1ra-1272/2022 — art. 264 alin. 3 lit. a CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 264 alin. 3 lit. a CP
- Temei legal
- art. 427 alin.1 pct. 6, 10 CPP
1ra-1272/2022 — art. 264 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)
Dosarul nr. 1ra-1272/2022
1-21070140-01-1ra-19082022
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
05 decembrie 2022 mun. Chișinău
Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Toma Nadejda,
Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie, Catan Liliana, Guzun Ion,
a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul ordinar
declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Popov
Oleg, și de către avocatul Albu Vasile în numele inculpatului, împotriva deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 mai 2022, în cauza penală în
privința lui,
Popescu Robert ………………………..
Termenul examinării cauzei:
Prima instanță: 11.05.2021 – 29.11.2021;
Instanța de apel: 23.12.2021 – 11.05.2022;
Instanța de recurs: 19.08.2022 – 05.12.2022.
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Ungheni din 29 noiembrie 2021, pronunțată în
urma examinării cauzei penale în baza probelor administrate în faza de urmărire
penală, prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Popescu Robert a fost
recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 264 alin. (3), lit.
a) Cod penal și i s-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de
3 (trei) ani, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.
Conform art. 90 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei
cu fixarea unui termen de probațiune de 4 (patru) ani, dacă în această perioadă
condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și prin comportare exemplară și
muncă cinstită va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.
S-a dispus încasarea de la Popescu Robert în beneficiul lui Y.Z. prejudiciul
material în sumă de 5000 (cinci mii) lei și prejudiciul moral în mărime de 20000
(douăzeci mii) lei.
S-a dispus încasarea de la Popescu Robert în beneficiul lui Z.Z. prejudiciul
material în sumă de 2000 (două mii) lei și prejudiciul moral în mărime de 5000
(cinci mii) lei.
S-a dispus încasarea de la Popescu Robert în beneficiul statului cheltuielile
judiciare în sumă de 1088 (una mie optzeci și opt) lei.
A fost soluționată soarta corpurilor delicte.
1
Pentru a se pronunța, instanța de fond a constatat că la data de 22
decembrie 2020, aproximativ la orele 18:10, Popescu Robert, deținând permis de
conducere pentru categoria „B”, valabil pentru categoria mijlocului de transport
pe care-l ghida, fiind treaz, se deplasa la volanul autoturismului de model „Opel
Astra”, cu n/î XXXXXX pe str. Decebal a mun. Ungheni, benzile căreia se
determină prin marcajul rutier 1.1.1.
În timpul deplasării, șoferul Popescu Robert, ajungând în apropierea
intersecției dintre str. Decebal cu str. C. Porumbescu a mun. Ungheni, în care
ordinea de trecere este determinată de semnalele semaforului, iar pe carosabil
este aplicat marcajul rutier 1.14.1 (trecere de pietoni), nu a manifestat prudență
sporită la trafic la depășirea unui autoturism din partea dreaptă a acestuia prin
ce a încălcat, prevederile pct. 52. 1) al Regulamentului Circulației Rutiere,
aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13.05.2009 (RCR) pare stipulează
că: „Vehiculele se depășesc numai pe partea stângă”, și pct. 54. 1) care stipulează
că; „Depășirea este interzisă: a) în intersecțiile cu circulația nedirijată și în
imediata apropiere înainte de acestea; b) pe trecerile pentru pietoni și în imediata
apropiere înainte de acestea”.
În continuare, deplasându-se paralel cu autoturismul pe care îl depășea,
ajungând nemijlocit la intersecția menționată, neținând permanent seama de
totalitatea factorilor ce caracterizau condițiile rutiere, existența unor obstacole pe
sectoarele drumului, intensitatea și nivelul de organizare al traficului rutier, de
care trebuie să țină cont fiecare conducător la determinarea vitezei, benzii de
circulație și a modalității de conducere a vehiculului, încâlcind astfel prevederile
pct. 45. 1) (RCR) care prevede că: „Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în
conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii
factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea
în conducere ce iar permite să prevadă situațiile periculoase, d) situația rutieră,
la fel a încălcat, la apariția semnalului verde a semaforului a început a accelera,
prin ce a încălcat prevederile pct. 58.3) (RCR) care stipulează că: „La apariția
semnalului verde al semaforului, conducătorul este obligat să cedeze trecerea
vehiculelor deja angajate în trecerea intersecției, indiferent de direcția lor de
deplasare, precum și pietonilor care finalizează traversarea carosabilului”,
urmare a tamponat minorele X.Y., născută la 14 iunie 2005 și Y.Y., născută la 14
februarie 2004, care în acel moment se deplasau pe marcajul rutier „trecere
pentru pietoni”, traversând carosabilul de la stânga spre dreapta conform
direcției de deplasare a automobilului.
În rezultatul accidentului rutier pietonului X.Y. i-au fost cauzate, conform
raportului expertiză judiciară nr. 202120D0022 din 08.02.2021, leziuni corporale
grave sub formă de: traumatism cranio-cerebral închis cu comoție cerebrală cu
fractura osului occipital pe dreapta, care a putut fi acuzate în rezultatul acțiunii
unui corp dur contondent, iar pietonului Y.Y. i-au fost cauzate, conform
raportului expertiză judiciară nr.202120D0023 din 08.02.2021, leziuni corporale
2
neînsemnate sub formă de: echimoze și excoriații la membre și la trunchi, care
au putut fi cauzate în rezultatul acțiunii unui corp dur contondent.
Acțiunile inculpatului Popescu Robert au fost încadrate în baza art. 264
alin. (3) lit. a) Cod penal – încălcarea regulilor de securitate a circulației de către
persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din
imprudență vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății.
Împotriva sentinței a declarat apel acuzatorul de stat, procurorul în
Procuratura r-nul Ungheni, Steclari Ion prin care a solicitat casarea sentinței, cu
adoptarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin
care inculpatului Popescu Robert recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 264 alin. (3), lit. a) Cod penal, a-i stabilit pedeapsa sub formă
de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani, cu anularea dreptul de a conduce
mijloace de transport, cu executarea pedepsei într-un penitenciar de tip deschis.
În conformitate cu art. 90/1 alin. (1), (2), (3) Cod penal, a-i stabili drept pedeapsă
sub formă de închisoare pe un termen de 1 (unu) ani și 6 (șase) luni, cu
suspendarea parțială a executării pedepsei pe o perioadă de probațiune de 1
(unu) ani și 6 (șase) luni, cu obligarea acestuia să nu-și schimbe domiciliu și/sau
reședința fără consimțământul organului competent, astfel prima parte a
pedepsei se execută în penitenciar, iar restul pedepsei de suspendat.
3.1. În motivarea cerințelor sale s-au invocat următoarele aspecte:
- în cazul dat, instanța de judecată prin aplicarea art. 90 Cod penal în
privința inculpatului Popescu Robert, a ignorat grav prevederile art. 2 alin. (1)
Cod penal, scopul legii penale, care prevede că legea penală apără împotriva
infracțiunilor, persoana, în cazul de față părțile vătămate minore Y.Y. și X.Y.,
drepturile și libertățile acestora, precum și întreaga ordine de drept;
- urmează a se ține cont de urmările grave a acțiunilor prejudiciabile ale
inculpatului, în rezultatul cărora două persoane minore, menționate supra li s-a
cauzat un prejudiciu material și moral, ce rezidă în leziunile corporale cauzate,
suferințele psihice, recuperarea sănătății, or, minora X.Y. potrivit actelor anexate
la materialele cauzei, pe o perioadă îndelungată a necesitat de tratament,
reieșind din vătămările corporale cauzate sub formă de traumatism cranio-
cerebral închis cu fractura osului occipital pe dreapta;
- suplimentar, potrivit cazierului contravențional (f.d. 122) inculpatul
Popescu Robert în perioada supusă verificării a săvârșit contravenții din
domeniul circulației rutiere, capitolul XIII Cod Contravențional, fiind sancționat
cu amenzi, respectiv acumulând și puncte de penalizare, însă acestea nu au dus
la corectarea celui dintâi;
- reieșind din cele expuse, consideră că blândețea pedepsei este o atitudine
contrară scopului procesului penal, generează în comunitate un sentiment acut
de insecuritate și creează percepția periculoasă pentru statul de drept, că în fața
unor conduite de genul menționate supra, autoritățile statului nu au o reacție
fermă, menită să înlăture conduita asemănătoare, iar infractorii vor deveni
3
încrezători în aceea că vor fi pedepsiți mai blând pentru infracțiunile de genul
celor imputate lor.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 mai 2022 a fost
admis apelul declarat de acuzatorul de stat, procurorul în Procuratura r-nul
Ungheni, Steclari Ion, casată parțial sentința Judecătoriei Ungheni din 29
noiembrie 2021 și pronunță o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru
prima instanță, prin care:
”Lui Popescu Robert Cezar recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 264 alin. (3), lit. a) Cod Penal al RM pedeapsa aplicată cu
închisoare pe termen de 3 (trei) ani, cu anularea dreptului de a conduce mijloace
de transport, în conformitate cu art. 901 Cod Penal al RM, se suspendă parțial
executarea pedepsei aplicate de 1 (unu) an 6 (șase) luni din pedeapsă în
penitenciar de tip deschis, iar restul pedepsei de 1 (unu) an 6 (șase) luni, în
conformitate cu art. 90 alin. (1) Cod Penal al RM se suspendă condiționat pe
termen de probațiune de 2 (doi) ani.”
În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.
4.1. Instanța de apel pentru a decide în sensul dat a reținut că instanța de
fond, cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma
admisibilității, pertinenței și concludenței, utilității și veridicității raportată la
declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, a stabilit o corectă
situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatului Popescu Robert
încadrarea juridică corespunzătoare.
Cu referire la învinuirea înaintată inculpatului Popescu Robert, instanța
de apel a constatat în baza probelor administrate de acuzatorul de stat că
acțiunile infracționale ale inculpatului întrunesc elementele constitutive ale
infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3), lit. a) Cod penal, sentința primei
instanțe nefiind contestată în această parte de către părțile la proces
Judecând apelul declarat de acuzatorul de stat, Colegiul penal verificând
legalitatea individualizării pedepsei penale în privința inculpatului Popescu
Robert, a constatat că instanța de fond nu a acordat deplină eficiență
prevederilor art. 6, 7, 61, 75, 90 Cod penal, respectiv, nu a ținut cont de gravitatea
infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de
circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența
pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de
condițiile de viață ale familiei acestuia.
Instanța de apel a constatat că acțiunile inculpatului Popescu Robert
cuprind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3), lit.
a) Cod penal, iar în conformitate cu criteriile enunțate la art. 16 alin. (4) Cod
penal, infracțiunea respectivă se califică ca infracțiune „gravă”. Din materialele
cauzei penale, instanța de apel a reținut că inculpatul Popescu Robert vina în
comiterea infracțiunii incriminate a recunoscut-o integral, a solicitat examinarea
cauzei penale în procedură simplificată, sincer s-a căit de cele comise.
4
În conformitate cu art. 76, 77 Cod penal careva circumstanțe atenuante sau
agravante nu au fost stabilite. Cu referire la personalitatea inculpatului Popescu
Robert, instanța de apel a reținut că, la locul de trai se caracterizează satisfăcător
(f.d. 116), nu se află la evidența medicului narcolog sau psihiatru (f.d. 120-121),
anterior nu a fost tras la răspundere penală (f.d. 117), însă potrivit cazierului
contravențional, Popescu Robert a fost tras la răspundere contravențională
pentru săvârșirea contravențiilor din domeniul circulației rutiere (f.d 122).
Instanța de apel analizând soluția instanței de fond referitor la
individualizarea pedepsei penale în privința inculpatului Popescu Robert, a
atestat că soluția instanței de fond nu poate fi menținută, așa cum aceasta nu
corespunde criteriilor de individualizare a pedepsei și nu va asigura realizarea
scopului pedepsei penale, reieșind anume din circumstanțele în care a fost
comisă fapta, caracterul și gradul prejudiciabil al faptei și personalitatea
inculpatului. În acest sens, instanța de apel a reținut că inculpatul Popescu
Robert deși anterior nu a fost judecat, totuși potrivit cazierului contravențional
(f.d. 122) inculpatul Popescu Robert în perioada supusă verificării a săvârșit
contravenții din domeniul circulației rutiere, capitolul XIII Cod Contravențional,
fiind sancționat cu amenzi, respectiv acumulând și puncte de penalizare.
Totodată, instanța de apel a reținut că, inculpatul Popescu Robert nu a recuperat
prejudiciul cauzat părților vătămate minore.
În contextul circumstanțelor menținute supra, Colegiul a reținut ca fiind
pertinente argumentele acuzatorului de stat potrivit căruia, la emiterea sentinței,
instanța de fond a aplicat o pedeapsă prea blândă, deoarece prin aplicarea art.
90 Cod penal, nu va putea fi realizat scopul pedepsei penale. S-a reținut că, prima
instanță incorect a constatat că condițiile necesare pentru a fi invocată instituția
suspendării condiționate a executării pedepsei sunt întrunite, deoarece
personalitatea inculpatului nu prezintă garanțiile unei conduite ce ar permite
instanței de judecată de a da dovadă de clemență.
Astfel, instanța de apel nu poate neglija urmările grave a acțiunilor
prejudiciabile ale inculpatului, în rezultatul cărora două persoane minore li s-a
cauzat un prejudiciu material și moral, ce rezidă în leziunile corporale cauzate,
suferințele psihice, recuperarea sănătății, or, minora X.Y. potrivit actelor anexate
la materialele cauzei, pe o perioadă îndelungată a necesitat de tratament,
reieșind din vătămările corporale cauzate sub formă de traumatism cranio-
cerebral închis cu fractura osului occipital pe dreapta.
La fel, după cum a fost menționat supra, potrivit cazierului
contravențional (f.d. 122) inculpatul Popescu Robert în perioada supusă
verificării a săvârșit contravenții din domeniul circulației rutiere, capitolul XIII
Cod Contravențional, fiind sancționat cu amenzi, respectiv acumulând și puncte
de penalizare, însă acestea nu au dus la corectarea celui dintâi.
Sub aspectul stabilirii modalității de executare a pedepsei penale, reieșind
din faptul că inculpatul Popescu Robert anterior nu a fost judecat, în
5
corespundere cu prevederile art. 901 Cod penal a dispus suspendarea parțială a
executării pedepsei aplicată cu închisoare pe un termen de 3 ani, cu anularea
dreptului de a conduce mijloace de transport.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către:
5.1. Procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Popov Oleg,
invocând incidența pct. 6) și 10) a dispozițiilor art. 427 Cod de procedură penală,
solicită casarea totală a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
11 mai 2022, în cauza penală în privința lui Popescu Robert, recunoscut vinovat
de săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, cu
trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel în alt complet de judecată.
În motivarea recursului ordinar declarat a invocat că pe dimensiunea
individualizării modalității de executare de către inculpatul Popescu Robert a
primei părți din pedeapsa închisorii, datorită unei exprimări nereușite, a
pronunțat o hotărâre/soluție care nu este prevăzută de lege.
În opinia părții acuzării, instanța de apel a dispus neclar asupra soluției de
individualizare a modalității de executare de către inculpatul Popescu Robert a
primei părți de 1 an 6 luni din pedeapsa închisorii.
Sub acest aspect, partea acuzării reține că fiind obligată în temeiul unor
reglementări imperative prevăzute la art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală,
să verifice în fapt și în drept legalitatea sentinței, instanța de apel a respectat
această normă și printr-o analiză amplă a circumstanțelor săvârșirii infracțiunii,
raportate la persoana făptuitorului și consecințele faptei, corect a ajuns la
concluzia că în privința inculpatului urmează a fi aplicată instituția juridică a
suspendării parțiale a pedepsei închisorii.
Însă, în pofida faptului că în partea descriptivă a deciziei recurate a reținut
motivele pentru care inculpatul Popescu Robert ar trebui să execute parțial
pedepsa închisorii numite în sarcina lui de către prima instanță în penitenciar de
tip deschis, în partea dispozitivă a deciziei, instanța de apel dispune: ”…se
suspendă parțial executarea pedepsei aplicate de 1 (unu) an 6 (șase) luni din
pedeapsă în penitenciar de tip deschis, iar restul pedepsei de 1 (unu) an 6 (șase)
luni, în conformitate cu art. 90 alin. (1) Cod Penal al RM se suspendă condiționat
pe termen de probațiune de 2 (doi) ani.”
5.2. Avocatul Albu Vasile în numele inculpatului, invocând incidența pct.
6) a dispozițiilor art. 427 Cod de procedură penală, solicită casarea sentinței
Judecătoriei Ungheni din 29 noiembrie 2021 și a deciziei Colegiul penal al Curții
de Apel Chișinău din 11 mai 2022, în cauza penală de condamnare a lui Popescu
Robert în baza lit. a), alin. 3, art. 264 Cod penal, rejudecarea cauzei cu aplicarea
în privința acestuia a art. 5 din Legea organică nr. 243 din 24.12.2021, privind
amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței
Republicii Moldova, publicat la 31.12.2021 în Monitorul Oficial nr. 325-333 art.
510.
În motivarea recursului ordinar declarat a invocat că instanța de fond și cea
6
de apel au apreciat greșit probele adunate la dosar, precum și au aplicat legea în
mod eronat, interpretând-o în defavoarea inculpatului Popescu Robert, inclusiv
a judecat greșit dosarul în partea neaplicării în privința acestuia a Legii, privind
amnistia, aici fiind scăparea atât a apărării, a procurorului cât și a instanțelor din
oficiu.
În viziunea apărării, învinuirea adusă lui Popescu Robert este neconcretă
și nu corespunde adevărului, precum că la fața locului accidentului rutier acesta
a realizat manevra de depășire prin partea dreaptă, însă carosabilul în intersecția
dată fără a avea marcajul respectiv are două benzi, iar deasupra semaforului stă
tăblița cu săgeată, care permite deplasarea transportului la dreapta la culoarea
roșie a semaforului și deci încă odată în plus probează existența a două benzi.
Instanțele inferioare nu au analizat și apreciat la justa valoare că reieșind
din învinuirea adusă lui Popescu Robert, precum, că el a încălcat p. 52 din RCR,
care stipulează că: „Vehiculele se depășesc numai pe partea stingă”, și pct. 54. 1)
care stipulează că: „Depășirea este interzisă: a) în intersecțiile cu circulația
nedirijată și în imediata apropiere înainte de acestea; b) pe trecerile pentru
pietoni și în imediata apropiere înainte de acestea”, acuzatorul de stat
confundând în învinuire noțiunea de intersecție dirijată și nedirijată.
Din tabelele-foto prezentate de apărare se probează clar, că carosabilul și
intersecția în particular dispune de două benzi de deplasare în ambele sensuri,
este dirijată iar în partea în care Popescu Robert a fost antrenat în accident
persistă tăblița verde cu săgeată la dreapta, care permite conducătorului de pe
banda din dreapta să efectueze manevră de cotire la dreapta la culoarea roșie, cu
condiția lipsei pietonilor. Potrivit declarațiilor a doi martori oculari, care erau
participanți în trafic, se atestă că în momentul impactului lor cu automașina lui
Popescu Robert pentru ei semaforul ilumina roșu, iar pentru șoferi, inclusiv
Popescu Robert ardea semnalul verde.
Cazul lui Popescu Robert în mod ideal se încadrează în prevederile art. 5
din Legea nr. 243 din 24.12.2021, privind amnistia în legătură cu aniversarea a
XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova. Or, întru
executarea sentinței și deciziei, Popescu Robert a achitat reprezentanților
părților vătămate minore X.Z. și Y.Z. sumele bănești impuse de instanță și la fel
a achitat în contul statului cheltuielile de judecată în sumă de 1088 lei.
La 16.08.2022, inculpatul, a înaintat Curții Supreme de Justiție o cerere
prin care solicită aplicarea în privința sa a dispozițiilor Legii nr. 243 din
24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea
independenței Republicii Moldova.
În temeiul art. 431 alin. (1), pct. 11 Cod de procedură penală, avocatul
Albu Vasile, a prezentat referință pe marginea recursului declarat de procuror,
pledând pentru netemeinicia acestuia, considerând că urmează a fi declarat
inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.
Judecând recursurile ordinare declarate în raport cu materialele cauzei,
7
Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi admise din
considerentele ce succed.
Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de
apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.
Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța
de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și
dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea
judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.
Instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și
să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, care a dus la
adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată verificând dacă s-a aplicat corect legea
la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu
respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
Prin urmare, Colegiul lărgit menționează că declanșând o continuare a
judecării cauzei în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept,
întrucât o dată exercitat produce un efect devolutiv complet, în sensul că
provoacă un control integral atât în fapt, cât și în drept în privința persoanelor
care l-au declarat.
În susținerea acestei statuări, călăuzitoare sunt și prevederile pct. 14.7 a
Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova nr. 22 din
12.12.2005 cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel cu
modificările și completările ulterioare, unde este stipulat că, în sensul cerințelor
art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat
ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se transmit instanței
de apel sânt următoarele: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvârșită
ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost
comisă, în ce constă participația, contribuția materială a fiecărui participant, dacă
există circumstanțe atenuante și agravante, dacă probele corect au fost apreciate,
dacă toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță prin prisma
cumulului de probe anexate la dosar, în conformitate cu art. 101 Cod de
procedură penală.
În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel,
acestea sânt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a
fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă
normele de drept procesual sau penal, au fost corect aplicate.
În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la
chestiunile menționate, hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată, cu
trimiterea cauzei la rejudecare, dacă eroarea constatată nu poate fi corectată de
instanța de recurs.
Din sumarul recursurilor ordinare declarate, Colegiul penal lărgit constată
că procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Popov Oleg și avocatul
8
Albu Vasile în numele inculpatului, au indicat în calitate de temeiuri de drept
pentru casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 mai
2022, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, suplimentar
procurorul a nominalizat incidența temeiului de casare prevăzut la pct. 10) a art.
427 alin. (1) Cod de procedură penală, potrivit cărora:
6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau
hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea
soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a
admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;
10) s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
Totodată, Colegiul penal lărgit reține că potrivit propunerilor privind
hotărârea solicitată, recurenții nu contestă starea de fapt stabilită de instanțele
de judecată și nici încadrarea juridică a acțiunilor săvârșite de Popescu Robert,
cauza a fost examinată, la cererea inculpatului, în baza probelor administrate în
faza de urmărire penală, prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală,
Popescu Robert recunoscând totalitatea faptelor indicate în rechizitoriu,
apărarea neatacând sentința cu apel.
Colegiul atestă că, criticele procurorului, în esență, se referă la deficiențele
părții dispozitive a deciziei instanței de apel, potrivit acestuia instanța a dispus
neclar asupra soluției de individualizare a modalității de executare de către
inculpatul Popescu Robert a pedepsei închisorii, astfel că motivarea soluției
contrazice dispozitivul hotărârii și respectiv dispozitivul este expus neclar,
circumstanțe care au dus la aplicarea unor pedepse individualizate contrar
prevederilor legale.
Totodată potrivit textului recursului ordinar declarat de procuror se
constată, că ultimul nu contestă aplicarea instituției juridice a suspendării
parțiale a pedepsei închisorii în privința inculpatului Popescu Robert,
considerând corectă soluția instanței de apel în acest sens. (f.d. 46, vol. II)
Avocatul Albu Vasile în numele inculpatului, critică decizia recurată prin
prisma faptului că instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor circumstanțelor
cauzei și a omis să examineze posibilitatea legală de aplicare a Legii nr. 243 din
24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea
independenței Republicii Moldova, în privința inculpatului Popescu Robert.
Verificând criticele procurorului, în raport cu lucrările cauzei, Colegiul
penal lărgit constată deficiențele părții dispozitive a deciziei Curții de Apel
Chișinău din 11 mai 2022, or instanța vădit greșit a formulat soluția.
Potrivit dispozitivului deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău
din 11 mai 2022, s-a dispus:
”Apelul declarat de acuzatorul de stat, procurorul în Procuratura rl. Ungheni,
Ion Steclari împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 29 noiembrie
2021, se admite, casând sentința parțial și pronunță o nouă hotărâre potrivit modului
stabilit pentru prima instanță.
9
Lui Popescu Robert Cezar recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute
de art. 264 alin. (3), lit. a) Cod Penal al RM pedeapsa aplicată cu închisoare pe termen
de 3 (trei) ani, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, în conformitate
cu art. 901 Cod Penal al RM, se suspendă parțial executarea pedepsei aplicate de 1
(unu) an 6 (șase) luni din pedeapsă în penitenciar de tip deschis, iar restul
pedepsei de 1 (unu) an 6 (șase) luni, în conformitate cu art. 90 alin. (1) Cod Penal
al RM se suspendă condiționat pe termen de probațiune de 2 (doi) ani.
În conformitate cu art. 90 alin. (6) Cod Penal al RM, inculpatul se obligă să nu-
și schimbe domiciliul fără consimțământul organului competent și prin muncă cinstită
să îndreptățească încrederea ce i s-a acordat.
În rest, dispozițiile sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 29
noiembrie 2021, se mențin.”
În acest sens, Colegiul penal lărgit statuează că Curtea de Apel în pofida
faptului că în partea descriptivă a deciziei recurate a reținut motivele pentru care
inculpatul Popescu Robert ar trebui să execute parțial pedepsa închisorii numite
în sarcina lui de către prima instanță în penitenciar de tip deschis, în partea
dispozitivă a deciziei, a admis o inadvertență în formularea raționamentului de
individualizare a modalității de executare a primei părți din pedeapsa închisorii.
La caz, instanța de apel urma să-și construiască dispozitivul decizie în
coroborare cu prevederile art. 901 Cod penal.
Potrivit art. 90 1 alin. (1) Cod penal, în cazul în care instanța de judecată,
ținând cont de circumstanțele cauzei și de personalitatea vinovatului, ajunge la
concluzia că nu este rațional ca acesta să execute întreaga pedeapsă cu închisoare
în penitenciar, aceasta poate dispune suspendarea parțială a executării pedepsei
aplicate vinovatului, indicând în hotărâre perioada de executare a pedepsei în
închisoare și perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă, precum
și motivele condamnării cu suspendarea parțială a executării pedepsei. Prima
parte a pedepsei se execută în penitenciar, iar restul pedepsei se suspendă.
Instanța de recurs reține că, așa cum rezultă din conținutul părții
dispozitive a decizie recurate, modalitatea de formulare a raționamentului
privind executarea de către inculpatul Popescu Robert a primei părți din
pedepsa închisorii, poate genera dificultăți la punerea în executare a pedepsei
respective, devreme ce instanța de apel a dispus suspendarea parțială a
executării primei părți din pedeapsă, ca mai jos și cea de a doua parte din
pedeapsa închisorii numite de către prima instanță în sarcina inculpatului
Popescu Robert, să fie suspendată de această dată condiționat.
În condițiile precitate, expresia ”…se suspendă parțial executarea pedepsei
aplicate de 1 (unu) an 6 (șase) luni din pedeapsă în penitenciar de tip deschis, iar restul
pedepsei de 1 (unu) an 6 (șase) luni, în conformitate cu art. 90 alin. (1) Cod Penal al RM
se suspendă condiționat pe termen de probațiune de 2 (doi) ani.”, denotă că prin
decizia recurată a fost pronunțată o soluție suspensivă de executare a pedepsei
închisorii.
10
Tot aici, Colegiul penal lărgit atestă, că instanța de apel aplicând în
privința inculpatului Popescu Robert, instituția juridică a suspendării parțiale a
executării pedepsei închisorii prevăzută la art. 901 Cod penal, a dispus
suspendarea parțială a executării celei de-a doua părți din pedeapsă în mărime
de 1 an 6 luni închisoare, stabilind neîntemeiat suplimentar un termen de
probațiune de 2 ani.
Astfel, atunci când instanța de apel a dispus suspendarea condiționată a
celei de-a două părți din pedeapsa închisorii stabilite de către prima instanță
inculpatului Popescu Robert, a decis două modalități distincte de executare a
pedepsei închisorii.
În sensul art. 901 Cod penal, suspendarea executării pedepsei închisorii nu
poate fi una condiționată așa precum în cazul suspendării prevăzute la art. 90
Cod penal.
Astfel, instanța de apel nu era în drept să condiționeze modalitatea de
executare a celei de-a doua părți din pedeapsa închisorii numite inculpatului
Popescu Robert nici prin termenul de probațiune suplimentar și nici prin
obligațiile impuse la art. 90 alin. (6) Cod penal.
Mai mult instanța de apel, judecând în fapt și îndrept cererea de apel a
procurorului a adoptat o soluție incompletă, or deși a dispus casarea parțială a
sentinței, nu a specificat în care parte a fost casată aceasta.
Astfel, având în vedere că instanța de apel a dispus casarea parțială a
sentinței și nu a indicat exact în care parte hotărârea primei instanțe este
rezoluționată, nu poate fi clar în care parte sentința se menține.
Se consideră că erorile comise nu pot fi înlăturate de către instanța de
recurs în prezenta procedură, deoarece ea nu este abilitată cu atribuții de a
judeca cauza în fond, substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea
prevederilor legii procesual-penale.
În asemenea condiții, Colegiul penal lărgit statuează că, decizia instanței
de apel în cauza dată, este afectată în partea motivării soluției și dispozitivului
care este expus neclar și prezintă deficiențe majore, ceea ce este incident cazului
de casare invocat în speță și prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură
penală.
Totodată, ținând cont de faptul că procedura de examinare în recurs a
cauzei penale în privința lui Popescu Robert a fost declanșată, inclusiv la cererea
de recurs ale părții apărării, Colegiul penal lărgit dispune și admiterea recursului
ordinar declarat de avocatul Albu Vasile în numele inculpatului, pentru a acorda
instanței de apel, întru respectarea dreptului la un proces echitabil, garantat de
art. 6 CEDO, posibilitatea examinării multiaspectuală a cauzei penale, inclusiv
sub aspectul posibilității de aplicare a Legii nr. 243 din 24.12.2021 privind
amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței
Republicii Moldova, în privința inculpatului Popescu Robert.
11
La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de
dispozițiile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de
rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă
conformitate cu prevederile Legii procesual penale – asupra motivelor esențiale
indicate în cererile de apel și în măsura competenței sale, asupra motivelor din
recursurile ordinare declarate, nominalizate în prezenta decizie, să elucideze
faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, să-și
argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, și în dependență de
circumstanțele constatate, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de
practica unitară în acest domeniu și de practica relevantă a CtEDO, în cadrul
unui proces de judecată contradictoriu, să pronunțe o hotărâre legală și
întemeiată, în strictă conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură
penală.
În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură
penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E:
Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de
circumscripție Chișinău, Popov Oleg, și de către avocatul Albu Vasile în numele
inculpatului, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău
din 11 mai 2022, în cauza penală în privința lui Popescu Robert xxxxx și dispune
rejudecarea cauzei, de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.
Popescu Robert xxxxx, se eliberează imediat din penitenciar dacă nu
execută arest preventiv sau pedeapsa cu închisoare, în baza altor hotărâri
judecătorești.
Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.
Decizia motivată este pronunțată la 27 ianuarie 2023.
Președinte Toma Nadejda
Judecători Boico Victor
Diaconu Iurie
Catan Liliana
Guzun Ion
12