1ra-373/2024 — art. 264-1 alin. 4 CP

Ion Arnautu a fost apărat de avocatul Vasile Șoitu.

În prima instanță cauza a fost examinată în procedură generală. Ion Arnautu a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal la trei luni de închisoare. Instanța de apel a respins apelul formulat de avocat și a menținut sentința.

La 20 octombrie 2022, Curtea Supremă de Justiție a declarat inadmisibil recursul avocatului, din motiv că acesta a fost depus peste termen. La 12 martie 2024, un complet din nouă judecători al Curții Supreme de Justiție a admis recursul în anulare declarat de același avocat și a dispus rejudecarea cauzei de către aceeași instanță.

Urmărirea penală în această cauză a fost pornită la 10 martie 2020 și s-a finalizat la 20 mai 2020. Prima instanță a examinat cauza în perioada 26 mai 2020 - 12 noiembrie 2021. Instanța de apel a examinat cauza între 01 decembrie 2021 și 09 februarie 2022. Instanța de recurs a examinat cauza între 27 mai și 20 octombrie 2022. Instanța de recurs în anulare a examinat cauza între 16 iunie 2023 și 12 martie 2024. ÎN FAPT

Ion Arnautu a fost acuzat că, la 06 martie 2020, în jurul orei 22:48, a condus un automobil pe drumurile publice din localitatea Baurci Moldoveni, raionul Cahul, fără a deține un permis de conducere valabil pentru categoria corespunzătoare vehiculului utilizat. În timpul deplasării, vehiculul condus de acesta a fost oprit de agenții de patrulare. Având în vedere suspiciunile de conducere sub influența alcoolului, Ion Arnautu a fost supus testării alcoolscopice, rezultatul indicând o stare de ebrietate alcoolică avansată, cu o concentrație de alcool în aerul expirat de 0,86 mg/l. Acțiunile sale au fost încadrate în baza art. 2641 alin. (4) din Codul penal. 1

La 12 noiembrie 2021, prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul Central, Ion Arnautu a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal și condamnat la trei luni de închisoare. Instanța a aplicat în privința inculpatului măsura preventivă sub formă de arest până la momentul devenirii definitive a sentinței.

La data de 19 noiembrie 2021, avocatul Vasile Șoitu a solicitat Curții de Apel Cahul revocarea măsurii preventive arestul. În susținerea cererii, a invocat încălcarea dispozițiilor art. 176 Cod de procedură penală de către instanța de fond, subliniind imposibilitatea aplicării măsurii în cazul persoanelor inculpate de săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoare pe un termen mai mic de trei ani. Avocatul a mai invocat lipsa unei motivări corespunzătoare pentru aplicarea acestei măsuri. La 29 noiembrie 2021, același avocat a depus apel, solicitând casarea sentinței și achitarea inculpatului. Apelantul a argumentat că probele din dosar nu demonstrează că Ion Arnautu a săvârșit infracțiunea incriminată. Totodată, avocatul a criticat sentința în latura pedepsei, deoarecele pedeapsa aplicată este prea aspră.

La 09 februarie 2022, Curtea de Apel Cahul a respins ca nefondată cererea avocatului privind anularea măsurii preventive. Instanța a subliniat că ținerea unei persoane în detenție în baza unei sentințe legale de condamnare este justificată chiar și atunci când sentința nu este definitivă. În acest caz, privarea de libertate a fost dispusă prin sentința de condamnare, prin care inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă sub formă de închisoare în scopul asigurării executării pedepsei și nu pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal. La aceeași dată, Curtea de Apel Cahul a respins apelul și a menținut sentința. Instanța de apel a subliniat că probele administrate, în special rezultatul alcooltestului, procesul-verbal privind constatarea faptei de conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică din 06 martie 2020, declarațiile martorilor XXX și XXX, demonstrează că la 06 martie 2020, Ion Arnautu a condus vehiculul fără a deține permis de conducere, aflându-se în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat. În ceea ce privește individualizarea pedepsei, instanța de apel a concluzionat că prima instanță a luat în considerare criteriile de individualizare, iar aplicarea unei pedepse alternative închisorii ar putea genera riscul de a transforma săvârșirea infracțiunii respective în îndeletnicire. Decizia motivată a fost pronunțată pe 08 aprilie 2022.

La 10 mai 2022, avocatul Vasile Șoitu a depus recurs prin poștă, solicitând casarea deciziei instanței de apel și achitarea lui Ion Arnautu. Invocând art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, avocatul pretinde că instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt care a afectat soluția, motiv pentru care solicită aplicarea unei pedepse neprivative de libertate. Potrivit recursului, instanța de fond a aplicat măsura preventivă contrar art. 176 Cod de procedură penală și nu a motivat aplicarea acestei măsuri, ignorând circumstanțele atenuante. Avocatul a argumentat că probele din dosar nu demonstrează că Ion Arnautu a săvârșit infracțiunea incriminată. Avocatul a contestat decizia instanței de apel și în partea severității pedepsei. 2

La 20 octombrie 2022, Curtea Supremă de Justiție a declarat inadmisibil recursul avocatului, din motiv că acesta a fost depus peste termen. Instanța de recurs a subliniat că termenul de declarare a recursului a expirat la 10 mai 2022 (în condițiile în care Ion Arnautu a fost prezent la momentul pronunțării deciziei integrale), iar recursul avocatului a fost depus la 13 mai 2022.

La 13 mai 2023, avocatul Vasile Șoitu a depus recurs în anulare, solicitând casarea deciziei instanței de recurs și restituirea cauzei la rejudecare acestei instanțe, la faza primirii recursului ordinar. Avocatul a menționat că recursul ordinar a fost depus la 10 mai 2022 la oficiul poștal, și nu la 13 mai 2022, fapt care se demonstrează prin mențiunile de pe plicul poștal.

La 12 martie 2024, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul în anulare și a dispus rejudecarea cauzei de către aceeași instanță. Instanța a subliniat că recursul avocatului Vasile Șoitu în interesul inculpatului Ion Arnautu a fost expediat prin intermediul oficiului poștal la 10 mai 2022 și înregistrat la 13 mai 2022. Prin urmare, acesta a fost depus în interiorul termenului de 30 de zile.

Articolul 434 Cod de procedură penală prevede următoarele: „Articolul 434. Limitele judecării recursului Judecând recursul, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii atacate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 427.”

În perioada relevantă, art. 2641 alin. (4) Cod penal prevedea următoarele: „(4) Acțiunile prevăzute la alin.(1)–(3), săvîrșite de către o persoană care nu deține permis de conducere sau care este privată de dreptul de a conduce mijloace de transport, se pedepsesc cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore sau cu închisoare de pînă la 1 an.” 3

Conform sensului art. 3 alin. (1) Cod de procedură penală, judecătorul emite actul de dispoziție conform legii procesuale penale în vigoare la ziua emiterii lui. Alin. (2) al aceluiași articol permite caracterul ultraactiv al legii procesual-penale, însă doar cu condiția că caracterul ultraactiv este prevăzut de legea nouă. Legea nr. 246/2023, în vigoare din 01 septembrie 2023, a schimbat fundamental temeiurile și procedura de judecare a recursurilor împotriva deciziilor instanței de apel. Această lege conține o normă de acordare a caracterului ultraactiv al prevederilor abrogate prin Legea 246/2023, însă norma în cauză se referă doar la temeiurile de recurs. Prin urmare, toate celelalte schimbări aduse procedurii de examinare a recursurilor prin Legea nr. 246/2023, inclusiv cele privind admisibilitatea recursului, limitele judecării recursului și decizia instanței de recurs, se vor aplica și recursurilor care au fost declarate până la 01 septembrie 2023.

Art. 434 Cod de procedură penală prevede că instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere nu permite instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele invocate în recurs. De asemenea, ea nu permite instanței de recurs să verifice oportunitatea unei soluții judecătorești date de instanța de fond sau apel atât timp cât aceasta este legală (mutatis mutandis decizia CSJ nr. 1ra-854/2022, § 85). Totuși, legea nu interzice instanței de recurs să recalifice considerentele invocate în recurs de la un temei de recurs la altul (mutatis mutandis decizia CSJ nr. 1ra- 1520/2023, § 56).

Recurentul a declarat recursul în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în vigoare până la 01 septembrie 2023. Articolul 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală se referă la motivarea deciziei instanței de apel. Ea include cinci situații distincte, însă recurentul menționează că instanța a admis o eroare gravă de fapt, fără să menționeze explicit care au fost erorile grave de fapt care exclud soluția instanței de apel. Recurentul contestă suficiența probatoriului pentru stabilirea vinovăției inculpatului. În ceea ce privește argumentul recurentului conform căruia nu a fost dovedită vinovăția inculpatului în cele incriminate, completul subliniază că acest argument a fost deja respins convingător de instanța de apel (a se vedea para. 9). Toate argumentele esențiale invocate de apărare au fost respinse de instanța de apel cu o motivare convingătoare. Instanța de recurs reiterează că simplul fapt al dezacordului cu motivarea instanței de apel nu cade sub incidența art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Tot în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, recurentul își exprimă dezacordul față de pedeapsa aplicată. Interpretarea sistemică a temeiurilor de recurs sugerează că orice critică adusă motivării pedepsei aplicate de judecător urmează a fi examinată prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de 4 procedură penală. O interpretare potrivit căreia motivarea pedepsei aplicate poate fi examinată prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală ar lipsi art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală de orice aplicabilitate practică, ceea ce este inadmisibil (mutatis mutandis, încheierea Curții Supreme de Justiție în cauza nr. 1ra-1152/2023). Prin urmare, în ceea ce privește critica pedepsei, recursul depus va fi examinat doar prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală.

Din art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală rezultă că în recurs sunt reparate doar „erorile de drept”. Prin urmare, doar în cazul individualizării sancțiunii contrar prevederilor legale există temeiul de recurs prevăzut de pct. 10). Instanța poate admite un recurs în temeiul pct. 10) doar atunci când nu sunt întrunite condițiile legale pentru aplicarea acestor norme. Recurentul nu a menționat prevederile legale care au fost încălcate de către prima instanță și instanța de apel atunci când i-au stabilit o pedeapsa. Ponderea circumstanțelor atenuante sau agravante la stabilirea pedepsei ține de examinarea fondului cauzei, care, de regulă, nu este examinat în recurs de către Curtea Supremă de Justiție. Prin urmare, recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală.

Curtea Supremă de Justiție reiterează că art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală a fost aplicat în mod similar în cauzele nr. 1ra-405/2023, 1ra- 674/2023, 1ra-1008/2023, 1ra-1038/2023, 1ra-1459/2023, 1ra-1576/2023, 1ra- 1583/2023 și ea va urma această abordare în viitor.

Din motivele de mai sus, în conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul avocatului Vasile Șoitu împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 09 februarie 2022. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stella Bleșceaga Judecători Vladislav Gribincea Oxana Parfeni 5