1ra-1170/2022 — art. 264/1 alin.4 CP

1ra-1170/2022 — art. 264/1 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.1ra-1170/2022

1-21013771-01-1ra-03082022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

09 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Plămădeală Ghenadie,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

inculpatul Mamaliga Dinu cu avocatul acestuia, Pîcălău Dorian, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 31 mai 2022, în

cauza penală în privința lui

Mamaliga Dinu xxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 01.03.2021 – 13.05.2021;

Instanța de apel: 04.06.2021 – 31.05.2022;

Instanța de recurs: 03.08.2022 – 09.11.2022.

a c o n s t a t a t:

baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în procedura prevăzută de

art.3641 Cod de procedură penală, Mamaliga Dinu a fost recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 8 luni.

Conform art.90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate a fost suspendată

condiționat pentru perioada de probațiune de 5 ani.

În temeiul art.90 alin.(6) lit. g) Cod penal, Mamaliga Dinu a fost obligat să

presteze muncă neremunerată în folosul comunității pe un termen de 100 ore.

la 09.12.2020, aproximativ la ora 00:20, cunoscând cu certitudine despre faptul că,

în temeiul prevederilor pct.14 lit. a) al Regulamentului Circulației Rutiere al

Republicii Moldova conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă unitatea de

transport în stare de ebrietate, fiind în stare de ebrietate produsă de alcool, a urcat la

volanul automobilului de model „Hyundai Santa Fe” cu numărul de înmatriculare

XXXX, după care a pornit deplasarea, conducând vehiculul în cauză pe drumurile

publice ale mun. Chișinău și anume pe traseul R4 com. Ciorescu din mun. Chișinău,

unde a fost stopat de inspectorii serviciului Orhei, Criuleni, Telenești, Dubăsari al

1

Direcției de Patrulare Centru, aflați în misiune de serviciu pentru combaterea

infracțiunilor /contravențiilor și menținerea ordinii de drept.

În cadrul verificării actelor s-a constatat că Mamaliga Dinu, nu deține permis

de conducere, totodată a fost suspectat în conducerea mijlocului de transport în stare

de ebrietate alcoolică, ulterior Mamaliga Dinu a fost îndreptat și condus la

Dispensarul Republican de Narcologie amplasat pe str. Petru Rareș 32 mun.

Chișinău, pentru examinarea medicală și stabilirea stării de ebrietate și naturii ei,

unde conform procesului-verbal nr. 9646 din 09.12.2020, s-a constatat că

concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de către acesta constituia 0,64 mg/1

și în sânge de 1,09 g/1, care conform art.13412 alin.(3) Cod penal, se califică - stare

de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Acțiunile inculpatului Mamaliga Dinu au fost încadrate în baza art.2641

alin.(4) Cod penal, după indicii: conducerea mijlocului de transport în stare de

ebrietate alcoolică cu grad avansat, săvârșită de către o persoană care nu deține

permis de conducere.

în partea individualizării pedepsei stabilite inculpatului, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care lui Mamaliga Dinu în baza art.2641 alin.(4) Cod penal, să-i fie

stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 8 luni, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului a invocat, că pedeapsa aplicată este prea blândă în sensul

aplicării față de inculpat a prevederilor art.90 Cod penal, considerând că această

soluție este una greșită și care nu corespunde scopului pedepsei penale de corectare

și reeducare a inculpatului.

Acuzatorul consideră că pedeapsa stabilită inculpatului este vădit

neproporțională celor comise și urmările produse, aplicată cu abatere de la criteriile

generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art.75 Cod penal, iar aplicarea

pedepsei neprivative de libertate nu-și va produce efectul, pentru ca inculpatul să-și

facă concluziile necesare de a nu comite în continuare abateri de la prevederile legii

penale. Prima instanță a dat o apreciere subiectivă și neargumentată ce ține de

aplicarea art.90 Cod penal, or, pedeapsa aplicată de prima instanță, nu va contribui

la realizarea scopului pedepsei penale și anume corectarea și reeducarea persoanei

care a comis infracțiunea dată, precum și curmarea și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, având în vedere că, fiind tras anterior la răspundere penală pentru

infracțiune similară, Mamaliga Dinu nu a stat pe calea corijării și a comis o nouă

infracțiune cu intenție.

3.1. Inculpatul împreună cu avocatul Lazăr Andrieș, au contestat sentința cu

apel, solicitând casarea parțială a acesteia, în partea pedepsei stabilite inculpatului,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care lui Mamaliga Dinu să-i fie aplicată o

pedeapsă mai blândă, sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității.

În motivarea apelului au indicat că pedeapsa non privativă maximală aplicată

inculpatului, nu este echitabilă în raport cu fapta săvârșită.

2

Consideră că, la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de judecată urma să

țină cont de faptul că infracțiunea săvârșită de inculpat este una ușoară, are la

întreținere un copil minor și mama cu dezabilități, este unica sursă de venit pentru

familie, a recunoscut vina și a solicitat examinare a cauzei în procedură simplificată,

de aceea consideră că în privința acestuia puteau fi aplicate prevederile art.79 Cod

penal, și anume aplicarea în privința inculpatului a unei pedepse sub formă de

muncă neremunerată în folosul comunității.

În acest context, au menționat că practica judiciară demonstrează că o

pedeapsă prea aspră nu contribuie la corectarea inculpatului și la prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni, din care motiv au conchis că pentru reeducarea și

corectarea lui Mamaliga Dinu, nu este necesară aplicarea pedepsei maximală pentru

perioada de probațiune de 5 ani, întrucât aplicarea unei pedepse mai aspre nu va

atinge scopul pedepsei penale.

fost respins ca nefondat apelul inculpatul împreună cu avocatul Lazăr Andrieș,

admis apelul procurorului, casată parțial sentința, în partea individualizării pedepsei,

cu pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță prin care lui Mamaliga Dinu recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal, fiindu-i excluse prevederile

art.90 Cod penal, urmând să execute pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen

de 8 luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că, prima instanță

a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod

obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate în faza de urmărire

penală, acceptate de inculpat, o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului

Mamaliga Dinu în baza art.2641 alin.(4) Cod penal.

Referitor la pedeapsă, instanța de apel a apreciat că există temei legal pentru

casarea sentinței întrucât, la soluționarea chestiunii respective nu s-a acordat deplină

eficiență dispozițiilor art.art.61, 75 Cod penal, pedeapsa stabilită de prima instanță

fiind prea blândă în raport cu circumstanțele de drept și de fapt stabilite pe cauză,

precum și reieșind din gravitatea faptei infracționale săvârșite de către inculpatul

Mamaliga Dinu.

Instanța de apel a considerat, că prima instanță greșit și-a motivat soluția de

individualizare a executării pedepsei în privința inculpatului Mamaliga Dinu și nu a

pătruns în esența problemei de fapt și de drept, susținând o poziție eronată în ce

privește aplicarea față de inculpat a dispoziției art.90 Cod penal. Discordanța între

cele reținute de instanță și conținutul real al circumstanțelor cauzei, precum și

ignorarea unor aspecte evidente, au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii

premature și greșit motivate în privința aplicării instituției suspendării condiționate

a executării pedepsei față de Mamaliga Dinu, or, inculpatul anterior a mai comis o

infracțiune similară, astfel, cele sus-indicate, indică la faptul că Mamaliga Dinu na

3

stat pe calea corijării, este dispus să comită sistematic infracțiuni de încălcare a

regulilor de securitate a circulației rutiere și de exploatare a unităților de transport,

în stare de ebrietate.

În această ordine de idei, instanța de apel a conchis că, soluționând chestiunea

privind stabilirea și individualizarea pedepsei urmează a se ține cont de gravitatea

infracțiunii și pericolul social al faptei săvârșite de către inculpat, de personalitatea

inculpatului, astfel, reeducarea inculpatului este posibilă doar cu aplicarea pedepsei

sub formă de închisoare, pentru a fi posibilă atingerea scopurilor pedepsei.

Cu privire la solicitarea inculpatului cât și a apărării privind aplicarea unei

pedepse mai blânde cu aplicarea prevederile art.79 Cod penal și anume aplicarea în

privința inculpatului a unei pedepse sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității, instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiată, precizând că în cadrul

cercetării judecătorești s-a stabilit că, Mamaliga Dinu a comis aceeași faptă pentru a

doua oară, fiindu-i aplicată pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității, prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 4 decembrie

2019, ceea ce denotă că inculpatul nu a pășit pe calea corijării prin prima sentința de

condamnare, dar a comis o altă faptă ilegală, cu intenție.

Totodată, instanța de apel a reținut că, inculpatul Mamaliga Dinu a condus

mijlocul de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, fără a deține

permisul de conducere, fapt ce denotă că acesta nu a conștientizat fapta în sensul

unei eventuale urmări grave.

Mamaliga Dinu cu avocatul acestuia, Pîcălău Dorian, prin care, fără a invoca un

temei concret din cele prevăzute la art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, contestă

decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia și menținerea

sentinței primei instanțe.

În dezvoltarea argumentelor recursului, recurenții susțin că la stabilirea

pedepsei instanța trebuie să țină cont de scopul legii penale, care urmărește

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni și ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de personalitatea celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale acestuia.

De asemenea, invocând prevederile art.art.75, 79 alin.(1) Cod penal, ținând

cont de personalitatea inculpatului, care se căiește sincer de cele săvârșite, consideră

că acestuia urmează să-i fie aplicată o pedeapsă sub minimul prevăzut de lege,

pedeapsă care va contribui la realizarea scopului pedepsei penale de prevenire,

corectare și reeducare, or, condamnarea cu executarea reală a pedepsei sub formă de

închisoare pe un termen de 8 luni ar crea repulsie, cauzând noi suferințe inculpatului

și nu va putea atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului, ci va genera

dispreț față de pedeapsa aplicată și va înjosi demnitatea inculpatului, consideră că

pentru corectarea și reeducarea lui nu este absolut necesară privarea de libertate.

Consideră că în speță este posibilă suspendarea executării pedepsei cu

închisoarea și acordarea posibilității acestuia, ca în termenul de probațiune, prin

4

comportament exemplar și muncă cinstită să îndreptățească încrederea ce i s-a

acordat și va oferi o mai bună protecție intereselor societății, decât izolarea lui

Mamaliga Dinu de societate.

pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece instanța de

apel și-a motivat just soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor

art.art.61, 75 Cod penal, astfel că nefiind comise careva erori de drept în raport cu

motivele invocate în recursul declarat, iar decizia contestată conține motive clare pe

care se întemeiază soluția.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că, recurenții nu invocă

un temei concret pentru declararea recursului din cele prevăzute la art.427 alin.(1)

Cod de procedură penală, însă reieșind din esența argumentelor invocate se atestă că

titularii cererii de recurs invocă dezacordul cu modalitatea individualizării pedepsei

stabilite inculpatului Mamaliga Dinu, motiv care se subscrie temeiului de casare

prevăzut la art.427 alin.(1) pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit cărora

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Raportând însă argumentul invocat la circumstanțele speței, Colegiul penal

relevă că, acest temei nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului, nefiind

stabilită presupusa eroare de drept invocată de recurent.

Astfel, având în vedere argumentele din recurs, Colegiul penal notează că,

prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile)

stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea

fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Potrivit art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a

Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând

cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

5

Colegiul penal reține că, persoanei declarate vinovate, trebuie să i se aplice o

pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se

declară vinovată.

Totodată, categoriile pedepselor aplicate persoanelor fizice sunt expuse în

Codul penal într-o anumită consecutivitate: de la cea mai blândă - amendă, până la

cea mai aspră - detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o pedeapsă

mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se

stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor

menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

La caz, după cum rezultă din recurs, recurenții solicită aplicarea în privința

inculpatului a unei pedepse mai blânde, neprivative de libertate, însă Colegiul penal

menționează, că aceasta nu poate fi reținută, deoarece sub aspectul individualizării

pedepsei penale, soluția instanței de apel, este întemeiată și legală.

Raportând soluțiile oferite de practica judiciară constantă la circumstanțele

cauzei deduse judecății, Colegiul penal constată că, instanța de apel a efectuat o

analiză completă și minuțioasă a personalității inculpatului, care indică, că săvârșirea

faptei nu se datorează unui concurs accidental de împrejurări și că, pentru

îndreptarea inculpatului, este necesară executarea efectivă a pedepsei.

În particular, instanța de apel corect a reținut toate circumstanțele reale și

personale relevante speței, și anume caracterul prejudiciabil al infracțiunii

(infracțiunea este una ușoară), atitudinea inculpatului față de procesul penal derulat

în privința sa, persoana inculpatului (acesta anterior a fost judecat, inclusiv pentru

infracțiune similară) și condițiile de viață ale familiei sale.

Colegiul penal reține că, instanța de apel a luat în considerare faptul că

inculpatul, care anterior a fost judecat, inclusiv pentru infracțiune similară, însă

niciodată nu i-a fost stabilită o pedeapsă neprivativă de libertate, a comis din nou o

infracțiune, cu intenție, motiv din care instanța de apel just a concluzionat că, de

fapt, inculpatul nu s-a corectat și reeducat, din nou pășind pe cale infracționalității,

în așa mod instanța de apel a conchis în mod corect, că în cazul inculpatului

Mamaliga Dinu o pedeapsă neprivativă de libertate nu va atinge scopul de restabilire

a echității sociale, de corectare a acestuia, precum și de prevenire a săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.

Astfel, Colegiul penal consideră că, individualizând pedeapsa inculpatului,

instanța de apel a ținut cont de prevederile legale relevante și a motivat aplicarea față

de inculpat a pedepsei sub formă de închisoare în baza tuturor circumstanțelor

constatate în speță, determinante pentru stabilirea pedepsei.

Reieșind din cele expuse supra Colegiul penal conchide că, temeiuri de a pune

la îndoială veridicitatea argumentelor instanței de apel expuse în decizia sa lipsesc,

6

iar motivarea din decizia acesteia, în virtutea corectitudinii ei și pentru a evita

repetări inutile, instanța de recurs ordinar o acceptă și o însușește, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert

vs. România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele

să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns

detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61),

cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin

însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Ținând cont de cele expuse supra, Colegiul penal conchide că erorile invocate

în recurs nu și-au găsit confirmarea, iar hotărârea atacată este legală și întemeiată,

astfel că recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Mamaliga

Dinu cu avocatul acestuia, Pîcălău Dorian, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 31 mai 2022, în cauza penală în privința lui Mamaliga

Dinu xxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 01 decembrie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Plămădeală Ghenadie

7