1ra-820/22 — art. 264-1 alin. 4 CP

1ra-820/22 — art. 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-820/22

1-20055213-01-1ra-27052022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte: Toma Nadejda

Judecătorii: Catan Liliana și Guzun Ion,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către avocatul Șoitu Vasile în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 09 februarie 2022 și

sentinței Judecătoriei Cahul (sediul Central) din 12 noiembrie 2021, în cauza

penală în privința lui

Arnautu Ion xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 26.05.2020 – 12.11.2021;

Instanța de apel: 01.12.2021 – 09.02.2022;

Instanța de recurs: 27.05.2022 – 20.10.2022.

A C O N S T A T A T

2021, Arnautu Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2641 alin.

(4) Cod penal, la 3 (trei) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip semiînchis.

A fost dispusă încasarea din contul lui Arnautu Ion în beneficiul statului,

cheltuielile judiciare în sumă de 23,24 lei.

Arnautu Ion, la 06 martie 2020, aproximativ ora 22:48, fără a deține permis de

conducere valabil pentru categoria de vehicul condus „B”, acționând în mod

intenționat, conștientizând caracterul social periculos al acțiunii de conducere

a mijlocului de transport în stare de ebrietate și al consecințelor care pot

surveni în rezultatul acestor acțiuni, încălcând prevederile pct. 10) alin. (2)

lit. a) și pct. 14) lit. a) din Regulamentul circulației rutiere, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13 mai 2009, conform căruia persoana care

conduce mijlocul de transport trebuie să posede și, la cererea polițistului, este

obligată să înmâneze pentru control permis de conducere perfectat pe numele

său, valabil pentru categoria (subcategoria) din care face parte autovehiculul

condus, fiindu-i interzis să conducă vehiculul, în stare de ebrietate, care

1

provoacă reducerea reacției de natură să-i afecteze capacitatea de conducere,

intenționat s-a urcat la volanul automobilului de model ,,VAZ 21061” cu n/î

„xxxxx” și deplasându-se prin s. Baurci Moldoveni din r-nul Cahul, din cauza

defecțiunilor în sistemul de iluminare, a fost stopat de către colaboratorii

Batalionului de Patrulare „Sud” al Inspectoratului Național de Patrulare,

Popcov Pavel și Sulac Dmitri.

Drept rezultat al discuțiilor purtate cu Arnautu Ion, s-a constatat că

ultimul nu deține permis de conducere și prezintă suspiciuni privind

conducerea automobilului în stare de ebrietate alcoolică, iar drept consecință,

conform art. 438 alin. (2) Cod contravențional, a fost suspus testării

alcooltestului „Drager 8510 RO”, în urma căruia, conform testului nr. 7758 din

06 martie 2020 ora 22:53, a fost stabilită concentrația de alcool în aerul expirat

de către Arnautu Ion de 0,86 mg/l, care în conformitate cu prevederile

art. 13412 Cod penal, reprezintă stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Acțiunile lui Arnautu Ion, au fost încadrate în baza art. 2641 alin. (4)

Cod penal, conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în

stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, săvârșită de către o persoană care

nu deține permis de conducere.

apel, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Arnautu Ion

să fie achitat de învinuirea înaintată.

În motivarea apelului a indicat, că învinuirea înaintată inculpatului în

baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, nu a fost demonstrată, deoarece probele

administrate la materialele cauzei nu demonstrează vinovăția acestuia.

De asemenea, partea apărării a precizat că la caz, a fost încălcat dreptul

la un proces echitabil, invocând principiul prezumției nevinovăției.

Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului sub formă de închisoare pe un

termen de 3 luni, a menționat partea apărării că este una prea aspră, or,

Arnautu Ion este la prima abatere de legea penală, iar argumentele primei

instanțe sunt neîntemeiate în acest sens.

La fel, a mai susținut că instanța de judecată eronat a stabilit lipsa

circumstanțelor atenuante, în contextul în care potrivit art. 76 alin. (1) lit. a)

Cod penal, la stabilirea pedepsei se consideră circumstanțe atenuante,

săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni ușoare sau mai puțin grave, iar

inculpatul pentru prima dată este învinuit de săvârșirea unei infracțiuni ușoare.

Mai mult, potrivit art. 76 alin. (2) Cod penal, instanța de judecată poate

considera drept circumstanțe atenuante, și altele – caracteristica pozitivă a

inculpatului, lipsa antecedentelor penale, faptul că acesta nu se află la evidența

medicului psihiatru și narcolog, are loc de trai permanent; la momentul

reținerii nu a împiedicat stabilirea adevărului, nu s-a eschivat de la urmărirea

penală și de la judecarea cauzei, este învinuit de săvârșirea unei infracțiuni

ușoare, are loc permanent de trai, precum și este angajat în câmpul muncii.

Astfel, partea apărării a conchis că la stabilirea pedepsei inculpatului,

2

instanța de judecată nu a ținut cont de influența acesteia asupra corectării și

reeducării vinovatului, de faptul că severitatea pedepsei aplicate, nu va

contribui la realizarea scopului pedepsei penale, educativ și preventiv.

Totodată, partea apărării a precizat faptul că prima instanță nu s-a expus

în privința ilegalității probelor administrate la dosar, nu a motivat suficient

soluția, prin ce a încălcat drepturile inculpatului la un proces echitabil.

În opinia apărării, sub aspectul individualizării pedepsei aplicate

inculpatului, este oportună stabilirea unei pedepse sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 ore sau Arnautu Ion să fie

achitat de învinuirea înaintată, din motiv că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii.

2022, a fost respins ca nefondat apelul și menținută sentința primei instanțe.

4.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a indicat, că

instanța de judecată a respectat toate prevederile procesuale la examinarea

cauzei penale și corect a aplicat pedeapsa inculpatului Arnautu Ion, ținând cont

de circumstanțele reale și personale ale inculpatului, precum și de

circumstanțele atenuante și agravante, iar vinovăția acestuia a fost

demonstrată în baza probelor administrate la materialele cauzei, acțiunile

inculpatului corect fiind încadrate în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal.

Instanța de apel a indicat că la solicitarea procurorului, în ședința

instanței de apel au fost examinate materialele din dosar, verificate probele

administrate la materialele cauzei și cercetate de către prima instanță, și

anume: declarațiile martorului Popcov Pavel (f.d.84); declarațiile martorului

Sulac Dmitri (f.d.86); procesul-verbal de examinare a documentelor din

13 martie 2020 (f.d.16-17); procesul-verbal de ridicare din 04 martie 2020

(f.d.13); procesul-verbal de examinare a obiectului din 17 martie 2020 (f.d.24-

25); corpul delict „CD” pe care se conține video înregistrări privind conducerea

mijlocului de transport aflat sub influența băuturilor alcoolice (f.d.23);

rezultatul alcooltestului nr. 7758 eliberat la 06 martie 2020, ora 22:53 (f.d.6);

procesul-verbal privind constatarea faptei de conducere a mijlocului de

transport în stare de ebrietate alcoolică din 06 martie 2020 (f.d.5); răspunsul

nr. 03/59-153 din 13 martie 2020 (f.d.35); extras de la Compania „Labromed

Laborator” (f.d.43).

În acest context, instanța de apel a menționat că analizând probele

prezentate de partea acuzării în susținerea învinuirii incriminate inculpatului

Arnautu Ion, prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală,

acestea dovedesc incontestabil vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal.

Așadar, instanța de apel a conchis că soluția primei instanțe privind

condamnarea inculpatului Arnautu Ion este una întemeiată, la adoptarea căreia

instanța a ținut cont de prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală,

apreciind probele din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării

3

lor.

Cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată, în

coroborare cu declarațiile date, prima instanță corect a stabilit situația de fapt,

just încadrând faptele inculpatului în baza art. 2641, alin. (4) Cod penal, conform

indicilor, conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în

stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, săvârșită de către o persoană care

nu deține permis de conducere.

Referitor la argumentele din apelul apărării privind achitarea lui

Arnautu Ion de învinuirea înaintată în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal,

instanța de apel le-a apreciat ca fiind neîntemeiate, or, poziția inculpatului se

combate prin cumulul de probe administrate la materialele cauzei.

În ceea ce privește argumentul apelantului, potrivit căruia alcooltestul

„Drager” prin care a fost testat Arnautu Ion, nu infirmă și nici nu confirmă

starea de ebrietate a acestuia, instanța de apel a reținut că prin rezultatul

alcooltestului nr. 7758 eliberat la 06 martie 2020, ora 22:53, se confirmă faptul

că, la 06 martie 2020, Arnautu Ion era în stare de ebrietate alcoolică cu grad

avansat, fiind înregistrat un rezultat de 0,86 mg/l alcool în aerul expirat, care

fiind apreciat în coroborare cu alte probe administrate la materialele cauzei, cu

certitudine confirmă starea de ebrietate a inculpatului. Mai mult, inculpatul a

semnat în procesul-verbal privind constatarea faptei de conducere a mijlocului

de transport în stare de ebrietate alcoolică, fiind de acord cu rezultatul de

0,86 mg/l alcool în aerul expirat.

De asemenea, instanța de apel a precizat că potrivit procesului-verbal

despre informare cu privire la terminarea urmăririi penale și prezentarea

materialelor de urmărire penală din 20 mai 2020, nu au fost înaintate careva

obiecții referitor la probatoriul administrat de organul de urmărire penală, fapt

ce atestă că inculpatul a fost de acord cu probele anexate la materialele cauzei

penale.

Faptul că tichetul anexat la materialele cauzei, în care este reflectat

rezultatul testării cu aparatul de tip Drager, nu este vizibil, nu reprezintă că

Arnautu Ion nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii incriminate, or, la

materialele dosarului sunt suficiente probe pertinente, concludente și veridice

care demonstrează săvârșirea faptei infracționale incriminate inculpatului

Arnautu Ion. Conform descifrării datelor aparatului alcooltestului nr. 7758

eliberate la 06 martie 2020, ora 22:53, se confirmă că la 06 martie 2020, a fost

eliberat tichet cu rezultatul de 0,86 mg/l alcool în aerul expirat.

Instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiate argumentele

inculpatului Arnautu Ion privind nevinovăția sa, deoarece pe parcursul

judecării cauzei nu s-au stabilit careva dubii asupra declarațiilor martorilor și

a probatoriului administrat, acestea în cumul demonstrând cu certitudine că

inculpatul Arnautu Ion a săvârșit infracțiunea incriminată.

Mai mult, instanța de apel a apreciat critic și argumentele părții apărării

potrivit cărora la caz, nu s-a confirmat faptul că Arnautu Ion conducea mijlocul

de transport în stare de ebrietate, întrucât automobilul staționa și nu se

4

deplasa, or, înregistrările video anexate la materialele cauzei, confirmă

contrariul, reținând în acest sens declarațiile martorului Sulac Dmitri și

declarațiile martorului Popcov Pavel.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că prima instanță corect a reținut

în acțiunile inculpatului Arnautu Ion, elementele infracțiunii prevăzute de

art. 2641 alin. (4) Cod penal.

Cu referire la argumentul apelantului precum că inculpatului i-a fost

încălcat dreptul la un proces echitabil, instanța de apel a menționat în acest sens

că apărarea nu a prezentat instanței argumente plauzibile care să confirme

încălcarea dreptului la un proces echitabil, or, nerecunoașterea vinovăției de

către Arnautu Ion, nu echivalează cu achitarea acestuia, fiin un drept al

inculpatului.

Cât privește criticile apelantului referitor la pedeapsa stabilită

inculpatului de către prima instanță, instanța de apel a indicat că aplicarea unei

pedepse alternative decât cea sub formă de închisoare în privința lui

Arnautu Ion, ar putea genera riscul de a transforma săvârșirea acestei

infracțiuni în îndeletnicire.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului Arnautu Ion, prima

instanță a ținut cont de pericolul social al faptei săvârșite, comportamentul

inculpatului, care pe parcursul desfășurării procesului de judecată, nu a

recunoscut vinovăția, de persoana acestuia, de faptul că circumstanțe

agravante și atenuante nu au fost stabilite, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului.

În opinia instanței de apel, pedeapsa aplicată inculpatului Arnautu Ion în

baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, este una întemeiată și va contribui la

realizarea scopului de restabilire a echității sociale, de corectare și reeducare a

inculpatului.

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, contestă hotărârile

instanțelor de fond cu recurs ordinar, solicitând casarea acestora, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Arnautu Ion să fie achitat de învinuirea înaintată, din motiv

că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

În argumentarea recursului menționează, că la 19 noiembrie 2021, a

contestat soluția primei instanțe privind aplicarea arestului în privința

inculpatului, până la momentul punerii în executare a sentinței de condamnare,

însă cererea nu a fost examinată prioritar, dar la 09 februarie 2022, prin

încheierea instanței de judecată, a fost respinsă ca nefondată.

În acest context, invocând prevederile art. 176 alin. (2) Cod de procedură

penală, menționează partea apărării că legea procesual penală nu prevede

aplicarea măsurii preventive – arestul, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 2641 Cod penal, deoarece prevede pedeapsa maximă pentru săvârșirea

acesteia de până la 1 an.

Instanța de judecată nu a argumentat necesitatea aplicării celei mai

5

severe măsuri preventive în privința inculpatului, ignorând astfel prevederile

pct. 2 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 1 din 15 aprilie 2013,

prevederile art. 176 alin. (3) Cod de procedură penală, precum și

circumstanțele atenuante, și anume: faptul că Arnautu Ion se caracterizează

pozitiv, lipsa antecedentelor penale, nu se află la evidența medicului narcolog

și psihiatru, are loc permanent de trai, nu a împiedicat la stabilirea adevărului,

nu s-a eschivat de la urmărirea penală și judecarea cauzei în instanța de

judecată, și inculpatul este învinuit de săvârșirea unei infracțiuni ușoare.

Referitor la dezacordul cu decizia instanței de apel, partea apărării

susține că vinovăția lui Arnautu Ion, în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 2641 alin. (4) Cod penal, nu a fost demonstrată, or, probatoriul administrat

la materialele cauzei, nu confirmă vina inculpatului.

Probele reținute la baza învinuirii înaintate inculpatului, sunt viciate și

urmează a fi declarate nule, și anume: rezultatul alcotestului nr. 7758, care nu

este lizibil, precum și extrasul de la Compania „LabroMed Laborator”, care nu

este semnat, nu este datat și nu are ștampilă, astfel că nu întrunește condițiile

de legalitate a unui act juridic. Mai mult, acesta conține date scrise cu pixul,

prezumate a fi introduse de angajații Companiei „LabroMed Laborator”, iar un

act de confirmare a acestui înscris, nu există.

Prin urmare, partea apărării precizează că aparatul alcotesterului

„Drager”, dispune doar de funcția de a memoriza momentul testării și rezultatul

acesteia, și nu înregistrează identitatea persoanei supuse testării și locația

efectuării testării. Or, în temeiul art. 251 Cod de procedură penală, instanțele

de fond urmau să constate nulitatea probelor menționate, cu excluderea

acestora.

De asemenea, susține că a fost încălcat dreptul inculpatului la un proces

echitabil, invocând în acest sens că deși Arnautu Ion a pledat nevinovat, iar

apărarea a solicitat pronunțarea unei hotărâri de achitare, totuși această poziție

a fost respinsă ca neîntemeiată, instanțele de fond reținând faptul că versiunea

inculpatului este una de apărare. În acest context, apărarea indică principiul

prezumției nevinovăției, potrivit căruia libertatea este o regulă, iar privarea de

libertate este o excepție.

Astfel, reiterează că încălcarea dreptului la un proces echitabil, în speță

se manifestă prin prisma faptului că de către organul de urmărire penală a fost

încălcată procedura de constatare a infracțiunii.

Prin urmare, invocă partea apărării pct. 11) lit. f), g), 14, 15 din

Regulamentul privind modul de testare alcoolscopică și examinare medicală

pentru stabilirea tării de ebrietate și naturii ei, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 296 din 16 aprilie 2009, precizând astfel că examinarea

medicală nu este o oportunitate de investigație, dar o metodă științifică de

constatare a unei stări de fapt și respectiv este o obligație a organului de

urmărire penală la documentarea cazului atunci când făptuitorul, potrivit

rezultatelor testării alcoolscopice, riscă o pedeapsă penală, iar dreptul de a

contesta rezultatul testării, persistă în ambele cazuri – stare de ebrietate cu

6

grad minim și cu grad avansat.

Cu referire la pedeapsa stabilită inculpatului Arnautu Ion, sub formă de

închisoare pe un termen de 3 luni, apărarea consideră că este una prea aspră,

susținând că pedeapsa este echitabilă, când ea impune infractorului lipsuri și

restricții ale drepturilor lui, proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și

este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și

intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

Totodată, reiterează că în speță, la individualizarea pedepsei aplicate

inculpatului, urmează a fi luate în considerație circumstanțele atenuante.

În concluzie, partea apărării a reiterat faptul că instanța de apel nu s-a

expus în privința nulității probelor administrate la materialele cauzei, precum

și nu a motivat suficient soluția sa, prin ce se încalcă drepturile inculpatului la

un proces echitabil.

Susține că instanța de apel eronat a conchis asupra lipsei atitudinii

respectuoase a inculpatului, față de lega penală, or, Arnautu Ion nu are

antecedente penale.

Mai mult, consideră că instanța de apel neîntemeiat a concluzionat

asupra faptului că în privința inculpatului, nu au fost stabilite careva

circumstanțe atenuante, deoarece conform art. 76 alin. (2) Cod penal, instanța

de judecată poate considera drept circumstanțe atenuante și alte circumstanțe,

neprevăzute la alin. (1), or, la caz, se constată și alte circumstanțe importante

care se referă la personalitatea inculpatului.

pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

În opinia părții acuzării, instanța de apel corect a constatat

circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei, și just a stabilit vinovăția

inculpatului Arnautu Ion în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641

alin. (4) Cod penal.

materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că, recursul este declarat

peste termen.

Dispozițiile art. 422 Cod de procedură penală, prevăd expres că termenul

de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

Potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată, dispozitivul deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul a fost pronunțat la 09 februarie 2022,

(f.d.143), cu participarea inculpatului și avocatului acestuia, care au fost

7

înștiințați despre ziua pronunțării deciziei motivate, stabilită pentru data de

08 aprilie 2022.

De asemenea, instanța de recurs atestă că inculpatul Arnautu Ion, la data

stabilită pentru pronunțarea deciziei motivate, s-a prezentat în ședința de

judecată, iar apărătorul acestuia – avocatul Șoitu Vasile, nu a fost prezent, însă

copia deciziei motivate, a fost expediată în adresa acestuia, pentru cunoștință

(f.d.163).

La caz, termenul de declarare a recursului a expirat la 10 mai 2022,

aceasta fiind și ultima zi de depunere a recursului, pe când avocatul în numele

inculpatului a declarat recursul ordinar la 13 mai 2022, respectiv cu depășirea

termenului de declarare a acestuia.

Astfel, Colegiul penal stabilește că omisiunea de a respecta termenul de

depunere a recursului nu poate fi imputată instanței de judecată, or, părțile

urmau să se intereseze de soarta dosarului, având obligația de a întreprinde

toate măsurile necesare, după cum sugerează și jurisprudența CEDO (cauza Van

Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007, cauza Ghirea versus

Moldova din 26 iunie 2012), de a proteja drepturile inculpatului de acces la

instanță, inclusiv și de a depune în termenul legal cererea de recurs, fapt însă

ignorat de către aceștia, ce în consecință, s-a soldat cu omiterea nejustificată a

termenului de declarare a recursului.

Potrivit prevederilor art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul

în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit

termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și

nulitatea actului efectuat peste termen.

Conform art. 231 Cod de procedură penală, termenele stabilite de

prezentul cod se calculează pe ore, zile, luni și ani. La calcularea termenelor

procedurale se pornește de la ora, ziua, luna și anul indicate în actul care a

provocat curgerea termenului, afară de cazurile în care legea dispune altfel. La

calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care

începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește.

Colegiul penal menționează că termenul de recurs este absolut și are

caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a

exercita calea de atac, iar recursul declarat după expirarea termenului se va

respinge ca tardiv, deoarece legea procesual-penală ce reglementează

procedura examinării recursului ordinar, nu prevede posibilitatea de repunere

în termen a recursului.

Raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 422, 432 alin. (2)

pct. 2) Cod de procedură penală, Colegiul penal conchide, că recursul declarat

de avocatul Șoitu Vasile în numele inculpatului este inadmisibil, deoarece este

declarat peste termen.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

8

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Șoitu Vasile în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului judiciar al

Curții de Apel Cahul din 09 februarie 2022, în cauza penală în privința lui

Arnautu Ion xxxxx, ca fiind declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 01 decembrie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecătorii Catan Liliana

Guzun Ion

9