1ra-1992/21 — Art. 264 alin. 2, 264-1 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 20 mai 2021 și prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 04 iunie 2021, Rusu Alexandru a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 264 alin. (2) și art. 2641 alin. (1) Cod penal, și i s-a aplicat pedepse după cum urmează: pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (2) Cod penal – închisoare pe un termen de 2 (doi) ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 (patru) ani; pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal – muncă neremunerată în folosul comunității pe o durată de 220 (două sute douăzeci) ore, care potrivit art. 87 alin. (1) Cod penal, corespund pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 55 (cincizeci și cinci) zile, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport. Potrivit prevederilor art. 84 alin. (1) și (2), art. 87 alin. (1) Cod penal, pentru concurs real de infracțiuni constatate prin sentință, s-a stabilit lui Rusu Alexandru, pedeapsă principală definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 2 (doi) ani și 1 (o) lună, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis și pedeapsă complementară definitivă sub formă de anularea 1 dreptului de a conduce mijloace de transport. S-a dispus remiterea permisul de conducere nr.162900015 din 11.01.2016, categoria „B” eliberat pe numele lui Rusu Alexandru, în adresa Agenției Servicii Publice, în termen de până la 10 zile din momentul rămânerii definitive a sentințe, pentru anularea acestuia. S-a admis integral acțiunea civilă înaintată de către SC „Trifan Com” SRL și s-a încasat de la Rusu Alexandru în beneficiul părții civile SC „Trifan Com” SRL, suma de 169 421,90 (o sută șaizeci și nouă mii patru sute douăzeci și unu,90) lei, cu titlu de prejudiciu material. S-a admis parțial solicitarea acuzatorului de stat Lupașco Artur, privind încasarea din contul inculpatului Rusu Alexandru în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare. S-a încasat de la Rusu Alexandru în beneficiul statului, suma de 320 (trei sute douăzeci) lei, cu titlu de cheltuieli judiciare suportate pentru întocmirea raportului de expertiză judiciară nr.201802D2744 din 20.12.2018. În rest, solicitarea acuzatorului de stat s-a respins, ca fiind neîntemeiată.

Pentru a se pronunța în sensul enunțat, prima instanță a constatat că, Rusu Alexandru, la 24.11.2018 aproximativ la ora 01:20, conducând automobilul de model „Renault Kangoo” cu n/î XXX XXX, pe str. Bucuriei din direcția str. Mihai Viteazul spre str. Henri Coadă, mun. Chișinău, în preajma imobilului 177, deținând permis de conducere pentru categoria/subcategoria din care face parte autovehiculului, fiind în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, fapt confirmat în urma testării alcoolscopice cu alcooltestul „Drager”, potrivit căruia se atestă că concentrația de alcool în aerul expirat constituia 0,84 mg/l, ceea ce conform art.134 Cod penal, se atribuie la categoria stării de ebrietate alcoolică cu grad avansat, având ca pasager pe bancheta din față, partea dreaptă, și anume Macarișin Evgheni, încălcând prevederile pct.3 al Regulamentului Circulației Rutiere aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.357 din 13.05.2009, care stipulează că „Participanții la trafic sânt obligați să respecte regulile de circulație, semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră, semnalele și indicațiile agentului de circulație, condițiile tehnice ale prezentului Regulament și prin acțiunile lor să nu cauzeze prejudicii altor participanți la trafic, să nu-i expună pericolului, precum și să nu creeze neîntemeiat obstacole circulației care ar depăși pe acele care sânt provocate de circumstanțe iminente”, pct. 14 lit. a) al Regulamentului Circulației Rutiere, care stabilește că „conducătorul de vehicul îi este interzis: să conducă vehiculul în stare de ebrietate (...)”, pct. 45 alin. (l) lit. a), b) al Regulamentului Circulației Rutiere, care stipulează că „Conducătorul trebuie să conducă vehicul în conformitate cu limita de viteză stabilită ținând permanent seama de următorii factori: starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase (...)”, precum și prevederile pct. 45) subpct. 2) al aceluiași Regulament care indică că „în 2 cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului”, a pierdut controlul volanului automobilului și s-a accidentat într-un pilon electric de pe marginea dreaptă a carosabilului. În rezultatul impactului, părții vătămate Macarișin Evgheni, i-au fost cauzate vătămări corporale, fiind stabilit conform raportului de expertiză judiciară nr.201802D2744 din 20.12.2018 - „fractura închisă a coastei V pe stânga; luxație antero-laterală șoldului drept, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur sau la lovirea de acesta, posibil în timpul și circumstanțele indicate, care condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și în baza acestui criteriu, se califică ca vătămare corporală medie”. Prima instanță a stabilit că inculpatul Rusu Alexandru a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (2) Cod penal, individualizată prin încălcarea regulilor de securitate a circulației, de către persoana care conduce mijlocul de transport în stare de ebrietate, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare medie a integrității corporale și a sănătății. Tot el, Rusu Alexandru, la 17.05.2019, aproximativ la ora 01:47, aflându- se în mun. Chișinău, cunoscând cu certitudine că acționează cu încălcarea prevederilor pct. 14 lit. a) al Regulamentului Circulației Rutiere, conform căruia, „conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate, sub influenta drogurilor sau altor substanțe contraindicate, sub influența preparatelor medicamentoase care provoacă reducerea reacției, de natură să-i afecteze capacitatea de conducere”, fiind în stare de ebrietate alcoolică, intenționat s-a urcat la volanul automobilului de model „Mercedes Vito”, cu n/î XXX XXX și, deplasându-se pe str. Igor Vieru 5, mun.Chișinău, și fiind suspectat de conducerea unității de transport în stare de ebrietate alcoolică, a fost supus testării alcoolscopice cu alcooltestul de model „Drager”. În rezultat a fost stabilit că concentrația de alcool în aerul expirat constituia 0,63 mg/l, ce conform Hotărârii Guvernului Republicii Moldova nr.296 din 16.04.2009 privind modul de testare alcoolscopică și de examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate si naturii ei se califică ca stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat. Prima instanță a stabilit că, prin acțiunile sale intenționate Rusu Alexandru, a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (1) Cod penal, individualizată prin conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Sentința a fost atacată cu apel de către avocatul Dilion Dorina în numele inculpatului Rusu Alexandru, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea integrală a sentinței și dispunerea achitării inculpatului pe marginea acuzației de comitere a infracțiunii stabilite de art. 2641 alin. (1) Cod penal, recalificarea faptelor imputate lui Rusu Alexandru din art. 264 alin. (2) Cod penal în art. 264 alin. (l) Cod penal, în legătură cu faptul că în faptele acestuia nu sunt 3 întrunite elementele infracțiunilor incriminate. 3.1 În conținutul cererii de apel depuse, apărătorul inculpatului a invocat că: - instanței nu i-au fost prezentate probe și nici nu au fost administrate în ședința judiciară probe privind faptul că inculpatul a comis infracțiunile imputate ori, instanța de fond nu a analizat obiectiv si minuțios cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod procedură penală, din punct de vedere al pertinentei, concludenții, veridicității si coroborării lor, care în ansamblu, nu dovedesc fără echivoc vinovăția lui Rusu Alexandru în săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 264 alin. (2) și art. 2641 alin. (1) Cod penal, astfel, prima instanță incorect a ajuns la concluzia că inculpatul a comis infracțiunile încriminate; - concluzia instanței de fond este neîntemeiată, fiind bazată pe presupuneri neargumentate și fără a avea vreun suport juridic probant; - potrivit informației eliberate de către Instituția medico-sanitară publică Dispensarul Republican de Narcologie, inspectorii care au întocmite procesele- verbale, și anume inspectorul de patrulare IGP INP, Pozneacov Pavel și specialistul principal a SDAR al SSTGR a DP Chișinău, inspector superior Rău Ruslan nu au trecut instruirea în cadrul IMPS Dispensarul Republican de Narcologie privind controlul treziei, așa cum este prevăzut la pct. 9 din Regulamentul privind modul de testare alcoolscopică și examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei. Informația relevată de certificatul agentului costatator, precum că se confirmă instruirea necesară pentru operarea cu Alcotest Drager, așa cum a reținut prima instanță, nu poate prevala informației relevate de scrisoarea Dispensarului Republican de Narcologie, care atestă că ofițerii de patrulare Rău Ruslan și Pozneacov Pavel nu au trecut instruirea necesară în cadrul IMSP Dispensarul 5 Republican de Narcologie. Astfel, ofițerii de patrulare a INP a IGP, Rău Ruslan și Pozneacov Pavel nu aveau dreptul să efectueze testarea alcoolscopică „Drager", întrucât numiții nu sânt incluși în registrul de evidență a instruirii inspectorilor Controlului treziei, pe parcursul ultimilor 5 ani. Avocatul conchide că aceștia nu erau persoane autorizate în sensul stabilit de art. 9 din Hotărârea Guvernului nr. 296 din 16-04-2009 cu dreptul de a efectua testarea alcoolscopică. Drept consecință, acțiunile procesuale efectuate la 17.05.2019 și 24.11.2018 cu participarea lui Rusu Alexandru, precum și procesele-verbale privind efectuarea acțiunilor procesuale din 17.05.2019 și 24.11.2018 întocmite în privința lui Rusu Alexandru, sânt lovite de nulitate, urmau a fi recunoscute de instanța de judecată ca inadmisibile și excluse din dosar; - tichetele Drager nu sunt semnate de persoane autorizate în efectuarea testării alcoolscopice, în conținutul tichetelor fiind indicate nume care nu 4 figurează în materialele cauzelor penale în calitate de agent constatator și apărarea respinge poziția instanței, precum că „la documentarea faptei de conducere în stare de ebrietate au participat atât Pozneacov Pavel, cât și ofițerul de patrulare al Companiei Ciocana Batalionului nr.2 al Brigăzii de Patrulare a INP al IGP, comisarul Cuiban Alexandru, care a trecut instruirea pentru documentarea cazurilor de constatare a stării de ebrietate”; - în tichetul Drager din 17.05.2019 lipsește semnătura persoanei care a efectuat testarea alcoolscopică, totodată tichetul vizat diferă de alt tichet Drager, anexat la cauza penală privind învinuirea lui Rusu A. în baza art. 264 aln. (2) Cod penal și anume, lipsește rubrica nume și prenume a agentului constatator, figurând doar rubrica prenume la care este indicată o persoană cu numele Cuiban Alexandru, care în procesul-verbal de înlăturare de la conducerea autovehicolului din 17.05.2019 figurează ca martor, fapt care contravine pct. 9 si 11 lit. e) din Hotărârea Guvernului nr. 296 din 16-04-2009; - instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art. 93, 94, 251 Cod de procedură penală, iar acțiunile procesuale efectuate la 17.05.2019 și 24.11.2018 cu participarea lui Rusu Alexandru sunt lovite de nulitate, urmau a fi recunoscute de instanța ca inadmisibile și excluse din dosar; - instanța de fond urma să emită o sentință de achitare în privința lui Rusu Alexandru pe capătul de acuzare în baza art. 2641 alin.(l) Cod penal, pe motiv că fapta acestuia nu întrunește elementele infracțiunii. Pe capătul de acuzare în baza art. 264 alin.(2) Cod penal, instanța urma să recalifice acțiunile lui Rusu Alexandru din art. 264 alin. (2) Cod penal în art. 264 alin. (l) Cod penal. Ori, nu a fost demonstrat prin probe admisibile că acesta se afla la momentul comiterii faptelor imputate în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2021 a fost admis apelul avocatului Dilion Dorina în numele inculpatului, casată parțial sentința în partea individualizării pedepsei și pronunță în acest sens o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, potrivit căreia, s-a dispus că, în conformitate cu art. 901 Cod penal, pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare stabilită lui Rusu Alexandru urmează a fi executată în felul următor: - termenul de 1 (un) an închisoare urmează a fi executată în penitenciar de tip semiînchis; - termenul de 1 (un) an închisoare, a suspenda condiționat pe un termen de probațiune de 2 (doi) ani. S-a dispus ca termenul executării pedepsei cu închisoare de către Rusu Alexandru, de calculat din momentul reținerii de către organele competente. În rest, sentința s-a menținut fără modificări. 4.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că instanța 5 de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului Rusu Alexandru care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator administrat, iar aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de apel a verificat declarațiile inculpatului Rusu Alexandru depuse la faza urmăririi penale, cât și a redat în decizie declarațiile inculpatului depuse în instanța de apel. În decizie s-a menționat că vinovăția inculpatului, pe capătul de acuzare prevăzut de art. 264 alin. (2) Cod penal, a fost probată integral prin mijloacele de probă prezentate de către partea acuzării: declarațiile părții vătămate Macarișin Evgheni, verificate în instanța de apel, procesul-verbal de cercetare la fața locului din 24.11.2018 (f.d. 14-19, Vol. II), raportul de expertiză judiciară nr.201802D2744 din 20.12.2018 (f.d. 54-55, Vol. II), procesul-verbal de cercetare a documentului din 12.12.2018, și anume a tichetului eliberat de alcooltestul de model „Drager Alcotest 8510 RO” la 24.11.2018, ora 02:38, pe numele lui Rusu Alexandru (f.d. 78, Vol. II), mijlocul material de probă: tichetul eliberat de alcooltestul de model „Drager Alcotest 8510 RO” la 24.11.2018, ora 02:38, potrivit căruia se atestă că concentrația de alcool în aerul expirat de către Rusu Alexandru constituia 0,84 mg/l (f.d. 79, Vol. II). S-a indicat că vinovăția inculpatului, pe capătul de acuzare prevăzut de art. 2641 alin. (1) Cod penal, este probată integral prin mijloacele de probă prezentate de către partea acuzării: procesul-verbal privind constatarea faptei de conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică din 17.05.2019 (f.d. 9, Vol. I), raportul agentului constatator cu privire la înregistrarea și evidență a sesizărilor și altor informații despre infracțiuni nr. RAP 01 257430 din 17.05.2019 (f.d. 13, Vol. I), procesul-verbal de ridicare a obiectelor și documentelor nr. PRO 01 105897 din 17.05.2019 (f.d. 18, Vol. I), procesul-verbal de înlăturare de la conducerea mijlocului de transport din 17.05.2019 (f.d. 20, Vol. I), procesul-verbal de examinare a obiectului din 05.07.2019 (f.d. 26, Vol. I). Instanța de apel, examinând probatorul, a considerat dovedită indubitabil vina inculpatului Rusu Alexandru în comiterea infracțiunilor imputate, constatând că acțiunile lui just au fost calificate în temeiul art. 264 alin. (2) și art. 2641 alin. (1) din Codul penal, iar personalitatea acestuia susceptibilă supusă răspunderii penale. Astfel, instanța de apel în conformitate cu art. 27 Cod de procedură penală, 6 verificând probele administrate prin prisma prevederilor art. 95 Cod de procedură penală, adică din punct de vedere a admisibilității lor, le-a apreciat ca fiind pertinente, concludente și utile, ori în ședință nu s-au stabilit circumstanțe care să indice la admiterea a careva încălcări esențiale, ce ar determina neadmiterea lor. În temeiul celor relevate supra, instanța a conchis că prima instanță la pronunțarea sentinței, corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a concluzionat că, inculpatul a săvârșit anume infracțiunile imputate. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de apel a constatat că Rusu Alexandru a comis infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (2) și art. 2641 alin. (1) Cod penal, or, la materialele cauzei au fost anexate suficiente probe ce indică concret la vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor incriminate. Instanța de apel a reținut că sentința a fost contestată în partea vinovăției inculpatului, temei pentru a interveni în sentință din oficiu, conform art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, lipsește. Instanța de apel a apreciat că just s-a constatat că, Rusu Alexandru a încălcat regulile de securitate a circulației rutiere, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare medie a integrității corporale și a sănătății victimei Macarișin Evgheni. Or, în calitate de conducător al mijlocului de transport acesta era responsabil de acțiunile sale, asumându-și consecințele pentru nerespectarea regulilor de circulație rutieră în cazul neglijării acestora. Instanța de apel a statuat că inculpatul a manifestat atitudine psihică imprudentă în modalitatea neglijenței criminale, prin faptul că nu a respectat prevederile pct.3; pct.14 lit. a); pct.45 alin.(1) lit. a) și b); și pct.45) subpct.2) a Regulamentului circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.357 din 13.05.2009, deși avea posibilitatea și obligația de a o face. S-a indicat în decizie că la momentul comiterii infracțiunii și anume la data de 24.11.2018, inculpatul avea vârsta de 33 ani, era responsabil, și avea calitatea specială de conducător al autovehiculului, respectiv, inculpatul întrunește semnele subiectului infracțiunii prevăzute la art. 264 alin. (1) Cod penal. Instanța de apel a constatat totodată că, instanța ierarhic inferioară analizând faptul dacă fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale componenței infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(1) Cod penal, just a ajuns la concluzia vinovăției inculpatului și pe acest capăt de învinuire. Or, obiectul juridic special al infracțiunii prevăzute la art.2641 alin.(1) Cod penal, în varianta imputată lui Rusu Alexandru, îl formează relațiile sociale cu privire la 7 siguranța traficului rutier, sub aspectul prohibiției impuse conducătorilor mijloacelor de transport să conducă în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat. S-a constatat că Rusu Alexandru, la 17.05.2019, aproximativ la ora 01:47, a condus automobilul de model „Mercedes Vito” în stare de ebrietate cu grad avansat, or, acest fapt a fost constatat în urma testării acestuia, fiind stabilit că concentrația de alcool în aerul expirat constituia 0,63 mg/l, care conform prevederilor art. 13412 alin. (3) Cod penal, constituie stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat. Instanța de apel a menționat că instanța ierarhic inferioară just a constatat că inculpatul a comis infracțiunea imputată cu intenție indirectă, or, însăși inculpatul, după ce a fost testat alcoolscopic de către colaboratorii de poliție, a întocmit o recipisă prin care a confirmat că este de acord cu rezultatul testării alcoolscopice de 0,63 mg/l, și refuză să fie condus la IMPS Dispensarul Republican de Narcologie pentru a fi supus examinării medicale. Referitor la motivele părții apărării cu privire la achitarea inculpatului pe motiv că, specialistul principal a SDAR al SST și CR a DP mun. Chișinău, Pozneacov Pavel, nu a trecut instruirea în cadrul IMSP Dispensarul Republican de Narcologie, instanța de apel le-a considerat nefondate și lipsite de careva probatoriu și a reiterat poziția primei instanțe, care a menționat că la materialele cauzei penale (f.d. 14), se regăsește certificatul eliberat la 26.03.2019 de către Direcția Supraveghere Transport și Circulație Rutieră, potrivit căruia ofițerul de patrulare al Companiei Ciocana Batalionului nr.2 al Brigăzii de Patrulare a INP al IGP, comisar Cuiban Alexandru, a studiat Regulamentul cu privire la modul de utilizare a mijloacelor tehnice, inclusiv a mijloacelor de măsurare și aparatajului medical din dotarea poliției prin Hotărârea Guvernului nr.1139 din 18.09.2003, precum și Instrucțiunea cu privire la modul de testare alcoolscopică „Drager 6810” și este admis la utilizarea acestuia în procesul de documentare a cazurilor de constatare a stării de ebrietate. Totodată, s-a menționat că în materialele cauzei penale nu este indicat în mod expres că, testarea alcoolscopică a lui Rusu Alexandru a fost efectuată anume de către ofițerul de patrulare Pozneacov Pavel, însă rezultă cu certitudine că la documentarea faptei de conducere în stare de ebrietate au participat atât Pozneacov Pavel, cât și ofițerul de patrulare al Companiei Ciocana Batalionului nr.2 al Brigăzii de Patrulare a INP al IGP, comisar Cuiban Alexandru, care a trecut instruirea pentru documentarea cazurilor de constatare a stării de ebrietate. Instanța de apel a reținut că, la individualizarea și stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului, prima instanță a ținut cont de prevederile articolelor 7, 61, 75-78 Codul penal și de faptul că partea vătămată nu are careva 8 pretenții față de inculpat. Instanța de apel a menționat că la stabilirea pedepsei, urma de luat în considerație faptul că Rusu Alexandru a comis infracțiuni, care conform art. 16 Cod penal face parte din categoria celor mai puțin grave, personalitatea inculpatului, anterior nu a fost judecat, la evidența medicului psihiatru și narcolog nu se află. Totodată, în conformitate cu prevederile articolelor 76, 77 Cod penal, careva circumstanțe atenuante și agravante nu au fost stabilite. Subsecvent, ținând cont de multitudinea circumstanțelor care descriu infracțiunea respectivă, instanța de apel nu a considerat rațional faptul că prima instanță a dispus executarea pedepsei reale în volum integral, în acest sens găsind veridice și aplicabile argumentele invocate în apel. În aceeași ordine de idei, instanța de apel a relevat că, la stabilirea pedepsei s-a stabilit executarea reală a pedepsei în privința inculpatului Rusu Alexandru, fără a motiva ineficiența unei pedepse alternative și fără a da eficiența cuvenită prevederilor art. 61 și art. 75 Codul penal. Menționând prevederile art. 901 Cod penal, instanța de apel a considerat relevant că corectarea condamnatului, ca scop al pedepsei penale, presupune conștientizarea de către infractor a celor săvârșite și reîntoarcerea, reîncadrarea lui în activitatea societății. A considerat că el trebuie convins că respectarea legii penale este o necesitate și că numai prin respectarea legii el va putea evita aplicarea și executarea altor pedepse. Totodată a indicat că, practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit. De asemenea, a stipulat că o pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu este suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de apel a ținut cont de gravitatea infracțiunilor săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață a familiei acestuia. În acest sens a considerat relevant faptul, că inculpatul Rusu Alexandru a recunoscut că era în stare de ebrietate, dar nu avansată, totodată partea vătămată nu are careva pretenții față de inculpat. Ținând cont de prevederile art. 90 și art.901 Cod penal, instanța de apel a considerat necesar ca pedeapsa cu închisoare pe un termen de 2 (doi) ani, stabilită inculpatului Rusu Alexandru, să fie executată parțial cu suspendarea executării pedepsei, prin aplicarea art. 90 și parțial, cu executarea reală a pedepsei închisorii, prin prisma art. 901 Cod penal, și anume pedeapsa, în parte 1 (un) an închisoare urmează a fi executată în penitenciar de tip semiînchis iar 9 partea din pedeapsă de 1 (un) an, urmează a fi suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 2 (doi) ani. Astfel, a constatat instanța de apel că stabilirea perioadei de probațiune în mărimea indicată va asigura, un comportament adecvat al inculpatului și va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat. Reieșind din circumstanțele cauzei și prevederile legii penale, având în vedere lipsa circumstanțelor agravante, instanța a concluzionat că corijarea și reeducarea inculpatului este posibilă prin aplicarea pedepsei stabilite.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către inculpat, prin care invocând incidența pct. 10 a dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de procedură penal, solicită casarea deciziei, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri cu stabilirea în privința lui Rusu Alexandru a pedepsei sub formă de amendă. 5.1 În susținerea recursului inculpatul invocă că: - instanța putea recunoaște ca circumstanțe ce atenuează pedeapsa aplicată și alte date ce caracterizează pozitiv persoana celui vinovat, chiar și în cazul când ele nu sunt prevăzute ca atare în art. 76 Cod penal, cum ar fi: săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni ușoare sau mai puțin grave, prevenirea de către vinovat a urmărilor prejudiciabile ale infracțiunii săvîrșite (alin. (1) lit. a) ), repararea benevolă a pagubei pricinuite sau înlăturarea daunei cauzate (alin. (1) lit. e) ), contribuirea activă la descoperirea infracțiunii sau la identificarea infractorilor și recunoașterea vinovăției (alin. (1) lit. f) ); - instanțele ierarhic inferioare au aplicat pedeapsa cea mai aspră prevăzută de sancțiunea articolului, fapt care vine în contradicție cu principiul fundamental al legislației penale.

La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care pledează pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat, din următoarele considerente. În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute 10 prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Din textul recursului rezultă că, recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor săvârșite de către inculpatul Rusu Alexandru și din aceste considerente, Colegiul penal nu se va expune asupra acestor aspecte, însă recurentul își exprimă dezacordul cu pedeapsa aplicată, astfel semnalând temeiul de casare stipulat de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de către instanțele de fond, în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Însă, instanța de recurs consideră că pedeapsa individualizată inculpatului, corespunde atât principiului proporționalității, cât și scopului pedepsei penale. Colegiul consideră că instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată în acest sens, acordând deplină eficiență prevederilor articolelor 7, 61, 75 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei, stabilite conform sancțiunilor articolelor incriminate, iar în sprijinul statuării respective relevă următoarele. Pornind de la prevederile legii penale în vigoare, Colegiul penal menționează, că în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având deplină libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul. La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanța de apel a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, de condițiile de viață ale acestuia, amplu și amănunțit și-a argumentat soluția descrisă în pct. 4.1 a prezentei decizii. Astfel, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului în corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale, corectare a acestuia precum și prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea 11 lui, cât și a altor persoane, nefiind constatat că corectarea lui este posibilă fără a fi supusă răspunderii penale. Totodată, Colegiul penal menționează că, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că, scopul pedepsei poate fi atins cu sau fără executarea efectivă a acesteia, or, conform prevederilor art. 901 Cod penal, instanța de judecată ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea parțială a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând în hotărâre perioada de executare a pedepsei în închisoare și perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă, precum și motivele condamnării cu suspendarea parțială a executării pedepsei. Colegiul penal constată că sunt neplauzibile criticile recurentului cu privire la pedeapsa aplicată de instanța de apel, or, ultima a aplicat o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunilor legale, a ținut cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv, de întreaga conduită a inculpatului înainte de săvârșirea faptei, după săvârșirea faptei, în timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc personalitatea infractorului, bazându-se pe materialele cauzei administrate. Instanța de recurs ordinar stabilește că instanța de apel just a luat în considerație faptul că Rusu Alexandru a comis infracțiuni, care fac parte din categoria celor mai puțin grave și corect a statuat că inculpatul anterior nu a fost judecat, la evidența medicului psihiatru și narcolog nu s-a aflat. Reieșind din circumstanțele expuse, Colegiul penal constată că instanța de apel a argumentat pe deplin motivele pentru care a casat parțial sentința, în partea individualizării pedepsei și a dispus suspendarea parțială a executării pedepsei, temei de a interveni nu s-a constatat. Din care considerent, instanța de recurs respinge ca neîntemeiate afirmațiile, precum că instanța de apel nu a motivat suficient imposibilitatea aplicării unei pedepse solicitate de către inculpat, iar circumstanțele invocate de recurent nu sunt în stare să schimbe soluția. Din acest punct de vedere se conchide, că de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea de drept prevăzută în pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, deci, nu persistă temei de casare a soluției adoptate de instanța de apel, iar pedeapsa stabilită inculpatului Rusu Alexandru, a fost aplicată în limitele legii și recursul declarat de către inculpat împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2021 este vădit neîntemeiat. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea pârților, în camera de 12 consiliu, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpat împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2021, în cauza penală în privința lui Rusu Alexandru XXXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată este pronunțată la 03 martie 2022. Președinte Toma Nadejda Judecători Boico Victor Diaconu Iurie 13