1ra-1602/2021 — art. 151 alin. 1CP

1ra-1602/2021 — art. 151 alin. 1CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1602/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Boico Victor, Guzun Ion,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Cotruță Sergiu în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 30 martie 2021, în cauza penală în privința lui,

Colesnic Răzvan xxxxxx, născut la xxxxxxxxx,

originar și domiciliat în mun. Chișinău, str. xxxxxx

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 22.09.2020 - 19.10.2020;

Instanța de apel: 16.12.2020 - 30.03.2021;

Instanța de recurs: 01.07.2021 - 01.10 .2021.

A C O N S T A T A T :

2020, cauza fiind examinată în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de

procedură penală, Colesnic Răzvan a fost recunoscut vinovat în comiterea

infracțiunii prevăzute de art.151 alin. (1) Cod Penal, și prin aplicarea

dispozițiilor art. 70 alin. (31) Cod Penal a fost condamnat la o pedeapsă sub

formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani 4 (patru) luni, cu ispășirea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

S-a încasat din contul lui Colesnic Răzvan, în bugetul de stat cheltuielile

judiciare, în sumă de 1088 (una mie optzeci și opt) lei.

iunie 2020 în jurul orei 22:00, Colesnic Răzvan fiind în fața magazinului

alimentar din mun. xxxxxxx, urmărind scopul vătămării integrității corporale și

sănătății al lui Țaran Sergiu, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, prevăzând urmările și dorind în mod conștient survenirea lor,

acționând cu intenție directă spre atingerea scopului infracțional, în urma unui

conflict iscat spontan, intenționat i-a aplicat lui Țaran Sergiu multiple lovituri cu

pumnii în regiunea capului, după care a părăsit locul comiterii faptei.

Conform raportului de expertiză judiciară nr. 202002D1653 din 15

septembrie 2020, lui Țaran Sergiu i-a fost cauzat traumă cranio-cerebrală

deschisă manifestată prin contuzie cerebrală gradul I; fractura osului temporal

1

pe dreapta cu implicarea ambelor lamele, fără deplasare; fractura peretelui

medial orbitei drepte; fractura osului sfenoid (alla mayor) și fractura osului

frontal pe dreapta ce comunică cu cavitatea craniului; hemosinus etmoidal pe

dreapta; fractura apofizei frontală și temporală a osului zigomatic drept;

fractura apofizei maxilare a osului zigomatic din dreapta; fractura peretelui

anterior și posterior sinusului maxilar drept; hemosinus maxilar; hemoragie

difuză în sclera globului ocular drept, leziune de nerv oculomotor pe dreapta,

excoriație și echimoză la nivelul feței. Aceste leziuni corporale au fost cauzate

în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur, posibil în timpul

și circumstanțele indicate, prezintă pericol pentru viață și în baza acestui criteriu

se califică ca vătămare corporală gravă.

Sergiu în latura penală în ceea ce privește pedeapsa penală, solicitând

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă în

conformitate cu art. 90 Cod penal.

În motivarea cerințelor sale, apelantul a menționat că:

- instanța de judecată a considerat incorect și neargumentat că corectarea

și reeducarea inculpatului poate fi doar prin izolarea reală de societate;

- careva pretenții de ordin material din partea parții vătămate nu au fost

formulate. Totodată partea vătămată nu consideră că inculpatul a fi izolat de

societate;

- instanța de judecată nu a motivat inaplicabilitatea art. 90 Cod penal, or,

la caz s-a aplicat o pedeapsă exagerat de aspră, fapt ce constituie o încălcare

flagrantă a legislației în vigoare și ale drepturilor procesuale penale a

inculpatului.

2021, a fost respins ca nefondat apelul declarat, și menținută sentința primei

instanțe.

4.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, la pronunțarea

sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept

și just a tras concluzia că inculpatul a săvârșit anume infracțiunea imputată.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la

cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării

lor.

Referitor la aplicarea în speța de referință a prevederilor art. 90 Cod penal

în privința inculpatului, instanța de apel a reținut că careva circumstanțe

suplimentare în baza cărora ar putea motiva soluția privind suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului Colesnic Răzvan, or

circumstanțele ce țin de faptul că inculpatul a recunoscut vina în comiterea

infracțiunii incriminate, sincer s-a căit de cele comise, rudele au reparat

2

prejudiciul cauzat părții vătămate, au fost reținute deja la stabilirea pedepsei în

conformitate cu alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală.

Totodată, instanța de apel a menționat că, apelantul în apelul său nu a

invocat care circumstanțe ce nu au fost luate în considerație de către instanța de

fond, sau se orienteze instanța la o nouă apreciere referitor la circumstanțele

stabilite deja, rezumându-se în apel la o motivare generală.

Sergiu în numele inculpatului, care invocând incidența prevederilor art. 427 alin.

(1) pct. 6), 16) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel

și sentinței primei instanțe, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri

prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă cu aplicarea art. 90 Cod penal.

În motivarea cerințelor sale recurentul a menționat că:

- deși instanțele de fond au aplicat corect prevederile art. 3641 Cod de

procedură penală în raport cu inculpatul, acestea au omis să constate existența

unor circumstanțe excepționale și atenuante și să aplice efectele acestora în

modul corespunzător;

- instanța nu a dat apreciere circumstanțelor atenuante existente. Drept

circumstanțe atenuante potrivit art. 76 Cod Penal se rețin: căința sinceră și

săvârșirea infracțiunii de către o persoană care a atins vârsta de 18 ani, dar nu

a atins vârsta de 21 ani și repararea pagubei pricinuite;

- instanțele ierarhic inferioare nu au reținut în calitate de circumstanță

atenuantă recunoașterea vinovăției indicată în rechizitoriu, pe motiv că nu a

fost susținută de către procuror în dezbateri;

- soluția instanțelor ierarhic inferioare este una pripită și nejustificată,

reieșind din faptul că, pedeapsa aplicată infractorului trebuie sa” fie echitabilă,

legală și individualizată corect, capabilă să restabilească echitatea socială și să

realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, în strictă conformitate cu

dispozițiile părții generale a Codului penal și în limitele fixate în partea

specială.

a prezentat referință pe marginea recursului declarat, pledând pentru

netemeinicia recursului ca fiind vădit neîntemeiat.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca

fiind vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de

art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate

de recurent.

3

Din textul recursului examinat se evidențiază dezacordul titularului

acestuia cu decizia instanței de apel cu privire la individualizarea pedepsei

inculpatului, invocându-se temeiurile pentru recurs prevăzute la pct. 6) și 16)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau norma de drept aplicată

în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a aceleiași norme date

anterior de către Curtea Supremă de Justiție.

Sub aceste aspecte, instanța de recurs menționează că, prevederile la

care se referă autorul recursului nu sunt aplicabile din punctul de vedere al

prezenței erorilor de drept, care ar servi ca temei de implicare a instanței în

sensul casării deciziei instanței de apel.

Colegiul penal reține că, recurentul critică decizia contestată în partea

ce ține de pedeapsa stabilită inculpatului, considerând-o prea aspră,

solicitând în acest sens, stabilirea unei pedepse cu suspendarea condiționată

a executării acesteia.

Privitor la pedeapsa stabilită inculpatului de către instanțele de fond,

Colegiul consideră că acestea și-au motivat just soluția adoptată în acest

sens, acordând deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75, Cod penal, la

soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei, stabilite

conform sancțiunii articolului incriminat, iar în sprijinul statuării respective

relevă următoarele.

Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvârșirii unei

infracțiuni instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască

nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a

comis acea infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea

realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile

prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului

pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de

evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca

finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea

articolului din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul.

De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în

vedere principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care

se măsoară după cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator,

urmând ca celelalte două criterii alăturate și distincte - persoana

infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

4

penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format opinia cu privire

la gradul de pericol social concret al activității infracționale săvârșite.

La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanțele de fond au ținut

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana

celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.

Instanța de recurs reține că solicitarea avocatului Cotruță Sergiu

privind aplicarea în privința lui Colesnic Răzvan a suspendării condiționate

a executării pedepsei în baza art. 90 Cod penal, este neîntemeiată, or doar

faptul că recurentul nu este de acord cu pedeapsa stabilită de către instanța

de judecată, considerând-o prea aspră, nu poate servi ca circumstanță pentru

aplicarea în privința inculpatului a unei pedepse neprivative de libertate.

Subsidiar, Colegiul penal relevă că, textul art. 90 alin. (1) Cod penal

prin sintagma „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată

de a aplica prevederile acestei norme. Acest fapt rezultă și din prevederile

legale, care stipulează că: „ Dacă... instanța de judecată, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este

rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei...indicând numaidecât în hotărâre motivele...”.

Astfel, din examinarea condițiilor în care poate fi acordată suspendarea

executării pedepsei, rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o

facilitate, pe care instanța de judecată este liberă să aprecieze dacă este sau

nu cazul să o acorde.

Cât privește temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 16) Cod

de procedură penală, indicat de avocatul Cotruță Sergiu, Colegiul penal

conchide că în textul recursului acesta nu specifică nici un argument în

susținerea acestui temei de recurs, prin urmare se atestă că acesta este invocat

declarativ

De asemenea, Colegiul penal atestă că motivele invocate de avocatul

Cotruță Sergiu în cererea de recurs, sunt în majoritate similare cu cele invocate

în apel, în privința cărora instanța de apel în decizia sa (f.d. 161-166, vol. I), s-a

expus motivat, iar temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea argumentelor

instanței de apel în motivarea soluției sale pe aspectele contestate nu se

identifică, or instanța de apel s-a expus în decizia sa, detaliat și argumentat

asupra chestiunilor esențiale invocate în apelul declarat de avocat în numele

inculpatului Colesnic Răzvan, iar motivarea din decizia acesteia, în virtutea

corectitudinii ei și pentru a evita repetări inutile, instanța de recurs ordinar o

acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO,

care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010,

statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile,

acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare

5

argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea

noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Cotruță

Sergiu în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 30 martie 2021, în cauza penală în privința lui Colesnic

Răzvan xxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 03 noiembrie 2021.

Președinte Diaconu Iurie

Judecători Boico Victor

Guzun Ion

6