1ra-1047/2022 — art. 264-1 alin. 4 CP

1ra-1047/2022 — art. 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1047/2022

1-20087472-01-1ra-15072022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

26 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie,

examinând fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Rusev Serghei în numele inculpatului, împotriva sentinței Judecătoriei

Cahul, sediul Cantemir din 12 ianuarie 2022 și deciziei Colegiului judiciar al

Curții de Apel Cahul din 23 mai 2022, în cauza penală în privința lui,

Vidrașco Iacov ………………………………

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 24.07.2020 – 12.01.2022;

Instanța de apel: 07.02.2022 – 23.05.2022;

Instanța de recurs: 15.07.2022 – 26.10.2022.

A C O N S T A T A T :

Vidrașco Iacov a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 2641 alin. (4) Cod penal și, în baza acestui articol, i-a fost stabilită

pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, pe

termen de 200 de ore.

Iacov, la data de 10 martie 2020, aproximativ la ora 10:30, fără a deține

permis de conducere a mijloacelor de transport, a condus autoturismul de

model ,,Opel Corsa” cu numărul de înmatriculare XXX xxx, pe traseul din s.

Vișniovca, r-nul Cantemir în direcție spre s. Șamalia, r-nul Cantemir, prin ce

a încălcat cerințele art. 10 pct. 2) lit. a) al Regulamentului Circulației Rutiere,

potrivit căruia: ,,persoana care conduce un autovehicul trebuie să posede: a)

permisul de conducere perfectat pe numele său valabil pentru categoria

(subcategoria) din care face parte autovehiculul condus...”, ca ulterior după

ce a fost implicat într-un accident rutier pe traseul nominalizat, în urma

documentării cazului, existând temeiuri suficiente de a presupune că dânsul

1

la momentul producerii accidentului rutier se afla în stare de ebrietate

inadmisibilă produsă de alcool, la propunerea de a trece testul alcoolscopic

la aparatul Drager, cet. Vidrașco Iacov încălcând cerințele art. 11 lit. j) al

Regulamentului Circulației Rutiere potrivit căruia: ,,conducătorul de

vehicul, este obligat: să se supună, la solicitarea polițistului, procedurii de

testare a aerului expirat...”, a refuzat categoric de a fi supus testării

alcoolscopice pentru stabilirea stării de ebrietate alcoolice.

Acțiunile inculpatului Vidrașco Iacov, au fost încadrate în baza art.

2641 alin. (4) Cod penal, conform indicilor calificativi – refuzul,

conducătorului mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică, acțiuni

săvârșite de către o persoană care nu deține permis de conducere.

inculpatului, la data de 27 ianuarie 2022, a contestat-o cu apel, solicitând

casarea sentinței cu emiterea unei noi hotărâri, prin care inculpatul Vidrașco

Iacov, să fie achitat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4)

Cod penal, din motivul că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii

incriminate.

3.1. În motivarea apelului s-a invocat că, instanța de fond greșit a

constatat că inculpatul Vidrașco Iacov a săvârșit infracțiunea prevăzută de

art. 2641 alin. (4) Cod penal. Or, probele examinate la judecarea cauzei

invocate de instanța de fond în sentința de condamnare, nu confirmă

versiunea acuzării precum că la data de 10 martie 2020, inculpatul a condus

mijlocul de transport și că ar fi refuzat să treacă testarea alcoolscopică.

Faptul respectiv se confirmă prin declarațiile inculpatului Vidrașco

Iacov, care a comunicat că a condus automobilul în seara zilei de 09 martie

2020, și din cauza că sa spart o roată, a comis accidentul rutier cu inversarea

în iaz din satul Vișniovca, raionul Cantemir, între orele 20:00 – 21:00. În

aceeași seară a căutat pe la consăteni un tractor pentru a scoate automobilul

din iaz, însă nu a găsit deoarece era târziu. A doua zi, pe date de 10 martie

2020, pe la orele 06:00 minute a mers iarăși prin localitate pentru a găsi ajutor

să scoată mașina din iaz. Prin urmare s-a întâlnit cu consătenii Colțun

Alexandru și Sîrbu Ion, de la care a cerut ajutor. În aceeași dimineață s-a

deplasat la brigada de tractoare deținută de Ganev Grigore, și a cerut să

permită tractoristului Nicolov Anatoli să meargă cu tractorul și să-i ajute să

scoată mașina. Totodată, a recunoscut că a consumat alcool în dimineața zilei

de 10 martie 2020, împreună cu Colțun Alexandru și Sîrbu Ion și de fața cu

colaboratorii de poliție în momentul în care scoteau automobilul din iaz.

Declarațiile inculpatului Vidrașco Iacov, au fost confirmate de

declarațiile martorilor Colțun Alexandru și Sîrbu Ion, care au confirmat în

totalmente versiunea invocată de inculpat.

Totodată, potrivit înștiințării telefonice făcute de Floreța Vasile la data

2

de 10 martie 2020, ora 10:32, se atestă că în iazul din satul Vișniovca, raionul

Cantemir, este un automobil abandonat și la fața locului nu era nimeni.

Faptul respectiv a fost confirmat și de martorul Avram Dumitru, care

a discutat cu Floreța Vasile.

Martorul Avram Dumitru care este colaborator de poliție a declarat că,

după primirea înștiințării precum că în iazul din satul Vișniovca, raionul

Cantemir este un automobil inversat, în timp de 4-5 minute a ajuns la fața

locului, însă nu a identificat persoanele care ar fi văzut producerea

accidentului rutier. La fel și Floreța Vasile când a depistat automobilul

răsturnat în iaz, nu a văzut pe cineva la fața locului. Martorul Avram

Dumitru a declarat că, a presupus că accidentul rutier a fost comis la data de

10 martie 2020, ora 07:00 – 08:00, reieșind din propriile convingeri.

Astfel, nu a fost probat că inculpatul Vidrașco Iacov la data de 10

martie 2020, a condus mijlocul de transport de model ,,Opel Corsa”, și că ar

fi comis un accident rutier. Respectiv, în condițiile în care de către organul

de urmărire penală nu a fost constatată data și ora conducerii mijlocului de

transport și comiterii accidentului rutier de către inculpatul Vidrașco Iacov,

este stranie poziția instanței de fond privind respingerea declarațiilor

inculpatului și a martorilor apărării, asupra faptului că accidentul rutier a

fost comis la data de 09 martie 2020. Astfel, consideră că învinuirea

formulată inculpatului Vidrașco Iacov, precum că la data de 10 martie 2020

a condus mijlocul de transport fără permis de conducere și a comis un

accident rutier, iar ulterior a refuzat de a trece testarea alcoolscopică este

absolut neîntemeiată.

Sub aspectul recunoașterii contravențiilor prevăzute de art. 229 alin.

(2), art. 229 alin. (3), art. 231 alin. (2) și art. 242 alin. (1) Cod contravențional,

inculpatul Vidrașco Iacov a menționat că a recunoscut aceste încălcări și a

achitat amenzile stabilite, deoarece într-adevăr a comis încălcările

respective. Inculpatul a menționat că nu a contestat procesele-verbale cu

privire la contravenție sub aspectul datei și orei invocate, deoarece nu a

intrat în esența lor.

În condițiile în care conducerea mijlocului de transport a avut loc la

data de 09 martie 2020, este absolut irațională supunerea testării inculpatului

Vidrașco Iacov la data de 10 martie 2020, deoarece aceste acțiuni urmează să

fie precedate nemijlocit de constatarea momentului conducerii mijlocului de

transport în pretinsă stare de ebrietate. Astfel, nu este corect și nici nu este

legal impunerea la testarea alcoolscopică sau la prelevarea mostrelor de

sânge în zilele următoare conducerii mijlocului de transport, cu atât mai

mult că, inculpatul Vidrașco Iacov a consumat alcool față de colaboratorii de

poliție, în timp ce încercau să scoată automobilul din iaz.

Consideră că, prevederile pct. 11 lit. j) din Regulamentul circulației

3

rutiere poate fi invocat în condițiile stopării conducătorului auto de către

colaboratorii de poliție, circumstanțele care nu se regăsesc în cazul din speță.

Din probele cauzei rezultă că, inculpatul Vidrașco Iacov a încălcat

prevederile Regulamentului circulației rutiere, cu privire la acțiunile pe care

urma să le întreprindă după accidentul comis la data de 09 martie 2020. Însă,

faptul respectiv nu-l plasează în condițiile și în situația în care acesta urma

să fie supus testării alcoolscopice, peste o zi de comiterea accidentului rutier,

și în condițiile în care acesta a consumat alcool în prezența colaboratorilor

de poliție, la data de 10 martie 2020 când automobilul a fost scos din iaz.

Respectiv, acțiunile inculpatului Vidrașco Iacov, reprezintă faptă

contravențională prevăzută de art. 233 alin. (2 1) Cod contravențional.

În condițiile enunțate, nu poate fi considerat ca fiind constatată fapta

penală prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal, atâta timp cât inculpatul

Vidrașco Iacov a consumat alcool după un interval de timp îndelungat după

comiterea accidentului rutier, în prezența colaboratorilor de poliție care nu

l-au stopat, nu au interzis acestuia să consume băuturi alcoolice, și nici nu

au explicat acestuia că urmează să fie supus testării alcoolscopice.

Totodată, inculpatului Vidrașco Iacov nu poate fi imputat refuzul

categoric de a fi suspus testării alcoolscopice. Or, din declarațiile martorului

Nistor Valeriu se constată că, inculpatul a fost prezentat de către

colaboratorii de poliție în incinta Spitalului Raional Cantemir pentru

prelevarea probelor de sânge, însă ultimul a refuzat, refuzul fiind consemnat

în procesul-verbal al examinării medicale de constatare a faptului de

consumare a alcoolului din 10 martie 2020. Astfel, inculpatul Vidrașco Iacov

a fost prezent în incinta Spitalului Raional Cantemir pentru efectuarea

examenului medical, ceea ce exclude refuzul categoric așa cum a fost

formulat în învinuire.

La fel, învinuirea formulată este una neclară, deoarece inculpatului

Vidrașco Iacov se impută refuzul de la testarea alcoolscopică, însă de fapt

acesta a fost supus examenului medical în vederea stabilirii stării de

ebrietate.

a fost respins ca nefondat apelul declarat de către avocatul Rusev Serghei în

interesele lui Vidrașco Iacov, cu menținerea sentinței Judecătoriei Cahul,

sediul Cantemir din 12 ianuarie 2022, pronunțată în cauza penală privindu-

l pe Vidrașco Iacov învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 1

alin. (4) Cod penal.

4.1. Pentru a pronunța decizia, instanța de apel a reținut că potrivit

probelor examinate în cadrul judecării cauzei penale în prima instanță și

verificate în cadrul judecării cauzei în instanța de apel, se constată cu

certitudine comiterea de către inculpatul Vidrașco Iacov a infracțiunii

4

prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, conform indicilor - refuzul,

conducătorului mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică, acțiuni

săvârșite de către o persoană care nu deține permis de conducere.

Faptul respectiv este demonstrat prin declarațiile martorului Nistor

Valeriu (f.d 117-118) și declarațiile martorului Avram Dmitrii (f.d 119-121).

Mai mult ca atât, fiind audiat în calitate de bănuit, Vidrașco Iacov a

comunicat că, aflându-se în incinta Inspectoratului de Poliție Cantemir, i s-a

propus să treacă testarea alcoolscopică cu aparatul ,,Drager”, la care a

refuzat, explicând colaboratorilor de poliție că a consumat de dimineață

băuturi alcoolice. Ulterior, dânsul a solicitat să fie dus la prelevarea probelor

de sânge, însă medicul a refuzat prelevarea probelor de sânge, din motivul

că a trecut mai mult de 2 ore de la producerea accidentului rutier. (f.d 47).

S-a considerat că probele sus menționate combat poziția apărătorului

inculpatului Vidrașco Iacov, avocatul Rusev Serghei, precum că inculpatului

nici nu i-a fost propusă trecerea testării alcoolscopice cu aparatul ,,Drager”.

La fel, faptul refuzului inculpatului Vidrașco Iacov se confirmă prin

probe cu procese-verbale și acte privind efectuarea acțiunilor procesuale

cum ar fi – procesul-verbal privind depistarea infracțiunii ori constatarea

bănuielii rezonabile privitor la o infracțiune comisă din 11 martie 2020,

raportul inspectorului principal Avram Dmitrii din 11 martie 2020, potrivit

cărora cu certitudine se demonstrează că, inculpatul Vidrașco Iacov a refuzat

categoric de la testarea cu aparatul de tip ,,Drager”, cât și de la prelevarea

probelor de sânge.

Sub aspectul laturii subiective, Colegiul a constatat că în sentința

pronunțată, instanța de fond a reținut că inculpatul Vidrașco Iacov a declarat

că a făcut studii la școala auto, ceea ce presupune că cunoștea Regulamentul

Circulației Rutiere.

Tot aici, instanța de apel a apreciat critic poziția apărătorului, precum

că dispozițiile pct. 11 lit. j) din Regulamentul Circulației Rutiere, se extind

doar asupra cazurilor de stopare a conducătorilor auto în trafic de către

colaboratorii de poliție. Această poziție a apărării nu găsește nici o susținere

în dispozițiile Regulamentului Circulației Rutiere și nici în dispozițiile

normelor legislației penale naționale. Mai mult ca atât, din poziția apărării

ar rezulta că, chiar și în cazul când persoană ce a provocat accident rutier

vizibil se află în stare de ebrietate, acesteia nu i se poate solicita trecerea

testării alcoolscopice, deoarece nu a fost stopat de către colaboratorii de

poliție în trafic, poziția care este absolut neîntemeiată.

La fel, a fost respins și argumentul apărării precum că solicitarea de a

trece testarea alcoolscopică din partea colaboratorilor de poliție către

inculpatul Vidrașco Iacov nu a fost una fermă. Colegiul a reiterat în acest

sens că, martorul Avram Dmitrii cât în declarațiile făcute în ședința de

5

judecată în prima instanță, atât și în actele întocmite de el în urma examinării

circumstanțelor cazului ca agent constatator, a menționat că inculpatului în

mod cert a fost propusă efectuarea testării cu aparatul ,,Drager”, la care a

refuzat. Mai mult ca atât, Colegiul a reiterat că, fiind audiat în calitate de

bănuit Vidrașco Iacov la fel a recunoscut expres că i-a fost propusă trecerea

testării alcoolscopice cu aparatul ,,Drager” însă el a refuzat.

În ceea ce privește versiunea inculpatului Vidrașco Iacov precum că,

accidentul rutier a fost comis în seara de 09 martie 2020, și pe data de 10

martie 2020 dânsul nu a condus mijlocul de transport și anume din acest

motiv a refuzat să fie testat alcoolscopic, instanța de apel a considerat că

prima instanță corect a dat o apreciere critică a acesteia, fiind reținut că

potrivit informației telefonice, la data de 10 martie 2020 către serviciul 112 s-

a adresat cetățeanul Florența Vasile, comunicând că la iazul din satul

Șamalia, raionul Cantemir, este un automobil abandonat. (f.d. 7).

Totodată, instanța de fond corect a reținut că din analiza procesului-

verbal cu privire la contravenție întocmit în privința inculpatului Vidrașco

Iacov în baza art. 229 alin. (2), (3), art. 231 alin. (2) și art. 242 alin. (1) Cod

contravențional, se atestă că faptele contravenționale au fost săvârșite de

către Vidrașco Iacov, la data de 10 martie 2020, ora 10:30.

S-a menționat că, respectivul proces-verbal nu a fost contestat de către

inculpatul Vidrașco Iacov, care a acceptat învinuirea în săvârșirea faptelor

contravenționale în sensul cum a fost formulată de agentul constatator,

inclusiv sub aspectul datei și orei comiterii contravențiilor. Astfel,

recunoscând învinuirea formulată de agentul constatator, inculpatul

Vidrașco Iacov a recunoscut de fapt constatările agentului constatator,

precum că a condus automobilul pe data de 10 martie 2020 și nu pe data de

09 martie 2020, cum invocă inculpatul.

Mai mult ca atât, instanța de apel a considerat necesar de reținut

declarațiile martorului Avram Dmitrii depuse în ședința de judecată în

prima instanță, precum că la data de 10 martie 2020, în urma stabilirii tuturor

circumstanțelor accidentului rutier, fiind audiată mama inculpatului

Vidrașco Iacov a comunicat că ultimul pe date de 10 martie 2020 dimineața

a plecat de acasă cu automobil, iar peste 2 ore s-a întors acasă fiind deja fără

automobil.

Totodată, instanța de apel a considerat că prima instanță corect a dat o

apreciere critică declarațiilor martorilor Colțun Alexandru și Sîrbu Ion,

menționând că au fost făcute în scopul de a-i favoriza versiunea inculpatului

invocată în scopul evitării răspunderii penale. La fel, instanța de fond corect

a invocat divergențele dintre declarațiile martorilor Colțun Alexandru și

Sîrbu Ion cu declarațiile inculpatului Vidrașco Iacov, referitor la șirul

cronologic al evenimentelor. Or, inculpatul a menționat că la magazin s-a

6

întâlnit cu Colțun Alexandru și Sîrbu Ion, pe când ultimii indică că, au venit

la magazin iar inculpatul deja era acolo cu niște prieteni ale lui și servea

băuturi alcoolice. Ulterior, martorii au declarat că la magazin inculpatul era

treaz, iar băuturi alcoolice a servit pe malul iazului în timp ce scoteau

automobil. S-a considerat că, prima instanță just a invocat că divergențe

respective în declarații, denotă faptul încercării inducerii în eroare a instanței

referitor la circumstanțele cazului.

Verificând aspecte de fapt și de drept la stabilirea pedepsei

inculpatului Vidrașco Iacov, instanța de apel a considerat că pedeapsa

stabilită inculpatului de prima instanță este una justă și echitabilă, care este

în stare să restabilească echitatea socială perturbată prin infracțiune.

Infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal se atribuie la

categoria infracțiunilor ușoare, pentru care potrivit art. 60 alin. (1) lit. a) din

Codul penal termenul prescripției tragerii la răspundere penală este de 2 ani,

acest termen de prescripție nu este expirat.

Instanța de apel a constatat, că fapta infracțională a fost săvârșită de

către inculpatul Vidrașco Iacov la data de 10 martie 2020, și respectiv în mod

normal termenul de prescripție tragerii la răspundere penală urma să expire

la data de 10 martie 2022. Însă, potrivit Hotărârii Parlamentului nr. 55 din 17

martie 2020 privind declararea stării de urgență, în legătură cu situația

epidemiologică provocată de pandemia Covid-19, pe întreg teritoriul

Republicii Moldova a fost declarată starea de urgență pe perioada din 17

martie 2020 – 15 mai 2020. Iar potrivit, Dispoziției nr. 1 al Comisiei Naționale

Pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova din 18 martie 2020, în

procese penale toate termene au fost suspendate de drept, până la ridicarea

stării de urgență. Totodată, potrivit Hotărârii Parlamentului nr. 41 din 24

februarie 2022 privind declararea stării de urgență, pe perioada de 60 de zile,

pe întreg teritoriul Republicii Moldova a fost declarată starea de urgență. Iar

potrivit Dispoziției nr. 5 din 02 martie 2022 a Comisiei Naționale Pentru

Situațiile Excepționale a Republicii Moldova în procese penale toate termene

au fost suspendate de drept, pe perioada stării de urgență. Totodată, prin

Dispoziția nr. 13 din 31 martie 2022 a Comisiei Naționale Pentru Situații

Excepționale a Republicii Moldova, începând cu data de 04 aprilie 2022 au

fost excluse măsurile specifice din domeniul justiției, și examinarea cauzei

penale a fost reluată.

Colegiul a menționat că, infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (4)

Cod penal, potrivit art. 16 alin. (2) Cod penal face parte din categoria

infracțiunilor ușoare și că, prima instanță întemeiat a reținut prezența în

speță a circumstanței atenuante prevăzute de art. 76 Cod penal, și anume

săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni ușoare. Totodată, potrivit

caracteristicii eliberate de către organele administrației publice locale,

7

inculpatul Vidrașco Iacov la locul de trai se caracterizează pozitiv, și careva

plângeri în privința acestuia nu au parvenit. Astfel, Colegiul a conchis că,

prima instanță corect a considerat oportun de stabilit inculpatului pedeapsă

sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, în limita minimă

prevăzută de legiuitor de 200 de ore.

avocatul Rusev Serghei în numele inculpatului, care invocând incidența pct.

6) și 8) a dispozițiilor art. 427 Cod de procedură penală, solicită casarea

sentinței Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir din 12 ianuarie 2022 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 23 mai 2022, cu emiterea unei

noi hotărâri prin care Vidrașco Iacov să fie achitat, din lipsa elementelor

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 264 1 alin. (4) Cod penal.

5.1. În motivarea recursului ordinar declarat, a invocat că:

- instanța de fond și de apel au constat greșit faptul că Vidrașco Iacov

a comis infracțiunea prevăzută de art. 264 1 alin. (4) Cod penal;

- probele administrate în cadrul cercetării judecătorești nu confirmă

versiunea acuzării că Vidrașco Iacov, la data de 10.03.2020 ora 10:30, ar fi

condus mijlocul de transport iar ulterior ar fi comis un accident rutier;

- instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor argumentelor invocate

de partea apărării și a lăsat fără răspuns mai multe circumstanțe invocate,

precum declarațiile martorilor Colțun Alexandru, Sîrbu Ion, Floreța Vasile

și Avram Dumitru;

- nici instanța de fond nici cea de apel nu a stabilit, în afara oricăror

dubii, data și ora conducerii mijlocului de transport.

procurorul, a prezentat referință pe marginea recursului declarat, pledând

pentru inadmisibilitatea recursului ordinar ca fiind vădit neîntemeiat.

declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente:

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de

consiliu în baza materialelor din dosar.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, un complet

format din 3 judecători, prin decizie motivată, va decide în unanimitate

asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că

recursul este vădit neîntemeiat.

Art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală stipulează că instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427,

8

fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava

situația condamnaților.

Iar, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi de drept

procesual sau formal și de drept material sau substanțial. Astfel, instanța de

recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea

atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și/sau material.

Prin urmare, recursul este declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat, atunci când titularul acestuia invocă temeiuri care în mod

evident nu sunt subsecvente circumstanțelor cauzei sau când argumentele

formulate de recurent nu au un fundament juridic.

Din sumarul recursului ordinar declarat, se constată că acesta este

întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală,

avocatul în drept invocând incidența cazului de casare, potrivit căruia

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel, atunci când instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, și când nu au fost întrunite elementele

infracțiunii.

Raportând normele respective la situația în cauză, Colegiul penal

conchide că aceste temeiuri nu și-au găsit confirmare.

Colegiul penal reține că, instanța de apel s-a expus asupra probelor

administrate legal de către părți cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4)

Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101, din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și

coroborării lor, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept,

corect ajungând la concluzia privind vinovăția lui Vidrașco Iacov în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 1 alin. (4) Cod penal, încadrarea

juridică a acțiunilor acestuia fiind justă.

În aceste condiții, instanța de recurs consideră imperios de a remarca

precum că argumentele expuse în conținutul recursului declarat se referă la

examinarea fondului cauzei, în acest sens nefiind depistate careva erori de

drept ce ar afecta temeinicia deciziei instanței de apel.

Astfel, instanța de recurs ține să precizeze că, aprecierea sau

reaprecierea circumstanțelor cauzei așa cum propune recurentul este o

9

competență și prerogativă legală a instanțelor de fond și nu pot constitui

temei pentru recurs.

Mai mult, Colegiul consideră, că argumentele aduse de recurent în

susținerea solicitărilor sale, au constituit obiect de examinare în instanța de

apel, și asupra acestora instanța s-a expus în mod întemeiat așa cum este

indicat în pct. 4.1 al prezentei decizii, oferind în acest sens o apreciere

probelor conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct

de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar tuturor

probelor în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, ajungând la o

concluzie corectă privind vinovăția lui Vidrașco Iacov în infracțiunea ce i se

incriminează.

Cu referire la criticile invocate de apărare sub aspectul pct. 8) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal menționează, că temeiul

de drept menționat, prevede, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel, atunci când nu au fost întrunite elementele infracțiunii. În acest sens

instanța de recurs menționează, că potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se

consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a

corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele

componenței infracțiunii prevăzute de norma penală.

Colegiul penal reține, că acest temei include cazurile când nu a fost

stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici

mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele

constitutive, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele

atenuante și agravante ale infracțiunii.

Potrivit materialelor cauzei, prima instanță l-a condamnat pe Vidrașco

Iacov în baza art. 264 1 alin. (4) Cod penal, la 200 (două sute) ore muncă

neremunerată în folosul comunității.

La rândul său, instanța de apel judecând apelul declarat de către

apărare, a ajuns la concluzia că fapta prejudiciabilă săvârșită de Vidrașco

Iacov cade sub incidența componenței de infracțiune prevăzută de art. 264 1

alin. (4) Cod penal, fiind dovedită și prin probele acumulate pe parcursul

urmăririi penale și administrate atât în cadrul ședinței instanței de fond, cât

și celei de apel, în același timp dispunând menținerea sentinței primei

instanțe fără modificări.

În aceste condiții, instanța de recurs consideră că nu pot fi reținute

argumentele apărării cu privire la necesitatea achitării inculpatului, dat fiind

că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța de apel a verificat sentința

instanței de fond sub aspectul dat, ținând seama în plină măsură de

prevederile art. 99-101 Cod de procedură penală, a cercetat sub toate

10

aspectele probele prezentate de către părți, a audiat inculpatul, a cercetat

probele administrate la dosar, dând citire proceselor-verbale și altor

documente, verificându-le și apreciindu-le just prin prisma pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor și ca urmare corect au stabilit starea de fapt,

încadrarea în drept și vinovăția inculpatului Vidrașco Iacov, cu respectarea

nemijlocită a prevederilor art. 414-419 Cod de procedură penală, iar

hotărârea adoptată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

pronunțată.

Instanța de recurs constată că temeiurile invocate de către partea

apărării cu referire la lipsa în acțiunile inculpatului a elementelor

constitutive ale infracțiunii, se combat prin materialele cauzei și nu se

semnalizează în esență presupusele erori de drept, hotărârea atacată

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, care în totalitatea lor

resping argumentele, precum că vinovăția inculpatului Vidrașco Iacov în

săvârșirea infracțiunii imputate nu a fost dovedită.

Colegiul penal menționează că, sub aspectul situației de „neîntrunire

a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs

condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei

infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală

dintre acțiuni și prejudiciu).

La caz, prezența în acțiunile inculpatului atât a elementelor care

caracterizează latura obiectivă a infracțiunii imputate, cât și a celor care

caracterizează latura subiectivă a acestei infracțiuni, au fost demonstrate

prin probele acumulate la faza urmăririi penale și examinate în cadrul

ședințelor de judecată a primei instanțe și instanței de apel.

În sensul celor indicate mai sus, instanța de recurs constată că

temeiurile invocate de către partea apărării cu referire la lipsa în acțiunile

inculpatului a elementelor constitutive ale infracțiunii, se combat prin

materialele cauzei și nu se semnalizează în esență presupusele erori de

drept, hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, care

în totalitatea lor resping argumentele, precum că vinovăția inculpatului

Vidrașco Iacov în săvârșirea infracțiunii imputate nu a fost dovedită.

Cu referire la argumentul avocatului precum că probele administrate

în cadrul cercetării judecătorești nu confirmă versiunea acuzării că Vidrașco

Iacov, la data de 10.03.2020 ora 10:30, ar fi condus mijlocul de transport iar

ulterior ar fi comis un accident rutier, Colegiul penal menționează că sub

aspectul situației date, instanța de apel s-a expus detaliat fiind cercetate și

11

analizate minuțios cumulul de probe prezentate în susținerea învinuirilor

aduse inculpatului.

Mai mult ca atât instanța de recurs ține să reamintească că aprecierea

probelor de către instanțele de fond poate să fie recunoscută ca o eroare

gravă de fapt și reținută de instanța de recurs, doar în cazul unor expuneri

denaturate - ce nu corespund conținutului faptic a probelor, sau neluarea în

considerare a acestora. La caz, Colegiul penal nu a constatat discrepanța

între cele reținute de instanța de apel în vederea condamnării inculpatului și

conținutul real al probelor sau ignorarea unor aspecte evidente ce au avut

drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul

probator o redă. Astfel, este întemeiată concluzia instanței de apel precum

că învinuirea înaintată inculpatului prin rechizitoriu este confirmată prin

probe pertinente și concludente, care în ansamblu dovedesc indubitabil

vinovăția acestuia.

Versiunea prezentată de către apărare asupra probelor puse la baza

condamnării inculpatului, nu poate constitui temei de admitere a recursului,

or, la etapa judecării recursului instanța de recurs nu analizează conținutul

mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu

stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele de fond,

aceasta fiind sarcina primordială a instanțelor de fond. Din atare

considerente, Colegiul penal nu examinează criticile referitoare la presupusa

greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente

faptice, ci verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanțele de

fond, corectitudinea dispunerii condamnării inculpatului conform

infracțiunii încriminate.

Mai mult, temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea argumentelor

instanței de apel în motivarea soluției sale pe aceste aspecte contestate și în

prezentul recurs, nu se identifică, or instanța de apel s-a expus în decizia sa,

detaliat și argumentat asupra fiecărei chestiuni esențiale particulare speței.

Având în vedere cele relatate, Colegiul penal atestă că instanța de apel

la judecarea cauzei în ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar genera

casarea deciziei adoptate, fapt ce impune și respingerea, ca inadmisibil a

recursului ordinar declarat de către avocatul Rusev Serghei în numele

inculpatului Vidrașco Iacov.

Totodată, instanța de recurs consideră pedeapsa stabilită inculpatului

ca fiind una echitabilă, legală și direct proporțională cu gravitatea faptelor

comise, de atitudinea numitului față de infracțiunea săvârșită și de

consecințele acesteia, cât și în măsură să asigure corectarea și resocializarea

acestuia, restabilirea echității sociale, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni din partea ultimului și a altor persoane.

12

Față de lucrul judecat de instanța de apel, Colegiul penal constată o

motivare amplă și temeinică a soluției emise prin prisma procesului de

evaluare și apreciere a probelor prezentate de părți în raport cu fapta

reținută în sarcina inculpatului Vidrașco Iacov, astfel Colegiul penal

conchide asupra faptului că hotărârea atacată este în corespundere cu

exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, or, instanța de apel a dat o apreciere clară

circumstanțelor cauzei, ajungând la o concluzie corectă privind stabilirea

vinovăției inculpatului Vidrașco Iacov, concluzii pe care instanța de recurs

le însușește, din motivul temeiniciei acestora, fiind inoportună repetarea

acestora, chestiune conformă practicii CtEDO, expuse în pct. 37 din

hotărârea Albert vs România din 16.02.2010.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Rusev

Serghei în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului judiciar al

Curții de Apel Cahul din 23 mai 2022, în cauza penală în privința lui

Vidrașco Iacov xxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată este pronunțată la 25 noiembrie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Diaconu Iurie

13