1ra-63/2022 — art. 171 alin. 1 CP

1ra-63/2022 — art. 171 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-63/2022

1-15104197-01-1ra-13012022

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

16 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Cobzac Elena și Plămădeală Ghenadie

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Hamureac Oxana în numele inculpatului Colesnic Ruslan, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 octombrie

2021, în cauza penală privindu-l pe

Colesnic Ruslan Xxxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Ruslan a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.171

alin.(1) Cod penal și i s-a stabilit în baza acestei norme pedeapsa sub formă de

închisoare pe termen de 4 (patru) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

orelor 11:30, Colesnic Ruslan, fiind în stare de ebrietate alcoolică, aflându-se în or.

Rezina, str.1 Mai, într-un bloc de locuit nefinisat, într-o odaie la etajul al 8-lea, având

intenția de avea un raport sexual forțat cu Xxxxx, a.n.Xxxxx, aplicând forță fizică,

contrar voinței ultimei, astupându-i gura și amenințând-o că o va arunca de la etajul

al 8-lea dacă va opune rezistență, contrar voinței acesteia, îmbrâncind-o pe un pat, a

dezbrăcat-o din lengeria în care era îmbrăcată și a întreținut un raport sexual forțat în

mod normal, cauzându-i astfel conform raportului de expertiză medico-legală nr.334

din 30 iunie 2015 „echimoză masivă pe spate”, care a fost provocată de la acțiunea

traumatică a unui obiect contodent, dur posibil în timpul și circumstanțele indicate,

posibil în timpul unui act sexual forțat determină o dereglare a sănătății de scurtă

durată și se califică ca vătămare neînsemnată.

1

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, cet. Colesnic Ruslan i se incriminează

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 171 alin. (1) Codul penal, de viol, adică

raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică și psihică a persoanei sau profitând

de imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-și exprima voința.

inculpatului Colesnic Ruslan, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței

Judecătoriei Orhei, sediul Rezina din 04 martie 2021 cu pronunțarea unei noi decizii,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care a-l achita pe Colesnic Ruslan

de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (1) Cod penal din lipsa de fapte

infracționale.

În susținerea argumentelor invocate în cererea de apel, partea apărării a invocat

că, la emiterea sentinței de condamnare instanța de judecată s-a bazat numai pe

declarațiile părții vătămate, martorului și raportului de expertiză care sunt în favoarea

inculpatului, și anume partea vătămată în instanță a comunicat că, inculpatul a lovit-

o cu picioarele peste coaste, însă, în raportul de expertiză nu au fost găsite asemenea

leziuni. Vânătaia la spate a apărut probabil atunci când Colesnic Ruslan a culcat-o pe

spate, atunci expertul a fost în imposibilitate de a stabili vechimea leziunilor, iar

examinarea a avut loc a două zi după eveniment. A menționat că, la examinarea

medico-legală ginecologică s-au determinat rupturi vechi, vechimea acestora este

imposibil de stabilit, astfel apare întrebarea dacă a avut loc un raport sexual forțat cu

o zi înainte de a fi examinată. A mai relatat, dacă a avut loc un raport sexual forțat, nu

a fost ruptă nici o haină cu care era îmbrăcată partea vătămată, raportul a avut loc fără

prezervativ și din spusele părții vătămate masa biologică a fost lăsată pe o plapumă în

gospodăria lui Colesnic Ruslan, iar reieșind din procesul-verbal de cercetare la fața

locului nu s-a găsit nici o urmă de raport sexual și anume probe biologice. A susținut

că, când au fost chemați la Procuratura raionului Rezina, pentru a participa la acțiuni

de urmărire penală și anume confruntări între partea vătămată și învinuitul, partea

vătămată în prezența procurorului a comunicat că s-a îmbolnăvit în urma raportului

sexual cu învinuitul de o boală venerică, pentru care a cerut să i se achite 200 lei

pentru tratament. A comunicat, că în raportul de examinare medico-legală nu s-a

depistat la partea vătămată careva boli venerice și de la bănuit nu au fost luate careva

mostre de acest gen. A considerat că, declarațiile martorului Martalog Ruslan sunt

abuzive deoarece el a declarat că violul a avut loc în casa lângă magazinul Linella

într-un apartament la etajul 7, pe când magazinul Linella s-a deschis în Rezina în anul

2017, la data de 12 octombrie, iar fapta se presupune că a avut loc în anul 2015. Foarte

straniu că partea vătămată nu i-a povestit concubinului detaliile violului, că inculpatul

o amenințat-o că o va arunca de la etajul 8, cu toate că se aflau la etajul 7. La fel, a

invocat, că la faza de urmărire penală urma să fie numită o expertiză psihologică a

părții vătămate pentru stabilirea adevărului pe cazul dat, însă caracteristica nu a fost

anexată. A considerat că, nu există nici o probă pentru al condamna pe Colesnic

Ruslan pe fapta care îi este imputată.

2

a fost respins ca nefondat apelul avocatului Caciarin Ruslan în numele inculpatului și

a fost menținută sentința fără modificări.

4.1. În motivarea soluției date, instanța de apel a reținut, că la pronunțarea

sentinței, prima instanță, corect, a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a

concluzionat că inculpatul Colesnic Ruslan a comis anume infracțiunea imputată.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza

penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar

toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. Astfel, instanța de

apel a constatat cu certitudine că Colesnic Ruslan a comis infracțiunea prevăzută de

art. 171 alin.(1) Cod penal - „violul, adică raportul sexual săvârșit prin constrângere

fizică sau psihică a persoanei sau profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra

ori de a-și exprima voința”.

Instanța de apel a reținut că cauza a fost examinată în lipsa inculpatului, acesta

fiind anunțat în căutare. Deși, inculpatul Colesnic Ruslan, nu și-a recunoscut vina,

instanța de apel a conchis că, prima instanță motivat și întemeiat a concluzionat

referitor la vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii imputate, reținând următoarele

probe pertinente, concludente, utile și veridice, care coroborează între ele și anume:

declarațiile părții vătămate Xxxxx, declarațiile martorului Martalog Ruslan, raportul

de expertiză medico-legală nr.334 din 30 iunie 2015, conform căruia la cet. Xxxxx s-

a constatat, echimoză masivă pe spate, care a fost provocată de la acțiunea traumatică

a unui obiect contondent, dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate, posibil în

timpul unui act sexual forțat, determină o dereglare a sănătății de scurtă durată și se

califică ca vătămare ușoară (f.d.24-25).

Astfel, analizând probele anexate la materialele cauzei, și anume declarațiile părții

vătămate, care a relatat circumstanțele de fapt ale cazului înfăptuit (f.d. 148), precum

și declarațiile martorului Martalog Ruslan, care confirmă starea părții vătămate

(f.d.149), cercetate atât în cadrul instanței de fond, cât și în instanța de apel și

apreciindu-le din punct de vedere al coroborării lor cu celelalte probe, analizate,

instanța de apel a constatat că, ele demonstrează cu certitudine vinovăția inculpatului

în comiterea infracțiunii prevăzute de art.171 alin.(1) Cod penal și că acțiunile

inculpatului urmează a fi calificate prin prisma articolului sus-enunțat, adică

inculpatul Colesnic Ruslan a săvârșit violul, după semnele calificative „raportul

sexual săvârșit prin constrângere fizică sau psihică a persoanei sau profitând de

imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-și exprima voința”.

Instanța de apel a reținut că, individualizarea pedepsei este un proces personal -

rezultat al propriei convingeri al instanței de judecată, ce nu trebuie conceput ca fiind

un proces arbitrar, subiectiv, el implicând obligațiunea instanței de a stabili măsura

pedepsei concrete infractorului necesară și suficientă pentru realizarea scopurilor legii

penale și pedepsei penale.

3

Astfel, la individualizarea și stabilirea categoriei și termenului pedepsei

inculpatului, prima instanță a ținut cont de prevederile art.art.7, 61, 75-78 Cod penal

și anume de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea

celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

condițiile de viață ale familiei acestuia, precum și de scopul pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării inculpatului.

Instanța de apel a menționat că, prima instanță la stabilirea categoriei și termenului

de pedeapsă a ținut cont de faptul că, inculpatul Colesnic Ruslan a comis o infracțiune,

care conform art. 16 Cod penal, în funcție de caracterul și gradul prejudiciabil, se

atribuie la categoria celor mai puțin grave, personalitatea inculpatului, care la evidența

medicului narcolog și/sau psihiatru nu se află, necăsătorit. Totodată, în conformitate

cu prevederile art.76 Cod penal nu s-au reținut circumstanțe atenuante în privința

inculpatului, iar în conformitate cu art.77 Cod penal careva circumstanțe agravante

nu au fost stabilite.

Prin urmare, instanța de apel a constatat că, instanța de fond corect a ținut cont de

scopul pedepsei penale, considerând rațional de aplicat față de Colesnic Ruslan

pedeapsa cu închisoarea, prezentând pericol social, în sensul în care valorile ocrotite

de legea penală prin incriminarea faptelor trebuie evidențiate, atât pentru restabilirea

ordinii de drept, cât și pentru educarea inculpatului. Or, circumstanțele stabilite au

condiționat necesitatea aplicării lui Colesnic Ruslan a pedepsei privative de libertate.

Subsecvent celor elucidate supra, în rezultatul analizei normelor legale indicate și

materialele anexate la cauza penală, instanța de apel a reținut că nu au fost stabilite

încălcări de ordin procedural sau material de către instanța de fond pe parcursul

examinării cauzei, motiv pentru care, în opinia instanței de apel, apelul declarat este

lipsit de temeiuri de fapt și de drept și a fost respins ca nefondat.

Oxana în numele inculpatului, prin care indicând temeiul prevăzut de art. 427 alin.

(1) pct. 8) Cod de procedură penală, solicită casarea totală a deciziei atacate, cu

dispunerea rejudecării cauzei penale în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat următoarele motive:

- nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor motivelor invocate echivalează

cu nerezolvarea fondului apelului și, în asemenea circumstanțe, decizia urmează a fi

casată, cu rejudecarea cauzei în apel, după cum stipulează art. 435 Cod de procedură

penală, pe motiv că așa eroare judiciară nu poate fi corectată în instanța de recurs;

- la caz, deși în decizia din 12.10.2021 sânt consemnate alegațiile expuse în

apelul apărării, din conținutul acesteia rezidă că instanța de apel a omis să se pronunțe

asupra lor. Toate aprecierile de fapt și de drept, precum și toate concluziile instanței

de apel, s-au rezumat la însușirea concluziilor și soluției adoptate de prima instanță.

Fiind solidară cu concluziile instanței de fond privind aprecierea probelor puse la baza

sentinței de condamnare, instanța de apel s-a mulțumit de a relua motivele jurisdicției

de primă instanță, fapt inacceptabil și contrar prevederilor legale;

4

- instanța de apel a expus desfășurat în cuprinsul deciziei toate probele acuzării

cercetate în cadrul examinării cauzei în instanța de fond, a descris detaliat conținutul

lor, însă în decizia instanței de apel lipsește aprecierea amplă a probatoriului

administrat în cauză prin prisma argumentelor apelanților;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra faptului că la emiterea sentinței de

condamnare instanța de judecată s-a bazat numai pe declarațiile părții vătămate,

martorului, care nici nu a fost martorul ocular și raportului de expertiză, care se află

în contradicție cu cele declarate de partea vătămată și care este în favoarea

inculpatului, și partea vătămată în instanță a comunicat că, inculpatul a lovit-o cu

picioarele peste coaste, însă, în raportul de expertiză nu au fost găsite asemenea

leziuni. Vânătaia la spate a apărut probabil atunci când Colesnic Ruslan a culcat-o pe

spate, atunci expertul a fost în imposibilitate de a stabilit vechimea leziunilor, iar

examinarea a avut loc a două zi după eveniment;

- la examinarea medico-legală ginecologică s-au determinat rupturi vechi,

vechimea acestora este imposibil de stabilit, astfel apare întrebarea dacă a avut loc un

raport sexual forțat cu o zi înainte de a fi examinată partea vătămată;

- nu au fost rupte hainele cu care era îmbrăcată partea vătămată;

- raportul a avut loc fără prezervativ și din spusele părții vătămate masa biologică

a fost lăsată pe o plapumă în gospodăria lui Colesnic Ruslan, iar reieșind din procesul-

verbal de cercetare la fața locului nu s-a găsit nici o urmă de raport sexual și anume

probe biologice;

- inculpatul a declarat că, când au fost chemați la procuratură, pentru a participa

la acțiuni de urmărire penală și anume confruntări între partea vătămată și învinuitul,

partea vătămată în prezența procurorului a comunicat că s-a îmbolnăvit în urma

raportului sexual cu învinuitul de o boală venerică, pentru care a cerut să i se achite

200 lei pentru tratament. A comunicat, că în raportul de examinare medico-legală nu

s-a depistat la partea vătămată careva boli venerice și de la bănuit nu au fost luate

careva mostre de acest gen;

- decizia instanței de apel este ilegală și neîntemeiată, deoarece aceasta reprezintă

doar expunerea probelor acuzării fără aprecierea lor din punct de vedere al pertinenței,

veridicității și concludenței, cu ignorarea poziției părții apărării, fapt care certifică

unilateralitatea, subiectivitatea și caracterul preconceput al hotărârii judecătorești

adoptate.

vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale. Acuzatorul de stat a menționat că instanța

de apel, judecând apelul a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și corect a reținut constatarea

vinovăției lui Colesnic Ruslan, de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin.

(1) Cod penal.

5

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit art.432 alin.(1), (2) pct.4) Cod de procedură penală instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal de asemenea menționează că, temeiurile pentru recurs pot fi

invocate doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în

instanța de apel, fapt stipulat de alin.(2) art.427 Cod de procedură penală.

Instanța de recurs subliniază că, potrivit practicii judiciare constante, erorile de

drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau

substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit conținutului recursului, recurentul invocă ca temei pct. 8 alin.(1) art.427

Cod de procedură penală, însă fără a-l descrie, criticând de fapt că instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, temei de drept ce se

încadrează la pct.6) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală.

Colegiul penal raportând temeiul prevăzut la pct. 6) alin.(1) art.427 Cod de

procedură penală cu textul deciziei instanței de apel consideră că în speța examinată

de către instanța de apel n-au fost admise erorile de drept sub aspectele invocate de

recurent, care ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării

deciziei contestate, deoarece decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor

legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată, instanța de apel nu a admis

nici o eroare gravă de fapt, care să afecteze soluția, instanța de apel s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apelul avocatului Caciarin Ruslan în numele

inculpatului, fără a fi identificate neclaritățile specificate de recurent, în legătură cu

ce nu se constată prezența temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală.

După cum rezultă din conținutul recursului, autorul acestuia nu este de acord cu

condamnarea lui Colesnic Ruslan în baza art.171 alin.(1) Cod penal, considerând că

lipsesc probe certe ce ar confirma vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii

imputate.

La acest capitol, Colegiul constată că prima instanță, conform prevederilor art.314

Cod de procedură penală, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele

probele prezentate de părți, a audiat partea vătămată Xxxxx, martorul Martolog

Ruslan, a verificat declarațiile inculpatului date la urmărirea penală, pe motiv că

6

acesta s-a eschivat de a se prezenta în ședință, fiind anunțat în căutare, a cercetat actele

cauzei, pe care le-a apreciat în mod obiectiv, argumentând clar de ce au fost

considerate veridice declarațiile acestor participanți care, coroborate una cu alta, au

format convingerea instanței că vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.171 alin.(1) Cod penal, referitor la existența elementelor constitutive

ale infracțiunii, a fost dovedită.

Instanța de apel, respectând prevederile art.414, 417 alin.(1) pct.7), 8) Cod de

procedură penală, a supus unei verificări minuțioase toate probele administrate și a

conchis asupra temeiniciei soluției pronunțate de prima instanță, expusă mai sus,

deoarece argumentele apărării nu și-au găsit confirmare în ședința de judecată.

Instanța de recurs, fără a reitera întreaga motivare a instanțelor de fond, pe care

și-o însușește sub aspectul stării de fapt și de drept reținute, conchide că acestea

întemeiat au ajuns la concluzia existenței faptei și vinovăției inculpatului Colesnic

Ruslan în comiterea infracțiunii prevăzute de art.171 alin.(1) Cod penal, fiind stabilite

în acțiunile acestuia toate elementele constitutive ale violului, adică raportul sexual

săvârșit prin constrângere fizică și psihică a persoanei sau profitând de

imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-și exprima voința. Instanțele, reieșind

din probele administrate în cauză, și anume declarațiile martorului Martolog Ruslan,

cât și din declarațiile părții vătămate, confirmate și prin probele existente la dosar, și

cert au constatat că, inculpatul a comis infracțiunea imputată, părțile dând declarații

în condițiile libertății de voință și conștiință, acestea reflectă adevărul cunoscut de ei

și nu au fost date în sensul de a-l acuza pe inculpat pe nedrept. Totodată, întemeiat s-

a reținut că constrângerea fizică și psihică se confirmă prin declarațiile părții vătămate

Xxxxx, care a declarat că inculpatul a amenințat-o că o va arunca în gol de la etajul 8

și prin prezența vătămărilor corporale specifice infracțiunii de viol.

Astfel, atât prima instanță, cât și instanța de apel s-au pronunțat asupra

circumstanțelor de fapt și și-au motivat concluzia prin cumulul de probe administrate

în cauză, cărora le-au dat o apreciere justă și obiectivă, prin prisma art.101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității,

veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și

de drept, inclusiv vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate.

Colegiul penal constată că decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și

temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele

adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură

penală, reieșind și din faptul că procedura de apreciere a probelor ține de starea de

fapt a cauzei și care deja a fost efectuată de ambele instanțe de fond.

Faptul că instanța de apel nu a apreciat probele în modul solicitat de autorul

recursului, nu constituie motiv de a afirma că instanța de apel a pronunțat o hotărâre

nemotivată. Mai mult, în scopul evitării repetării inutile a alegațiilor instanței,

Colegiul își însușește argumentele enumerate în decizia instanței de apel, fapt ce este

în deplină concordanță cu jurisprudența și practica Curții Europene pentru Drepturile

7

Omului, care în cauza Albert vs România din 16.02.2010, a statuat în pct.37 că art.6§1

CtEDO, deși obligă instanțele să-și motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles

ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda,

19.04.1994, pct.61). Cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o

instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin

alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Argumentele apărării precum că, „instanța de judecată s-a bazat numai pe

declarațiile părții vătămate, a martorului Martolog Ruslan, care nici nu a fost martor

ocular”, Colegiul penal le consideră neîntemeiate și declarative, care nu au un careva

suport și contravin probelor cercetate în cadrul procesului penal și sunt invocate cu

scopul de a evita răspunderea penală a inculpatului Colesnic Ruslan pentru

infracțiunea prevăzută de art. 171 alin. (1) Cod penal, or, potrivit declarațiilor părții

vătămate Xxxxx, date sub jurământ, fiind avertizată de răspundere penală, conform

art. 313 Cod penal, care au fost aceleași pe tot parcursul judecării cauzei, aceasta

denunțând imediat despre cele întâmplate, anunțând telefonic despre circumstanțele

cauzei (f. d. 6), a declarat că anume inculpatul Colesnic Ruslan a violat-o, declarații

care sânt în coroborare cu raportul de expertiză nr.334 din 30.06.2015 (f. d. 24-25).

La fel, argumentul recurentului precum că incorect a fost pus la bază soluției de

condamnare raportul de expertiză medico-legală, care nu demonstrează că au fost

găsite careva leziuni, este neîntemeiat, or acesta a fost just apreciat de către instanțele

judecătorești inferioare în coroborare cu celelalte probe anexate la dosar și prin care

cert se confirmă săvârșirea infracțiunii imputate de către inculpatul Colesnic Ruslan.

Totodată, Colegiul penal reține contradictoriu argumentul avocatului precum că

„instanța de apel nu s-a pronunțat că la emiterea sentinței de condamnare instanța

de judecată s-a bazat numai pe declarațiile părții vătămate, cât și a martorului și că

partea vătămată în instanță a comunicat că, inculpatul a lovit-o cu picioarele peste

coaste, însă în raportul de expertiză nu au fost găsite asemenea leziuni”, or acest

argument a fost verificat și motivat respins de instanța de apel la f.d. 172-173 din

decizie, fiind excluse orice dubii privind vinovăția inculpatului în comiterea violului.

Colegiul penal reține, că instanța de apel, întemeiat a dat apreciere critică

declarațiilor inculpatului, date la urmărirea penală, considerându-le drept intenția

acestuia de a se eschiva de răspundere penală, or, acestea au fost combătute prin

cumulul de probe cercetate în ședința de judecată în prima instanță, fiind apreciate

toate probele coroborate în ansamblu din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității lor.

Prin urmare, concluziile și motivările instanțelor judecătorești inferioare referitor

la vinovăția inculpatului Colesnic Ruslan sunt legale și întemeiate.

Argumentele recurentului nu-și găsesc suport în situația de drept statuată în cauză,

dat fiind că instanța de apel a respectat prevederile normelor penale și procesual

penale, pronunțând o decizie legală și întemeiată.

8

Consecvent, Colegiul penal menționează că reiterarea de către instanța de recurs

a alegațiilor instanței de apel în partea contestată de către recurent, în contextul expus,

este inoportună or, Colegiul penal le consideră legale și întemeiate.

În sensul celor invocate, Colegiul penal va ține seama și de jurisprudența CEDO,

și nu va impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând

cu prisosință soluția dată de instanțele de fond, dat fiind că, în cazul în care acestea

și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau

infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de

recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua

motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărârea CtEDO Garcia Ruis vs Spania, Helle

vs Finlanda), din care motiv, fără a reitera întreaga motivare a instanțelor de fond, pe

care și-o însușește sub aspectul stării de fapt și de drept reținute, conchide asupra

existenței faptei și vinovăției inculpatului Colesnic Ruslan.

Colegiul penal nu acceptă nici motivele invocate în recursul ordinar cu privire la

încălcarea prevederilor art.6 CEDO cu referire la ignorarea jurisprudenței Curții

Europene a Drepturilor Omului, considerându-le declarative, cauzele CEDO

enumerate de către recurent fiind irelevante pentru speța dată, decizia instanței de apel

fiind corect motivată.

Coroborând cele expuse, Colegiul penal apreciază că, în fapt, decizia instanței de

apel corespunde tuturor prevederilor art.394 Cod de procedură penală, este bine

argumentată, motivată, fiind legală și întemeiată, și astfel nu se constată vreo eroare

de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii judecătorești contestate.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiurile invocate de

recurent, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel de erori de drept

în speța examinată nu s-au comis, prin urmare, hotărârea atacată este legală și

întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Hamureac Oxana

în numele inculpatului Colesnic Ruslan, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 12 octombrie 2021, în cauza penală privindu-l pe Colesnic

Ruslan Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată motivat la 16 februarie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Plămădeală Ghenadie

9