1ra-1025/22 — art.287 al.3 CP

1ra-1025/22 — art.287 al.3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1025/2022

1-20040933-01-1ra-14072022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Plămădeală Ghenadie,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

avocatul Danciuc Ghenadie în numele inculpatului și de către inculpat, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 martie 2022,

în cauza penală în privința inculpatului

Pîslaru Andrian xxx, născut la xxx, originar și

domiciliat în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 04.05.2020 – 05.11.2021;

Instanța de apel: 15.12.2021 – 23.03.2022;

Instanța de recurs: 14.07.2022 – 12.10.2022.

A C O N S T A T A T :

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.287 alin.(3) Cod penal, la 4 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art.385 alin.(5) Cod de procedură penală, a fost redusă pedeapsa sub

formă de închisoare aplicată, calculându-se două zile de închisoare pentru o zi de arest

preventiv, cu 61 zile.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

data de 07 martie 2020, aproximativ la orele 16:30, fiind în stare de ebrietate alcoolică,

aflându-se în incinta magazinului SRL ,Multcom" amplasat pe str. Horelor 9 din mun.

Ungheni, adică în loc public, în prezența mai multor persoane, ignorând regulile sociale

și morale de comportament în locurile publice, urmărind manifestarea bravurii și a forței

grosolane, intenționat, fără motiv a amenințat-o pe minora Cotovici Daniela, cu un cuțit,

care în acel moment înlocuia vânzătoarea plecată, insuflându-i minorei frică cu privire la

aplicarea violenței fizice. După revenirea vânzătoarei magazinului Mușet Larisa,

văzându-1 pe Pîslaru Andrian în stare de ebrietate alcoolică cu cuțitul asupra sa, a alertat

serviciul pazei particulare ,Clima Alex". La scurt timp la fața locului s-au prezentat

angajații pazei particulare, care i-au cerut cet. Pîslaru Andrian de a înceta acțiunile

huliganice, la ce acesta, ignorând regulile sociale și morale de comportament în locurile

publice, în prezența mai multor persoane, urmărind manifestarea bravurii și a forței

grosolane, intenționat, nu a reacționat, ci dimpotrivă, a opus rezistență fizică, angajații

1

pazei fiind nevoiți, să-1 imobilizeze și să-i aplice mijloacele speciale cătușele, după care

cet. Pîslaru Andrian a fost transportat la sediul IP Ungheni, unde ultimul a continuat să-i

amenințe pe angajații pazei și angajații poliției care se aflau în cadrul grupei operative cu

aplicarea violenței fizice.

Prima instanță a stabilit că, prin acțiunile sale intenționate Pîslaru Andrian a

săvârșit infracțiunea prevăzută de art.287 alin.(3) Cod penal huliganismul, adică acțiunile

intenționate care încalcă ordinea publică, însoțite de amenințarea cu aplicarea violenței,

de opunerea de rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane care

curmă actele huliganice, precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc prin

obrăznicie deosebită, săvârșite cu încercarea aplicării altor obiecte pentru vătămarea

integrității corporale sau a sănătății.

solicitând repunerea în termen, admiterea apelului, casarea sentinței, cu pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care inculpatul Pîslaru Andrian să fie achitat.

În motivarea cerințelor sale, apărarea a invocat că sentința în cauză este ilegală și

pasibilă casării din considerentele că, prima instanță a emis sentința de condamnare, cu

toate că în ședința de judecată nu au fost dobândite probe pertinente și concludente ce ar

confirma vinovăția lui. Astfel instanța condamnându-l în baza art.287 alin.(3) Cod penal,

nu a luat în vedere faptul, că probele puse la baza sentinței de condamnare nu au

confirmat vinovăția inculpatului în comiterea unui huliganism.

Avocatul a notat că, martorul Zidrașcu Vladislav a declarat că Pîslaru Andrian cât

s-a aflat el în magazin s-a comportat bine și cu nimeni nu a întrat în conflict. Iar partea

vătămată i-a făcut careva semne pe care el nu le-a înțeles.

Din declarații reiese că, posibil în magazin nici nu a avut loc vre-un conflict, iar

partea vătămată doar a presupus că, dacă A. Pîslaru avea cuțitul cu care a deschis pateul

putea să o amenințe sau s-o agreseze. A susținut că, nu s-a confirmat prin nici o probă

declarațiile părții vătămate, iar conform prevederilor art.8 Cod de procedură penală

concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșire a infracțiunii nu pot fi întemeiate pe

presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate în condițiile

Codului de procedură penală se interpretează in favoarea inculpatului.

A mai indicat că, acțiunile care au avut loc deja în automobilul agenților de pază

nu constituie semnele calificative ale huliganismului penal, iar prima instanță urna să-l

achite pe inculpat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(3) Cod penal.

La baza condamnării prima instanța a menționat și procesele verbale de ridicare și

examinare a cuțitului, care nici de cum nu pot fi apreciate ca probe în comiterea unui

huliganism. Or, deținerea unui cuțit nu este interzisă atâta timp cât el nu este folosit la

comiterea unei infracțiuni. În cazul lui A. Pîslaru s-a dovedit, doar faptul, că el l-a deținut

și l-a folosit la deschiderea cutiei de pateu, în rest sânt doar presupunerile părții vătămate,

neconfirmate prin alte probe.

Cu toate că, instanța corect a exclus din învinuirea lui Pîslaru Andrian aplicarea

violenței asupra persoanei", cuvântul "grosolan" și textul "cinism sau", consideră, că

incorect a apreciat declarațiile părții vătămate Cotovici Daniela, că inculpatul a încălcat

ordinea publică în mod intenționat, prin amenințarea cu aplicarea violenței, demonstrând

arma părții vătămate minore în scopul înfricoșării, deoarece nici ea nici procurorul nu au

prezentat instanței probe care să dovedească că anterior au avut loc careva conflicte între

partea vătămată sau familia ei și inculpat.

La fel a menționat că, prima instanța incorect a stabilit că inculpatul a opus

rezistență agenților de pază, care i-au cerut lui Pîslaru Andrian să înceteze acțiunile

huliganice, fiind nevoiți să-l imobilizeze, deoarece a ignorat declarațiile tuturor

2

martorilor audiați în cadrul examinării judecătorești, care au menționat că, atunci când au

întrat în magazin, A. Pîslaru ședea liniștit la masă și a strâns cumpărăturile de pe masă, a

transmis benevol cuțitul și 1-a urmat în automobil. Deci aici s-au și terminat așa numitele

acțiuni huliganice ale lui Pîslaru Adrian. Ce a urmat în automobil cade sub incidența altor

articole din Codul penal sau contravențional și nici de cum a huliganismului agravant.

În acest context, apărarea consideră c,ă vinovăția lui Pâslaru Andrian în comiterea

infracțiunii prevăzute de art.art.287 alin.(3) Cod penal nu a fost dovedită și el urmează a

fi achitat.

apelul declarat de avocat a fost respins ca fiind nefondat, cu menținerea sentinței.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel reiterând prevederile art.402 alin.(1)

Cod de procedură penală, a apreciat apelul declarat de avocatul Maria Arabadji în

interesele inculpatului Pîslaru Andrian, ca fiind depus în termen, luând în considerație că

sentința Judecătoriei Ungheni a fost pronunțată public la data de 05.11.2021, iar cererea

de apel a fost depusă la data de 29.11.2021, ceea ce se atestă prin ștampila aplicată de

instanța de judecată.

Instanța de apel a considerat că, la pronunțarea sentinței, prima instanță corect a

stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că, inculpatul Pîslaru

Andrian a săvârșit infracțiunea incriminată prevăzută de art.287 alin.(3) Cod penal. Or.

întreaga sistemă de probe administrate și examinate, apreciată de către instanța de apel

prin prisma prevederilor art.101 Cod de procedură penală, coroborează între ele și

demonstrează, incontestabil, faptul că, inculpatul Pîslaru Andrian a comis fapta imputată.

În coroborarea cu declarațiile martorilor, instanța de apel a ținut cont de procesul-

verbal de ridicare și examinare din 07 martie 2020 cu planșa fotografică, prin care a fost

ridicat cuțitul, care aparținea cet. Pîslaru Andrian; procesul verbal de ridicare din 09

martie 2020, prin care a fost ridicate înregistrările video de la agentul de pază Gorobeț

Vitali; procesul-verbal de examinare din 10 martie 2020, potrivit căruia au fost examinate

înregistrările video ridicate de la agentul de pază Gorobeț Vitali, din care rezultă

comportamentul agresiv și antisocial, îndreptat spre încălcarea ordinii publice, opunerea

de rezistență angajaților de pază, încercând să-l deposedeze de arma din dotare la

solicitările acestora de a înceta acțiunile ilegale.

Instanța de apel a menționat că, din probele administrate de acuzatorul de stat a

stabilit că între partea vătămată și inculpat a avut loc un conflict, într-un spațiu public,

acțiunile inculpatului caracterizându-se prin acțiuni intenționate care încalcă ordinea

publică, însoțite de amenințarea cu aplicarea violenței, de opunerea de rezistență violentă

reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice, precum și

acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc prin obrăznicie deosebită, săvârșite cu

încercarea aplicării altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau a sănătății,

fapt confirmat prin declarațiile părții vătămate și a martorilor, dar și a materialelor de

probă cercetate atât în instanța de fond, cât și verificate în instanța de apel.

Instanța de apel a considerat neîntemeiată solicitarea apărătorului privind achitarea

inculpatului, or, instanța de apel cert a identificat și demonstrat fără echivoc faptul că

acțiunile inculpatului Pîslaru Andrian, sunt plasate anume sub aspect penal, prin urmare,

în cele din urmă acțiunile acestuia just au fost încadrate în baza art.287 alin.(3) Cod penal.

4.2. Instanța de apel a notat că, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

prima instanță a ținut pe deplin cont de prevederile art.art.6, 7, 61, 75-77 Cod penal, de

gravitatea infracțiunii comise, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, prin urmare instanța de

judecată și-a argumentat riguros soluția la capitolul numirii pedepsei și a motivat

3

hotărârea pronunțată invocând motive clare din care considerent a ajuns la concluzia

necesitării numirii inculpatului a pedepsei în formă de închisoare.

Astfel, având în vedere personalitatea inculpatului, circumstanțele agravante ale

vinovăției, antecedentele penale, reieșind din prevederile art.61 Cod penal, în special

pornind de la scopul pedepsei, individualizarea ei, instanța de apel consideră că

restabilirea echității sociale, corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă numai prin

numirea unei pedepse privative de libertate sub formă de închisoare, pe un termen de 4

(patru) ani cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Severitatea pedepsei

aplicate inculpatului este justificată de modalitatea în care acesta a conceput și derulat

activitatea infracțională și gravitatea faptei comise, care dovedesc perseverența

infracționala ridicată întru atingerea scopului urmărit.

Din considerentele nominalizate, instanța de apel a apreciat că pedeapsa principală

stabilită și individualizată de către prima instanță, răspunde atât principiului

proporționalității, cât și scopului pedepsei penale prevăzut în art.61 alin.(2) Cod penal,

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane, fiind în limitele

prevăzute la sancțiunea normei penale în baza căreia Pîslaru Andrian a fost condamnat,

prin urmare sentința contestată cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția.

În cele din urmă, instanța de apel a ajuns la concluzia că scopul prestabilit al legii

penale privind corectarea și reeducarea inculpatului Pîslaru Andrian, v-a fi pe deplin atins,

doar prin menținerea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani închisoare.

Instanța de apel a notat că, pedeapsa penală are pe lângă scopul său represiv și o

finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce

privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește persoana inculpatului.

pentru recurs prevăzute la art.427 alin.(1) pct.8), 12) Cod de procedură penală, contestă

hotărârile instanțelor de fond, solicitând casarea acestora, cu rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri privind achitarea lui Pîslaru Andrian.

În motivarea recursului declarat, autorul susține că, acțiunile inculpatului Pîslaru

Andrian urmau a fi încadrate în baza art.155 Cod penal, or, învinuirea în baza art.287

alin.(3) Cod penal se întemeiază doar pe declarațiile părții vătămate Cotovici Daniela.

5.1. Inculpatul, contestă hotărârile instanțelor de fond, solicitând casarea acestora,

cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare.

În motivarea recursului declarat, autorul acestuia invocă că nu este vinovat.

pentru inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Danciuc Ghenadie

în numele inculpatului ca fiind vădit neîntemeiat, iar recursul inculpatului ca fiind

declarat peste termen.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acestea urmează a fi declarate

inadmisibile din următoarele considerente.

7.1. Cu referire la recursul ordinar declarat de inculpat.

Conform art.432 alin.(2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței

de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este declarat peste termen.

În prezenta cauză penală, prima instanță și instanța de apel au examinat cauza

penală în privința inculpatului, pronunțând hotărâri prin care Pîslaru Andrian a fost

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(3) Cod Penal.

4

În conformitate cu art.422 Cod de procedură penală, termenul de atac cu recurs a

deciziei instanței de apel este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

La caz, se reține că dispozitivul deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău în cauza penală privindu-l pe Pîslaru Andrian, a fost pronunțat la 23 martie

2022 în lipsa inculpatului (f.d.13, vol. II), inculpatul fiind notificat că pronunțarea

integrală a deciziei va avea loc pe data de 25 mai 2022, ora 14:00.

Ulterior, la 25 mai 2022, în lipsa inculpatului notificat, a fost pronunțată integral

decizia instanței de apel, iar la 14 iunie 2021 copia deciziei a fost expediată inculpatului

(f.d.38, vol. II).

Astfel, Colegiul penal menționează că, potrivit prevederilor art.422 Cod de

procedură penală, termenul de declarare a recursului împotriva deciziei instanței de apel,

curge de la data pronunțării acesteia.

Colegiul penal reține că, la 11 august 2022, conform ștampilei oficiului poștal pe

plic, inculpatul Pîslaru Andrian, a declarat recurs ordinar împotriva deciziei instanței de

apel, evident peste termenul legal de declarare a recursului ordinar prevăzut de lege, fără

a invoca argumente întemeiate privind depunerea tardivă a recursului.

În acest sens, Colegiul penal statuează că termenul de recurs este absolut și are

caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita

calea de atac, iar recursul declarat după expirarea termenului se va respinge ca tardiv,

deoarece legea procesual-penală ce reglementează procedura examinării recursului

ordinar, nu prevede posibilitatea de repunere în termen a recursului.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că, recursul ordinar declarat la 11 august

2022 de către inculpatul Pîslaru Andrian, împotriva deciziei instanței de apel din 23

martie 2022, este inadmisibil, ca fiind declarat peste termen.

Mai mult, Colegiul penal notează că, o astfel de soluție este compatibilă cu

respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul art.6 din Convenția Europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, având în vedere că

prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea apelului/recursului ar împiedica

rămânerea irevocabilă a deciziei și ar leza, principiul securității raporturilor juridice.

În hotărârea CtEDO pronunțată în cauza Ponomariov vs Ucraina (03 aprilie 2008)

Curtea Europeană a notat că, deși în speță nu era vorba despre desființarea unei hotărâri

judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în

lumina unor circumstanțe noi descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea

în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuși, reînnoirea acestui termen

pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrânge principiul

securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

De asemenea, Colegiul penal reține și jurisprudența CtEDO în hotărârea

pronunțată în cauza Bodiu vs. Republica Moldova din 18 iunie 2019 (cererea nr.7516/10),

în care Curtea a statuat că admiterea cererii de recurs după o perioadă de timp

considerabilă și în absența oricărei explicații plauzibile cu privire la motivul pentru care

partea s-a aflat în imposibilitate de a se adresa mai devreme, s-a soldat cu ignorarea unui

întreg proces judiciar, și în consecință s-a constatat încălcarea principiului securității

raporturilor juridice și a dreptului la un proces echitabil garantat de art.6§1 CEDO.

7.2. Cu referire la recursul ordinar declarat de avocatul Danciuc Ghenadie în

numele inculpatului.

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs este în

drept să decidă asupra inadmisibilității recursului în cazul în care constată că recursul este

vădit neîntemeiat.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

5

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Colegiul penal reține că recurentul invocă temeiurile pentru recurs prevăzute la

pct.8), 12) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care statuează că hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel în cazul când nu au fost întrunite elementele infracțiunii, precum și când

faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită;

În esență, criticele recurentului se axează pe ideea că instanțele de fond nu au

intrat pe deplin în esența acțiunilor inculpatului, acestea fiind apreciate greșit, eronat

dispunând condamnarea lui Pîslaru Andrian în baza art.287 alin.(3) Cod penal.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar,

se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii contestate, relevă în

mod concludent că instanța de apel corect a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și

de drept privind învinuirea înaintată și încadrarea juridică justă a acțiunilor infracționale

ale inculpatului Pîslaru Andrian, în conformitate cu prevederile normelor de procedură

penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar,

fiind apreciate în conformitate cu prevederile art.101 alin.(1) Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării lor.

Totodată, Colegiul penal constată că, recurentul critică modul de apreciere a

probelor de către instanțele de fond, considerându-l ca necorespunzător circumstanțelor

de fapt ale cauzei. Însă, aceste argumente nu pot fi reținute deoarece, conform art.101

alin.(2) Cod de procedură penală, la faza judecării cauzei, instanța de judecată apreciază

probele conform propriei convingeri formate în urma examinării lor în ansamblu, sub

toate aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege.

Colegiul penal ține să menționeze că, toate probele administrate au primit

apreciere la justa lor valoare, concluziile privind vinovăția inculpatului Pîslaru Andrian în

comiterea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(3) Cod penal, rezultă din circumstanțele

de fapt stabilite în cauză, iar motivele aduse de recurent, precum că instanța nu a dat o

apreciere cuvenită probelor din dosar, țin de starea de fapt a cauzei.

În contextul dat, Colegiul penal reține că art.427 alin.(1) Cod de procedură penală

prevede o listă exhaustivă de temeiuri pentru recurs, a cărei analiză denotă faptul că

chestiunile privind aprecierea probelor nu sunt reflectate în conținutul acestui articol,

astfel neconstituind un temei pentru recurs separat.

Sub acest aspect, Colegiul penal apreciază drept întemeiată poziția instanței de

apel, prin care a stabilit că, în speță fapta prejudiciabilă a lui Pîslaru Andrian s-a

manifestat prin acțiunile care au încălcat ordinea publică, însoțite de amenințarea cu

aplicarea violenței, de opunerea de rezistență violentă reprezentanților autorităților sau

altor persoane care curmă actele huliganice, săvârșite cu încercarea aplicării altor obiecte

pentru vătămarea integrității corporale sau a sănătății, fapt confirmat prin declarațiile

părții vătămate și a martorilor, dar și a materialelor de probă cercetate atât în instanța de

fond, cât și verificate în instanța de apel.

Colegiul penal atestă că, instanța de apel a stabilit prezența în acțiunile

inculpatului atât a elementelor care caracterizează latura obiectivă a infracțiunii imputate,

cât și cea care caracterizează latura subiectivă, precum și obiectul și subiectul infracțiunii.

În plus, se reține că motivele invocate în recursul de pe rol, au constituit deja

obiect de examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens

(pct.4. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii nu poate

servi temei pentru reexaminarea cauzei.

Mai mult, analizând textul deciziei atacate în coraport cu motivele invocate de

6

recurent, Colegiul penal atestă că, instanțele de fond s-a expus argumentat și motivat,

bazându-și just soluția din hotărâri, iar instanța de recurs ordinar, în virtutea corectitudinii

acestei motivări, pentru a evita repetări inutile, o acceptă și-o însușește, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert vs.

România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își

motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru

fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct.61), cu toate acestea

noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor

furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale

supuse atenției sale.

Reieșind din concepția Curții Europene, art.6 § 1 nu impune motivarea detaliată a

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge

un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (cauza Van de Hurk v. Olanda, nr. 16034/90

din 19 aprilie 1994, Immeubles Groupe Kosser v. Franța, nr.38748/97 din 9 martie 1999).

În contextul celor menționate, Colegiul penal conchide că, decizia instanței de apel

cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la emiterea soluției

contestate, precum și motivele adoptării ei, iar fapta întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii incriminate, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură

penală.

În atare circumstanțe, raportând situația reținută în cauză la prevederile art.432

alin.(2) Cod de procedură penală, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de casare a hotărârii

contestate și, prin urmare, se impune soluția inadmisibilității recursului ordinar declarat

de către avocatul Danciuc Ghenadie în numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 23 martie 2022, în cauza penală în privința lui

Pîslaru Andrian xxx, pe motiv că recursul avocatului Danciuc Ghenadie în numele

inculpatului este vădit neîntemeiat, iar recursul inculpatului este declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată motivat la 17 noiembrie 2022.

Președinte /semnătura/ Timofti Vladimir

Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie

/semnătura/ Plămădeală Ghenadie

7