1ra-421/22 — Art. 264 alin. 3 lit. b; 264/1 alin. 3 CP

Prin sentința Judecătoriei Comrat, sediul Central din 14 mai 2021, cauza fiind judecată în baza prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, Mitioglo Piotr XXXXX a fost recunoscut vinovat și condamnat în comiterea următoarelor infracțiuni prevăzute la: - art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de 3 (trei) ani, cu executare în penitenciar de tip deschis, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport; - art. 2641 alin. (3) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității pe un termen de 160 (o sută șaizeci) ore, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport. În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor sus indicate, lui Mitioglo Piotr i s-a stabilit o pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe termen de 3 (trei) ani și 1 (una) lună, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport. 1 În temeiul art. 90 alin. (1), (2) Cod penal, executarea pedepsei cu închisoarea s-a suspendat pe o perioadă de probațiune de 3 (trei) ani. S-a dispus încasarea din contul lui Mitioglo Piotr în bugetul de stat suma de 8 593 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare suportate în legătură cu efectuarea expertizelor judiciare. A fost soluționată soarta corpurilor delicte. 1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că Mitioglo Piotr, fiind posesorul permisului de conducere nr. XXXXX din 04.05.2019, care-i oferă dreptul să conducă mijloace de transport, care se referă la categoriile ”B, C, BE, CE”, la data de 03 august 2020, aproximativ la ora 18.00, conducând mijlocul de transport de marca ”Toyota- Avensis” cu numărul de înregistrare de stat XXXXX, în sat. Chirsovo, pe str. Lenin, în condițiile meteorologice favorabile, pe un drum uscat, asfaltat, deplasându-se în direcția sudică pe autostrada M-3, kilometrul 96, nu a ținut cont de circumstanțele și, care caracterizează condițiile rutiere, nivelul organizării circulației rutiere, existența obstacolelor pe secvențe de drum, de care trebuie să țină cont fiecare conducător la selectarea vitezei și manevrelor de conducere a mijlocului de transport, necesar pentru conducere în siguranță, nu s-a adaptat la situația rutieră, nu s-a comportat în modul cuvenit pentru a corespunde condițiilor rutiere, care să asigure siguranța traficului, a ignorat art. 32 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 131 din 07.06.2007 privind siguranța traficului rutier din 07.06.2007, care prevede obligația participantului la traficul rutier să manifeste un comportament care să asigure fluența și siguranța traficului, să nu pericliteze siguranța altor participanți la trafic, să nu cauzeze prejudicii mediului înconjurător, proprietății publice sau private; pct. 3) din Regulamentul Circulației Rutiere (în continuare RCR), aprobat de Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13.05.209, care obligă participanții la trafic să respecte regulile de circulație, semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră, semnalele și indicațiile agentului de circulație, condițiile tehnice ale prezentului Regulament și prin acțiunile lor să nu cauzeze prejudicii altor participanți la trafic, să nu-i expună pericolului, precum și să nu creeze neîntemeiat obstacole circulației care ar depăși pe acele care sunt provocate de circumstanțe iminente; pct. 10, subpct. 1) lit. b) RCR, care obligă persoana care conduce un vehicul să posede cunoștințe și să execute cerințele prezentului Regulament, precum și să posede dexteritatea necesară de a conduce în siguranță vehiculul pe drum, a încălcat: pct. 39) subpct. 1) RCR – care obligă conducătorul de vehicul înaintea începerii deplasării, reîncolonării sau altei schimbări a direcției de mers, să se asigure că această manevră va fi executată în siguranță și nu va crea obstacole pentru ceilalți participanți la trafic; pct. 45 subpct. 1) lit. a), b), d) RCR – care obligă conducătorul să țină cont de starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, respectiv nu a ținut cont de lipsa dexterității în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; nu a ținut cont de situația rutieră. În rezultatul cărui fapt, la efectuarea manevrei de depășire a pierdut controlul asupra vehiculului, a trecut peste bordură, și ulterior a tamponat pietonul Brasnibrada Gavril 2 XXXXX, care stătea pe acostament. În rezultatul cărui fapt pietonul Brasnibrada G.D. a fost transportat la IMSP SR Comrat, unde de la traumele primite a decedat. Între vătămările corporale primite de partea vătămată decedată și survenirea decesului acesteia există o legătură directă de cauzalitate. Astfel, prin acțiunile sale intenționate Mitioglo Piotr a comis infracțiunea prevăzută la art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, adică încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență decesul unei persoane. Tot el, fiind posesorul permisului de conducere, care-i oferă dreptul la conducerea mijloacelor de transport, care se referă la categoriile „B, C, BE, CE”, la data de 03 august 2020 aproximativ la ora 18.10, în sat. Chirsovo, pe str. Lenin, fiind implicat în accidentul în traficul rutier, și fiind avertizat despre răspunderea penală pentru refuz, împotrivire de la testarea alcoolscopică, la propunerea colaboratorului din cadrul Inspectoratului de Poliție Comrat de a fi testat pentru stabilirea concentrației de alcool în vaporii de aer expirat cu ajutorul alcoolmetrului „Drager” cu încălcarea pct. 5) subpct. c) din Regulamentul privind modul de testare alcoolscopică și examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 296 din 16.04.2009, în conformitate cu care testării alcoolscopice, la decizia poliției sau altei persoane abilitate de a efectua astfel de testare, se supun persoanele implicate în accidente în traficul rutier..., subpct. j) pct. 11 din Regulamentul Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13.05.2009., (cu modificările ulterioare), precum și art. 33 alin. (3) subpct. c) Legea privind siguranța traficului rutier nr. 131-XVI din 07.06.2007, care obligă conducătorul de vehicul să se supună, la solicitarea agentului de circulație, procedurii de testare a aerului expirat și examenului medical de recoltare a probelor biologice în vederea constatării alcoolemiei ori consumului de droguri și de alte substanțe psihotrope sau de medicamente cu efecte similare, a refuzat să treacă testarea alcoolscopică. Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Mitioglo Piotr a comis infracțiunea prevăzută la art. 2641 alin. (3) Cod penal, adică refuzul conducătorului mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică.

Nefiind de acord cu sentința nominalizată, împotriva acesteia a declarat apel procurorul, care a solicitat casarea acesteia, în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Mitioglo Piotr să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute la art. 264 alin. (3) lit. b) și art. 2641 alin. (3) Cod penal, cu stabilirea următoarelor pedepse: - în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, închisoare pe termen de 3 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport; 3 - în baza art. 2641 alin. (3) Cod penal, 160 ore de muncă neremunerată în folosul comunității, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport. În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor stabilite, să-i fie numită o pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe termen de 3 ani și 1 lună, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport. În motivarea apelului, s-a invocat că la stabilirea pedepsei, instanța de judecată nu a luat în considerație încălcarea gravă a Regulamentului Circulației Rutiere, în rezultatul căreia a fost tamponat pietonului Brasnibrada Gavril XXXXX, care de la traumele primite a decedat. Componența infracțiunii prevăzute la art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal în comparație cu alte categorii de infracțiuni, reprezintă un pericol deosebit de grav pentru societate, deoarece ea amenință relațiile sociale în domeniul securității în traficul rutier și sănătății și intergrității persoanei, ceea ce a determinat legiuitorul la stabilirea unor limite de pedeapsă corespunzătoare. Totodată, s-a subliniat că la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de judecată a ținut cont de următoarele circumstanțe ale cauzei: comportamentul inculpatului, persoana acestuia, starea familială, faptul că Mitioglo Piotr nu are antecedente, recunoașterea vinovăției de către acesta, căința inculpatului de cele comise, și că infracțiunea prevăzută la art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal se referă la categoria de infracțiuni comise din imprudență. Luând în considerație cele expuse mai sus, apelantul a opinat că aplicarea de către instanța de judecată a prevederilor art. 90 Cod penal în privința lui Mitioglo Piotr nu corespunde gravității faptelor comise, având în vedere acel fapt că în rezultatul acțiunilor inculpatului a survenit decesul persoanei, iar îndată după acest caz, inculpatul mai comite o altă infracțiune intenționată sub formă de refuz a conducătorului mijlocului de transport de la testarea alcooscopică. Din aceste considerente, acuzatorul de stat a insistat în stabilirea unei pedepse privative de libertate, cu executare reală.

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 01 decembrie 2021, apelul declarat a fost respins ca nefundat, cu menținerea sentinței fără modificări. 3.1. Pentru a se pronunța în sensul dat, instanța de apel a stabilit că prima instanță, apreciind fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, corect a analizat probele administrate în prezenta cauză penală, a cărora veridicitate instanța de apel nu a pus-o la îndoială, considerând că instanța de fond întemeiat și legal l-a recunoscut pe Mitioglo Piotr vinovat în comiterea infracțiunilor prevăzute la art. 264 alin. (3) lit. b) și art. 2641 alin. (3) Cod penal. Cu toate acestea, sentința judecătorească este atacată de către acuzatorul de stat doar în partea pedepsei stabilite, susținând că prima instanță i-a stabilit neîntemeiat inculpatului o pedeapsă prea blândă, care nu va putea asigura atingerea scopului pedepsei, deoarece a 4 fost stabilită fără a se ține cont de toate circumstanțele cauzei, precum și de caracterul și gravitatea infracțiunilor comise de către Mitioglo Piotr. Însă, instanța de apel a statuat că argumentele din cererea de apel formulate de către procuror cu privire la stabilirea pedepsei în privința inculpatului sunt neîntemeiate din următoarele considerente. Potrivit principiului de individualizare a pedepsei (art. 7 Cod penal) și criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute la art. 75 alin. (1) Cod penal, instanța de judecată stabilește pedeapsa ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de motivele și scopurile celor comise, de persoana celui vinovat, caracterul și cuantumul prejudiciului cauzat, de circumstanțele, care atenuează ori agravează răspunderea, și de influența pedepsei aplicate asupra corectării celui vinovat, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Categoriile de pedeapsă, aplicabile persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal în ordine consecutivă, de la cea mai blândă – amenda, până la cea mai aspră – detențiune pe viață. Prin urmare, din sensul cerințelor art. 75 alin. (2) Cod penal, o pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei. După cum rezultă din materialele cauzei, inculpatul a comis infracțiunea, prevăzută la art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal − încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență decesul unei persoane, sancțiunea căruia prevede pedeapsa cu închisoare pe termen de la 3 la 7 ani cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, care potrivit art. 16 Cod penal se referă la categoria infracțiunilor grave și la art. 2641 alin. (3) Cod penal − refuzul, conducătorului mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică, sancțiunea căruia prevede pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității pe termen de la 200 la 240 ore cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, care potrivit art. 16 Cod penal se referă la categoria infracțiunilor ușoare. Potrivit art. 385 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează chestiunea dacă măsura de pedeapsă stabilită inculpatului trebuie să fie executată de inculpat sau nu. În conformitate cu art. 394 alin. (2) pct. 3), 4) Cod de procedură penală, instanța de judecată este obligată, de asemenea, să motiveze aplicarea unei condamnări cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și rezolvarea chestiunilor legate de condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei sau de aplicarea altor categorii de liberare de pedeapsa penală, prevăzute în art. 89 Cod penal. În conformitate cu art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe 5 baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă. Dacă pedeapsa prevăzută de lege este detențiunea pe viață, se aplică pedeapsa închisorii de 30 de ani. Reieșind din cele consemnate mai sus, instanța de apel conchis că prevederile sus indicate au fost respectate de către prima instanță, care a motivat stabilirea pedepsei inculpatului pe capătul de învinuire înaintat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) și în baza art. 2641 alin. (3) Cod penal, cu închisoare, și aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, stabilirea unei perioade de probațiune și cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport. Astfel, la determinarea măsurii pedepsei inculpatului Mitioglo Piotr pentru comiterea infracțiunilor prevăzute la art. 264 alin. (3) lit. b) și art. 2641 alin. (3) Cod penal, prima instanță a ținut cont de datele cu privire la persoana inculpatului Mitioglo Piotr, de existența circumstanțelor atenuante și inexistența circumstanțelor agravante a răspunderii, de comportamentul acestuia în timpul și după săvârșirea infracțiunii, de recunoașterea vinovăției de către inculpat de ambele capete de infracțiuni, de gravitatea faptelor comise, care în conformitate cu art. 16 Cod penal se referă la categoria de infracțiuni ușoare și infracțiuni grave. În concret, instanța a reținut următoarele circumstanțe ale cauzei: caracteristica pozitivă a inculpatului la locul de domiciliu (f.d. 121, vol. I), lipsa antecedentelor penale (f.d. 114, vol. I), existența informației cu privire la faptul că nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru la locul de domiciliu (f.d. 119-120, vol. I), existența circumstanțelor care atenuează răspunderea; repararea benevolă a prejudiciului cauzat prin infracțiune; recunoașterea vinovăției de către inculpat și inexistența circumstanțelor agravante a răspunderii. Aceste împrejurări au determinat prima instanță să ajungă la concluzia cu privire la inoportunitatea executării de către vinovat a pedepsei stabilite cu închisoare, considerând posibil de aplicat în privința inculpatului Mitioglo Piotr prevederile art. 90 Cod penal. Totodată, instanța de apel a remarcat că prima instanță justificat a aplicat în privința inculpatului și pedeapsa complementară sub formă de anulare a dreptului de a conduce mijloace de transport, prevăzută în calitate de pedeapsă obligatorie în ambele cazuri. Ținând cont de cele expuse, instanța de apel a concluzionat că pedeapsa stabilită inculpatului Mitioglo Piotr de către prima instanță este în limitele legale prevăzute de către sancțiunile normelor de incriminare, fiind legal individualizată, dar și cu reținerea circumstanțelor cauzei, ceea ce a determinat instanța de a ajunge la concluzia că aceasta este una echitabilă, care va acorda posibilitate inculpatului de a se corecta în condiții non privative de libertate. 6

Legalitatea și temeinicia deciziei instanței de apel este contestată cu recurs ordinar de către procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, oficiul Central, Gherghieva Fedora, care invocând temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10), 12) Cod de procedură penală, solicită casarea hotărârilor pronunțate pe caz, în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, prin care lui Mitioglo Piotr, pentru comiterea infracțiunii prevăzute la art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, să-i fie stabilită închisoare pe termen de 3 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, iar pentru infracțiunea prevăzută la art. 2641 alin. (3) Cod penal, să-i fie stabilit 160 ore de muncă neremunerată în folosul comunității, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport. În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor stabilite, să-i fie numită o pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe termen de 3 ani și 1 lună, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport. În susținerea recursului, procuror a invocat aceleași motive formulate în cererea de apel (a se vedea pct. 2 din prezenta decizie).

Judecând recursul ordinar, în raport cu actele cauzei, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia că acesta urmează a fi admis, cu casarea totală a deciziei atacate, în dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, iar în vederea susținerii acestei statuări se expun următoarele considerente. În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează total sau parțial hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost săvârșită de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală. La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual au fost corect aplicate, iar hotărârea adoptată conține răspuns la toate motivele invocate în apel. După cum rezultă din conținutul cererii de recurs declarată, recurenta semnalează temeiurile pentru recurs prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 10), 12) Cod de procedură penală, 7 potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazurile când: 10) s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, și atunci când 12) faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. Analizând textul deciziei contestate prin prisma argumentelor invocate în recursul de pe rol și temeiurilor de casare nominalizate, Colegiul penal lărgit constată că criticile aduse de către titulara cererii de recurs și-au găsit confirmare în speța dedusă judecății. Așadar, revenind la cauza penală intentată în privința lui Mitioglo Piotr, Colegiul penal stabilește că acestuia i se incriminează comiterea a două infracțiuni distincte, dintre care o infracțiune s-a soldat cu decesul persoanei (art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal). Deși Mitioglo Piotr a recunoscut integral vinovăția în comiterea faptelor reținute prin rechizitoriu în privința sa, beneficiind astfel de judecarea cauzei în procedură simplificată, iar instanțele de fond au reținut la individualizarea pedepsei prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, lipsa antecedentelor penale și a circumstanțelor agravante, prezența circumstanțelor atenuante (caracteristica pozitivă a inculpatului la locul de domiciliu lipsa antecedentelor penale, existența informației cu privire la faptul că nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru la locul de domiciliu, existența circumstanțelor care atenuează răspunderea; repararea benevolă a prejudiciului cauzat prin infracțiune; recunoașterea vinovăției), totuși, niște particularități de o importanță majoră au fost omise de către instanța de gradul doi de jurisdicție referitoare la modalitatea de executare a pedepsei penale stabilită în privința inculpatului. Astfel că, pornind de la prescipțiile art. 90 alin. (1) Cod penal, Colegiul lărgit subliniază că legiuitorul autohton s-a referit la o motivare suplimentară, alta decât cea care a constituit temei de individualizare a pedepsei penale. Or, suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare depinde de întrunirea cumulativă a mai multor condiții, expres și limitativ prevăzute de lege, care privesc, pe de o parte, pedeapsa aplicată și natura infracțiunii − condiții obiective, iar pe de altă parte, situația și persoana infractorului - condiții subiective. În cadrul condițiilor suspendării, persoana inculpatului interesează sub raportul periculozității sale, decurgând, în primul rând, din fapta și din împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, iar în al doilea rând, din persoana infractorului, care trebuie studiată pentru a se putea constata dacă aceasta se poate corecta fără executarea pedepsei. La caz, instanțele de fond au stabilit corect și întemeiat condițiile obiective (comiterea unei infracțiuni grave și altei infracțiuni ușoare, stabilirea unei pedepse cu închisoarea pe un termen de 3 ani și 1 lună) pentru a antrena instituția suspendării condiționate a executării pedepsei. Însă, cel de-al doilea criteriu, ce vizează în mod direct fapta și împrejurările în care aceasta a fost comisă, a fost ignorat complet de către instanțele de fond, aceasta în condițiile 8 în care, infracțiunea prevăzută la art. 2641 Cod penal condamnă − Conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de alte substanțe. Astfel că, instanțele de fond, apreciind gravitatea faptelor comise prin prisma art. 16 Cod penal și stabilind că infracțiunea prevăzută la art. 2641 alin. (3) Cod penal se atribuie la categoria infracțiunilor ușoare, nu au supus unei analize riguroase împrejurările în care a fost comisă infracțiunea discutată și legătura de cauzalitate a acesteia la comiterea celeilalte infracțiuni (art. 264 alin. (3) Cod penal), care s-a soldat cu decesul unei persoane. Reieșind din cele consemnate mai sus, Colegiul penal consideră că instanțele de fond nu au judecat cauza sub toate aspectele de fapt, ceea ce determină formarea concluziei că criticile din prezentul recurs și-au găsit confirmare în prezenta cauză penală, fiind incident temeiul pentru recurs prescris la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, din care motiv se impune soluția admiterii acestuia, cu casarea totală a deciziei și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. La rejudecarea cauzei instanța urmează să se conducă de prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra tuturor circumstanțelor cauzei și să țină seama de cele invocate în prezenta decizie și ținând cont de motivele casării deciziei atacate, să înlăture omisiunile admise și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit, DECIDE : Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, oficiul Central, Gherghieva Fedora, casează total decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 01 decembrie 2021, în cauza penală în privința lui Mitioglo Piotr XXXXX și dispune rejudecarea cauzei, de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată. Pronunțată integral la 03 august 2022. Președinte Toma Nadejda Judecători Guzun Ion Catan Liliana Diaconu Iurie Boico Victor 9