1ra-1496/22 — art. 264/1 alin. 3, 264 alin. 4 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 264/1 alin. 3, 264 alin. 4 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, CPP
1ra-1496/22 — art. 264/1 alin. 3, 264 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)
Dosarul nr. 1ra-1496/22
1-20091744-01-1ra-17102022
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
23 noiembrie 2022 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte – Toma Nadejda,
Judecătorii – Catan Liliana și Guzun Ion,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
către avocatul Cimpoeș Vladimir în numele inculpatului, prin care se solicită
casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 07 iunie 2022
și sentinței Judecătoriei Comrat (sediul Vulcănești) din 28 octombrie 2021, în
cauza penală în privința lui
Terzi Andrei XXXXX, născut la XXXXX,
originar și domiciliat în mun. XXXXX,
s. XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 03.08.2020 – 28.10.2021;
Instanța de apel: 22.11.2021 – 07.06.2022;
Instanța de recurs: 17.10.2022 – 23.11.2022.
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Comrat (sediul Vulcănești) din 28 octombrie
2021, pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în procedura
prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Terzi Andrei a fost recunoscut
vinovat în baza:
- art. 264 alin. (4) Cod penal, la 2 (doi) ani 11 (unsprezece) luni închisoare,
cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu anularea dreptului de
a conduce mijloace de transport;
- art. 2641 alin. (3) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de 160
ore muncă neremunerată în folosul comunității, cu anularea dreptului de a
conduce mijloace de transport.
În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1), (3), art. 87 Cod penal,
pedeapsa aplicată inculpatului sub formă de 160 ore muncă neremunerată în
folosul comunității, a fost înlocuită cu 40 zile de privațiune de libertate,
fiindu-i calculată o zi de privațiune de libertate pentru 4 ore de muncă
1
neremunerată. Pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor
aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă lui Terzi Andrei, de 3 (trei) ani
închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu anularea
dreptului de a conduce mijloace de transport.
A fost dispusă încasarea de la inculpatul Terzi Andrei în beneficiul
statului cheltuielile judiciare în sumă de 6 328 (șase mii trei sute două zeci și
opt) lei.
Pentru pronunțarea sentinței, prima instanță a constatat în fapt că
Terzi Andrei, la data de 29 septembrie 2019, aproximativ ora 19:45, fiind
posesorul permisului de conducere cu nr. XXXXX din XXXXX, ce-i oferă dreptul
de a conduce mijloacele de transport din categoriile „A, B, C”, conducând
mijlocul de transport de model „XXXXX” cu n/î XXXXX, aflându-se în stare
avansată de ebrietate, în s. Dezghincea, pe str. Lenin, aproximativ lângă casa cu
nr. 11, fiind condițiile meteo favorabile, pe un drum uscat din asfalt,
deplasându-se în direcția sudică, nu a luat în calcul împrejurările și toți factorii
ce caracterizează condițiile rutiere, nivelul de organizare a circulației rutiere,
pe care fiecare conducător trebuie să le i-a în calcul, determinând viteza
necesară pentru o deplasare în siguranță, neadaptând situației rutiere, nu a
reacționat adecvat, nu a ținut cont de situația în timpul circulației rutiere care
reflectă gradul de ocrotire a participanților acesteia de la situațiile periculoase
și urmările acestora, pentru a nu crea riscul siguranței circulației rutiere, nu s-
a comportat cuvenit pentru a corespunde condițiilor rutiere ce asigură
siguranța circulației, a ignorat art. 32 alin. (4) lit. b) din Legea privind siguranța
traficului rutier nr. 131 din 07.06.2007, care prevede manifestarea unui
comportament care să asigure fluența și siguranța traficului, să nu pericliteze
siguranța unor alți participanți la trafic, să nu cauzeze prejudicii mediului
înconjurător, proprietății publice sau private; pct. 3) din Regulamentul
circulației rutiere aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13.05.2009
(cu modificările ulterioare), prin care participanții la trafic sunt obligați să
respecte regulile de circulație, semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră,
semnalele și indicațiile agentului de circulație, condițiile tehnice ale prezentului
Regulament și prin acțiunile lor să nu cauzeze prejudicii altor participanți la
trafic, să nu-i expună pericolului, precum și să nu creeze neîntemeiat obstacole
circulației care ar depăși pe acele care sunt provocate de circumstanțe
iminente) pct. 10) subpct. 1) lit. b) din RCR, ce obligă persoana care conduce un
vehicul să posede cunoștințe și să execute cerințele prezentului Regulament,
precum și să posede dexteritatea necesară de a conduce în siguranță vehiculul
pe drum, și pct. 14 lit. a), potrivit căruia conducătorului de vehicul îi este
interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate sub influența drogurilor sau
altor substanțe contraindicate, sub influența preparatelor medicamentoase
care provoacă reducerea reacției, fiind bolnav, traumatizat sau într-o stare
avansată de oboseală de natură să-i afecteze capacitatea de conducere; pct. 45)
subpct. 1) lit. a), b), d) din RCR, care prevede că conducătorul trebuie să
conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând
2
permanent seama de starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția;
dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase;
situația rutieră; pct. 45 subpct. 2) din RCR, în cazul în care în limita vizibilității
apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza
sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului, în
rezultatul cărui fapt a comis tamponarea cu ciclistul Capsamun David ce se
deplasa în aceeași direcție, în urma cărui fapt ciclistul Capsamun David a fost
transportat la Spitalul raional Comrat, unde a decedat din cauza traumelor
cauzate acestuia.
În urma accidentului rutier lui Capsamun David XXXXX i-au fost cauzate
leziunile corporale sub formă de: traumatism cranio-cerebral deschis sub
formă de: otoreea din partea dreaptă (clinic), echimoze în regiunea păroasă a
capului din partea dreaptă cu o excoriație pe acest fondal, în jurul ochiului
drept; echimoze în regiunea păroasă a capului din partea dreaptă, în regiunea
frontală din partea dreaptă, în regiunea sprinceană din partea dreaptă,
hemoragii în țesuturi moi practic în de-a lungul regiunii frontale-temporale-
cebrico-creștetului capului din partea dreaptă, fracturii liniare a osului cervical
din partea dreaptă cu trecerea în osul temporal drept, în osul cervical din partea
stângă, pe osul temporal din partea dreaptă și pe temelia craniului,
hematomului subdorainal în regiunea cebrical-temporală cu un volum de 150
ml, hematom subarahnoidal în ambele emisfere ale creierului, prezența
sângelui în ventriculele creierului, excoriații în regiunea articulației din partea
dreaptă a umărului pe suprafața din spate a umărului drept în prima treime de
sus, pe suprafața din dos a degetelor 3-4 a mâinii drepte; echimoza pe partea
din dos a mâinii drepte la nivelul degetelor al 3-4, ca complexitate se referă la
vătămarea gravă a sănătății ca pericol pentru viață. Decesul lui Capsamun David
XXXXXa survenit de la traumatism cranio-cerebral deschis sub formă de:
otoreea din partea dreaptă (clinic), echimoze în regiunea păroasă a capului din
partea dreaptă cu o excoriație pe acest fondal, în jurul ochiului drept; echimoze
în regiunea păroasă a capului din partea dreaptă, în regiunea frontală din
partea dreaptă, în regiunea sprinceană din partea dreaptă, hemoragii în
țesuturi moi practic în de-a lungul regiunii frontale-temporale-cebrico-
creștetului capului din partea dreaptă, fracturii liniare a osului cervical din
partea dreaptă cu trecerea în osul temporal drept, în osul cervical din partea
stângă, pe osul temporal din partea dreaptă și pe temelia craniului,
hematomului subdorainal în regiunea cebrical-temporală cu un volum de 150
ml, hematom subarahnoidal în ambele emisfere ale creierului, prezența
sângelui în ventriculele creierului, care s-au complicat cu hemoragii în creierul
și în tulpina creierului.
Astfel, acțiunile lui Terzi Andrei au fost încadrate în baza art. 264 alin. (4)
Cod penal, adică încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana
care conduce mijlocul de transport, care a provocat din imprudență decesul
persoanei, comisă în stare de ebrietate.
3
Tot el, fiind posesorul permisului de conducere cu nr. XXXXXdin XXXXXce
îi oferă dreptul de a conduce mijloacele de transport din categoriile „A, B, C”, la
data de 29 septembrie 2019, aproximativ la orele 20.50, în s. Dezghincea, pe str.
Lenin, fiind implicat în accidentul de trafic rutier și avertizat de răspunderea
penală pentru refuzul, rezistența, sau eschivarea de la trecerea testării
alcoolscopice, la propunerea colaboratorului IP Comrat de a fi supus
controlului pentru constatarea concentrației de alcool în aerul expirat cu
ajutorul alcotesteului „Drager”, Terzi XXXXX., încălcând art. 5 lit. c) din
Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea
Regulamentului privind modul de testare alcoolscopică și examinare medicală
pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei nr. 296 din 16.04.2009, cât și
pct. 11 subpct. j) din hotărârea cu privire la aprobarea Regulamentului
circulației rutiere cu nr. 357 din 13.05.2009 (cu modificările ulterioare de
rigoare), inclusiv art. 33 al. (3) lit. c) din Legea privind siguranța traficului rutier
cu nr. 131 din 07.06.2007, a refuzat efectuarea testării alcoolscopice.
Astfel, prin acțiunile sale, Terzi Andrei XXXXXa comis infracțiunea
prevăzută de art. 2641 alin. (3) Cod penal – refuzul conducătorului mijlocului de
transport de la testarea alcoolscopică.
Procurorul a contestat cu apel sentința primei instanțe, prin care a
solicitat casarea acesteia, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi
hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Terzi Andrei
să fie recunoscut vinovat în baza:
- art. 264 alin. (4) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu executarea pedepsei
în penitenciar de tip deschis, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de
transport;
- art. 2641 alin. (3) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de 160
ore muncă neremunerată în folosul comunității, cu anularea dreptului de a
conduce mijloace de transport.
În baza art. 84 alin. (1), (3), art. 87 Cod penal, pedeapsa aplicată
inculpatului sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității să fie
înlocuită cu 40 zile privare de libertate, reieșind din calculul 1 zi închisoare
pentru 4 ore de muncă neremunerată, cu stabilirea unei pedepse definitive de
4 ani închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip deschis, cu
anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.
3.1. În motivarea apelului, acuzatorul de stat a menționat că, pedeapsa
stabilită inculpatului Terzi Andrei este prea blândă.
Totodată a susținut că, inculpatul anterior a fost tras la răspundere
penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal,
iar pentru reeducarea ultimului și prevenirea săvârșirii unei noi infracțiuni este
necesar stabilirea unei pedepse mai aspre.
Avocatul Cimpoeș Vladimir în numele inculpatului a contestat cu apel
sentința primei instanțe, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,
prin care pedeapsa aplicată inculpatului sub formă de 2 ani 11 luni închisoare,
4
în baza art. 264 alin. (4) Cod penal, să fie suspendată condiționat pe un termen
de probațiune de 2 ani.
În partea pedepsei stabilite inculpatului în baza art. 2641 Cod penal, să fie
liberat de răspundere penală în legătură cu expirarea termenului de prescripție
privind tragerea la răspundere penală.
În susținerea cererii de apel a invocat că, nu este de acord cu sentința în
partea individualizării pedepsei, considerând că pedeapsa cu executarea reală
este prea aspră.
Totodată a precizat că, prima instanța nu a argumentat motivele privind
neaplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.
Cu referire la pedeapsa aplicată inculpatului în baza art. 2641 alin. (3)
Cod penal, consideră că a expirat termenul de prescripție pentru tragerea la
răspundere penală.
Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 07 iunie
2022, au fost admise apelurile, casată parțial sentința, în partea pedepsei
stabilite inculpatului, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri în
această parte, potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care lui
Terzi Andrei, recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (4)
Cod penal, i-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 (doi)
ani 11 (unsprezece) luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis.
În baza art. 2641 alin. (3) Cod penal, inculpatul Terzi Andrei a fost liberat
de răspundere penală în legătură cu expirarea termenului de prescripție pentru
tragerea la răspunerea penală.
5.1. În motivarea soluției pronunțate, instanța de apel a menționat că,
prima instanță a calificat just fapta inculpatului, vinovația căruia în săvârșirea
infracțiunilor incriminate, se confirmă prin materialele dosarului, cât și probele
administrate în cadrul urmării penale și cercetate în ședința primei instanțe,
care coroborează între ele ca timp, loc și fabula.
În opinia instanței de apel, pedeapsa stabilită inculpatului Terzi Andrei
este una echitabilă, corespunde scopului legii penale și corespunde criteriilor
generale de individualizare a pedepsei, fiind proporțională cu caracterul și
gradul prejudiciabil al infracțiunilor săvârșite, și va contribui la corectarea și
reeducarea vinovatului, luând în considerație principiul umanismului prevăzut
de art. 4 Cod penal.
Consideră instanța de apel că, în speță există toate temeiurile pentru
încetarea procesului penal în privința inculpatului Terzi Andrei, în legătură cu
expirarea termenului de prescripție pentru tragerea la răspunderea penală în
baza art. 2641 alin. (3) Cod penal.
Astfel, reiterând prevederile art. 16 alin. (2), 53 lit. g), 60 alin. (1) lit. a),
(2) Cod penal, instanța de apel a menționat că infracțiunea prevăzută de
art. 2641 alin. (3) Cod penal, a fost săvârșită de inculpatul Terzi Andrei la data
de 29 septembrie 2019, mai mult de 2 ani în urmă. Respectiv, la momentul
examinării cererilor de apel, a expirat termenul de prescripție pentru tragerea
acestuia la răspundere penală.
5
Avocatul Cimpoeș Vladimir în numele inculpatului Terzi Andrei, în
temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, declară recurs
ordinar, solicitând casarea parțială a deciziei instanței de apel, cu rejudecarea
cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima
instanță, prin care lui Terzi Andrei să-i fie aplicată în baza art. 264 alin. (4)
Cod penal, pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani 11 luni, cu
executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu aplicarea prevederilor
art. 90 Cod penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen
de probațiune 2 ani.
În motivarea recursului, partea apărării invocă că, instanța de apel la
stabilirea pedepsei inculpatului a ignorat faptul că, inculpatul nu are
antecedente penale și este tras la răspundere penală pentru prima dată, se
caracterizează pozitiv la locul de trai, la caz lipsește prejudiciul material și nu
este înaintată o acțiune civilă, infracțiunea a fost săvârșită din imprudență,
inculpatul a recunoscut vina, sincer s-a căit în cele comise, cauza fiind
examinată în ordinea art. 3641 Cod penal.
Susține că, instanța de apel nu a argumentat motivele neaplicării
prevederilor art. 90 Cod penal, la stabilirea pedepsei inculpatului.
Procurorul a depus referință pe marginea recursului ordinar declarat
de partea apărării, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit
neîntemeiat.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat în
raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității
acestuia din următoarele considerente.
Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de
apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat
împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să
decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit
neîntemeiat.
Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept
formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de
recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea
atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de
drept formal și material.
Din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că partea apărării
invocă în calitate de temei pentru recurs, prevederile art. 427 alin. (1)
pct. 6) Cod de procedură penală.
Cu toate acestea, Colegiul penal apreciază că partea apărării invocă
dezacordul cu decizia contestată în partea modului de individualizare a
pedepsei stabilite inculpatului în baza art. 264 alin. (4) Cod penal, temei pentru
recurs care se circumscrie în baza art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură
6
penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului
pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul
când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, din care
motiv instanța de recurs se va expune doar în privința acestui temei de recurs,
or, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu
este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a
apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.
Verificând materialele cauzei, prin prisma temeiului prevăzut de art. 427
alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, instanța de recurs a reținut că
argumentele recursului apărării se întemeiază pe dezacordul cu pedeapsa
aplicată inculpatului în baza art. 264 alin. (4) Cod penal, care în opinia
recurentului este prea aspră, considerând că la caz urmează a fi aplicate
prevederile art. 90 Cod penal.
În acest context, Colegiul penal menționează, că potrivit art. 75 Cod penal,
persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o
pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în
strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.
La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține
cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui
vinovat, de circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei
aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de
viață ale familiei acestuia.
Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i
se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia
persoana se declară vinovată.
Totodată, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor
aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită
consecutivitate: de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră -
detențiune pe viață.
În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o
pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea
infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din
numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.
Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască
acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o
infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii
respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la
stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.
Analizând soluția instanței de apel, potrivit căreia rejudecând cauza și
pronunțând o nouă hotărâre, i-a stabilit inculpatului în baza art. 264 alin. (4)
Cod penal, pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani 11 luni, cu
executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, și în baza art. 2641 alin. (3)
Cod penal, a fost liberat de răspundere penală în legătură cu expirarea
termenului de prescripție pentru tragerea la răspundere penală, Colegiul penal
7
conchide că instanța de apel a motivat pe deplin și suficient necesitatea aplicării
pedepsei sub formă de închisoare cu executare în penitenciar, motivare care
este corespunzătoare practicii judiciare, ținându-se cont de toate
circumstanțele prezentei cauze penale și cele personale ale inculpatului
Terzi Andrei, care potrivit materialelor cauzei nu este la prima abatere de la
legea penală, anterior a fost tras la răspundere penală în baza art. 2641 alin. (1)
Cod penal, și anume prin sentința Judecătoriei Comrat din 24 noiembrie 2011,
a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641
alin. (1) Cod penal, iar în baza art. 53-55 Cod penal, a fost liberat de răspundere
penală cu tragerea la răspundere contravențională.
Cu referire la alegațiile recurentului privind necesitatea dispunerii
suspendării condiționate a executării pedepsei stabilite inculpatului cu
închisoare, Colegiul penal notează că în conformitate cu art. 90 alin. (1)
Cod penal, în cazul în care instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele
cauzei și de personalitatea vinovatului, ajunge la concluzia că nu este rațional
ca acesta să execute pedeapsa cu închisoare în penitenciar, aceasta „poate”
dispune suspendarea executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând în
hotărâre perioada de executare a pedepsei în închisoare și perioada de
probațiune sau, după caz, termenul de probă, precum și motivele condamnării
cu suspendarea parțială a executării pedepsei.
Astfel, Colegiul penal evidențiază că lexemul „poate”, oferă posibilitatea
și nu obligația instanței de judecată de a aplica prevederile acestei norme.
Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască
acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o
infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii
respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la
stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.
În acest sens, Colegiul penal apreciază ca fiind corectă concluzia instanței
de apel potrivit căreia inculpatul a săvârșit infracțiuni care se atribuie la
categoria celor ușoare și grave, și luându-se în considerație pericolul social al
infracțiunilor respective și personalitatea inculpatului, care este predispus de
a neglija prevederile legii penale, just a apreciat iraționalitatea suspendării
condiționate a executării pedepsei stabilite inculpatului.
Raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, are la origine
persoana și comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea
și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de
judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social
periculoasă încă de la momentul descoperirii ei cum ar fi: conduita bună a
infractorului, stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau
pentru a repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului.
Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de
judecată, într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii
săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după
următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum
8
și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura
și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii, motivul
săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, conduita după săvârșirea faptei și în
cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătatea, situația
familială și socială etc.
Aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal nu reprezintă o categorie aparte
de pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de a demonstra că
infracțiunea comisă de ea este un incident în viața acesteia.
Analizând condițiile în care poate fi acordată suspendarea executării
pedepsei, rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o facultate a
instanței de judecată, care este liberă să aprecieze dacă este cazul să o acorde.
Astfel, luând în considerație personalitatea inculpatului, Colegiul penal
conchide asupra faptului că infracțiunile săvârșite de către Terzi Andrei nu
reprezintă un incident în viața acestuia, dar acțiuni intenționate fapt care
determină lucid temeinicia soluției instanței de apel privind executarea reală a
pedepsei cu închisoare stabilite inculpatului Terzi Andrei.
În aceste circumstanțe, Colegiul penal conchide că hotărârea instanței de
apel în latura contestată de către partea apărării, nu conține erori ce ar duce la
casarea acesteia.
Mai mult, analizând în cumul argumentele invocate de către recurent în
susținerea recursului declarat, Colegiul penal atestă că acestea au constituit
obiect de examinare în instanța de apel, asupra cărora instanța s-a expus,
complet, argumentat și motivat.
În acest sens, Colegiul penal face trimitere la pct. 37 a hotărârii CtEDO din
16.02.2010 în cauza Albert vs. România, în care s-a statuat că, art. 6 §1 din CEDO,
deși obligă instanțele să-și motiveze deciziile, nu poate fi interpretat ca
impunere de a da un răspuns detaliat pentru fiecare argument (cauza Van de
Hurk vs Olanda, din 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces
echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de
o instanță inferioară, fie printr-un alt mod, să examineze chestiunile esențiale
supuse atenției sale.
Prin urmare, instanța de recurs constatând temeinicia motivării soluției
instanței de apel, o însușește integral întrucât această instanță a oferit
răspunsuri complete și argumentate tuturor problemelor esențiale invocate în
speță, pedeapsa aplicată inculpatului fiind una proporțională și echitabilă
faptelor săvârșite.
Ținând cont de cele constatate supra, Colegiul penal conchide că eroarea
invocată în recurs nu și-a găsit confirmarea, iar hotărârea atacată este legală și
întemeiată, astfel că recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit
neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
9
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul
Cimpoeș Vladimir în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului judiciar
al Curții de Apel Comrat din 07 iunie 2022, în cauza penală în privința lui Terzi
Andrei XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 25 ianuarie 2023.
Președinte Toma Nadejda
Judecătorii Catan Liliana
Guzun Ion
10