1re-138/2022 — art. 264-1 alin. 3 CP

1re-138/2022 — art. 264-1 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1re-138/2022

1-21001085-01-1r/e-04112022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de către avocatul

Ciofu Ion în numele condamnatului Ianev Serghei, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia din 24 iunie 2021 și deciziei Colegiului judiciar al Curții de

Apel Cahul din 23 februarie 2022, în cauza penală în privința lui

Ianev Serghei XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond: 05.01.2021 − 24.06.2021;

Instanța de apel: 05.11.2021 − 23.02.2022;

Instanța de recurs: 04.11.2022 − 08.02.2023.

a c o n s t a t at :

fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (3) Cod penal,

și în baza acestei Legi, i s-a stabilit pedeapsa penală sub formă de 200 (două sute) ore muncă

neremunerată în folosul comunității, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de

transport.

Cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare din contul inculpatului

a fost respinsă.

noiembrie 2020, aproximativ la orele 01.27, fiind posesor al permisului de conducere nr

199100096 din 23.01.2019, care acordă dreptul de a conduce vehicule de categoriile A, B, C,

a condus mijlocul de transport de model „Hyundai Santa Fe” cu n/î XXXXX pe str.

Pervomaiscaia, r-nul Taraclia, în apropierea localului „Varna”, fiind stopat de inspectorii

Batalionului de patrulare rutieră Sud IGP MAI RM, ultimul fiind suspectat de conducerea

1

mijlocului de transport în stare de ebrietate, la cerința colaboratorilor Batalionului de

patrulare sud Popcov P. și Sulac D. de a trece testarea la alcoolemie în vederea stabilirii

stării de ebrietate, fiind înștiințat în prealabil despre răspunderea penală în caz de refuz

sau eschivare, intenționat și categoric a refuzat să fie supus testării alcoolscopice, motivând

refuzul de a fi testat prin faptul că nu a condus respectivul mijlocul de transport.

Acțiunile inculpatului Ianev Serghei au fost încadrate de instanța de fond în baza art.

2641 alin. (3) Cod penal, adică refuzul conducătorului mijlocului de transport de la testarea

alcoolscopică.

Serghei, a declarat recurs, prin care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi

hotărâri privind anularea procesului-verbal de refuz de a trece testul la alcoolemie din

23.11.2020 și anularea procesului-verbal de cercetare la fața locului din 23.11.2020 în

privința lui Ianev Serghei, cu încetarea procesului penal pornit în privința lui în baza art.

2641 alin. (3) Cod penal, invocând următoarele argumente:

- sentința nominalizată este neîntemeiată, materialele cauzei fiind apreciate eronat;

- concluziile instanței sunt contradictorii, în instanța de fond fiind constatat că în

timpul examinării cauzei, apărarea a solicitat încetarea cauzei penale, anularea procesului-

verbal de refuz de a trece testul la alcool din 23.11.2020 și anularea procesului-verbal de

cercetare la fața locului din 23.11.2020, întocmite de agentul constatator Popcov P. în

privința lui Ianev Serghei, totodată fiind indicat că aceste procese-verbale nu au fost

contestate în baza art. 250 Cod de procedură penală, procesele-verbale au fost contestate la

finisarea urmăririi penale, depusă plângere și la procurorul ierarhic superior. Deoarece

cauza deja era pusă pe rol în instanța de fond, cererea de încetare a cauzei penale a fost

depusă în ședința preliminară;

- instanța de fond a omis că urmărirea penală a fost pornită în baza materialelor

preliminare care nu au putere juridică, or, procesul-verbal de refuz de a trece testul la alcool

și procesul-verbal de cercetare la fața locului, întocmite de agentul constatator Popcov P. la

23.11.2020 în privința lui Ianev Serghei nu sunt semnate de agentul constatator și urmau a

fi declarate nule, în temeiul art. 251 Cod de procedură penală;

- potrivit art. 94 pct. 8) Cod de procedură penală în procesul penal nu pot fi admise ca

probe, datele obținute cu încălcări esențiale de către organul de urmărire penală a

dispozițiilor Codului de procedură penală, iar potrivit art. 260 alin. (5) Cod de procedură

penală, fiecare pagină a procesului-verbal se semnează de persoana care îl întocmește,

precum și de persoanele menționate la alin. (2) pct. 3) cu excepția prevăzută de prezentul

cod. Dacă vreuna din aceste persoane nu poate semna sau refuză să semneze procesul-

verbal, despre acesta se face mențiune;

2

- inculpatul a fost nevoit să urce la volan în condiții de extremă necesitate, urmând să

aducă în tip foarte scurt medicamente pentru fiica sa care suferă de diabet zaharat și este

dependentă de insulină, iar la acel moment avea o criză și era în a noua lună de sarcină,

fiind incidentă situația prevăzută la art. 38 Cod penal - starea de extremă necesitate.

respins, ca nefondat, recursul declarat și menținută sentința.

4.1. În partea descriptivă a deciziei, instanța de recurs ordinar, verificând recursul

declarat în raport cu probele administrate, a concluzionat că sentința atacată este legală și

întemeiată, iar la examinarea cauzei, instanța de fond a ținut cont de prevederile legale,

corect apreciind circumstanțele cauzei și aplicând inculpatului o pedeapsă echitabilă.

Or, probele administrate, apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, demonstrează

pe deplin vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, iar acțiunile acestuia

elementele infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (3) Cod penal, ca refuzul conducătorului

mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică, de la examenul medical în vederea

stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei și de la recoltarea probelor biologice în cadrul

acestui examen medical.

Concluzia privind vinovăția inculpatului rezultă din probele cercetate în instanța de

fond și verificate prin citire în instanța de recurs, care demonstrează cu certitudine vina

inculpatului în comiterea infracțiunii încriminate și combat argumentele recurentului că

învinuirea înaintată inculpatului și starea de fapt constatată de instanța de fond nu și-a

găsit confirmare în cadrul cercetării judecătorești, iar probele administrate au fost apreciate

greșit.

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpat nu echivalează cu nevinovăția lui,

deoarece circumstanțele stabilite și probele analizate dovedesc cu certitudine comiterea

faptelor încriminate, iar acțiunile lui întrunesc elementele infracțiunii prevăzute la art. 2641

alin. (3) Cod penal, declarațiile lui fiind apreciate o ca un drept al acestuia și ca o metodă

de apărare, or persoana care pe parcursul procesului penal are calitatea procesuală de

bănuit, învinuit sau inculpat nu poate fi urmărită penal pentru depunerea declarațiilor

intenționat false, decât în cazurile expres prevăzută de legea procesual penală.

Pe lângă aceasta, este neîntemeiată solicitarea apărării privind încetarea procesului

penal în privința lui Ianev Serghei în baza art. 2641 alin.(3) Cod penal, în temeiul art. 251,

275 pct. 9) și 332 alin. (1) Cod de procedură penală, prin prisma nulității procesului-verbal

de refuz de a trece testarea alcoolscopică și procesului-verbal de cercetare la fața locului,

întocmite de agentul constatator Popcov P. la 23.11.2020 în privința inculpatului, pe

motivul nesemnării acestora de către agentul constatator.

3

Or, în raport cu cererea apărării, formulată în acest sens, a fost stabilit că inculpatul și

avocatul său Ciofu Ion au participat la toate acțiunile procedurale desfășurate în cadrul

urmăriri penale, au fost înștiințați despre finalizarea urmăririi penale și posibilitatea de lua

cunoștință cu materialele cauzei, iar demersul privind încetarea urmăririi penale, declarat

la acea etapă, pe motiv că inculpatul a acționat în stare de extremă necesitate a fost respins

ca neîntemeiat prin ordonanța procurorului în Procuratura r-lui Taraclia, Iulia Mihailov

din 28.12.2020. Ulterior finisării urmăririi penale, apărarea nu a invocat încetarea

procesului penal în temeiul nulității proceselor-verbale din 23.11.2020 de cercetare la fața

locului și de refuz de a fi testat alcoolscopic, ce atestă netemeinicia acestei solicitări înaintate

în cadrul examinării cauzei în instanța de judecată.

Astfel neinvocarea la finele urmăririi penale a temeiurilor de nulitate a procesului-

verbal de cercetare la fața locului și a procesului-verbal privind refuzul de a trece testarea

alcoolscopică, cu care a făcut cunoștință, exclude ulterioara lor nulitate relativă.

Conform art. 251 alin. (4) Cod de procedură penală, încălcarea oricărei alte prevederi

legale decât cele prevăzute în alin. (2) atrage nulitatea actului dacă a fost invocată în cursul

efectuării acțiunii – când partea este prezentă, sau la terminarea urmăririi penale – când

partea ia cunoștință de materialele dosarului, sau în instanța de judecată – când partea a

fost absentă la efectuarea acțiunii procesuale, precum și în cazul în care proba este

prezentată nemijlocit în instanță.

Sancțiunea nulității specificată la art. 251 alin. (4) Cod de procedură penală este

limitată în timp și nu poate fi invocată în instanță, cu excepția cazului când partea a fost

absentă la efectuarea acțiunii procesuale sau proba este prezentată nemijlocit în instanță.

Or, apărarea până la terminarea urmăririi penale nu a invocat careva obiecții la

procesul-verbal de cercetare la fața locului și la procesul-verbal de refuz de a trece testarea

alcoolscopică, existența temeiului de nulitatea a actelor menționate, nu cad sub incidența

prevederilor art. 251 Cod procedură penală. Alte temeiuri de nulitate care ar fi încadrate la

art. 251 Cod de procedură penală, nu au fost invocate, și nici nu sunt constatate din oficiu.

Respectiv nu are suport nici inadmisibilitatea probelor prin prisma art. 94 Cod de

procedură penală.

Prin urmare, instanța de fond a pronunțat o sentință întemeiată și a stabilit în mod

corect situația de fapt și vinovăția inculpatului care a fost dovedită cu certitudine și fără

echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea juridică corespunzătoare probelor administrate,

fiind constatat că în acțiunile acestuia sunt prezente toate elementele infracțiunii prevăzute

de art. 2641 alin. (3) Cod penal, argumente pe care instanța de recurs le acceptă și pentru a

evita repetări inutile le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența și practica

CEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16 februarie 2010,

statuează că art. 6§1 din CtEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt

4

nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk

vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o

instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt

mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Totodată, instanța de apel a reținut că la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de

fond a acordat deplină eficiență prevederilor legale, aceasta fiind în limitele sancțiunilor

normei incriminate, fiind echitabilă, corectă și proporțională faptelor comise, precum și

suficientă pentru restabilirea echității sociale, urmând să contribuie la realizarea scopului

pedepsei penale de corectare a condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni

atât de către condamnat, cât și de alte persoane.

Ciofu Ion, în numele condamnatul Ianev Serghei, prin care solicită casarea hotărârilor

adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie încetat procesul penal pornit în

privința lui Ianev Serghei în baza art. 2641 alin. (3) Cod penal.

În susținerea celor solicitate, recurentul invocă alegații similare celor invocate în

cererea de recurs, exprimându-și dezacordul cu probele administrate în respectiva cauză

penală.

De asemenea, recurentul susține că în lipsa aprecierii de către instanțele de fond și de

recurs a erorilor admise de organul de urmărire penală, au fost afectate hotărârile adoptate.

cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 456 alin. (1) și art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul

penal decide inadmisibilitatea recursului în anulare înaintat, în cazul în care se constată că

acesta nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut.

În textul art. 455 alin. (2) Cod de procedură penală, se specifică căror cerințe trebuie

să corespundă cererea de recurs în anulare, în special conținutul acesteia. Norma

procesuală reglementează obligația recurentului de a aduce în textul recursului

argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute în art. 453

Cod de procedură penală.

Din textul recursului în anulare, Colegiul penal atestă că recurentul nu indică prezența

unui viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, dar contestă hotărârile

judecătorești, manifestându-și dezacordul cu soluția de apreciere și admisibilitate a

probelor.

În acest context, se notează că conform prevederilor art. 453 alin. (1) Cod de procedură

penală, pot fi atacate hotărârile judecătorești irevocabile, în scopul reparării erorilor de

drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii

5

precedente a afectat hotărârea atacată, sau în cazul în care Curtea Europeană a Drepturilor

Omului, informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii, iar alin. (2) a

aceluiași articol prevede că recursul în anulare este inadmisibil, dacă nu se întemeiază pe

temeiurile prevăzute de acest articol sau este declarat repetat.

Potrivit art. 6 pct. 44) Cod de procedură penală, viciul fundamental în cadrul

procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată, reprezintă o încălcare esențială

a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și

a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția Republicii

Moldova și de alte legi naționale.

Raportând normele citate, la textul recursului declarat, se constată că recurentul nu a

invocat în ce constă viciul fundamental, care ar afecta hotărârea atacată, nu a indicat care

drepturi prevăzute de Convenția pentru Apărarea drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția Republicii Moldova sau de alte

legi naționale, au fost încălcate și a omis să argumenteze ilegalitatea hotărârii contestate în

acest sens, fără a respecta astfel cerința prevăzută de art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de

procedură penală, care prevede obligația de a indica în cererea de recurs în anulare,

conținutul și motivele recursului în anulare, cu menționarea cazurilor prevăzute de art. 453

Cod de procedură penală și cu argumentarea ilegalității hotărârii atacate, or recurentul și-

a manifestat dezacordul cu soluția instanțelor de judecată privind constatarea vinovăției și

condamnarea lui Ianev Serghei în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (3) Cod

penal în temeiul unor probe care nu au putere juridică și urmau a fi declarate nule, în

temeiul art. 251 alin. (3) Cod de procedură penală, ce în opinia sa constituie circumstanțe

excepționale, critici la care s-a dat răspuns prin hotărârile atacate și ce nu pot afecta soluția

adoptată de instanța de recurs, care a devenit irevocabilă.

Totodată, Colegiul penal mai invocă că potrivit jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, unul din aspectele fundamentale ale preeminenței dreptului este

principiul securității raporturilor juridice, care cere ,,inter alia”, ca, atunci când instanțele

judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă

în discuție (a se vedea cazul Brumărescu vs România, Nr. 28342/95&62, 28 octombrie 1999). Acest

principiu insistă asupra faptului că nici o parte la proces nu este în drept să solicite

revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive și executorii doar în scopul reluării

procesului de judecată și al unei noi soluționări a cauzei. Competența de revizuire a

instanțelor supreme trebuie exercitată pentru a corecta erorile de drept și omisiunile

justiției, și nu pentru a efectua o reexaminare a cauzei. Revizuirea nu trebuie tratată ca un

recurs deghizat și nici existența a două păreri asupra aceleiași probleme nu poate servi

drept temei pentru reexaminare. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar în

6

cazul în care reexaminarea este necesară în virtutea circumstanțelor fundamentale și

obligatorii (a se vedea cazul Bujnița vs Moldova, Nr.36492/02, 16 ianuarie 2007).

Astfel, reieșind din considerentele menționate și având în vedere că, recursul în

anulare al avocatului nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute în art. 453 alin. (1) Cod de

procedură penală, Colegiul penal conchide inadmisibilitatea acestuia, pe motiv că nu

îndeplinește cerințele de formă și de conținut.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către avocatul Ciofu Ion în numele

condamnatului Ianev Serghei împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul

din 23 februarie 2022, în cauza penală în privința lui Ianev Serghei XXXXX, deoarece nu

îndeplinește cerințele de formă și de conținut.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 23 martie 2023.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Guzun Ion

Catan Liliana

7