1ra-1412/22 — art.201/1 al.1 lt.b CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.201/1 al.1 lt.b CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 8 CPP
1ra-1412/22 — art.201/1 al.1 lt.b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)
Dosarul nr. 1ra-1412/2022
1-20007882-01-1ra-12092022
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
01 martie 2023 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte - Timofti Vladimir,
Judecători - Plămădeală Ghenadie, Țurcan Anatolie
Examinând fără citarea părților, în baza materialelor din dosar,
admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
avocatul Duca Denis în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului
judiciar al Curții de Apel Bălți din 15 iunie 2022, în cauza penală de
învinuire a lui
Palmă Mihail xxxxx, născut la xxxxx, originar
și domiciliat în xxxxxx,
în comiterea infracțiunii prevăzute art. 2011 alin. (1), lit. b) Cod penal.
Termenii de examinare:
prima instanță: 21.01.2020 – 14.12.2021;
instanța de apel: 11.01.2022 – 15.06.2022;
instanța de recurs ordinar: 12.09.2022 – 01.03.2023.
A C O N S T A T A T:
Prin sentința Judecătoriei Edineț, sediul Central din 14 decembrie
2021, Palmă Mihail a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii
prevăzută de art. 2011 alin. (1), lit. b) Cod penal și în baza acestei Legi, i-
a fost stabilită o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată - 180
(una sută optzeci) ore.
În conformitate cu art. 67 alin. (3) Cod penal, s-a dispus ca, în caz
de eschivare cu rea-voință a condamnatului de la munca neremunerată
în folosul comunității, ea se va înlocui cu închisoare, calculându-se o zi
de închisoare pentru 4 ore de muncă neremunerată în folosul
comunității.
S-a dispus încasarea de la Palmă Mihail în beneficiul Statului
cheltuielile judiciare în sumă - 1 990 lei.
În sentință, prima instanță a constatat în fapt că:
Palmă Mihail, la 23.05.2019, aproximativ pe la ora 14.00, aflându-
se la domiciliul său amplasat în sat. xxxx, r-ul xxxx, urmărind scopul
impunerii voinței sale și a controlului personal, provocării stării de
tensiune și suferinței psihice, intenționat a manifestat un comportament
agresiv și violent față de fiica minoră a concubinei sale, xxxxxxxxx,
căreia, urmare a refuzului ultimei de a pleca la lucru în câmp, i-a aplicat
mai multe lovituri cu un baston peste diferite regiuni ale corpului
cauzându-i puternice suferințe psihice și fizice.
Tot el, continuându-și acțiunile sale ilegale îndreptate spre
impunerea voinței sale și a controlului personal, provocării stării de
tensiune și suferinței psihice asupra minorei xxxxx, la 15.06.2019 a
apucat-o de păr și i-a introdus capul într-o cadă cu apă impunând-o să
bea toată apa sau să plece la lucru la încărcat balotele de paie,
cauzându-i astfel puternice suferințe psihice și fizice.
Astfel, acțiunile inculpatului Palmă Mihail, au fost încadrate juridic
în baza art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal, după indicii calificativi –
”violența în familie, adică acțiunea intenționată comisă de un membru al
familiei în privința altui membru al familiei, manifestată prin intimidare în
scop de impunere a voinței sau a controlului personal asupra victimei”.
Nefiind de acord cu sentința, a declarat apel avocatul Ciumac
Natalia în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea sentinței, cu
achitarea inculpatului din lipsa faptei și probelor ce ar dovedi comiterea
ei.
3.1 În motivarea apelului declarat, avocatul Ciumac Natalia invocat
următoarele:
- niciunul din cei audiați în instanța de fond, nu au confirmat
acuzațiile aduse;
- victima a menționat că a refuzat să revină la domiciliul părinților,
pentru că tatăl vitreg o trimitea la muncă în câmp, motiv pentru care a
locuit timp de câteva luni în familia mătușii Rusu Maria, care urmărind
scopul remunerării sociale, s-a adresat la autoritatea tutelară și poliție,
în urma cărui fapt a fost pornită cauza penală;
- incorect s-a dispus încasarea de la Palmă Mihail a cheltuielilor de
judecată.
Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Bălți din 15 iunie
2022, a fost respins ca nefondat apelul declarat cu menținerea sentinței
fără modificări.
4.1 În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut
corectitudinea aplicării cazului din speță a normelor procesual-penale ce
se referă la examinarea obiectivă, multilaterală și completă a cauzei, cu
respectarea principiului nemijlocirii, oralității și contradictorialității
procesului penal (art. 314 Cod de procedură penală); în limita învinuirii
formulate în rechizitoriu (art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală); cu
verificarea tuturor împrejurărilor de fapt și constatarea certă a aspectelor
de drept importante pentru justa ei soluționare, printr-o cercetare amplă
a probelor administrate la faza urmăririi penale ce au servit obiect de
cercetare judecătorească, primind o apreciere obiectivă din punct de
vedere al pertinenții, utilității, veridicității, concludenței și coroborării
reciproce (art. art.100-101 Cod de procedură penală).
Potrivit deciziei, la solicitarea părților s-a dispus reluarea cercetărilor
judecătorești în latura audierii nemijlocite în instanța de apel a părții
vătămate xxxxx, martorului Russu Maria și a inculpatului, cu verificarea
suplimentară a probatoriului administrat la caz.
Urmare declarațiilor depuse în instanța de apel a inculpatului Palmă
Mihail, a părții vătămate xxxxx și a martorului Russu Maria și declarațiile
celorlalți martori audiați în instanța de fond, instanța de apel a constatat
că, prima instanță corect a statuat la baza condamnării lui Mihail Palmă
și probele scrise din care rezultă, că Russu Maria a sesizat Organul de
urmărire penală de a întreprinde măsuri eficace în privința lui Palmă
Mihail, care la 23.05.2019 pe la orele 14.00 în domiciliul său, a aplicat
forța fizică asupra minorei xxxx (f.d. 7), la care, deși potrivit Raportului
de constatare nr. 201919P0437 din 26.06.2019 leziuni corporale la
momentul examenului medico-legal n-au fost depistate, totuși din
conținutul Raportului de expertiză judiciară psihiatrico-psihologică nr.
201937A0415 din 26.12.2019 rezultă, că la moment nu suferă de
maladie psihică cronică sau temporară, nu manifestă tendința spre
prezentarea denaturată a realității, semne de sugestibilitate sporită; are
capacitatea de a depune declarații pe caz, prezentând nivel de dezvoltare
intelectuală în corespundere cu norma perioadei de vârstă, reieșind din
particularitățile psihologice individuale, precum și din conținutul situației
analizate (insulte verbale, acțiuni agresive, la care se pretinde că a fost
supusă din partea lui Palmă Mihail), expertizata a suportat traumă
psihologică, ce se manifestă prin: somn dereglat, sentimentul lipsei de
securitate, frică, dispoziție tristă (f.d. 81-84).
Astfel, în baza probelor administrate pe caz, ce au servit obiect de
cercetare judecătorească în fond și apel, instanța de apel a apreciat drept
corectă soluția de condamnare a lui Mihail Palmă pe art. 2011 alin. (1),
lit. b) Cod penal, reieșind inclusiv din structura respectivei componențe
de infracțiune, în care obiectul juridic principal îl formează relațiile
sociale cu privire la solidaritatea familială, iar cel juridic secundar,
relațiile sociale cu privire la integritatea corporală, sănătatea, integritatea
fizică sau psihică, onoarea și demnitatea persoanei, etc., obiectul
material reprezentându-l corpul persoanei ce este membru al familiei
făptuitorului, care devine victimă al infracțiunii.
Instanța de apel a reținut că, reieșind din strictura componenței de
infracțiune vizată în speță, instanța de fond corect a reținut, că în sensul
art. 2 al Legii cu privire la prevenirea și combaterea violenței în familie –
acțiunea sau inacțiunea prejudiciabilă din contextul infracțiunii
prevăzute la alin. (1) art. 2011 Cod penal cunoaște mai multe modalități
faptice de realizare, cum ar fi: violența fizică și cea psihologică, adică
impunerea voinței sau controlului personal, etc., ceea ce a și comis
inculpatul Palmă Mihail în ziua de 23.05.2019 prin manifestarea unui
comportament agresiv și violent față de victimă. Aplicându-i mai multe
lovituri cu bastonul peste diferite părți a corpului, iar la 15.06.2019
apucând-o de păr și introducându-i capul într-o cadă cu apă, în ambele
cazuri pentru, că a refuzat să plece la munci în câmp, cauzându-i prin
intimidare puternice suferințe psihice și fizice, adică traumă psihologică,
manifestată prin somn dereglat, sentimentul lipsei de securitate, frică,
dispoziție tristă, ea ne manifestând tendința spre prezentarea denaturată
a realității și neavând potrivit expertului psiholog tendință de
sugestibilitate.
În aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție
directă, urmărind scopul comiterii acțiunilor violente asupra membrului
familiei sale și anume fiicei concubinei.
În decizie s-a menționat că, în urma analizei obiective a
probatoriului, instanța de fond corect a concluzionat vinovăția lui Mihail
Palmă reieșind din declarațiile inițiale din faza urmăririi penale a părții
vătămate xxxxx, din care rezultă, că tocmai acțiunile violente a acestuia
au determinat-o să plece cu traiul temporar la mătușa sa, revenind
pentru scurt timp în familie, ca mamă-sa să nu fie privată de drepturile
părintești, însă urmare a aceluiași comportament violent, a fost nevoită
din nou să plece din familie, deja cu adresarea către organele de resort.
În acest sens, instanța de apel a reținut că, potrivit raportului de
evaluare a familiei din 18.06.2019, minora xxxxx a plecat din familie la
rudele de pe tatăl biologic, pentru, că tatăl vitreg a alungat-o de acasă ca
urmare a neîndeplinirii sarcinii zilnice de muncă (f.d. 16, Vol.1), drept
urmare prin dispoziția primarului nr. 21 din 18.06.2019 aceasta a fost
plasată de urgență pe termen de 72 ore în familia unchiului Russu Vasile
și a soției acestuia Russu Maria (f.d. 17, Vol.1), prin dispoziția nr. 22 din
20.06.2019 fiind plasată provizoriu la ei timp de 45 zile (f.d. 18, Vol.1).
Instanța de apel a constatat că, potrivit raportului de evaluare
psihologică nr. 157 din 28.06.2019, minora xxxxx manifestă semne
specifice minorilor victime a violenței, precum:
- violență fizică, contacte verbale dureroase, manifestate prin
plesnirea, provocarea de vânătăi, bătăi, lovituri cu palma;
- violență psihologică, injurii, intimidări, privarea de satisfacerea
nevoilor personale esențiale, ceea ce i-a provocat frică, depersonalizare,
privarea, supraîncărcarea cu responsabilități, manipularea din partea
tatălui vitreg;
- violență prin deprimare/neglijare, ce se manifestă prin
incapacitatea sau refuzul tatălui vitreg de acordare a celor necesare,
pentru toate aspectele vieții, educație, dezvoltare emoțională, nutriție,
adăpost;
- violență economică, manifestată prin controlul banilor câștigați
pentru lucrul zilnic, din partea tatălui vitreg la bani (f.d. 22-23 v.1).
Instanța de apel a constatat că, declarațiile inițiale a victimei au fost
susținute și prin depozițiile făcute de martorii Tcacenco Elena și Mițnei
Livia, căror victima xxxxxx li s-a plâns referitor la comportamentul
violent manifestat față de ea de către Palmă Mihail, fapt pentru care
aceasta plecase temporar din familie cu traiul la rudele sale. În ce
privește modificarea de către xxxxxx peste timp a respectivelor declarații,
instanța de apel a concluzionat că, aceasta situație poate fi motivată prin
dorința ei de a-și păstra relații familiale normale cu mama sa, care în
continuare conlocuiește cu inculpatul, având împreună și un copil minor.
Instanța de apel, la fel ca și instanța de fond, a respins argumentul
apărării referitor la pretinsa lipsă de probe ce ar dovedi vinovăția
inculpatului, inclusiv în aspectul lipsei de vătămări corporale pe corpul
victimei, or raportul de constatare nr. 201919P0437 a fost întocmit abia
la 26.06.2019 la expirarea mai bine de o lună de zile după primele fapte
din 23.05.2019, după cea de-a doua faptă din 15.06.2019, fiind logic, că
nu s-au depistat careva leziuni corporale la momentul examenului
medico-legal, iar simpla nerecunoaștere de către el a vinovăției,
nedeterminând absolvirea lui de răspundere penală, fiind o modalitate de
apărare și o încercare de eschivare de la pedeapsa penală.
Totodată, instanța de apel a considerat că, întru respectarea
drepturilor procesuale a părților la un proces echitabil, prima instanță
întemeiat a dispus audierea nemijlocită la ședințele de judecată a minorei
Xxxxx, acordându-i părții apărării posibilitatea participării la audieri,
ținând cont de faptul că minora nu a fost audiată la faza urmăririi penale
în condiții speciale.
Instanța de apel a atestat că, constatând ca fiind dovedită integral
vinovăția inculpatului în faptele comise, prima instanță la stabilirea
categoriei și termenului pedepsei penale, corect a ținut cont de gravitatea
lor prin prisma art. 16 Cod penal, persoana lui caracterizată pozitiv de
către autoritatea publică locală (f.d. 25), lipsa antecedentelor penale (f. d.
41; 48- 49, Vol.1), ne fiind la evidența medicului narcolog și psihiatru (f.
d. 40), comportamentul la zi a părții vătămate, care nu dorește
pedepsirea acestuia.
În cazul din speță, instanța de apel a conchis că pedeapsa numită de
către instanța de fond inculpatului pentru faptele comise, este una
echitabilă și proporțională, având drept scop corectarea lui și prevenirea
comiterii de alte fapte penale, lipsind careva impedimente pentru
aplicarea prevederilor art. 67 Cod penal.
Instanța de apel a considerat că prima instanță corect a admis
solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea de la inculpatul Palmă
Mihail în beneficiul statului cheltuielile judiciare, care în corespundere
cu art. 227 alin. (1), (2), pct. 5) Cod de procedură penală, sunt
cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a
procesului penal, cuprinzând sumele suportate pentru efectuarea
expertizelor medico-legale și psihiatrică, având în vedere și faptul că
inculpatul este apt de muncă.
Nefiind de acord cu soluția pronunțată de instanța de apel,
avocatul Duca Denis în numele inculpatului, invocând prevederile art.
427 alin. (1), pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, declară recurs, prin
care solicită admiterea recursului, casarea deciziei, cu dispunerea
achitării lui Palmă Mihail.
5.1. În argumentarea recursului ordinar, avocatul Duca Denis în
numele inculpatului menționează următoarele:
- inculpatul nu a recunoscut nici la o etapă procesuală învinuirea
adusă, iar obligația demonstrării vinovăției acestuia urma a fi asigurată
de către partea acuzării;
- în cadrul cercetării judecătorești în prima instanță, vina în
comiterea infracțiunii nu a fost demonstrată, mai mult, nici o probă
directă sau indirectă nu indică că Palmă Mihail ar fi comis faptele care i
se incriminează;
- minora, fiind audiată în ambele instanțe, a negat că Palmă Mihail
ar fi comis faptele din rechizitoriu asupra acesteia. Mai mult, aceasta a
relatat cum a apărut plângerea la poliție și modalitatea de audiere a sa la
poliție, unde era făcută sub dictarea polițistului și a mătușii sale, Russu
Maria, care i-a spus să depună plângerea, deoarece dorea să obțină
tutela și să primească ajutor social în legătură cu întreținerea sa
temporară;
- instanțele de judecată nu au dat nici o apreciere celor relatate de
minoră în cadrul ședinței de judecată;
- în cazul în care minora urma să fie audiată în condiții speciale, în
fața unui judecător, nu mai apăreau dubii și erau excluse posibile
ingerințe de către mătușa sa și a organului de urmărire penală;
- în instanța de apel, procurorul a solicitat termen pentru a verifica
dacă într-adevăr nu a avut loc vreo instigare sau abuz din partea mătușii
sau din partea organelor de urmărire penală, însă așa și nu a mai
prezentat instanței vreo concluzie în acest sens;
- vinovăția inculpatului a fost întemeiată pe presupuneri, iar
instanța urma să emită o sentință de achitare;
- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor
invocate în apel, hotărârea atacată nu corespunde motivele pe care se
întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărârii,
cât și este expus neclar și nu au fost întrunite elementele infracțiunii.
La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art.
431 alin. (1), pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință
procurorul, care pledează pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit
neîntemeiat.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar
declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că
acesta este inadmisibil, din următoarele considerente.
În speță se constată că, recurentul s-a conformat prevederilor art.
422 Cod de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,
instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor
stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod
obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de
procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu
recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de
fond și de apel la judecarea cauzei.
Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de
drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.
Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect Legea la faptele
reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu
respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2), pct. 4) Cod de procedură penală,
instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului
declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în
camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia, în
cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.
Potrivit recursului declarat de către avocat, autorul își întemeiază
criticile, prin prisma temeiurilor de casare prevăzute la pct. 6) și 8) alin.
(1), art. 427 Cod de procedură penală, și anume, referindu-se la situațiile
în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate
în apel, hotărârea atacată nu corespunde motivele pe care se întemeiază
soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărârii și acesta este
expus neclar și nu au fost întrunite elementele infracțiunii.
La caz, se constată că titularul cererii de recurs critică soluția
instanțelor de fond, din considerentul aprecierii greșite a probelor care a
generat condamnarea inculpatului.
Potrivit art. 414 alineatele (1), (3) și (5) Cod de procedură penală,
instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia
hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform
materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate
instanței de apel. În cazul în care declarațiile persoanelor care au fost
audiate în prima instanță se contestă de către părți, la solicitarea
acestora, persoanele care le-au depus pot fi audiate în instanța de apel
conform regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță.
Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Iar
articolul 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, prevede că,
decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept
care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și
motivele adoptării soluției date.
În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul de
pe rol, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a
hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4.1 din prezenta
decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel legal și întemeiat a
constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea
înaintată inculpatului și încadrarea juridică corectă a acțiunilor
infracționale ale ultimului, în strictă conformitate cu prevederile
normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin
prisma cumulului de probe anexate la dosar, care au fost apreciate în
conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală,
din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și
coroborării lor, instanța indicând detaliat motivele pentru care au
respins versiunile și dovezile apărării, instanța de apel pronunțându-se
argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apel, probele
administrate pe caz demonstrând cu concludență prezența în acțiunile
inculpatului a elementelor infracțiunii prevăzute la art. 2011 alin. (1), lit.
b) Cod penal.
Colegiul penal menționează că, temeiul invocat de către avocatul
Duca Denis precum că „nu au fost întrunite elementele infracțiunii” este
prezent atunci, când instanța ce a judecat cauza a comis în această parte
o eroare de drept, cum ar fi situația prin care în hotărârea
judecătorească s-a făcut referire la săvârșirea infracțiunii, dar nu au fost
stabilite faptele sau împrejurările de fapt care corespund elementelor
constitutive ale infracțiunii respective.
Potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a
infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte
între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței
infracțiunii, prevăzute de norma penală. Acest temei include cazurile când
nu a fost stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale
infracțiunii, nici mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au
constatat elementele constitutive, ori când nu au fost stabilite faptele
care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.
Așadar, temeiul invocat include cazurile când nu a fost stabilită
fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici
mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele
constitutive, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă
circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.
La caz însă, conținutul probelor și valoarea lor probatorie este
analizată detaliat și mult aspectual în textul deciziei instanței de apel, iar
careva temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea acestor probe nu s-au
stabilit, deoarece ele au fost obținute cu respectarea normelor de
procedură penală.
Prin urmare, Colegiul penal conchide că, situația de fapt a fost just
stabilită de către instanța de apel în urma analizei coroborate a
întregului ansamblu probator administrat și expus în pct. 4.1 al
prezentei decizii, încadrarea juridică dată faptelor inculpatului Palmă
Mihail este corectă și corespunde situației de fapt reținute, întemeiat
instanța de apel ajungând la concluzia că sunt îndeplinite în prezenta
speță condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului Palmă Mihail
pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1), lit. b) Cod
penal.
Referitor la argumentul recurentului, precum că nici o probă directă
sau indirectă nu indică că Palmă Mihail ar fi comis faptele care i se
incriminează, Colegiul penal constată că, în cadrul cercetărilor
judecătorești în ambele instanțe, corect au fost analizate în cumul
probele prezentate de către părți, și anume: plângerea din 19.06.2019
depusă de către Russu Maria, prin care a rugat să fie luate măsuri
conform legislației cu Palmă Mihail, care la 23.05.2019, aproximativ ora
14:00, a aplicat forța fizică asupra minorei Xxxxx (f. d. 7, Vol. I); raportul
de evaluare psihologică nr. 157 din 28.06.2019, potrivit căruia minora
Xxxxx manifestă semne specifice minorilor, victime a violenței în familie,
precum – violență fizică, violență psihologică, violență prin
deprivare/neglijare, violență economică (f. d. 22-23, Vol. I); raportul de
expertiză judiciară psihiatrico-psihologică nr. 201937A0415 din
26.12.2019, potrivit căruia Xxxxx la moment nu suferă de maladie
psihică, cronică sau temporară și nu manifestă tendința spre prezentarea
denaturată a realității (f. d.81-84, Vol. I); declarațiile martorului Russu
Vasile, care a declarat că, Xxxxx a venit la el acasă și i-a spus că nu se
împacă cu părinții și că este bătută de aceștia (f. d. 136, Vol. I);
declarațiile martorului Tcacenco Elena, care din spusele fiicei cunoaște
că Xxxxx, a venit la ei acasă anul trecut și a comunicat că este bătută de
cei de acasă, fiindu-i muiat capul într-un butoi cu apă (f. d. 137, Vol. I);
declarațiile martorului Russu Maria, care a declarat că, Xxxxx i-a
comunicat că Palmă Mihail o bătea și a înmuiat-o cu capul într-un butoi
cu apă (f. d. 159-160, Vol. I).
Instanța de apel, respectând prevederile art. art. 414, 417 alin. (1)
pct. 7), 8) Cod de procedură penală, a supus unei verificări minuțioase
toate probele administrate și a conchis asupra temeiniciei soluției
pronunțate de prima instanță, expusă mai sus, deoarece argumentele
apărării nu și-au găsit confirmare în ședința de judecată.
Colegiul penal atestă că, în cadrul cercetării judecătorești în instanța
de fond cât și în instanța de apel, s-a demonstrat că la materialele cauzei
sunt anexate suficiente probe pertinente, concludente și utile, care
coroborând între ele, combat prezumția de nevinovăție a inculpatului
Palmă Mihail.
Cu referire la greșita audiere a victimei minore la faza de urmărire
penală, instanța de apel corect a apreciat ca fiind întemeiată dispusă de
către prima instanță audierea nemijlocită la ședințele de judecată a
minorei Xxxxx, deși Colegiul penal constată că, partea apărării nu au
contestat legalitatea actelor procedurale îndeplinite de organul de
urmărire penală în modul stabilit de Lege, precum și la finisarea
urmăririi penale, și luarea de cunoștință cu materialele cauzei, nu au
avut nici o obiecție asupra procesului-verbal de audiere a părții vătămate
minore, prezumându-se că au acceptat situația dată.
Totodată, Colegiul penal atestă că, instanța de apel just a analizat
declarațiile părții vătămate depuse în instanțele de judecată în coraport
cu declarațiile depuse de aceasta la faza de urmărire penale, cât și în
coroborare cu celelalte probe, pe care în virtutea corectitudinii și pentru
a evita repetări inutile, instanța de recurs o acceptă și o însușește.
În aceeași ordine de idei, Colegiul nu consideră ca fiind necesar de a
motiva diferit răspunsul la aceleași argumente invocate în cererea de
apel, în contextul oferirii răspunsurilor plauzibile de către instanța de
apel.
Potrivit jurisprudenței CtEDO, în situația dată, nu se mai impune o
reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu
prisosință soluția dată de instanțele inferioare. Or, în cazul în care
acestea și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la
împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a
permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o
curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua
motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărârea CtEDO Garcia Ruiz c.
Spaniei, 21.01.1999, Helle c. Finlandei, 19.12.1997).
Colegiul penal apreciază că, în fapt, decizia instanței de apel
corespunde tuturor prevederilor art. 417 Cod de procedură penală, este
bine argumentată, motivată, fiind legală și întemeiată, și astfel nu se
constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii
judecătorești contestate.
În acest context, Colegiul penal conchide că, la examinarea
recursului declarat, nu au fost stabilite careva erori de drept care ar
condiționa casarea deciziei contestate, impunându-se soluția
inadmisibilității recursului ordinar declarat de către avocatul avocatul
Duca Denis în numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2), pct. 4) Cod de
procedură penală, Colegiul penal
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Duca Denis
în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de
Apel Bălți din 15 iunie 2022, în cauza penală în privința lui Palmă
Mihail xxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată este pronunțată la 23 martie 2023.
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Plămădeală Ghenadie
Țurcan Anatolie