1ra-1904/21 — art. 264 alin. 4 CP

1ra-1904/21 — art. 264 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1904/21

1-20142825-01-1ra-03092021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

28 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Diaconu Iurie, Catan Liliana, Guzun Ion, Boico Victor,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Tăut Dorina, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 23 iunie 2021, în cauza penală în privința lui

Mînzatu Ștefan xxxxx, născut la

xxxxxxxxxxxx, originar și domiciliat în

xxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 13.11.2020 – 17.12.2020;

Instanța de apel: 11.01.2021 – 23.06.2021;

Instanța de recurs: 03.09.2021 – 28.02.2022.

A C O N S T A T A T:

17 decembrie 2020, pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală,

în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Mînzatu Ștefan

a fost recunoscut vinovat în baza art. 264 alin. (4) Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 5 (cinci) ani, cu anularea

dreptului de a conduce mijloace de transport.

În temeiul art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea executării

pedepsei cu închisoare, pe o perioadă de probațiune de 4 (patru) ani.

A fost încasat de la inculpatul Mînzatu Ștefan, în beneficiul bugetului de

stat, suma de 2258 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în rest cerința părții

acuzării privind încasarea sumei în mărime de 143,33 lei a fost respinsă.

Mînzatu Ștefan, la 23 octombrie 2020, aproximativ la ora 00:15, conducând

automobilul model „Honda Civic”, cu n/î xxxxxx, pe drum public și anume

traseul Bălăbănești-Dubăsarii Vechi, r-nul Criuleni, din direcția s. Corjova spre

s. Mălăieștii Noi, r-nul Criuleni, încălcând cerințele pct. 14 lit. a) din

1

Regulamentul circulației rutiere, care prevede că, conducătorului de vehicul îi

este interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate, avînd concentrația de

alcool în aerul expirat de 0,64 mg/l și nefiind documentat cu permis de

conducere de categoria ,,B”, manifestând imprudență exprimată prin

încrederea exagerată în sine, dându-și seama că acțiunile sale ar putea

provoca consecințe social periculoase, dar fiind predominat de ideea

nechibzuită că ele vor putea fi evitate, contrar prevederilor pct. 45 subpct. (1)

lit. a), b), c), d) din Regulamentul circulației rutiere, care obligă conducătorul

să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, să țină

permanent seama de starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția,

de dexteritatea în conducere ce i-ar permite să prevadă situațiile periculoase,

de situația rutieră care s-a exprimat prin aceia că se deplasa pe un traseu

național, iar spațiul de vizibilitate era redus, deoarece era pe timp de noapte,

iar în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de

conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu

pune în pericol siguranța la trafic, la fel conducătorul de vehicul trebuie să

manifeste prudență sporită, conducătorul automobilului nu a redus viteza sau

chiar să oprească reieșind din starea carosabilului, spațiul de vizibilitate și de

faptul că conducea în stare de ebrietate alcoolică și nu dispunea de permis de

conducere, dar a continuat deplasarea mai departe, neisprăvindu-se cu

dirijarea acestuia, a derapat și a tamponat cu partea lateral într-un arbore de

pe acostamentul părții stângi a traseului. În rezultatul acestei tamponări

pasagerul din autoturismul de model „Honda Civic”, cu n/î xxxxxx, cet. Grosu

Ion, în urma traumelor primite a decedat la fața locului.

Astfel, prin acțiunile sale, Mînzatu Ștefan a săvârșit infracțiunea,

prevăzută de art. 264 alin. (4) Cod penal, încălcarea regulilor de securitate a

circulației și de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care

conduce mijlocul de transport, săvârșită în stare de ebrietate, încălcare ce a

cauzat din imprudență decesul unei persoane.

partea pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri în

această parte, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

inculpatului Mînzatu Ștefan să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de 5 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu calcularea

termenului din momentul pronunțării sentinței, cu includerea termenului

aflării în stare de arest preventiv și arest la domiciliu.

În motivarea apelului a indicat că, prima instanță i-a stabilit inculpatului

o pedeapsă prea blândă prin care scopul legii penale nu poate fi atins, există

riscul săvârșirii unor noi infracțiuni în timpul executării pedepsei blânde și

prima instanță nu a ținut cont de faptul că Mînzatu Ștefan a săvârșit

infracțiunea incriminată în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat și nu a

deținut permis de conducere.

La fel, acuzarea a invocat, că prima instanță, la stabilirea pedepsei

inculpatului, nu a ținut cont de faptul că acesta a săvârșit anterior mai multe

2

contravenții, inclusiv din categoria conducerii mijlocului de transport.

A menționat partea acuzării că, la 11 aprilie 2020, Inspectoratul de

Poliție Criuleni a întocmit în privința inculpatului Mînzatu Ștefan un

proces-contravențional în baza art. 355 alin. (2) Cod contravențional, și

anume apariția în locurile publice în stare de ebrietate, informație preluată

din cazierul contravențional al inculpatului.

Suplimentar, acuzarea a comunicat că, la 27 iulie 2020, în privința

inculpatului Mînzatu Ștefan a fost întocmit un proces-contravențional în baza

art. 231 alin. (2) Cod contravențional, și anume conducerea vehiculului fără

permis de conducere sau dovada înlocuitoare, cu drept de circulație, a

permisului (cu excepția conducerii în cazul instruirii, în prezența

instructorului) sau conducerea în decursul termenului de aplicare a măsurii

de siguranță privind ridicarea provizorie a permisului de conducere a

mijloacelor de transport. Or, inculpatul nu a făcut concluziile necesare, adică

pedeapsa aplicată anterior nu și-a făcut efectul, fapt ce urmează a fi apreciat

ca circumstanță agravantă.

Partea acuzării a concluzionat că, prima instanță eronat a apreciat

personalitatea inculpatului și neîntemeiat i-a stabilit o pedeapsă blândă care

nu va atinge scopul legii penale de reeducare a acestuia.

23 iunie 2021, a fost respins apelul procurorului și menținută sentința

recurată.

4.1. În motivarea soluției pronunțate, instanța de apel a indicat că,

sentința se contestă în partea individualizării pedepsei, astfel, temei pentru a

interveni în sentință din oficiu, conform art. 409 alin.(2) Cod procedură penală

cu privire la încadrarea juridică, lipsește.

Instanța de apel a constatat că, prima instanță a judecat cauza penală

conform art. 364/1 Cod procedură penală, în baza cererii scrise personal de

inculpat care, a recunoscut în totalitate faptele indicate în rechizitoriu și nu a

solicitat administrarea de probe noi. Astfel, judecarea cauzei potrivit

procedurii enunțate, nu a fost viciată, în cadrul urmăririi penale nu au fost

încălcate normele imperative din Codul de procedură penală, fapt ce a

condiționat concluzia că instanța de apel nu este în drept a reține o altă

situație de fapt decât cea reținută în rechizitoriu și de către prima instanță.

În baza probelor cercetate, instanța de apel a considerat dovedită cu

certitudine vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate, și

anume prin probe pertinente, concludente, utile și veridice, care coroborează

între ele, cum ar fi: declarațiile succesorului părții vătămate Rusu Cristina;

declarațiile martorului Mihailov Sergiu; procesul-verbal de cercetare a locului

accidentului rutier din 23 octombrie 2020 (f. d. 6-14); procesul-verbal de testare

alcoolscopică din 23.10.2020 (f. d. 50); tichet „Drager Alcotest 8510RO”, testul

nr.3376 (f.d. 51) și raportul de expertiză judiciară nr. 202016C0182 din

10 noiembrie 2020.

Cu privire la chestiunea de individualizare a pedepsei, instanța de apel a

3

menționat, că raționamentul care poate condiționa aplicarea pedepsei penale,

are la origine persoana inculpatului și comportamentul acestuia până la

săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a lui în fazele de

urmărire penală și de judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își

apreciază fapta social periculoasă, conduita bună, stăruința depusă pentru a

înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită și

comportarea sinceră în cursul procesului.

La fel, a menționat că, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze

dacă scopul pedepsei poate fi atins de inculpat fără executarea efectivă a

acesteia.

Reținând prevederile art. 16, 61, 76-77 și 264 alin. (4) Cod penal,

instanța de apel a concluzionat, că este solidară cu aprecierea primei instanțe,

că în privința inculpatului Mînzatu Ștefan, pentru săvârșirea infracțiunii

incriminate, este echitabilă aplicarea pedepsei sub formă de închisoare,

reieșind din noi limite minime și maxime prevăzute de sancțiunea normei

incriminate, reduse cu o 1/3 prin prisma art. 364/1 alin.(8) Cod de procedură

penală, care vor fi închisoare de la 2 ani și 8 luni pînă la 5 ani și 4 luni, cu

anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

Instanța de apel a evidențiat, că acuzatorul de stat, la stabilirea pedepsei

a solicitat să fie stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 5

ani, cu anularea de dreptul de a conduce mijloace de transport, iar succesorul

părții vătămate a solicitat aplicarea unei pedepsei inculpatului, cît mai blânde,

inculpatul și apărătorul său solicitând aplicarea unei pedepse minime.

Prin urmare, cu privire la stabilirea cuantumului pedepsei penale,

instanța de apel, a reținut că, soluționarea cauzei penale a avut loc în baza

probelor administrate la faza urmăririi penale, inculpatul Mînzatu Ștefan a

săvârșit o infracțiune gravă, succesorul părții vătămate nu are pretenții

materiale și inculpatul este caracterizat pozitiv la locul de trai. Astfel,

consideră concluzia primei instanțe de a-i stabili pedeapsa cu închisoarea de 5

ani, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, drept una

justificată și echitabilă, solidarizându-se în acest sens.

Cu referire la modul de executare a pedepsei stabilite, instanța de apel a

concluzionat că scopul pedepsei penale va fi atins fără privarea de libertate a

inculpatului Mînzatu Ștefan.

În acest sens, invocând prevederile art. 90 Cod penal, apreciind în

ansamblu circumstanțele cauzei și argumentele procurorului cu privire la

personalitatea inculpatului, instanța de apel a reținut, că Mînzatu Ștefan a avut

o comportare sinceră în cursul procesului penal, a conștientizat gravitatea

faptei săvârșite, deși nu a recuperat prejudiciul succesorului părții vătămate,

însă aceasta a menționat că nu are careva pretenții față de inculpat, este de o

vârstă tânără, fiind crescut și educat într-o familie monoparentală, fiind cel

mai mare dintre cei trei copii.

Instanța de apel a reținut că, inculpatul este caracterizat pozitiv de către

administrația publică locală, precum și de faptul că anume la solicitarea

4

victimei, ultimul nu a putut refuza și a urcat la volanul automobilului în stare

de ebrietate, prin urmare, inculpatul a manifestat superficialitate în raport cu

respectarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor

de transport, care a dus la decesul victimei, iar victima și-a pus singură viața

în pericol, din care motiv instanța de apel a considerat posibil a aplica în

privința inculpatului prevederile art. 90 Cod penal, iar executarea pedepsei

urmând a fi suspendată condiționat, pe o perioadă de probațiune de 4 ani, cu

obligarea inculpatului de a nu-și schimba domiciliul fără consimțământul

organului competent.

Referitor la argumentele apelului invocate de partea acuzării privind

faptul, că inculpatul a fost sancționat pentru alte contravenții, instanța de apel

a conchis că, aceste acțiuni ale inculpatului nu pot fi reținute ca acțiuni

similare, prin care se atestă că ultimul nu s-a corectat, or din circumstanțele

speței se atestă o altă stare de fapt care a dus anume din imprudență la

decesul persoanei.

Astfel, în raport cu argumentele cererii de apel, instanța de apel a

menționat că, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici

să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

A concluzionat instanța de apel că, pedeapsa penală are pe lângă scopul

său represiv și o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală

și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce

privește persoana inculpatului.

Pe de altă parte, pedeapsa trebuie să fie astfel individualizată încât

inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în

viitor a săvârșirii unor fapte penale similare, circumstanțe respectate de către

prima instanță.

alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, solicită casarea totală a deciziei

instanței de apel, cu restituirea cauzei la o nouă rejudecare în instanța de apel.

În argumentarea recursului procurorul menționează, că modalitatea de

executare a pedepsei stabilite de instanțele de fond nu este în acord cu

principiul proporționalității având în vedere fapta săvârșită, impactul social al

ei și consecința gravă survenită ca deces al unei persoane nevinovate, care

avea la întreținere soția și un copil minor.

Prin urmare, precizează procurorul, că instanțele de fond la

individualizarea pedepsei și stabilirii modului de executare nu au reținut

circumstanțe importante precum ar fi personalitatea inculpatului care

anterior a fost tras la răspundere contravențională pentru săvârșirea de

contravenții din domeniul securității în transporturi și concluzii necesare nu

și-a făcut, gravitatea infracțiunii săvârșite, consecințele acesteia, faptul că prin

infracțiunea săvârșită au fost cauzate daune morale iremediabile succesorului

părții vătămate și mai important, existența riscului continuării

comportamentului ilegal/prejudiciabil care nu a putut fi corectat prin

sancționările contravenționale anterioare.

5

Menționează procurorul, că prin cererea de apel acuzarea a solicitat

stabilirea inculpatului a unei pedepse sub forma închisorii în penitenciar de

tip deschis, însă instanța de apel a omis să se expună asupra acestei solicitări

fapt ce echivalează cu nerezolvarea fondului apelului.

Mai indică, că suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii

poate fi aplicată în cazul inculpaților învinuiți de săvârșirea infracțiunilor

grave în exclusivitate doar dacă aceștia au conștientizat pericolul social al

faptelor sale, concluzie neîntemeiată a instanței de apel care nu a luat în calcul

circumstanțele invocate de acuzatorul de stat.

Subsecvent, cu referire la comportamentul sincer al inculpatului, reținut

de instanța de apel, partea acuzării constată că, inculpatul a acceptat

modalitatea simplificată de examinare a cauzei penale tocmai pentru motivul

obținerii unei condamnări mai ușoare. Acesta a indus în eroare instanța

referitor la cauza conducerii mijlocului de transport în stare de ebrietate, ca

fiind impus de către victimă de a pleca la o stație PECO în vederea procurării

de țigări. Or, potrivit declarațiilor martorului Mihailov Sergiu, rezultă că

inculpatul nu a fost constrâns sau supus presiunilor în acest sens având

opțiunea de a se conforma prohibiției impuse de lege de a conduce mijlocul de

transport în stare de ebrietate.

În opinia procurorului, instanțele de fond au admis o eroare în sensul

reținerii în calitate de circumstanță atenuantă a faptului recunoașterii de către

inculpat a vinovăției și rețin această circumstanță la baza individualizării

modalității de executare a pedepsei.

Mai mult, consideră procurorul, că instanțele de fond nu au ținut cont de

faptul că inculpatul nu a reparat succesorului părții vătămate nici măcar o

parte din paguba materială cauzată prin săvârșirea infracțiunii, în condițiile în

care a rămas mamă solitară și a pierdut unicul întreținător al familiei.

Totodată, indică procurorul că, în vederea atingerii scopului pedepsei

penale, instanțele de fond urmau să rețină faptul că inculpatul Mînzatu Ștefan

si-a însușit un stil agresiv și periculos de conducere a vehiculelor. În speță,

inculpatul nu doar că nu a condus cu prudență prin reducerea vitezei de

deplasare a mijlocului său de transport pe timp de noapte, în condițiile în care

înțelegea că se află în stare de ebrietate produsă de consumul de alcool, dar a

accelerat mijlocul său de transport până la limita de aproximativ 150 km/h, pe

drum neasfaltat și a ignorat solicitarea pasagerilor de a încetini (ce rezultă din

declarațiile martorului Mihailov Sergiu), punând în pericol evident alți

conducători auto care se deplasau pe aceeași porțiune de drum.

Suplimentar, menționează că, potrivit materialelor cauzei, inculpatul

face parte din categoria persoanelor afectate de viciul consumului necontrolat

de alcool și a săvârșit alte acțiuni contrare legii aflându-se sub influența

băuturilor alcoolice, iar instanțele de fond, în acest sens nu au dat deplină

eficiență prevederilor art. 61 Cod penal. Or, practica judiciară demonstrează

că o pedeapsă prea blândă, inclusiv una suspensivă generează dispreț față de

ea și nu este suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici pentru

6

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

În opinia procurorului, instanța de apel nu a corectat eroarea admisă de

prima instanță privind reținerea raționamentului potrivit căruia victima s-ar

face singur vinovat de punerea în pericol a vieții sale prin urcarea în vehiculul

condus de către inculpat, or, faptul incumbării victimei a consecințelor

nerespectării de către inculpatul Mînzatu Ștefan a regulilor de securitate în

transporturi este inadmisibil.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră

că acesta urmează a fi admis, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, instanța de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează total

hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în

cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror

probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele

administrate de prima instanță.

Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel. Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia

să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel

sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a

fost săvârșită de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au

fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar

în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept

procesual, penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărârea

adoptată urmând să conțină răspuns la toate motivele invocate

După cum rezultă din conținutul recursului declarat, recurentul critică

decizia instanței de apel din punct de vedere al prezenței temeiurilor de

casare prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală,

potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazurile

când 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel; și 10) s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

7

Examinând argumentele recursului prin prisma temeiurilor de casare

invocate, Colegiul penal lărgit constată că acestea și-au găsit confirmare în

speța dedusă judecății, iar hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată,

din considerentele ce urmează.

Potrivit sentinței, Mînzatu Ștefan a fost recunoscut vinovat și condamnat

în baza în baza art. 264 alin. (4) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 5 (cinci) ani, cu anularea dreptului de a

conduce mijloace de transport. În temeiul art. 90 Cod penal, a fost dispusă

suspendarea executării pedepsei cu închisoare, pe o perioadă de probațiune

de 4 (patru) ani.

Având în vedere că examinarea cauzei penale în privința inculpatului

Mînzatu Ștefan a avut loc în procedura simplificată, prima instanță a

considerat oportună aplicarea prevederilor art. 364/1 alin. (8) Cod de

procedură penală, potrivit cărora inculpatul care a recunoscut săvârșirea

faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza

probelor administrate în faza urmăririi penale, beneficiază de reducerea cu o

treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu

închisoare, cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducerea cu o

pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu

amendă.

Fiind învestită cu judecarea apelului declarat de către partea acuzării,

instanța de apel a dispus respingerea acestuia ca nefondat și menținerea

sentinței primei instanțe.

Analizând soluția instanței de apel în raport cu argumentele invocate de

către partea acuzării în cererile de apel și de recurs prin care invocă

dezacordul cu modalitatea de executare a pedepsei închisorii stabilită lui

Mînzatu Ștefan, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel judecând cauza

în ordine de apel, nu a pătruns pe deplin în esența argumentelor avansate de

partea acuzării și nu a dat răspuns la toate motivele din apel, pronunțând o

decizie nemotivată.

Astfel, Colegiul penal lărgit constată că, întreaga motivare a deciziei

instanței de apel, în partea ce se referă la modalitatea de executare a pedepsei

stabilită inculpatului Mînzatu Ștefan, se axează doar pe aprecierea aplicării de

către prima instanță a prevederilor art. 90 Cod penal în raport cu persoana

celui vinovat.

Deși din textul apelului, rezultă că procurorul se referă la faptul că

Mînzatu Ștefan a fost anterior sancționat în baza art. 355 alin. (2) și art. 231

Cod contravențional, iar instanța de apel evaziv a menționat că „…aceste

acțiuni ale inculpatului nu pot fi reținute ca acțiuni similare…or din

circumstanțele speței se atestă o altă stare de fapt care a dus anume din

imprudență la decesul persoanei”, totuși, Colegiul penal lărgit, reține că aceasta

nu s-a expus argumentat asupra acestor circumstanțe, fiind efectuată o

apreciere de ordin general a motivelor apelului, or, din materialele cauzei

rezultă că inculpatul Mînzatu Ștefan, fiind funcționar public cu statut special în

8

cadrul Ministerului Afacerilor Interne (f.d. 55,70,71, Vol. I), anterior a săvârșit

și a fost pedepsit pentru săvârșirea de contravenții ce atentează la ordinea

publică și la securitatea publică, precum și contravenții în domeniul circulației

rutiere (conducerea vehiculului fără permis de conducere) (f.d.48-49, f.d. 151),

deși a executat pedeapsa cu amendă, a recurs la un comportament similar

(conducând automobilul nefiind documentat cu permis de conducere) soldat cu

decesul unei persoane.

Așadar, Colegiul penal lărgit notează că, aplicarea prevederilor art. 90

Cod penal, adică suspendarea condiționată a executării pedepsei nu

reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită condamnaților

prin lege de a demonstra că infracțiunea săvârșită de ei este un incident în

viața acestora.

În acest sens, Colegiul penal lărgit menționează că instanța de apel

insuficient a abordat condițiile ce vizează circumstanțele cauzei și persoana

celui vinovat, și nu a luat în considerație că pedeapsa trebuie să fie astfel

individualizată încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii

penale și evitarea în viitor a abaterilor de la comportamente prescrise de

aceasta, or, scopul pedepsei penale este îndreptat inclusiv în partea prevenirii

săvîrșirii de noi infracțiuni.

De altfel, instanța de apel nici nu a analizat temeinicia solicitării

procurorului în partea ce se referă la executarea de către inculpat a pedepsei

închisorii în penitenciar de tip deschis, relevând doar constatările și

argumentele reținute în această parte de către prima instanță fără să se

expună asupra acestora, or, instanța de apel a evidențiat doar că „acuzatorul

de stat, la stabilirea pedepsei a solicitat să fie stabilită pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 5 ani, cu anularea de dreptul de a conduce mijloace

de transport” neglijând solicitarea deplină a procurorului.

Mai mult, Colegiul penal lărgit consideră pripită și neargumentată

concluzia instanței de apel precum că, scopul corectării și reeducării

inculpatului poate fi realizat și prin aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal,

or, în cadrul instituției suspendării condiționate a executării pedepsei,

rezultatul individualizării pedepsei a fost completat prin actul de

individualizare a executării pedepsei axat pe aprecieri echivoce ale instanței

de apel asupra circumstanțelor cauzei și argumentelor apelului în raport cu

personalitatea inculpatului Mînzatu Ștefan, precum că „a avut o comportare

sinceră în cursul procesului penal; deși nu a recuperat prejudiciul succesorului

părții vătămate, însă aceasta a menționat că nu are careva pretenții față de

inculpat; fiind crescut și educat într-o familie monoparentală, fiind cel mai mare

dintre cei trei copii”.

La acest capitol, deși instanța de apel a constatat dovedită cu certitudine

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate, Colegiul penal

lărgit consideră contradictorie motivarea instanței de apel precum că „anume

la solicitarea victimei, ultimul nu a putut refuza și a urcat la volanul

automobilului în stare de ebrietate, prin urmare, inculpatul a manifestat

9

superficialitate în raport cu respectarea regulilor de securitate a circulației sau

de exploatare a mijloacelor de transport, care a dus la decesul victimei, iar

victima și-a pus singură viața în pericol, din care motiv instanța de apel a

considerat posibil a aplica în privința inculpatului prevederile art. 90 Cod

penal”.

În acest context, Colegiul penal lărgit notează că soluția instanței de apel

cu privire la modalitatea de executare a pedepsei stabilite inculpatului

Mînzatu Ștefan, este nemotivată, or, potrivit prevederilor legislației

procesuale și practicii judiciare, hotărârile pronunțate de instanțele de fond

trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu

prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a

verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea.

În concluzie, Colegiul penal lărgit atestă că argumentele invocate în

apelul procurorului referitor la modalitatea de executare a pedepsei stabilită

inculpatului Mînzatu Ștefan, nu au fost supuse verificării de către instanța de

apel, argumente care, de fapt, țin de soluționarea fondului apelului și

neexpunerea asupra acestora reprezintă neexaminarea fondului apelului de

către instanța de apel.

Motivarea insuficientă efectuată de instanța de apel în această parte, se

apreciază ca un viciu de judecată care afectează hotărârea adoptată și

reprezintă temei legal de a casa decizia atacată și a dispune rejudecarea cauzei

în această parte, în instanța de apel.

La același segment, Colegiul penal lărgit amintește, că potrivit

jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, rolul unei

decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite.

O decizie motivată oferă părții posibilitatea de a o contesta, precum și

posibilitatea ca decizia să fie revizuită de către o instanță de recurs.

Doar prin adoptarea unei decizii motivate poate avea loc un control

public al administrării justiției.

Prin urmare, dreptul de a fi auzit include nu doar posibilitatea de a

aduce argumente instanței, dar și obligația corespunzătoare a instanței de a

arăta, în motivarea sa, motivele pentru care anumite argumente au fost

acceptate sau respinse. (§ 30, 31 cauza Fomin vs R. Moldova, decizia din

11 octombrie 2011).

Din considerentele expuse mai sus, Colegiul penal lărgit ajunge la

concluzia, că la judecarea cauzei, instanța de apel a admis erori, care nu pot fi

corectate în ordinea procedurii de recurs ordinar. Erorile menționate sunt

erori de drept procedural și se încadrează în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, deoarece se referă la procedura de motivare a soluției

instanței de apel și se consideră temei de recurs.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de

rejudecare și limitele acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă

conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra motivelor esențiale

10

invocate în cererea de apel depusă de către procuror, în partea modului de

executare a pedepsei închisorii, să-și argumenteze clar concluziile în decizia

adoptată, să aprecieze toate circumstanțele cauzei, să emită o soluție clară și

motivată, să țină cont de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară

în acest domeniu, precum și de practica relevantă a CtEDO, și să pronunțe o

hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de

procedură penală.

În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2021, în cauza penală în privința lui

Mînzatu Ștefan xxxxxx și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 21 aprilie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

Boico Victor

11