1re-57/22 — Art. 264/1 al. 1 CP

Prin sentința Judecătoria Bălți, sediul Central din 27 octombrie 2021, Serjantu Ivan, a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal și în baza acestei Legi, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, a fost condamnat la pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității - 150 (una sută cincizeci) ore, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport. S-a încasat din contul inculpatului Serjantu Ivan în beneficiul Statului suma de 740 (șapte sute patruzeci) lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. A fost hotărâtă soarta corpurilor delicte.

În sentință, prima instanță a constatat în fapt că: Serjantu Ivan la 28.11.2019, aproximativ ora 02:45, conducând automobilul de model ,,Xxxxx” cu n/î xxxxxx, deplasând-se pe str. Ștefan cel Mare, mun. Bălți, la intersecția cu str. Pușkin, conducând mijlocul de transport neadecvat, a fost stopat de angajații RP « Nord» și în legătură cu faptul că avea semne vizibile de stare de ebrietate alcoolică, ultimul a fost transportat la Spitalului municipal Bălți, unde în rezultatul testării alcoolscopice cu alcotesterul „Drager ” s-a stabilit, că în aerul expirat de ultimul se conține alcool în cantitate de 0,52mg/l. Conform procesului-verbal al examinări medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei nr.3162 din 28.11.2019, s-a stabilit că cet. Serjantu Ivan se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, totodată de la el au fost prelevate probe biologice de sânge pentru examinare toxicologică. 1 Potrivit Raportului de expertiză judiciară toxicologică nr. 201906P0677/201902D2644 din 05.12.2019, în sângele cet. Serjantu Ivan la momentul stopării, adică la data de 28.11.2019 ora 02:45, s-a depistat alcool etilic în cantitate de l,75% (echivalent a 1,75 g/l), cantitatea, care conform Hotărârii Guvernului NR.296 din 16.04.2009 și art. 13412 Cod penal se atribuie la stare de ebrietate de grad avansat. Astfel, acțiunile lui Serjantu Ivan au fost încadrate juridic în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, după semnele calificative – ”conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat”.

Nefiind de acord cu sentința, avocatul Pleșca Iulian în numele inculpatului Serjantu Ivan, a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei pedepse mai blânde fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport. 3.1 În motivarea apelului declarat, avocatul a invocat că, prima instanță a apreciat eronat circumstanțele atenuante din speță, precum și nu a analizat posibilitatea aplicării prevederilor art. 79 Cod penal.

Prin decizia Colegiului judiciar penal al Curții de Apel Bălți din 23 februarie 2022, s-a admis apelul apelantului din alte motive, și s-a dispus casarea sentinței în latura penală cu pronunțarea unei noi soluții, potrivit modului stabilit pentru prima instanță după cum urmează: - în temeiul art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal și art. 389 alin. (4) pct. 3) Cod procedură penală, Serjanu Ivan s-a liberat de pedeapsă penală pe art. 2641 alin. (1) Cod penal, în legătură cu expirarea termenului de prescripție.

Prin Încheierea interlocutorie a Colegiului judiciar penal al Curții de Apel Bălți din 23 februarie 2022, în cauza penală de învinuire a lui Serjantu Ivan în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal, s-a dispus: - anunțarea Consiliul Superior al Magistraturii referitor la abaterile disciplinare comise de către judecătorul Judecătoriei Bălți, sediul Central, Cojocaru Mihail, expuse în prezenta încheiere interlocutorie; - anunțarea Consiliul Uniunii Avocaților din Republica Moldova referitor la abaterile disciplinare și abuzarea de drepturile sale procesuale admise de către avocatul Pleșca Iulian în cadrul examinării cauzei penale privind învinuirea lui Serjantu Ivan în baza art. 2641 alin. (l) Cod penal cu expunerea în prezenta încheiere interlocutorie; - informarea instanței de apel în termen de o lună, despre rezultatele soluționării faptelor expuse. 5.1. În motivarea încheierii, instanța de apel a menționat că, în cadrul examinării cauzei penale, s-a constatat un comportament contrar normelor deontologice atât din partea judecătorului primei instanțe, cât și a avocatului ales al inculpatului, care prin multiple amânări a ședințelor de judecată, invocându-se diferite pretexte inventate și nejustificate, au dus la tergiversarea judecării cauzei pe parcursul a mai mult de doi ani, și ca rezultat la încălcarea termenului rezonabil de judecare a cauzei. De asemenea, a menționat și faptul că, prin respectivul comportament s- a urmărit un scop bine determinat de tergiversare a judecării cauzei, și anume intervenirea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală a inculpatului Serjantu Ivan. A conchis instanța de apel că, în acțiunile judecătorului Cojocaru Mihail și avocatului Pleșca Iulian, au fost constatate abateri disciplinare, gravitatea cărora, urmează a fi constatată de organele abilitate stabilite prin Legea privind organizarea judecătorească și Legea cu privire la avocatură. 2

Nefiind de acord cu încheierea interlocutorie emisă de către instanța de apel, avocatul Pleșca Iulian, a declarat recurs, prin care a solicitat casarea încheierii interlocutorii ca fiind una vădit neîntemeiată. În motivarea recursului, a susținut că, încheierea interlocutorie nu a existat са act procedural la data emiteri din 23.02.2022, nu era redactată și nici semnată de judecătorii се au format completul de judecată. A menționat că, deși instanța de apel a dispus că încheierea interlocutorie nu se supune căilor de atac, cu trimitere la art. art. 6, 13 din Convenția europeană a drepturilor omului, practica CEDO impune obligația statului să dispună de un mecanism care să permită, după caz, stabilirea răspunderii agenților sau organelor statului pentru faptele sau omisiunile care implică o încălcare a drepturilor consacrate de Convenție, iar prin sfera de aplicare a normei vizate, se înțelege actele care pot face obiectul unei căi de atac în dreptul intern. La fel, a menționat că, în cadrul examinării cauzei, atât în primă instanță cât și în instanța de apel, nu a avut nici o absență nemotivată. Consideră că circumstanțele expuse în recurs, denotă faptul și pun la îndoială imparțialitatea judecătorului Scutelnic Gheorghe. La fel, subliniază că cererea de recurs este înaintată conform art.445 alin. (3) Cod de procedură penală.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. În conformitate cu art. 456 Cod de procedură penală, instanța de recurs este obligată să îndeplinească actele procedurale preparatorii și să examineze admisibilitatea în principiu a recursului în anulare în conformitate cu prevederile art. 431 și 432 Cod de procedură penală, care se aplică în mod corespunzător. Conform art. 432 alin. (2), pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut, prevăzute în art. art. 429, 430 Cod de procedură penală. Potrivit art.452 alin.(1) Cod de procedură penală, persoanele menționate la art.401 alin.(1), pct.2) și 3), precum și în numele acestor persoane, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârii judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac. Art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii. Prin urmare, normele de drept nominalizate prescriu în mod expres că pot fi atacate cu recurs în anulare doar hotărârile judecătorești, prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea II ale Codului de procedură penală - adică calea apelului și recursului ordinar. La caz din conținutul recursului declarat, se constată că avocatul Pleșca Iulian contestă încheierea interlocutorie a Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 februarie 2022, adoptată odată cu decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 februarie 2022, în privința inculpatului Serjantu 3 Ivan, în ordine de recurs, conform art. 445 Cod de procedură penală, care este irevocabilă. Potrivit art.218 Cod de procedură penală, instanța de judecată, constatând în procesul de judecată fapte de încălcare a legalității și a drepturilor omului, odată cu adoptarea hotărârii, emite și o încheiere interlocutorie prin care aceste fapte se aduc la cunoștința organelor respective, precum și în termen de cel mult o lună, instanța de judecată va fi informată despre rezultatele soluționării faptelor expuse în încheierea interlocutorie. Conform art. 437 alin. (2) Cod de procedură penală încheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs. Analizând dispozițiile legale expuse mai sus în raport cu speța dată rezultă că, încheierea interlocutorie a Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 februarie 2022, nu este susceptibilă de a fi atacată separat, întrucât decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 februarie 2022, nu a fost contestată cu recurs în ordinea stabilită, respectiv nu cade sub incidența categoriilor de hotărâri irevocabile prevăzute la alin.(1), art.452 Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție. În continuare, cu referire la argumentarea recursului în temeiul art.13 CEDO, Colegiul penal menționează că scopul normei vizate este de a oferi un mijloc prin intermediul căruia justițiabilii pot obține, la nivel național, reparație pentru încălcările drepturilor lor garantate de Convenție, înainte de activarea mecanismului internațional de plângere în fața Curții. La caz, Colegiul penal, reține că încheierea interlocutorie contestată la etapa actuală nu se supune căilor de atac și are un caracter de sesizare, informare cu privire la pretinse încălcări, dar nu decizional. Mai mult ca atât, prevederile stipulate în art. 437 alin. (2) Cod de procedură penală, stipulează expres procedura și calea de atac a încheierii interlocutorii adoptate în prezenta speță. În acest sens, Colegiul penal menționează că în cauza Amann împotriva Elveției (MC), 2000 (pct. 89- 90), Curtea a constatat că nu a fost încălcat art. 13 din Convenție în raport cu art. 8 considerând efectivă o cale de atac în pofida respingerii pretențiilor reclamantului. Tribunalul Federal avea competență să se pronunțe cu privire la capetele de cerere ale acestuia și a efectuat examinarea lor. Așadar, Colegiul penal menționează că art. 13 nu poate fi interpretat ca impunând o cale de atac internă pentru orice doleanță, oricât de nejustificată ar fi, pe care o persoană poate să o formuleze în temeiul Convenției, trebuie să existe un capăt de cerere „justificabil” în raport cu aceasta (Boyle și Rice împotriva Regatului Unit, 1988, pct. 52; Maurice împotriva Franței (MC), 2005, pct. 106 La acest capitol, Colegiul penal reține și hotărârea Walter împotriva Italiei, decembrie 2006, în care Curtea a relevat că, pretențiile materiale au fost declarate inadmisibile pentru lipsa vădită de temei, deoarece nu a existat nici măcar aparența unui capăt de cerere justificată împotriva statului pârât. Astfel, art. 13 nu s-a aplicat, iar această parte a cererii este incompatibilă cu dispozițiile Convenției. În consecință, având ca reper prevederile art. art. 453 și 455 alin.(2), pct.7) Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat, întrucât acesta nu corespunde cerințelor de formă și conținut prevăzute de dispoziția art. art. 452, 455 Cod de procedură penală. 4 5. În conformitate cu prevederile art. art. 431 alin. (2), 432 alin. (2), pct. 1), 3), 453, 455 și 456 Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE : Inadmisibilitatea recursului declarat de către avocatul Pleșca Iulian, împotriva încheierii interlocutorii a Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 februarie 2022, în cauza penală în privința lui Serjantu Ivan xxxxx, deoarece nu corespunde cerințelor de formă și conținut. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 10 noiembrie 2022. Președinte Timofti Vladimir Judecători Plămădeală Ghenadie Cobzac Elena 5