1ra-579/2022 — art.264 al.3 lit.a Cp

1ra-579/2022 — art.264 al.3 lit.a Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-579/2022

1-19160314-01-1ra-13042022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 septembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Plămădeală Ghenadie,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Domenco Andrei în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 25 ianuarie 2022, în cauza penală în privința lui

Pîslaru Cristian xxx, născut la xxx, originar din

r-nul xxx și domiciliat în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 17.01.2020 – 04.08.2021;

Instanța de apel: 02.09.2021 – 25.01.2022;

Instanța de recurs: 13.04.2022 – 21.09.2022.

A C O N S T A T A T :

probelor administrate în faza de urmărire penală, Pîslaru Cristian a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art.264 alin.(3) lit. a) Cod penal, cu aplicarea art.364/1

alin.(8) Cod de procedură penală, la 4 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

deschis, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

În temeiul art.90 alin.(1) Cod penal, pedeapsa stabilită lui Pîslaru Cristian sub

formă de închisoare s-a suspendat condiționat pe o perioadă de probațiune de 2 ani, cu

obligarea inculpatului de a nu-și schimba domiciliul și/sau reședința fără consimțământul

organului competent și să nu frecventeze anumite locuri (baruri, cafenele, restaurante,

ș.a.) după orele 22.00, pe perioada de probațiune.

S-a încasat de la inculpatul Pîslaru Cristian, în beneficiul statului cheltuieli

judiciare în sumă de 320 lei.

28.04.2019, în jurul orei 02:00, conducând automobilul de model "Peugeot", cu n/î XXX,

încredințat pentru conducere de proprietarul automobilului, Cojocaru Pavel, pe o stradă

din sat. Molești, r-nul Ialoveni, manifestând sine încredere sporită, nu a tratat cu

seriozitate conducerea mijlocului de transport, astfel în cât a încălcat prevederile art.45

alin.(1) lit. a), b), c), d) al Regulamentului Circulației Rutiere, care stipulează expres că,

"conducătorul mijlocului de transport, trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu

limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de starea psihofiziologică ce

influențează atenția și reacția, dexteritatea în conducere, care i-ar permite să prevadă

situațiile periculoase, starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii, situația

1

rutieră", ignorând și cerințele pct. 1 lit. a), b) pct.40 a RCR, care stipulează că "înaintea

virării la stânga sau întoarcerii, conducătorul de vehicul trebuie: să se apropie din timp

de axa drumului, în cazul circulației dublu sens, sau de marginea stângă a carosabilului

cu circulația în sens unic; să cedeze trecerea vehiculelor care vin din sens opus și

urmează să se deplaseze înainte sau la dreapta, precum și pietonilor" și nu a cedat

trecerea și s-a tamponat frontal cu motocicleta de model Ural, fără numere de

înmatriculare care era condusă de cet. Olaru Vasile, care avea în calitate de pasager pe

cet. Cazacu Nicolae.

În urma accidentului rutier pasagerului motocicletei, Cazacu Nicolae, i-au fost

cauzate leziuni corporale sub formă de fractura femurului drept cu implicarea canalului

medular, fractura apexului proximal al tibiei drepte cu deplasare proximal, entorsie

ligament genunchiului drept, hemartroză articulației genunchiului drept, excoriații la

nivelul gambei drepte, care conform raportului de expertiză judiciară nr.201902D1241

din 24.06.2019, au fost calificate ca leziuni corporale grave.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, prima

instanța a reținut în drept, că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(3) lit. a) Cod penal, după indicii calificativi –

încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport

de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din

imprudență o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății.

solicitând casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei, cu

pronunțarea unei hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care a-i

stabili inculpatului Pîslaru Cristian pedeapsa penală minimă, fără anularea dreptului de a

conduce mijloace de transport.

În motivarea cerințelor sale, avocatul a invocat că inculpatul Pîslaru Cristian a

depus cerere de recunoaștere integrală a vinei de comiterea infracțiunii imputate, prin

care a solicitat instanței judecarea în ordinea prevăzută de art.364/1 Cod de procedură

penală. În ședința de judecată apărarea a solicitat aplicarea față de Pîslaru Cristian a unei

pedepse mai blânde decât cea prevăzută de lege, sub formă de amendă, fără anularea

dreptului de a conduce mijloace de transport, cu aplicarea art.79 Cod penal, reieșind din

faptul că Pîslaru Cristian a recunoscut vina, sincer se căiește și îi pare rău de cele

întâmplate, anterior nu a fost judecat, la momentul comiterii avea vârsta de doar 18 ani

împliniți, iar în prezent este student în anul II al Facultății de drept, Universitatea de stat

din Moldova, fapt confirmat prin adeverința eliberată la data de 09.07.2021.

Conform caracteristicii eliberate la data de 08.07.2021 de la locul de studii ,

studentul Pîslaru Cistian este caracterizat pozitiv, este disciplinat și conștiincios, are

obiective bine stabilite, privind cariera profesională.

Circumstanță atenuantă, conform art.76 alin.(1) lit. b) Cod penal este și săvârșirea

infracțiunii de către o persoană care a atins vârsta de 18 ani, dar nu a atins vârsta de 21

de ani. Mai mult, părțile vătămate Olaru Vasile și Cazacu Nicolae au solicitat aplicarea

în privința lui Pîslaru Cristian a unei pedepse cât mai blânde, deoarece nu au pretenții de

ordin material sau moral față de acesta.

În acest context, apărarea a solicitat de a fi apreciate de către instanța de judecată,

în ansamblu ca circumstanță excepțională și lui Pîslaru Cristian să-i fie aplicată o

pedeapsă mai blândă decât cea prevăzută de lege, conform prevederilor art.79 Cod penal,

sub formă de amendă minimă, fără anularea dreptului de a conduce mijloace de transport,

or, în legătură cu faptul că Pîslaru Cristian își face studiile la Facultatea de Drept USM,

solicită de a i se acorda o șansă despre crearea unui viitor profesional în domeniul

2

dreptului, or, legea penală nu are scopul de a cauza suferințe fizice sau de a leza

demnitatea omului.

Mai mult, în conformitate cu art.90 alin.(6) lit. b) Cod penal, instanța i-a aplicat

lui Pâslaru Cristian obligația să nu frecventeze anumite locuri (baruri, cafenele,

restaurante ș.a.) după orele 22.00 pe perioada de probațiune. Consideră că, această

obligațiune este prea dură, deoarece Pâslaru Cristian este tânăr și este lipsit de

posibilitatea de a ieși la o cafea, într-un local după ora 22.00.

Totodată, apărarea a evidențiat că, nu este de acord nici cu sentința primei instanțe,

în partea încasării de la Pîslaru Cristian a cheltuielilor judiciare în sumă de 320 lei, în

beneficiul statului, deoarece baza probațiunii stă pe seama acuzării, iar aceste cheltuieli,

urmează a fi trecute în beneficiul statului.

3.1. Avocatul Domenco Andrei în numele inculpatului a contestat cu apel

sentința, solicitând casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei, cu

pronunțarea unei hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care a-i

stabili inculpatului Pîslaru Cristian pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4

ani în penitenciar de tip deschis, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei

pentru o perioadă de probațiune de 2 ani, fără anularea dreptului dea conduce mijloace

de transport prin aplicarea art.79 Cod penal, cu excluderea obligației de a nu frecventa

anumite locuri (baruri, cafenele, restaurante) după orele 22.00.

În motivarea cerințelor sale, avocatul a invocat că pedeapsa aplicată față de

Pîslaru Cristian sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani cu suspendarea

condiționată pe o perioadă de 2 ani de către prima instanță o consideră echitabilă și nu

mai pledează pentru aplicarea unei amenzi în locul acesteia așa cum se indică în cererea

de apel inițială.

Totodată a menționat că, prima instanță nefondat și neîntemeiat a aplicat față de

inculpat obligația de a nu frecventa anumite locuri după orele 22.00 pe lângă restricția de

a nu-și schimba domiciliul sau reședința fără consimțământul organului competent. În

motivarea sentinței nu se regăsesc argumente plauzibile și întemeiate cu privire la

raționalitatea aplicării restricției de a nu frecventa anumite locuri, prima instanță

indicând doar că este rațională aplicarea fără a aduce argumente și motive.

Prima instanță în mod superficial a reținut în sentința de condamnare obligația de

a nu frecventa anumite locuri deoarece în raport cu practica judiciară și anume

persoanele care au fost condamnate pentru aceeași infracțiune prevăzute de art.264

alin.(3) lit. a) Cod penal, nu se regăsește aplicarea față de inculpați a obligației de a nu

frecventa anumite locuri deoarece nu are o legătură logico-juridică iar infracțiunea

respectivă nu determină necesitatea aplicării unei astfel de restricții, aceasta fiind și

neproporțională în raport cu infracțiunea comisă.

Apărarea a evidențiat că, infracțiunea prevăzută la art.264 Cod penal, este o

infracțiune săvârșită din imprudență care din start înlătură riscul sporit de a mai comite o

nouă infracțiune și care nu este comisă datorită personalității negative a inculpatului, ci

din neglijența acestuia. Prin urmare, la aplicarea pedepsei cu suspendarea condiționată a

executării nu se impune stabilirea restricțiilor or acestea trebuie aplicate în mod

particular pentru fiecare condamnat în raport cu infracțiunea care a comis-o pentru a

duce la atingerea scopului legii penale și pentru a avea o legătură logică și juridică cum

această restricție ar duce la restabilirea echității sociale, corectarea sau resocializarea

condamnatului.

Astfel, dat fiind faptul că inculpatul este la o vârstă tânără iar infracțiunea pe care

a comiso nu determină necesitatea aplicării interdicției de a nu frecventa anumite locuri,

în condițiile în care și așa societatea a fost ținută și este departe de frecventarea

3

localurilor în contextul Pandemiei COVID 19, consideră că aceasta este una

neîntemeiată și nefondată iar menținerea restricției ce ține neschimbarea domiciliului sau

reședinței fără acordul organului competent este suficientă și proporțională.

Cu referire la aplicarea pedepsei complementare, apărarea a reținut că prima

instanță greșit a luat în considerație că nu există careva circumstanțe excepționale care ar

permite aplicarea art.79 Cod penal, or, este de menționat faptul, că la nivel legislativ nu

este dată noțiunea de „circumstanțe excepționale ale cauzei".

Însă, reieșind din textul normei prevăzute la alin.(1) art.79 Cod penal, rezultă că,

la ele se atribuie un cumul de circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a

consecințelor ei, gradul sau pericolul social al persoanei vinovatului. Astfel, ca

circumstanțe excepționale pot fi considerate un cumul de circumstanțe care micșorează

gravitatea faptei și a consecințelor ei, gradul sau pericolul social al persoanei vinovate.

Reieșind din circumstanțele cauzei, de persoana celui vinovat și prevederile legale,

având în vederea lipsa circumstanțelor agravante în vinovăția inculpatului, precum

cumulul de circumstanțe atenuante, recunoașterea vinovăției în cele săvârșite, căința

sincera, inculpatul se află la prima abatere a legii, a săvârșit pentru prima data o

infracțiune gravă din imprudență, nu are antecedente penale, vârsta de 18 ani la

comiterea infracțiunii, student la Facultatea de Drept, a concluzionat că corijarea și

reeducarea lui și atingerea scopului pedepsei penale poate fi atins fără aplicarea pedepsei

complementare obligatorii.

au fost respinse, ca nefondat apelul avocatului Jomir Eudochia în numele inculpatului și

ca fiind depus peste termen cel al avocatului Domenco Andrei în numele inculpatului, cu

menținerea sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, sentința de

condamnare în privința inculpatului Pîslaru Cristian în comiterea infracțiunii prevăzute

de art.264 alin.(3) lit. a) Cod penal a fost pronunțată integral la data de 04 august 2021.

Nefiind de acord cu sentința Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni din 04 august

2021, avocatul Andrei Domenco a contestat-o cu apel, cererea de apel fiind depusă la

data de 12 ianuarie 2022, pe când contractul de asistență juridică cu inculpatul Pîslaru

Cristian a fost încheiat la data de 16 noiembrie 2021.

Instanța de apel analizând materialele cauzei, a constatat că potrivit procesului-

verbal al ședinței de judecată din 04 august 2021 se atestă că inculpatul Pîslaru Cristian a

fost prezent la ședința de judecată, respectiv a semnat recipisa care confirmă

recepționarea copiei sentinței emise în prezenta cauză (f.d.247 vol. 1), contractul cu

avocatul Andrei Domenco a fost încheiat la data de 16 noiembrie 2021, fapt confirmat

prin mandatul acestuia anexat la materialele cauzei, pe când cererea de apel a fost depusă

abia la data de 12 ianuarie 2022.

Reieșind din prevederile art.402 Cod procedură penală, instanța de apel a notat că

în speță, termenul de declarare a apelului urmează a fi calculat începând cu data de 16

noiembrie 2021 - dată la care a avocatul Andrei Domenco a cunoscut despre existența

sentinței primei instanțe din 04 august 2021 și care a expirat la data de 02 decembrie

2021, aceasta fiind și ultima zi pentru declararea apelului de către avocatul Andrei

Domenco, însă cererea de apel formulată de avocatul Andrei Domenco în numele

inculpatului Pîslaru Cristian a fost depusă după ultima dată de declarare a apelului, și

anume la data de 12 ianuarie 2022 (f.d.13 vol. 2).

Având în vedere că, în situația când instanța de apel a respins apelul ca fiind

depus peste termen, nu se expune asupra circumstanțelor de drept ale cauzei și legalității

hotărârii adoptate, din acest punct de vedere, nu există temei de a se expune asupra

4

legalității și temeiniciei sentinței primei instanțe prin prisma criticilor invocate în cererea

de apel declarată de avocatul Andrei Domenco în numele inculpatului Pîslaru Cristian,

împotriva sentinței contestate.

Referitor la cererea de apel declarată de către avocatul Jomir Eudochia în numele

inculpatului Pîslaru Cristian, instanța de apel a reținut că, prima instanță a stabilit corect

starea de fapt ce corespunde probelor din dosar, care au fost apreciate corect, prima

instanță încadrând just acțiunile inculpatului în baza dispozițiilor art.264 alin.(3) lit. b)

Cod penal.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe administrate la faza

de urmărire penală, acceptate de inculpat, și admise de prima instanță, fiind corect

apreciate, cu respectarea prevederilor art.101 Cod procedură penală, din punct de vedere

al pertinenței, concludenții și veridicități, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor.

Totodată, instanța de apel a reținut că, autorul apelului este de acord cu starea de

fapt stabilită de prima instanță, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului,

dar nu contestă sentința atacată în partea stabilirii pedepsei și pedepsei complementare

precum și dispunerea încasării cheltuielilor judiciare din contul inculpatului.

La capitolul numirii pedepsei principale inculpatului Pîslaru Cristian, instanța de

apel a apreciat concluzia primei instanțe corespunzătoare stării de drept, dar și întemeiată

din punct de vedere al principiilor stabilirii pedepsei penale.

La adoptarea sentinței, individualizând pedeapsa principală, instanța de apel a

notat că prima instanță a respectat prevederile art.art.96, 385 alin.(1) și 394 alin.(1), (2)

Cod procedură penală, conform cărora instanța este obligată să indice în partea

descriptivă care sunt circumstanțele care atenuează sau agravează răspunderea

inculpatului, datele care caracterizează persoana inculpatului, precum și motivele soluției

adoptate referitoare la stabilirea pedepsei sau la liberarea de pedeapsă penală.

Potrivit hotărârii primei instanțe în privința inculpatului au fost reținute un șir de

circumstanțe ce atenuează vinovăția, iar circumstanțe agravante nu au fost stabilite.

Un alt aspect, în opinia instanței de apel, care a fost abordat suficient de către

instanța de fond la individualizarea executării pedepsei este și persoana celui vinovat.

Instanța de apel a menționat că la stabilirea pedepsei inculpatului, prima instanță,

a ținut seama pe deplin de principiile de aplicare a pedepsei prevăzute de art.61 Cod

penal, de criteriile generale de individualizare a ei, stipulate în art.75 Cod penal, de toate

circumstanțele cauzei care agravează ori atenuează răspunderea, de persoana

inculpatului, de influența pedepsei aplicate asupra corijării și reeducării acestuia,

numindu-i acestuia o pedeapsă în limitele prevăzute de sancțiunea articolului în baza

căruia a fost condamnat, fiind respectate și prevederile referitor la stabilirea pedepsei în

cazul când persoana vinovată a solicitat examinarea cauzei pe baza probelor administrate

în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de procedură penală.

De asemenea, instanța de apel a notat că nu pot fi reținute nici argumentele

apelantului referitor la faptul că prima instanță putea să înlăture pedeapsa

complementară, în temeiul art.79 alin.(11) Cod penal, deoarece, reieșind din prevederile

normelor date, înlăturarea pedepsei complementare, prevăzute de lege pentru

infracțiunea săvârșită, este un mijloc acordat instanței de judecată pentru o

individualizare maximă a pedepsei, din care se desprinde faptul că instanța poate, dar nu

este obligată, reținând prezența circumstanțelor atenuante, de a înlătura pedeapsa

complementară.

Instanța de apel a reținut că, prima instanță întemeiat a ajuns la concluzia de a

numi inculpatului Cazacu Cristina, sancțiunea complementară, anularea dreptului de a

5

conduce mijloace de transport, totodată obligându-l să nu-și schimbe domiciliul și/sau

reședința fără consimțământul organului competent și să nu frecventeze anumite localuri

(baruri, cafenele, restaurante, ș.a.)după orele 22.00, pe perioada de probațiune.

În privința alegației precum că, față de Pîslaru Cristian urmează a fi exclusă

pedeapsa complementară - anularea dreptului de a conduce mijloace de transport,

instanța de apel a subliniat că în conformitate cu art.651 alin.(3) Cod penal, anularea

dreptului de a conduce mijloace de transport poate fi aplicată de instanța de judecată, cu

redobândirea ulterioară a permisului de conducere, în modul stabilit de lege.

În acest context, instanța de apel a stabilit că, prin urmare nu există nici un temei

de a exclude de la individualizarea pedepsei aplicate față de Pâslaru Cristian a pedepsei

complementare - anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, precum și

interdicția de a frecventa anumite localuri (baruri, cafenele, restaurante, ș.a.) după orele

22.00, pe perioada de probațiune.

Instanța de apel a conchis că, pedeapsa aplicată de către prima instanță este

stabilită corespunzător gravității faptei, în raport cu pericolul social al acesteia.

În speța respectivă nu există careva circumstanțe excepționale care ar justifica

neaplicarea pedepsei complementare sub formă de anularea dreptului de a conduce

mijloacele de transport față de Pîslaru Cristian.

Prin urmare, instanța de apel a considerat că temei pentru înlăturarea pedepsei

complementare obligatorii nu se constată, iar anularea dreptului de a conduce mijloace

de transport, va corespunde principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut de

art.61 Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpatului, cât și a altor persoane.

Totodată, instanța de apel a apreciat ca fiind declarative afirmațiile apelantului

privind excluderea și obligației impuse inculpatului Pîslaru Cristian de a nu frecventa

anumite locuri (baruri, cafenele, restaurante ș.a.) după orele 22.00, pe perioada de

probațiune, or infracțiunea a fost comisă în jurul orelor 02.00, pe timp de noapte.

Mai mult, instanța de apel a reiterat că, prima instanță în mod justificat a dispus de

a încasa de la inculpat în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă de 320 lei,

ținând cont de prevederile art.art.229 alin.(1), (2), (3), 227 alin.(1) Cod procedură penală,

or, acestea au fost suportate pentru efectuarea raportului de expertiză nr.201902B1241

din 24.06.2019.

art.427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs decizia, solicitând casarea

acesteia, cu trimiterea la rejudecare a cauzei, din motiv că eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

În motivarea cerințelor sale, avocatul invocă următoarele:

- decizia instanței de apel o consideră ilegală și neîntemeiată. În acest context,

evidențiază că, instanța de apel greșit a interpretat apelul suplimentar depus de către

avocatul Domenco Andrei în interesele lui Pîslaru Cristian, care de facto și de jure nu

este o cerere de apel dar un apel suplimentar formulat în condiții legale prevăzute de

art.402 alin.(5) Cod de procedură penală;

- conform prevederilor art.402 alin.(5) Cod de procedură penală, dacă inculpatul

declară apel în termen și își înlocuiește apărătorul, noul apărător, în termen de 15 zile de

la data primirii de către parte a copiei apelului declarat, poate declara apel suplimentar

pentru inculpat, în care poate invoca motive adăugătoare de apel.

În asemenea condiții, avocatul consideră că instanța de apel a făcut trimite eronat

la normele de drept pe care și-a întemeiat soluția, or aceasta a indicat prevederile art.402

6

alin.(1) Cod de procedură penală în motivare prin care a prevăzut 15 zile de declare a

cererii de apel de la data pronunțării sentinței integrale abordând greșit faptul că avocatul

Domenco Andrei a depus o cerere de apel în condițiile în care acesta a depus un apel

suplimentar care este condiționat de prevederile art.402 alin.(5) Cod de procedură penală

și nu de prevederile indicate de instanța de apel.

Avocatul remarcă faptul că, nu avea obligația de a respecta termenul de 15 zile de

declarare a apelului din data de 16 noiembrie când a încheiat contractul de asistență

juridică cu inculpatul Pîslaru Cristian și se prezumă că a luat cunoștință cu sentința de

condamnare, termenul de apel fiind expirat la data de 02 decembrie 2021 așa cum indică

instanța de apel, deoarece avocatul Domenco Andrei în condițiile prevăzute la art.402

alin.(5) Cod de procedură penală fiind noul apărător al inculpatului, are la dispoziție un

termen de 15 zile de la data primirii de către parte a copiei apelului declarat, să declare

apel suplimentar pentru inculpat ci nu în termen de 15 zile de la luare a cunoștinței cu

sentința de condamnare.

Prin urmare, subliniază că copia apelului declarat de către parte i-a fost prezentată

la data de 04 ianuarie 2022 de către inculpatul Pîslaru Cristian prin intermediul aplicației

viber, sub formă de fotocopii care se anexează, prin urmare, data de 12 ianuarie 2022

când a fost depus apelul suplimentar respectă termenul legal prevăzut la art.402 alin.(5)

Cod de procedură penală, acesta urmând a expira abia la data de 19 ianuarie 2022.

inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat.

În motivarea cerințelor sale, acuzarea lecturând materialele cauzei penale,

constatată că potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din 04 august 2021 rezultă

că inculpatul Pîslaru Cristian a fost prezent la ședința de judecată, respectiv a semnat

recipisa care confirmă recepționarea copiei sentinței din 04 august 2021. Acesta la

rândul său a încheiat contract cu avocatul Domenco Andrei la data de 16 noiembrie

2021, fapt confirmat prin mandatul anexat la materialele cauzei penale, pe când apelul a

fost depus la data de 12 ianuarie 2022, cu mult peste termenul prevăzut de lege.

Reieșind din prevederile art.402 Cod de procedură penală, acuzarea consideră că,

în speță, termenul de declarare a apelului urmează a fi calculat începând cu data de 16

noiembrie 2021, data la care avocatul Domenco Andrei a cunoscut despre existența

sentinței primei instanțe din 04 august 2021 și care a expirat la data de 02 decembrie

2021, aceasta fiind și ultima zi pentru declararea apelului de către avocatul Domenco

Andrei, însă cererea de apel formulată de avocat în numele inculpatului Pîslaru Cristian,

a fost depusă la 12 ianuarie 2022.

Acuzarea apreciază ca fiind irelevant motivul recurentului, precum că dânsul a

depus apel suplimentar la apelul avocatului Jomir Eudochia, iar în acest caz instanța de

apel urma să aplice prevederile art.402 alin.(5) Cod de procedură penală. Or, și în acest

caz, recurentul, începând cu data de 16 noiembrie 2021 a avut posibilitatea de a lua

cunoștință cu conținutul apelului colegului său și să depună în termenul stabilit de lege

apelul suplimentar.

Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

În conformitate art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței

de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată

că este vădit neîntemeiat.

Din textul art.230 alin.(2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru

exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia

7

impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Potrivit prevederilor art.402 alin.(1) Cod de procedură penală, termenul de apel

este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale, dacă legea nu dispune altfel.

Prin prisma art.402 alin.(5) Cod de procedură penală, dacă inculpatul declară apel

în termen și își înlocuiește apărătorul, noul apărător, în termen de 15 zile de la data

primirii de către parte a copiei apelului declarat, poate declara apel suplimentar pentru

inculpat, în care poate invoca motive adăugătoare de apel.

Analizând textul art.403 alin.(1) Cod de procedură penală, rezultă că apelul

declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în

termen dacă instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de motive

întemeiate, iar apelul a fost declarat în cel mult 15 zile de la începerea executării

pedepsei sau încasării despăgubirilor materiale.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal constată că, titularul

acestuia invocă temeiul prevăzut la art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală,

potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția și când instanța a admis o eroare gravă de fapt,

care a afectat soluția instanței.

Colegiul penal reține că, în esență, criticele părții apărării se axează pe ideea că

instanța de apel greșit a respins apelul ca fiind depus peste termen, fără a examina pe

fond argumentele invocate în apel.

Analizând acest temei în raport cu motivele invocate, Colegiul penal constată că

acesta nu și-a găsit confirmare.

Reieșind din materialele cauzei, Colegiul penal evidențiază că potrivit

procesului-verbal al ședinței de judecată din 04 august 2021, rezultă că inculpatul Pîslaru

Cristian a fost prezent la ședința de judecată, respectiv a semnat recipisa care confirmă

primirea copiei sentinței din 04 august 2021 (f.d.247 vol. I).

La 11 august 2021, sub nr.39357 a fost înregistrat apelul declarat de către

avocatul Jomir Eudochia în numele inculpatului (f.d.249-252 vol. I).

Potrivit mandatului nr.1639377 din 16 noiembrie 2021 (f.d.12 vol. II), inculpatul

Pîslaru Cristian a încheiat contract cu avocatul Domenco Adrei la data de 16 noiembrie

2021, iar cererea de apel suplimentar a fost depusă la data de 12 ianuarie 2022.

Colegiul penal evidențiază că, instanța de apel a considerat că termenul de

declarare a apelului urmează a fi calculat începând cu data de 16 noiembrie 2021, data la

care avocatul Domenco Andrei a eliberat mandatul avocațial, fapt care demonstrează că

deja a cunoscut despre existența sentinței din 04 august 2021. În acest context, instanța

de apel a stabilit că termenul limită de înregistrare a cererii de apel de către avocat a fost

data de 02 decembrie 2021, însă ultimul a înregistrat cererea de apel la data de 12

ianuarie 2022, adică cu mult peste termenul reținut de către instanța de apel.

În aceeași ordine de idei, Colegiul penal apreciază ca fiind neîntemeiate

argumentele avocatului Domenco Andrei, precum că dânsul a depus apel suplimentar la

apelul avocatului Jomir Eudochia, iar în acest caz instanța de apel urma să aplice

prevederile art.402 alin.(5) Cod de procedură penală. Or, și în acest caz, recurentul,

începând cu data de 16 noiembrie 2021 a avut posibilitatea de a lua cunoștință cu

conținutul apelului colegului său și să depună în termenul stabilit de lege apel

suplimentar.

În contextul celor expuse, Colegiul penal subliniază că, termenul rezonabil

îmbină celeritatea și echitatea pentru a nu se periclita ideea de dreptate. Astfel, în

doctrină s-a afirmat că la soluționarea contestației, durata rezonabilă se va aprecia in

8

concreto, în funcție de criteriile prevăzute de lege: complexitatea cauzei, obiectul,

comportamentul contestatorului și a celorlalți participanți, faza procesuală în care se află

și alte elemente care ar putea influența întinderea procedurii.

Suplimentar, fără a solicita repunerea în termen cu invocarea motivelor care au

determinat întârzierea, avocatul Domenco Andrei a înregistrat cererea de apel la data de

12 ianuarie 2022, chiar dacă mandatul a fost semnat la data de 16 noiembrie 2021.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că, instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, hotărârea contestată conține

motive clare și legale pe care se întemeiază soluția.

În consecință, raportând situația reținută în cauză la prevederile art.432 alin.(2)

Cod de procedură penală, instanța de recurs nu constată prezența erorilor de drept ce ar

genera casarea hotărârii atacate, și, prin urmare, se impune soluția inadmisibilității

recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Domenco Andrei în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

25 ianuarie 2022, în cauza penală în privința lui Pîslaru Cristian xxx, deoarece este vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 03 noiembrie 2022.

Președinte /semnătura/ Timofti Vladimir

Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie

/semnătura/ Plămădeală Ghenadie

9