat că concentrația de alcool în aerul expirat la

Nebunu Andrei constituie 0,47 mg/l, care în conformitate cu prevederile

art. 13412 Cod penal, se atestă ca stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Astfel, acțiunile lui Nebunu Andrei au fost încadrate încadrate în baza

art. 2641 alin. (1) Cod penal, adică conducerea mijlocului de transport de către

o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

recurs, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Nebunu Andrei să fie achitat.

În motivarea recursului, partea apărării a menționat că învinuirea

înaintată lui Nebunu Andrei, în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, nu s-a

demonstrat, or, contrar prevederilor art. 94, 95 Cod de procedură penală,

prima instanță a reținut la baza sentinței de condamnare probe inadmisibile,

lovite de nulitate, care au fost administrate cu încălcări de procedură, acestea

nefiind apreciate obiectiv și imparțial, în coroborare cu alte probe.

Astfel, partea apărării a invocat că reieșind din prevederile

Regulamentului privind modul de testare alcoolscopică și examinare medicală

pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 296 din 16 aprilie 2009, în raport cu art. 2641 Cod penal, se

atestă că examinarea medicală nu este o oportunitate de investigație, dar o

metodă științifică de constatare a unei stări de fapt și respectiv, este o

obligație a organului de urmărire penală la documentarea cazului atunci când

făptuitorul potrivit rezultatelor testării alcoolscopice riscă o pedeapsă penală,

iar dreptul de a contesta rezultatul testării persistă în ambele cazuri – stare de

ebrietate cu grad minim și cu grad avansat.

În acest context, consideră că procesul-verbal de constatare a

infracțiunii (f.d.7), este lovit de nulitate, deoarece ca act procedural întocmit la

fața locului, ora 03:11 – 03:30, în prezența bănuitului, conține mai multe

mențiuni neclare, contrare normelor legale și care se combat prin declarațiile

martorilor.

De asemenea, potrivit procesului-verbal de examinare a obiectului din

04 august 2020, din care rezultă că există 2 video-uri efectuate de pe unul și

același aparat de filmat, create aproximativ după 20 ore de la filmare,

reprezintă dubii asupra imaginilor video.

Prin urmare, a menționat că a fost încălcat dreptul la apărare prin faptul

că avocatul a solicitat instanței de judecată să fie dispusă efectuarea unei

cercetări tehnico–științifice sau expertize judiciare pentru stabilirea

2

veridicității înregistrărilor video, însă această solicitare a fost respinsă prin

încheiere protocolară.

Așadar, în opinia părții apărării, actul de învinuire în privința lui

Nebunu Andrei, prin prisma art. 251 alin. (2) Cod de procedură penală, este

nul, or, în procesul procesul judecării cauzei, nici o probă cercetată de instanța

de judecată nu confirmă învinuirea incriminată inculpatului Nebunu Andrei.

3.1. Avocatul Șoitu Vasile în numele inculpatului, a depus recurs

suplimentar împotriva sentinței, solicitând casarea acesteia, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Nebunu Andrei să fie achitat, ori cu dispunerea rejudecării

cauzei în prima instanță și audierea martorilor Armanu Eduard,

Sulac Dumitru, și dispunerea efectuării expertizei tehnico-științifice a

înregistrărilor video prezentate ca probe de partea acuzării, la materialele

cauzei penale.

În argumentarea recursului suplimentar, partea apărării a indicat că

prima instanță a încălcat dreptul inculpatului la apărare prin respingerea

demersurilor apărării privind audierea martorilor Armanu Eduard,

Sulac Dumitru, precum și dispunerea efectuării expertizei tehnico-științifice a

înregistrărilor video administrate la materialele cauzei.

29 noiembrie 2021, au fost respinse recursurile declarate de partea apărării și

menținută sentința fără modificări.

4.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de recurs a indicat, că în

ședința de judecată au fost verificate suplimentar probele cercetate în prima

instanță, care au fost reținute la baza sentinței de condamnare în privința

inculpatului Nebunu Andrei, și anume: declarațiile martorului

Țîpordei Eugeniu (f.d.116-117; 126-127); declarațiile martorului

Patrașcu Vasile (f.d.122-123); declarațiile martorului Popcov Pavel (f.d.118-119;

128-129); declarațiile martorului Armanu Ion (f.d.120-121); declarațiile

martorului Mogla Pavel (f.d.124-125); declarațiile martorului Bazin Neli

(f.d.130); proces-verbal privind depistarea infracțiunii ori constatării bănuielii

rezonabile privitor la o infracțiune comisă întocmit la 26 iulie 2020 (f.d.3);

proces-verbal de constatare a infracțiunii (în caz de refuz de a trece controlul în

vederea stabilirii stării de ebrietate), întocmit la 26 iulie 2020 (f.d.7); tichetul

„Drager 6810” Alcotest nr. 3075 (f.d.8); buletin de verificare metrologică nr.

3.5.49-1734 eliberat de Autoritatea Centrală de Metrologie a R.M. (f.d.9);

certificat nr. 6315 din 11 noiembrie 2018, eliberat subofițerului patrulare al

Plutonului Cantemir, Leova al Batalionului de Patrulare „Sud” a INP al IGP,

agent Țipordei Eugeniu, dovadă a faptului că a studiat Regulamentul cu privire

la modul de utilizare a mijloacelor tehnice, inclusiv a mijloacelor de măsurare și

aparatajului medical din dotarea poliției aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.

1139 din 18 septembrie 2003; Instrucțiunea cu privire la modul de exploatare și

măsurare a vitezei mijloacelor de transport auto cu ajutorul complexelor de

3

măsurare și înregistrare video a vitezei mijloacelor de transport auto, și de

testare alcoolscopică „Drager 6810” și este admis la utilizarea acestuia în

procesul de depistare și documentare a cazurilor de constatare a stării de

ebrietate. Certificatul fiind valabil în perioada 11 noiembrie 2019 – 11

noiembrie 2020 (f.d.10); proces-verbal de examinare a documentelor ca mijloc

material de probă din 04 august 2020 (f.d.5); proces-verbal de înlăturare de la

conducerea vehiculului din 26 iulie 2020 (f.d.11); proces-verbal de ridicare din

28 iulie 2020, conform căruia de la Țipordei Eugeniu a fost ridicat un CD-R de

tip Verbatim cu capacitatea de 700 MB, cu două imagini video (f.d.15); proces-

verbal de examinare a obiectului din 04 august 2020 (f.d.16).

Astfel, analizând probele cercetate în cadrul primei instanțe, prin

prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere a

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în

ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, instanța de recurs a ajuns la

concluzia că vinovăția inculpatului Nebunu Andrei, în săvârșirea infracțiunii

de conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare

de ebrietate alcoolică cu grad avansat, a fost demonstrată, iar acțiunile

acestuia corect fiind încadrate în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal.

Instanța de recurs a precizat că declarațiile martorilor Țipordei Eugeniu,

Patrașcu Vasile și Popcov Pavel, urmează a fi reținute ca probe pertinente,

concludente, utile și verifice, care demonstrează direct conducerea de către

inculpatul Nebunu Andrei a mijlocului de transport în stare de ebrietate

alcoolică cu grad avansat, or, partea apărării nu a invocat argumente bazate pe

probe care ar pune la îndoială declarațiile respectivelor martori, inspectori de

poliție care de fapt au constatat săvârșirea infracțiunii de către inculpat,

precum și instanța de recurs urmare a examinării cauzei penale, nu a

constatat careva temeiuri pentru a pune la îndoială declarațiile martorilor

acuzării.

Argumentele inculpatului Nebunu Andrei potrivit cărora susține că nu a

condus mijlocul de transport în stare de ebrietate, că de fapt automobilul a

fost condus de Armanu Eduard, iar în timp ce echipajul de poliție s-a apropiat

de automobil, dânsul doar se afla pe scaunul șoferului, instanța de recurs le-a

apreciat ca fiind contradictorii cu probele administrate la materialele cauzei

penale, inclusiv cu declarațiile martorilor Țipordei Eugeniu și Patrașcu Vasile.

De asemenea, instanța de recurs a apreciat ca fiind lipsite de orice

suport probatoriu și declarațiile inculpatului Nebunu Andrei, precum că i-a

comunicat polițistului Țipordei Eugeniu, că nu dânsul s-a aflat la volanul

automobilul și a fost impus să treacă testarea alcoolscopică. Or, martorii

Țipordei Eugeniu și Patrașcu Vasile, direct au indicat la inculpatul

Nebunu Andrei ca fiind conducătorul de vehicul ce conducea automobilul

„Skoda Superb”, de la care în timpul discuțiilor s-a simțit miros specific de

alcool, precum și din înregistrările video, examinate prin procesul-verbal de

examinare a obiectului din 04 august 2020 (f.d.16, 18), se observă că

4

Nebunu Andrei se afla pe scaunul șoferului în timpul discuției cu polițistul

Țipordei Eugeniu, și a acceptat să treacă testul de alcoolemie.

La momentul supunerii testării alcoolscopice, inculpatul Nebunu Andrei

nu a invocat lipsa calității sale de conducător de vehicul, însă ulterior în cadrul

audierii sale ca bănuit la 11 august 2020, susținute și în instanța de judecată, a

menționat despre această circumstanță.

Cu referire la declarațiile martorilor apărării Armanu Ion, Mogla Pavel și

Bazin Neli, instanța de recurs a stabilit că acestea nu pot fi reținute, deoarece

declarațiile acestor martori au ca scop confirmarea versiunii înaintate de

inculpat, în vederea evitării răspunderii penale pentru fapta săvârșită. Mai

mult, declarațiile martorului Armanu Ion, nu pot fi reținute ca verifice pentru

a fi puse la baza unei sentințe de achitare, în contextul în care martorii

Țipordei Eugeniu și Patrașcu Vasile, direct au indicat la inculpatul

Nebunu Andrei ca fiind conducătorul de vehicul ce conducea automobilul de

model „Skoda Superb” pe drumul din mun. Cahul și care l-au stopat

regulamentar cu ajutorul semnalelor luminoase sonore.

Referitor la declarațiile martorului Bazin Neli, instanța de recurs a

menționat că având în vedere caracterul lor general, nu le poate reține ca utile

pentru soluționarea cauzei. Totodată, acestea sunt contradictorii cu

declarațiile tuturor martorilor audiați în procesul penal, și anume cu

declarațiile martorilor Țipordei Eugeniu, Patrașcu Vasile, Popcov Pavel,

Armanu Ion și Mogla Pavel, precum și a inculpatului Nebunu Andrei.

Afirmațiile martorului Bazin Neli precum că „... un echipaj al poliției s-a

apropiat de automobil cu farurile pornite, iar la scurt timp a mai venit un alt

echipaj...”, nu atestă caracterul util al declarațiilor pentru soluționarea

obiectivă a cauzei penale.

De asemenea, instanța de recurs a apreciat ca fiind neîntemeiate și

argumentele părții apărării precum că prima instanță a pus la baza sentinței

de condamnare în privința lui Nebunu Andrei, mai multe probe inadmisibile,

lovite de nulitate, administrate cu încălcări grave de procedură, or, analizând

fiecare probă sub aspectul admisibilității ei, instanța de recurs nu a constatat

nici un temei legal pentru a declara inadmisibile probele administrate de

partea acuzării și nici careva încălcări ale normelor legale care reglementează

desfășurarea procesului penal ce atrag nulitatea actelor de procedură, în

sensul stabilit de art. 251 Cod de procedură penală.

Prin urmare, instanța de recurs a respins ca fiind neîntemeiate și

criticile părții apărării cu privire la procesul-verbal de constatare a infracțiunii

(în caz de refuz de a trece controlul în vederea stabilirii stării de ebrietate)

precum că ar fi lovit de nulitate, deoarece conține mai multe mențiuni neclare,

contrare normelor legale, or, aceasta fiind mai mult o opinie subiectivă a

apărării, întrucât nu a invocat că subofițerul superior de patrulare

Popcov Pavel nu avea competență materială de a documenta cazul de

constatare a stării de ebrietate, prin întocmirea procesului-verbal de

5

constatare a infracțiunii din 26 iulie 2020, iar indicarea subofițerului superior

Țipordei Eugeniu (persoana care l-a testat la alcoolemie pe Nebunu Andrei) ca

specialist în respectivul proces-verbal, nu constituie un temei pentru a

constata nulitatea procesului-verbal de constatare a infracțiunii din 26 iulie

procesul-verbal de constatarea infracțiunii datat cu 26 iulie 2020, timp în care

Țipordei Eugeniu întocmea procesul-verbal privind depistarea infracțiunii ori

constatarea bănuielii rezonabile privitor la o infracțiune comisă, la fel datat cu

26 iulie 2020.

La fel, instanța de recurs a precizat că la finalizarea urmăririi penale

inculpatul făcând cunoștință cu materialele urmăririi penale, precum și

avocatul acestuia, a solicitat termen pentru prezentarea unei cereri în vederea

completării urmăririi penale până la 14 august 2020 (f.d.48), însă careva

cereri nu au fost depuse, astfel că apărarea în cadrul urmăririi penale nu a

invocat nulitatea actelor de procedură întocmite de martorii Țipordei Eugeniu

și Popcov Pavel. Or, nulitatea actului procedural poate fi invocată la

terminarea urmăririi penale, când partea face cunoștință de materialele

dosarului, prin prisma art. 251 alin. (4) Cod de procedură penală.

Cu referire la argumentele apărării privind înregistrările video

examinate prin procesul-verbal de examinare a obiectului din 04 august 2020,

instanța de recurs le-a respins ca neîntemeiate, deoarece martorii

Țipordei Eugeniu, Popcov Pavel și Patrașcu Vasile sub aspectul efectuării

înregistrării video a discuțiilor purtate cu inculpatul Nebunu Andrei după

stopare și procedura de testare la alcoolemie, au declarat că s-au filmat doar

secvențele care reprezintă importanță pentru cauza penală.

Astfel, instanța de recurs a conchis că vinovăția inculpatului

Nebunu Andrei în săvârșirea infracțiunii incriminate a fost dovedită integral

de acuzatorul de stat prin probele administrate în conformitate cu prevederile

legale.

La fel, instanța de recurs a apreciat ca fiind neîntemeiate și argumentele

apărării privind încălcarea dreptului la apărare de către prima instanță prin

respingerea demersului de efectuare a unei expertize tehnico-științifice sau

expertize judiciare pentru stabilirea integrității înregistrărilor video, deoarece

autorul demersului nu a argumentat necesitatea unei asemenea constatări

tehnico-științifice sau expertize judiciare a înregistrărilor video, în contextul

în care la materialele cauzei penale sunt anexate și alte probe pertinente și

concludente care direct confirmă vinovăția inculpatului Nebunu Andrei.

Referitor la respingerea demersului apărării cu privire la audierea

martorilor Armanu Eduard și Sulac Dumitru, instanța de recurs a precizat că

apărarea a fost decăzută din dreptul de a prezenta proba cu martorul

Armanu Eduard, deoarece în termenul acordat nu a prezentat această probă,

iar în ceea ce privește audierea lui Sulac Dumitru ca martor, apărarea nu a

6

argumentat necesitatea audierii acestuia și circumstanțele care pot fi

confirmate sau infirmate pentru justa soluționare a cauzei.

Cu referire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului

Nebunu Andrei, instanța de recurs a conchis că prima instanță a respectat

prevederile art. 7, 75 Cod penal, stabilindu-i acestuia o pedeapsă echitabilă și

în limitele prevăzute de infracțiunea incriminată.

Așadar, reținând prevederile art. 61, 75 Cod penal, instanța de recurs a

stabilit că inculpatul a săvârșit o infracțiune care potrivit art. 16 Cod penal,

face parte din categoria infracțiunilor ușoare, anterior nu a fost tras la

răspundere penală, nu este încadrat în câmpul muncii, are un copil la

întreținere, nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru, iar careva

circumstanțe atenuante sau agravante prevăzute de art. 76, 77 Cod penal, nu

s-au constatat, din care motiv instanța de recurs a apreciat ca fiind întemeiată

concluzia primei instanțe potrivit căreia corectarea și reeducarea inculpatului

Nebunu Andrei, precum și restabilirea echității sociale, va fi posibilă prin

aplicarea pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității

în mărime de 240 ore, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de

transport, pedeapsă care este una echitabilă, legală și proporțională cu

gravitatea faptei săvârșite.

Subsidiar, instanța de recurs a precizat că prima instanță corect a aplicat

și prevederile art. 227-229 Cod de procedură penală, și întemeiat a ajuns la

concluzia privind admiterea cererii procurorului și a dispus încasarea din

contul inculpatului Nebunu Andrei în beneficiul statutului, cheltuielile

judiciare în sumă de 23,24 lei suportate pentru efectuarea testării cu aparatul

„Alcotest 6810 Drager”, în sumă de 23,24 lei.

casarea hotărârilor instanțelor de fond, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

procesul penal în privința lui Nebunu Andrei de învinuire în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal, să fie încetat în temeiul

art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, din motiv că există alte

circumstanțe care exclud urmărirea penală și tragerea la răspundere penală,

ori cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel.

În motivarea recursului, condamnatul menționează că de fapt i-a fost

încălcat termenul de menținere în calitate de bănuit și invocând prevederile

art. 63, 175 Cod de procedură penală, precizează că calitatea de bănuit a

dobândit-o la 26 iulie 2020, când a fost întocmit procesul-verbal de înlăturare

de la conducerea vehiculului (f.d.11), fapt ce reprezintă aplicarea unei măsuri

de constrângere neprivativă de libertate. Astfel, susține că termenul de

menținere în calitate de bănuit a expirat la data de 08 august 2020.

Consideră condamnatul că după expirarea termenului de 10 zile din

momentul aplicării măsurii privind înlăturarea de la conducerea mijlocului de

transport, urma să fie încetată urmărirea penală.

7

Prin urmare, invocând principiul non bis in idem, susține că după

expirarea termenului de menținere în calitate de bănuit, organul de urmărire

penală nu urma să emită la 11 august 2020, ordonanța de recunoaștere în

calitate de bănuit, prin ce s-au încălcat prevederile art. 24 din Constituție,

art. 6 CEDO și art. 22, 24 Cod de procedură penală.

De asemenea, susține condamnatul că i-a fost încălcat și dreptul la

apărare prin faptul că au fost respinse demersurile apărării privind audierea

în calitate de martori pe Sulac Dumitru și Armanu Eduard, precum și demersul

privind dispunerea efectuării expertizei judiciare tehnico-științifice pentru

stabilirea integrității înregistrărilor video.

Totodată, mai indică și faptul că în speță, lipsesc probe care să confirme

vinovăția sa în săvârșirea infracțiunii incriminate.

Așadar, conchide condamnatul că încălcările stabilite la caz, potrivit

cărora învinuirea înaintată este viciată în mod evident, echivalează cu

încălcarea prevederilor legale care se referă la sesizarea instanței și, prin

prisma art. 251 alin. (2) Cod de procedură penală, atrag nulitatea actelor

procedurale menționate, iar conform alin. (3) această nulitate nu se înlătură în

nici un mod, poate fi invocată la orice etapă a procesului de către părți și se i-a

în considerație de instanță, inclusiv din oficiu, dacă anularea actului

procedural este necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a

cauzei.

declarat, pe baza materialului din dosarul cauzei și a motivelor invocate,

Colegiul penal concluzionează asupra inadmisibilității acestuia, din

următoarele raționamente.

În conformitate cu art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de

drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în

cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea

Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova

despre depunerea cererii.

Conform art. 453 alin. (2) Cod de procedură penală, recursul în anulare

este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute în prezentul

articol sau este declarat repetat.

În sensul art. 6 pct. 44) Cod de procedură penală, viciul fundamental în

cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată, reprezintă

încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate

internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale.

Astfel, una dintre cerințele primordiale pentru declararea recursului în

anulare este motivarea acestuia din punct de vedere al prezenței erorii de

drept comise în cadrul procedurii precedente, care să cadă sub incidența

noțiunii de viciu fundamental.

8

Potrivit art. 456 alin. (1) Cod de procedură penală, în coroborare cu

art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal decide

inadmisibilitatea recursului în anulare declarat, în cazul în care se constată că

acesta este vădit neîntemeiat. Soluția instanței prin care se dispune

inadmisibilitatea recursului în anulare, din motiv că este vădit neîntemeiat,

este precedată de verificarea temeiurilor de casare invocate de parte, în

raport cu actele dosarului, drept urmare constatându-se că actul recurat este

conform legii, fără a prezenta vreo carență de natură să-l afecteze și să

genereze desființarea acestuia.

Prezintă relevanță și specificarea că instanța de recurs în anulare la

această etapă a procedurilor nu declanșează un control asupra fondului

cauzei, nu dă o nouă apreciere probelor administrate și cercetate și nu verifică

argumentele care nu au fost obiect de cercetare în cadrul etapelor precedente

de judecare a cauzei, ci verifică dacă în hotărârile adoptate nu a fost admis

vreun viciu fundamental de natură să determine casarea soluției devenite

irevocabile, adoptate pe caz.

Așadar, analizând argumentele recursului în anulare declarat, prin

prisma sensului atribuit de legislația procesuală penală a noțiunii de viciu

fundamental, Colegiul penal consideră că titularul cererii de recurs în anulare

nu a adus argumente care s-ar încadra în acest concept și care ar afecta

hotărârile atacate.

Reieșind din textul recursului în anulare declarat, Colegiul penal

constată că condamnatul invocă în calitate de viciu fundamental care a afectat

decizia contestată, faptul că instanțele de fond neîntemeiat l-au condamnat pe

Nebunu Andrei în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, deoarece probele

administrate la materialele cauzei penale nu demonstrează vinovăția acestuia

în săvârșirea infracțiunii incriminate, acestea fiind nule prin prisma art. 251

Cod de procedură penală, precum și faptul că a fost încălcat dreptul la apărare

prin respingerea demersurilor privind audierea în calitate de martori pe

Sulac Dumitru și Armanu Eduard și dispunerea efectuării expertizei judiciare

tehnico-științifice.

Însă cu referire la aceste argumente, Colegiul penal reține că atât prima

instanță cât și instanța de recurs, au remarcat că analizând fiecare probă sub

aspectul admisibilității ei, nu s-a constatat nici un temei legal pentru a declara

inadmisibile probele administrate de partea acuzării, precum și nici careva

încălcări de procedură ce atrag nulitatea actelor de procedură, în sensul

prevăzut de art. 251 Cod de procedură penală.

Subsidiar fiind evidențiat și faptul că partea apărării a fost decăzută din

proba cu martorul Armanu Eduard, din motiv că în termenul acordat acesta

nu a prezentat proba respectivă (f.d.105, 113, vol.I), iar referitor la audierea

lui Sulac Dumitru, nu s-a argumentat necesitatea audierii acestui martor și

circumstanțele care pot fi confirmate sau infirmate de către ultimul pentru

9

justa soluționare a cauzei (f.d.108, vol.I), corespunzător nefiind argumentată

și necesitatea dispunerii efectuării unei expertize judiciare tehnico-științifice.

Mai mult, Colegiul penal constată că argumentele condamnatului cu

privire la încălcarea termenului de menținere în calitate de bănuit, nici nu au

fost invocate în instanța de recurs.

Prin urmare, reieșind din semnificația juridică atribuită noțiunii de viciu

fundamental, se menționează că argumentele invocate de condamnatul

Nebunu Andrei pe care acesta le încadrează în conceptul de „viciu

fundamental”, nu sunt incidente la caz și nu pot servi temei de admitere a

recursului în anulare, or, din materialele dosarului rezultă cert motivele

pentru care instanțele de judecată au optat pentru soluția adoptată.

Or, modalitatea de apreciere a probelor în modul propus de către

apărare nu se încadrează în noțiunea de viciu fundamental care ar constitui

temei de intervenire în procedura precedentă.

Potrivit art. 27 alin. (1), 448 Cod de procedură penală, judecătorul

apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma

cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de recurs verifică legalitatea

hotărârii atacate pe baza materialului din dosarul cauzei.

Deci, activitatea privind aprecierea sau reaprecierea probelor și a

circumstanțelor cauzei, este o competență și prerogativă legală a instanței

judecătorești, și invocarea în cadrul unui recurs în anulare doar a aprecierii

probelor și circumstanțelor cauzei, în alt sens decât cel pe care îl propune

condamnatul este una lipsită de orice suport juridic, și nu constituie în sine un

viciu fundamental de natură să afecteze o hotărâre irevocabilă.

Colegiul penal reține că, instanța de recurs a respectat normele

procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv

circumstanțele cauzei, a dat probelor administrate o apreciere legală din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, corect

concluzionând în privința vinovăției condamnatului Nebunu Andrei în fapta

incriminată, și just fiind încadrate acțiunile acestuia în baza art. 2641 alin. (1)

Cod penal.

Mai mult, esența criticilor aduse în recursul în anulare au constituit

obiect al examinării în cadrul instanței de recurs, asupra cărora instanța s-a

expus, motivându-și detaliat soluția potrivit pct. 4 al prezentei decizii.

Colegiul penal menționează faptul că principiul securității raporturilor

juridice, consfințit în art. 6 din Convenție, cere inter alia ca, atunci când

instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor

să nu mai poată fi pusă în discuție (hotărârea Roșca vs Republica Moldova

nr. 6267/02, § 24, din 22 martie 2005; Mitropolia Basarabiei și Parohia

Nașterea Maicii Domnului vs Republica Moldova, nr. 65637/10, din

01 octombrie 2019), iar potrivit dispozițiilor art. 4§2 din Protocolul 7 CEDO,

redeschiderea procesului, conform legii și procedurii penale a statului

respectiv, poate fi efectuată, dacă fapte noi ori recent descoperite sau un viciu

10

fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze

hotărârea pronunțată.

Prin urmare, Colegiul penal constată, că hotărârea contestată nu este

afectată de un careva viciu fundamental, fiind în conformitate cu prevederile

legale și această hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă

capătă putere de lucru judecat, ce produce o cauză de împiedicare a pornirii,

continuării, judecării cauzei penale ori redeschiderii acesteia.

Așadar, Colegiul penal conchide că la examinarea prezentului recurs în

anulare, nu s-au constatat erori de drept comise de către instanța de recurs, ce

ar indica la prezența unui viciu fundamental în cauză care ar afecta hotărârea

irevocabilă, iar existența unei alte păreri a condamnatului asupra

circumstanțelor cauzei și probatoriului administrat la dosar, nu poate servi

temei pentru reexaminarea cazului.

În atare circumstanțe, Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului

în anulare, din motiv că este vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către condamnatul

Nebunu Andrei xxxxx, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel

Cahul din 29 noiembrie 2021, în propria cauză penală, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 02 septembrie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecătorii Diaconu Iurie

Boico Victor

11