1re-46/2021 — art. 264 alin. 3 lit. a, b CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 264 alin. 3 lit. a, b CP
- Temei legal
- art. 453 CPP
1re-46/2021 — art. 264 alin. 3 lit. a, b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 1re-46/2021
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
10 martie 2021 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte: Iurie Diaconu
Judecători: Liliana Catan
Ion Guzun
a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în
principiu a recursului în anulare declarat de avocata Dragan Patricia în numele
inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 03 iunie
2020, în cauza penală privindu-l pe
MUNTEANU Stanislav XXXXX, născut
la XXXXX, originar și domiciliat în XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 02.07.2019 – 13.08.2019;
Instanța de recurs: 11.09.2019 – 03.06.2020;
Instanța de recurs în anulare:25.01.2021 – 10.03.2021.
c o n s t a t ă:
Prin sentința Judecătoriei Edineț, sediul Briceni din 13.08.2019, Munteanu
Stanislav a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264
alin. (3) lit. a), b) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa închisorii pe termen de 4 ani
cu ispășire în penitenciar de tip deschis cu anularea dreptului de a conduce mijloace
de transport.
Prin aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal a fost dispusă neexecutarea
pedepsei cu închisoare dacă inculpatul, în termenul de probă de 5 ani, nu va săvârși
o nouă infracțiune și, prin comportare exemplară va îndreptăți încrederea ce i s-a
acordat, cu obligarea acestuia de a nu-și schimba domiciliul pe perioada de
probațiune, fără consimțământul organului competent care va exercita
supravegherea pe perioada dată.
Cauza a fost judecată prin procedura acordului de recunoaștere a vinovăției.
S-au încasat în beneficiul statului cheltuielile judiciare în mărime de 4378 lei.
Pentru a se pronunța în sensul celor expuse, instanța de fond a reținut că,
Munteanu Stanislav, la data de 27 aprilie 2019, aproximativ la ora 03:00, deținând
permis de conducere, conducând automobilul de model ”Toyota Auris” cu XXXXX
și deplasându-se pe drum public, având ca pasageri pe Jelimalai Ion, Cobiac Adrian,
Hiznicencu Eugeniu și Beșleu Daniel, din direcția XXXXX spre s XXXXX,
1
manifestând superficialitate față de respectarea regulilor de securitate a circulației,
dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale și al urmărilor
prejudiciabile, prevăzând urmările prejudiciabile, considerând în mod ușuratic că ele
vor putea fi evitate, ignorând cerințele pct. 39.1 (înaintea începerii deplasării,
reîncolonării sau altei schimbări a direcției de mers, conducătorul de vehicul trebuie
să se asigure că această manevră va fi efectuată în siguranță), a pct. 43.2 lit. a) (în
afara localităților conducătorul trebuie să conducă vehiculul cât mai aproape de
marginea dreaptă a carosabilului), pct. 45.1 (Conducătorul trebuie să conducă
vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de
următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b)
dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea
tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră), pct. 45.2 (în
cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător,
el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța
traficului) a Regulamentului Circulației Rutiere, astfel nefiind atent la traseu, și
neadaptând viteza cu care se deplasa la faptul că este în cotitură, pierzând controlul
volanului automobilului condus de către acesta a ieșit pe contrasens după care, în
afara traseului pe care circula pe acostament, după care s-a tamponat într-un pilon
electric. Ca rezultat Cobiac Adrian s-a ales cu vătămare corporală neînsemnată,
Jelimalai Ion cu vătămare corporală ușoară cu dereglarea sănătății de scurtă durată,
Hiznicencu Eugeniu cu vătămare corporală gravă, periculoasă pentru viață și Beșleu
Daniel cu vătămări corporale grave, periculoase pentru viață, care au cauzat decesul.
Conform raportului de expertiză judiciară nr. 201919D0057 din 30.04.2019
la Hiznicencu Eugeniu, fractura osului femoral drept, plagă la gamba dreaptă au fost
produse prin acțiune traumatică a unui corp contondent dur, posibil la data și
circumstanțele indicate (accident rutier), se califică ca vătămare corporală gravă,
periculoasă pentru viață.
Conform raportului de expertiză judiciară nr. 201919C0082 din data de
22.05.2019, decesul lui Beșleu Daniel a survenit la data de 27.04.2019 în rezultatul
traumei cranio-cerebrale și vertebro-medulare închise, exprimată prin hemoragie în
țesutul moale pericranian și subarahnoidală, fractura corpurilor 1 și 2 cervicale și
intramedulare. De asemenea, la expertiza cadavrului au fost depistate echimoze la
față și mâina stângă. Vătămările corporale descrise mai sus, produse prin acțiunea
traumatică a unui corp contondent dur, posibil la data și circumstanțele indicate
(accident rutier), se califică ca grave, periculoase pentru viață.
Nefiind de acord cu sentința instanței de fond, procurorul în Procuratura r-
nul Edineț, Vitalie Lungu, a declarat recurs în care a solicitat casarea sentinței, cu
pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin
care inculpatul să fie recunoscut culpabil de comiterea infracțiunii prevăzute de art.
264 alin. (3) lit. a), b) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse sub formă de 4 ani și 8
luni închisoare cu executare în penitenciar de tip deschis cu anularea dreptului de a
2
conduce mijloacele de transport și încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de
5266,05 lei.
În motivarea recursului recurentul a indicat, că instanța de judecată, dispunând
în privința inculpatului aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal – i-a stabilit o
pedeapsă prea blândă fără a ține cont în deplină măsură de prevederile art. 61, 75
Cod penal, astfel pedeapsa stabilită nu-și va atinge scopul prevăzut de lege.
De asemenea procurorul a considerat că instanța de judecată neîntemeiat a
admis doar parțial solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor de
judecată în sumă de 5266,05 lei de la inculpat, fiind dispusă încasarea în beneficiul
statului a cheltuielilor judiciare doar în sumă de 4378 lei.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 03 iunie 2020, a fost
admis recursul procurorului, prin care s-a casat parțial sentința, cu rejudecarea cauzei
și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru instanța de fond după
cum urmează.
Munteanu Stanislav s-a considerat condamnat pentru comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) și b) Cod penal și i s-a stabilit pedeapsă sub
formă de închisoare pe termen de 4 ani cu executare în penitenciar de tip deschis cu
anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.
Munteanu Stanislav a fost anunțat în căutare. În rest, s-a menținut sentința.
4.1 În motivarea concluziei sale instanța de recurs a menționat că, instanța de
fond a judecat cauza pe baza acordului de recunoaștere a vinovăției, procedură
prevăzută de art. 506- 509 Cod de procedură penală, sentința fiind contestată doar
în latura pedepsei și neîncasării cheltuielilor de judecată. Instanța de fond la
stabilirea pedepsei nu a dat deplină eficiență prevederilor art. 61,75 Cod penal.
La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de recurs a ținut cont
de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat,
de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența
pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile
de viață ale familiei acestuia. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative
prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o
pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului
pedepsei.
Instanța de recurs a considerat că instanța de fond la stabilirea pedepsei
inculpatului, nu a ținut cont în deplină măsură de prevederile art. 61,75 Cod penal și
pripit a ajuns la concluzia de a aplica în privința inculpatului pedeapsă non privativă
de liberate.
Deși ca un motiv de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, instanța de fond
a reținut că inculpatul este relativ de o vârstă tânără, fără careva vicii, caracterizat
pozitiv la locul de trai, anterior nu a comis fapte prevăzute de legea penală, a comis
infracțiune din imprudență, căința sinceră, a întreprins măsuri în vederea recuperării
prejudiciului, aceste circumstanțe individuale ale inculpatului nu pot prevala asupra
3
gravității infracțiunii și consecințelor survenite-decesul victimei.
Instanța de recurs a concretizat că, deși inculpatul a recunoscut vina, totuși nu
a întreprins măsuri în a-și cere scuze pentru faptele comise de la succesorul victimei,
fapt ce demonstrează atitudinea ușuratică și neglijentă a acestuia față de fapta
comisă, chiar și în cazul că a comis o infracțiune din imprudență.
Astfel, s-a constatat ca fiind neîntemeiată măsura suspendării condiționate a
executării pedepsei, urmând a casa sentința judecătorească atacată în partea aplicării
prevederilor art. 90 Cod penal, rejudecarea cauzei cu dispunerea executării pedepsei
reale cu închisoare în penitenciar de tip deschis.
Cu referire la mărimea pedepsei, închisorii, instanța de recurs a fost de părerea,
că această pedeapsă va fi efectivă pentru reeducarea și corijarea persoanei vinovate,
va restabili drepturile lezate în urma comiterii infracțiunii, la fel va preveni
săvârșirea de către vinovat a noi fapte penale.
Ce ține de solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor de judecată în
sumă de 5266,05 lei, s-a demonstrat că instanța de fond corect a stabilit suma ce
urma a fi încasată în mărime de 4378 lei, în rest s-a respins solicitarea.
4.2 Decizia menționată a devenit irevocabilă la data pronunțării.
Împotriva deciziei instanței de recurs, avocata Dragan Patricia în numele lui
inculpatului a declarat recurs în anulare prin care solicită admiterea acestuia, casarea
totală a deciziei cu trimiterea cauzei penale la rejudecare și eliberarea lui Munteanu
Stanislav din penitenciarul în care este deținut
În motivarea recursului a invocat:
- în acțiunile condamnatului lipsește vinovăția, fiind afectată de anumiți factori
psihofizici relevanți proprii fiind contaminat la momentul comiterii faptei și care se
confirmă prin epicriza acestuia și concluzia medicală a specialiștilor din domeniul
medicinii;
- condamnatul a informat de nenumărate ori, atât organul de urmărire penală,
cât și instanța de fond despre faptul că se află la evidența medicului psihiatru în Italia
cu diagnoza epilepsie severă din copilărie, acest fapt a fost apreciat ca fiind irelevant,
iar în privința condamnatului nu s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale
psihologico-psihiatrică care ar stabili starea pshofiziologică la momentul comiterii
faptei, luând în considerație faptul, că imediat după producerea accidentului rutier,
vinovat de producerea căruia a fost recunoscut Munteanu Stanislav, starea de
sănătatea a acestuia s-a agravat, el urmând un tratament în staționar;
- judecarea cauzei la Curtea de Apel Bălți a avut loc în absența condamnatului,
cu încălcarea dreptului condamnatului la autoapărare. Or, condamnatul nu a putut fi
prezent în ședința de judecată pe motiv de boală, fapt ce a fost adus la cunoștință
instanței prin intermediul tatălui acestuia, care a comunicat că ultimul aflându-se la
evidentă în cadrul unei clinici psiho-terapeutice italiene din copilărie, la acel moment
a fost internat în vederea administrai unui tratament ce nu suferea amânare;
4
- Curtea de Apel Bălți la judecarea recursului, a judecat recursul și a pronunțat
Decizia în lipsa inculpatului, care a fost lipsit de dreptul de a da explicații pe
marginea acuzației aduse și de a prezenta probe ce ar demonstra lipsa vinovăției în
acțiunile lui;
- Curtea de Apel Bălți fără a-1 audia pe inculpat, a considerat lipsa acestuia de
la ședință neîntemeiată, cu toate că, la data pentru care a fost numită ședința, în
Republica Moldova era decretată stare de urgenta în sănătate publică, și prin urmare
era restricționat accesul persoanelor pe/de pe teritoriul statului, iar ultimul a invocat
necesitatea aflării în Italia pentru a fi supus unor investigații medicale, în lipsa
cărora, medicul la evidența căruia se află nu avea posibilitatea să-i prescrie
medicamente, fără de care și-ar fi agravat starea sănătății și ar fi provocat noi crize;
- prin examinarea cauzei penale și pronunțarea deciziei în lipsa inculpatului, 1-
a privat pe ultimul de dreptul de a prezenta probe în susținerea acestei poziții și a
solicita numirea unei expertize judiciare în baza extraselor instituției clinico -
psihiatrice Italiene.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului înaintat,
menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat
inadmisibil din următoarele considerente.
Hotărârea judecătorească irevocabilă, împiedică redeschiderea procesului
penal cu excepția cazurilor când fapte noi ori recent descoperite sau un viciu
fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea
pronunțată.
În cauza deferită judecății o atare eroare nu a fost constatată de către Colegiul
penal.
Or, Colegiul penal reiterează că dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură
penală, stipulează exhaustiv care sunt temeiurile de declarare a recursului în anulare,
și anume, că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul
reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu
fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv
când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii
Moldova despre depunerea cererii, iar alin. (2) al aceluiași articol, prevede că,
recursul în anulare este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute în
prezentul articol sau este declarat repetat.
Potrivit art. 6 pct. 44) Cod de procedură penală, viciu fundamental în cadrul
procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată, se consideră încălcarea
esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea
Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de
Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale.
5
Conform art. 456 alin. (1) coroborat cu art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de
procedură penală, Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului în anulare
înaintat, în cazul în care se constată că acesta nu îndeplinește cerințele de conținut
prevăzute de art. 455 Cod de procedură penală.
În textul art. 455 alin. (2) Cod de procedură penală, se specifică cerințele cărora
trebuie să corespundă cererea de recurs în anulare, în special este descris conținutul
acesteia. Or, norma procesuală reglementează obligația recurentului de a aduce în
textul recursului argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea expresă a
temeiurilor prevăzute de art. 453 Cod de procedură penală.
În ceea ce privește recursul declarat în prezenta cauză, Colegiul penal conchide
că acesta nu este motivat prin prisma viciului fundamental admis de instanțele
ierarhic inferioare la judecarea acestei cauze, mai mult ca atât, se constată că
recurenta invocă motive legate de corectitudinea procedurală a instanțelor de
judecată, care nu respectă cerințele recursului în anulare, iar nemulțumirea sau
solicitarea rejudecării cauzei nu este viciu fundamental care ar impune instanța de
recurs să caseze decizia Curții de Apel Bălți.
Motivele invocate precum că a fost examinat în lipsa inculpatului sunt
nefondate, din motiv că ultimul știa de data ședințelor de judecată, însă din motive
necunoscute instanței nu s-a prezentat, fapt confirmat prin avizele de recepție
semnate de inculpat (Vol-II, f.d. 24, 33, 45) și de dovada de predare - primire a
citației (Vol-II, f.d. 42). De asemenea, i-a fost oferit inculpatului cuvântul de a-și
motiva acțiunile sale prin procesul- verbal din 18.12.2019 (Vol-II, f.d. 56). În
legătură cu situația pandemică din țară pronunțarea dispozitivului a fost amânată
pentru data de 03.06.2020, inculpatul fiind informat, prin avizul de recepție a citației,
cu semnătura ultimului (Vol-II, f.d. 63).
De asemenea, recurenta pune la îndoială vinovăția condamnatului în săvârșirea
infracțiunii, deși, el, fiind asistat de apărător, a încheiat acord de recunoaștere a
vinovăției pe fapta comisă în care i s-au explicat toate drepturile procedurale și
consecințele încheierii acordului, iar conform art. 509 Cod de procedură penală,
sentința adoptată în condițiile prezentului articol poate fi contestat doar referitor la
erorile procesuale și la măsura de pedeapsă. Inculpatul nu a contestat sentința și nu
a invocat careva erori procesuale, deci considera că a fost condamnat întemeiat.
În asemenea condiții, Colegiul penal conchide că titularul recursului nu a
respectat cerințele legale cu privire la întocmirea unei cereri de recurs în anulare,
ignorând prevederile art. 455 Cod de procedură penală în acest aspect.
În consecință, având ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453 Cod
de procedură penală, Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului înaintat, din
motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (2), art. 432 alin. (2) pct. 1), art.
453, 456 Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
6
d e c i d e :
Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către avocata Dragan Patricia
în numele lui MUNTEANU Stanislav XXXXX, împotriva deciziei Colegiului penal
al Curții de Apel Bălți din 03 iunie 2020, deoarece nu îndeplinește cerințele de
conținut.
Decizia este irevocabilă, pronunțată la 09 aprilie 2021.
Președinte: Iurie Diaconu
Judecători: Liliana Catan
Ion Guzun
7