1re-223/21 — art.264-1 alin.3 CP

1re-223/21 — art.264-1 alin.3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1re-223/21

1-19115239-01-1r/e-07122021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Plămădeală Ghenadie, Cobzac Elena

Examinând recursul în anulare declarat de către avocatul

Russu Alexandr în numele condamnatului Munteanu Ivan, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2021,

în cauza penală în privința lui

Munteanu Ivan XXXXX, născut la XXXXX, anterior

condamnat prin XXXXX.

Termenii de examinare:

prima instanță: 28.01.2014 - 21.10.2015;

instanța de recurs: 20.11.2015 - 21.01.2016;

prima instanță: 15.02.2016 - 29.12.2017;

instanța de recurs: 23.02.2018 - 20.03.2018;

prima instanță: 10.05.2018 – 14.06.2019;

instanța de recurs: 10.07.2019 – 25.09.2019;

instanța de recurs în anulare: 16.01.2020 – 26.05.2020;

instanța de recurs: 24.07.2020 – 22.06.2021;

instanța de recurs în anulare: 07.12.2021 – 16.02.2022.

A C O N S T A T A T :

2019, procesul penal intentat în privința lui Munteanu Ivan, învinuit în

comiterea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(3) Cod penal, a fost

încetat din motivul intervenirii termenului de prescripție de tragere la

răspundere penală, liberându-l de la răspundere penală.

Munteanu Ivan fiind posesor a permisului de conducere nr.

XXXXX, la 29 octombrie 2013, aproximativ la ora 18:50, conducând

unitatea de transport de model „XXXXX”, cu numerele de înmatriculare

XXXXX, a fost stopat de către colaboratorii Serviciului Patrulare al

Secției Securitate Publică a Inspectoratului de Poliție Strășeni, pe

traseul R1 Chișinău-Ungheni, la kilometrul 22, din motiv că unitatea

respectivă de transport condusă de inculpat avea un defect tehnic la

sistemul de iluminare.

1

Tot atunci, colaboratorii Serviciului Patrulare al Secției Securitate

Publică din cadrul Inspectoratului de Poliție Strășeni având bănuieli că

conducătorul auto se află în stare de ebrietate, i-a solicitat lui

Munteanu Ivan, să fie supus testării la alcool prin mijlocul tehnico-

științific „Drager Alcootest”, însă inculpatul conform procesului-verbal

din 29.10.2013 de constatare a stării de ebrietate, rezultă că a refuzat

să fie supus testării alcooscopice.

După care Munteanu Ivan, a fost însoțit de către colaboratorii de

poliție a Serviciului Patrulare al Secției Securitate Publică a

Inspectoratului de Poliție Strășeni la Spitalul raional Strășeni, unde i-a

fost solicitat să fie supus examinării medicale în vederea stabilirii stării

de ebrietate și a naturii ei și să-i fie prelevate mostre de sânge, însă

inculpatul intenționat a refuzat să fie supus examinării medicale în

vederea stabilirii stării de ebrietate, precum și de la recoltarea probelor

biologice în cadrul acestui examen medical, fapt despre care a

consemnat în procesul-verbal nr. 247 din data de 29.10.2013, a

examinării medicale de constatare a faptului de consumare a

alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei.

Acțiunile lui Munteanu Ivan au fost încadrate juridic în baza

art.2641 alin.(3) Cod penal, după indicii calificativi - „refuzul

conducătorului mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică, de la

examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei

sau de la recoltarea probelor biologice în cadrul acestui examen medical”.

prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță prin care să fie achitat de sub învinuirea înaintată.

3.1. În motivarea cerințelor sale a invocat că:

- prima instanță a admis mai multe erori de drept și de fapt ce au

afectat soluția dată, or, pe parcursul cercetării s-a constatat că acțiunile

inculpatului nu cuprind elementele constitutive ale infracțiunii;

- sunt inadmisibile și nu pot fi admise în calitate de probe

procesul-verbal de audiere în calitate de martor a lui Ioana Șoimu din

30.10.2013, procesul-verbal de audiere în calitate de martor a lui

Vladimir Iacob din 06.11.2013 din motiv că în ele nu este indicat

numele ofițerului de urmărire penală care a efectuat audierea; CD DVD-

R din motiv că este în contrazicere cu raportul din 29.10.2013 al lui

T. Șveț cu privire la înregistrarea informației privind pretinsa

infracțiune, din care rezultă că mijloace tehnice de constatare nu au

fost utilizate.

25 septembrie 2019, a fost respins recursul declarat de către Munteanu

Ivan ca fiind nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

2

4.1. În motivarea deciziei, instanța de recurs a menționat că,

prima instanța a pronunțat o hotărâre întemeiată și în corespundere cu

normele legale.

Astfel, instanța a menționat că, deși Munteanu Ivan nu a

recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate, vinovăția

acestuia este pe deplin dovedită prin: declarațiile martorilor Petru

Negară, Tudor Sveț, Ioana Soimu, Valeriu Munteanu, Vladimir Iacob;

procesul-verbal de constatare a stării de ebrietate din 29.10.2013, cu

utilizarea mijlocului tehnico-științific „Drager Alcotest 8510 RO” (f.d.7,

vol.I); procesul-verbal nr. 247 din 29.10.2013 al examinării medicale

(f.d. 9, vol. I).

Astfel, instanța de recurs a conchis că, prima instanță a stabilit o

corectă situație de fapt, oferind faptelor reținute în sarcina lui

Munteanu Ivan încadrarea juridică corespunzătoare, în acțiunile

inculpatului fiind stabilite întrunirea tuturor elementelor constitutive a

infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(3) Cod penal.

de către avocatul Russu Alexandr în numele condamnatului Munteanu

Ivan, prin care a solicitat casarea deciziei, cu pronunțarea unei noi

hotărâri de achitare.

În motivarea celor solicitate, avocatul a indicat motive similare

celor din cererea de recurs, mai mult acesta a susținut că

condamnatului i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, și

anume dreptul la apărare.

În acest sens, recurentul a subliniat faptul că, în ședința instanței

de recurs a solicitat amânarea ședinței pentru a studia toate

materialele cauzei penale, însă instanța a dispus înlăturarea acestuia

și numirea unui alt avocat care să apere interesele condamnatului, și

anume avocatul Arnaut Valentina.

Astfel, instanța de recurs a omis să întrebe condamnatul dacă

este sau nu de acord cu numirea unui alt avocat, în aceste

circumstanțe decizia pronunțată de către instanța de recurs ordinar

este lovită de viciu fundamental.

din 26 mai 2020, a fost admis recursul în anulare declarat de către

avocatul Russu Alexandr în numele condamnatului Ivan Munteanu,

casată total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

25 septembrie 2019, și dispusă rejudecarea cauzei de către aceiași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

6.1. În motivarea soluției emise, instanța de recurs în anulare a

menționat că, partea apărăii la 24 septembrie 2019 a solicitat printr-o

cerere scrisă prezentarea dosarului pentru a face cunoștință (f.d. 234,

vol. II), iar în cadrul ședinței de judecată din 25 septembrie 2019, a

solicitat instanței să-i fie acordat termen pentru studierea materialele

cauzei, deoarece a reușit să studieze doar primul volum. Însă, instanța

3

nu a luat în calcul solicitarea acestuia din motiv că este prezent în

ședința de judecată un alt avocat, și anume, Arnaut Valentina.

Așadar, în pofida faptului că, ultima solicitarea a condamnatului

din 16 septembrie 2019 cu privire la acordarea asistenței juridice

calificate garantate de stat, a fost stabilit ca fiind avocatul solicitat

Alexandr Russu, instanța de recurs îl înlătură pe apărător fără a-l

întreba pe condamnat dacă este de acord să fie reprezentat de către un

alt avocat.

În acest sens, a fost evidențiată jurisprudența Curții de la

Strasbourg care a indicat în cauza Bogomic vs Portugalia din 07

octombrie 2008 că, desemnarea unui avocat nu este de natură să

asigure acuzatului, prin ea în însuși, o asistență juridică efectivă.

Astfel, din materialele cauzei a fost stabilit că inculpatul

Munteanu Ivan nu a beneficiat de dreptul la apărare în sensul art. 6

paragraful 3 lit. c) din Convenția Europeană, or, instanța înlăturând

de la examinarea cauzei avocatul Russu Alexandr și continuând

examinarea cauzei în prezența unui alt avocat, nu a ținut cont de

eficacitatea unei apărări, or, nu se cunoaște dacă avocatul

Arnaut Valentina a reușit să facă cunoștință cu materialele cauzei.

La acest capitol a fost menționat că, Înalta Curte de la Strasbourg

în cauza Sannino vs Iatlia din 27 aprilie 2006 a specificat că instanța

de judecată la desemnarea unui apărător din oficiu urmează să dea o

apreciere obiectivă a lucrului efectuat de către apărător, or, instanța

urmează să intervină pentru a asigura respectarea dreptului la

apărare, în caz contrar instanțele naționale nu pot fi exonerate de

răspundere.

Prin urmare, instanța de recurs în anulare a conchis că instanța

de recurs fără a ține cont, atât de jurisprudența CtEDO, cât și legislația

națională, a examinat cauza în lipsa unei apărări care urma să fie nu

doar de „jure”, dar și de „facto”, acțiune ce contravine garanțiilor

drepturilor omului.

Situația reținută a determinat concluzia încălcării garanțiilor

art. 6 al Convenției Europene, sub aspectul procesului echitabil, și

dreptului la apărare eficientă.

22 iunie 2021, a fost respins ca nefondat recursul și recursul

suplimentar al inculpatului Munteanu Ivan cu menținerea sentinței

fără modificări.

7.1. În motivarea soluției emise, instanța de recurs a menționat

că, cercetând suplimentar probele administrate de instanța de fond și

apreciindu-le din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității

și veridicității lor, iar în ansamblu - din punct de vedere al coroborării

lor, în corespundere cu cerințele art.101 Cod de procedură penală,

călăuzindu-se de propria convingere, starea de fapt și acțiunile

4

inculpatului Munteanu Ivan, corect au fost încadrate în prevederile

art.2641 alin.(3) Cod penal.

În pofida faptului că, inculpatul Munteanu Ivan pledează

nevinovat, vinovăția acestuia se dovedește prin probele acumulate de

organul de urmărire penală, cercetate de către instanța de fond și

verificate de către instanța de recurs și anume: declarațiile martorilor

Negară Petru (f.d. 137-139, vol. III); Șveț Tudor(f.d. 140-141, vol. III);

Șoimu Ioana(f.d. 156-157, vol. III); Munteanu Valeriu(f.d. 163, vol. III);

Iacob Vladimir(f.d. 187-188, vol. III); procesul-verbal de constatare a

stării de ebrietate din data de 29.10.2013, cu utilizarea mijlocul

tehnico-științific „Drager Alcotest 8510 RO”, conform căruia inculpatul

Munteanu Ivan, a refuzat categoric să fie supus testării alcooscopice;

(f.d. 7, vol. I); procesul-verbal nr. 247 din 29.10.2013 al examinării

medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului și stării de

ebrietate și naturii ei din conținutul căruia rezultă că, inculpatul

Munteanu Ivan, a refuzat categoric efectuarea probei la alcoolemie,

inclusiv a refuzat de la prelevarea mostrelor de sânge pentru

determinarea stării de ebrietate și naturii ei (f.d. 9, vol. I); ordonanța de

recunoaștere în calitate de corpuri delicte și anexare la cauza penală și

procesul-verbal privind examinarea obiectului din data de 01.11.2013,

conform cărora a fost supus examinării fișierul nr. 0005.mp4, cu

dimensiunea 36,4 MO, pe care este înregistrat cu telefonul mobil de

model „SAMSUNG GT-S 5610”, nr. IMEl: 355264944077/9 și din

conținutul analizei fișierului respectiv rezultă că inculpatul Munteanu

Ivan, refuză să treacă testarea alcooscopică care este solicitată de către

un colaborator de poliție, care i-a explicat inculpatului consecințele

refuzului testării alcooscopice cu aparatul „Drager” (f.d. 20-24, vol. I).

Astfel, instanța de recurs analizând declarațiile martorilor acuzării

consideră că acestea sunt veridice, relatează adevărul, sunt

consecvente, consecutive pe tot parcursul procesului, care coroborează

cu probele materiale scrise cercetate în ședința de judecată.

Prin urmare – reieșind din ipoteza normei materiale reglementate

de art. 2641 alin. (3) Cod penal, componența de infracțiune se manifestă

prin modalități alternative ca refuzul, împotrivirea sau eschivarea

conducătorului mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică, de

la examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și natura ei

sau de la recoltarea probelor biologice în cadrul acestui examen

medical.

Potrivit doctrinei, refuzul conducătorului mijlocului de transport

față de care există temeiuri suficiente de a presupune că se afla în stare

de ebrietate inadmisibilă produsă de alcool, de la testarea alcoolscopică,

de la examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a

naturii ei sau de la recoltarea probelor biologice în cadrul acestui

examen medical presupune respingerea de către acesta a solicitării

agentului constatator de a urma procedura testării alcoolscopice,

5

refuzul conducătorului de a se deplasa la instituția medicală pentru a

fi supus examinării medicale întru stabilirea stării de ebrietate și naturii

ei precum și refuzul de a i se recolta probele biologice în cadrul acestui

examen. Refuzul se consideră refuzat din momentul respingerii cererii.

Totodată, a fost menționat faptul că modalitățile de manifestare,

nu se necesită a fi consecutive, infracțiunea considerându-se

consumată o dată cu existența a măcar uneia din cele trei modalități

enunțate supra.

În speță, incontestabil s-a stabilit faptul că, fiind stopat de către

inspectorii de poliție, Munteanu Ivan a refuzat să efectueze testarea

alcoolscopică în vederea stabilirii stării de ebrietate sau a naturii

acesteia.

Mai mult, atât la urmărirea penală, cât și în cadrul ședinței de

judecată, inculpatul însăși a confirmat că fiind condus la Inspectoratul

de Poliție inspectorii de patrulare au propus ultimului efectuarea

testării alcoolscopice el însă a refuzat – condiționând că nu are

încredere în acel alcooltest, solicitând să-i fie prezentate actele acelui

aparat și a fiolelor, iar ulterior fiind condus la spital a refuzat să treacă

niște proceduri care în opinia sa nu erau prevăzute de Regulamentul

Ministerului Sănătății și a Guvernului. Nefiind de acord să dea analiza

de sânge deoarece se temea să nu fie infectat de hepatită sau alte boli

care ar putea duce la decesul său, dar a propus medicului să-i fie

prelevată proba de urină.

Reieșind din materialitatea evenimentelor, instanța de recurs a

apreciat că în speță, conduita inculpatului Munteanu Ivan, care a

refuzat nejustificat să se supună testării alcoolscopice și examinării

medicale în vedere stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei, precum și

de la recoltarea probelor biologice în cadrul acestui examen medical,

intră în sfera ilicitului penal.

În ceea ce privește poziția de apărare precum că nu pot fi reținute

în calitate de probe procesul-verbal de audiere în calitate de martor a lui

Șoimu Ioana din 30.10.2013, procesul-verbal de audiere în calitate de

martor a lui Iacob Vladimir din 06.11.2013, din motiv că nu este indicat

numele ofițerului de urmărire penală care a efectuat audierea, instanța

de recurs a apreciat critic aceste argumente, or, în cadrul ședinței de

judecată, instanța de fond a audiat martorii Șoimu Ioana și Iacob

Vladimir, a apreciat aceste declarații în conformitate cu prevederile

art.101 alin. (1) Cod procedură penală și stabilind pertinența și

concludența acestor probe le-a reținut în mod justificat la baza sentinței

de condamnare.

Cu referire la argumentele inculpatului Munteanu Ivan precum că

nu poate fi admis în calitate de probă – corpul delict CD DVD-R din motiv

că este în contrazicere cu raportul din 29.10.2013 al lui T. Șveț cu privire

la înregistrarea informației cu privire la pretinsa infracțiune, din care

rezultă că careva mijloace tehnice de constatare nu au fost utilizate,

6

instanța de recurs le-a respins ca fiind nefondate, or, în cadrul ședinței

de judecată, instanța de fond prin examinarea probei audio/video

anexată la materialele cauzei penale, prin ordonanța privind

recunoașterea obiectelor drept corpuri delicte și anexarea lor la cauza

penală, în care clar se vede că inculpatul Munteanu Ivan aflându-se în

incinta IP Strășeni, refuză să treacă testarea alcoolscopică care este

solicitată de către un colaborator de poliție. Concomitent colaboratorul

de poliție îi explică inculpatului consecințele refuzului testării

alcoolscopice, cu aparatul „Drager”.

În aceeași ordine de idei, instanța de recurs a evidențiat că

vinovăția inculpatului Munteanu Ivan este pe deplin dovedită în

condițiile în care legiuitorul nu condiționează existența infracțiunii de

sustragere de la testarea alcoolscopică nici de faptul că acesta ar fi

consumat sau nu băuturi alcoolice anterior sau ulterior conducerii

autovehiculului pe drumurile publice, dar de faptul că inculpatul a

refuzat în mod categoric să fie testat de către organele de poliție, lucru

care a fost dovedit în cauză cu certitudine.

La caz, simpla negare a inculpatului în sensul că faptele nu

corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe

ori nu invoca împrejurări credibile pentru a răsturna probele prezente

la materialele prezentei cauze.

Instanța de recurs a notat că prin justificarea elementelor de fapt

expuse, au fost probate toate aspectele importante pentru stabilirea

faptei și încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, iar mijloacele de

probă cercetate au un conținut probant suficient la caz, pe măsură să

înlăture toate dubiile privind vinovăția inculpatului.

Mai mult ca atât, inculpatul nu a contestat acțiunile agentului

constatator aflat în exercițiul funcției sale și nici actele materiale

survenite prin prisma documentării cazului.

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpatul Munteanu Ivan nu

echivalează cu achitarea ultimului de vreme ce există probe pertinente

și concludente care, în ansamblul lor, din punct de vedere al

coroborării, dovedesc vinovăția lui în săvârșirea infracțiunii incriminate.

Astfel, instanța a reținut faptul că infracțiunea imputată

inculpatului în teoria doctrinară se consideră a fi prezentă chiar dacă,

ulterior, pe baza altor probe, s-ar constata că în momentul săvârșirii

infracțiunii făptuitorul nu se afla în stare de ebrietate.

Prin urmare, nu este obligatoriu ca săvârșirea infracțiunii

prevăzute la alin. (3) art. 2641 Cod penal să fie legată de săvârșirea de

către aceiași persoană a faptelor specificate la alin. (1) art. 2641 Cod

penal sau la art. 233 alin. (1) Cod contravențional.

Intenția directă a lui Munteanu Ivan de a refuza testarea

alcoolscopică, indiferent de circumstanțele invocate de acesta întru

apărarea poziției sale – nu poate constitui temei pentru achitarea

acestuia ca urmare a lipsei faptului infracțiunii. Atestabil este faptul că

7

motivul general al infracțiunii imputate lui Munteanu Ivan se exprimă

în principal, în superficialitatea manifestată de făptuitor în raport cu

respectarea obligației conducătorilor mijloacelor de transport de a fi

supuși testării alcoolscopice, de la examenul medical în vederea

stabilirii stării de ebrietate și naturii ei.

În acest sens, a fost reținut că existența unor suspiciuni din partea

inculpatului privind competența inspectorilor de patrulare sau alte

circumstanțe nejustificate de a se subordona cerințelor legale a

angajaților obligată să supravegheze ordinea publică și traficul rutier,

în timpul existenței cerințelor de testare alcoolscopică – nu constituie

temei de refuz a acestei operațiuni.

Totodată, instanța a reținut că inculpatul ca urmare a

dezacordului față de rezultatul care-l prezenta în urma trecerii testului

„Drager” a beneficiat de un set de acte normative, prin care avea

posibilitate să probeze contrariul, circumstanță care în mod intenționat

a fost evitată de inculpat cu toate că acesta este deținător de permis de

conducere ceia ce prezumă că cunoaște Regulamentul Circulației

Rutiere și întreaga legislație privind Circulația Rutieră.

În această ordine de idei, instanța de recurs a menționat faptul că,

concluziile primei instanțe sunt motivate și argumentate din punct de

vedere al temeiniciei și legalității, sub aspectul că, vinovăția inculpatului

în săvârșirea infracțiunii imputate a fost dovedită în cadrul procesului

penal, astfel faptele acestuia, reținute prin sentință, întrunesc

elementele infracțiunii imputate.

În jurisprudența Curții Europene există standardul „dincolo de

orice îndoială rezonabilă” care presupune că, pentru a putea fi

pronunțată o soluție de condamnare, acuzația trebuie dovedită dincolo

de orice îndoială rezonabilă. Existența unor probe dincolo de orice

îndoială rezonabilă constituie o componență esențială a dreptului la un

proces echitabil și instituie în sarcina acuzării obligația de a proba toate

elementele vinovăției de o manieră aptă să înlăture dubiu.

Astfel, la caz instanța de recurs a reținut că vinovăția inculpatului

s-a adeverit dincolo de orice îndoială rezonabilă.

În contextul circumstanțelor stabilite, instanța de recurs a notat

că acuzatorul de stat a administrat la dosar probe pertinente,

concludente și veridice, care apreciate prin coroborare dovedesc

incontestabil că inculpatul Munteanu Ivan a comis infracțiunea

prevăzută de art.2641 alin.(3) Cod penal, iar careva temeiuri de a

pronunța o sentință de achitare nu au fost stabilite.

În conformitate cu art. 60 alin. (1), lit. a) Cod penal, persoana se

liberează de răspundere penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii au

expirat următoarele termene: a) 2 ani de la săvârșirea unei infracțiuni

ușoare.

Astfel, prima instanță a stabilit că infracțiunea prevăzută de

art.2641 alin.(3) Cod penal, potrivit prevederilor art. 16 alin. (2) Cod

8

penal este o infracțiune ușoară, fiind comisă de către inculpat la de

29.10.2013, iar din ziua săvârșirii infracțiunii, a expirat termenul de 2

ani pentru a fi atras la răspundere penală.

Prin urmare, instanța de recurs a conchis că prima instanță în

temeiul art. 60 alin. (1), lit. a) Cod penal, corect a dispus încetarea

procesului penal intentat în privința lui Munteanu Ivan învinuit în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (3) Cod penal, din

motivul intervenirii termenului de prescripție, de tragere la răspundere

penală, cu liberarea acestuia de răspundere penală.

Russu Alexandr în numele condamnatului Munteanu Ivan a declarat

recurs în anulare, prin care a solicitat casarea integrală a deciziei, cu

dispunerea achitării lui Munteanu Ivan.

8.1. În motivarea recursului, avocatul condamnatului a menționat

că:

- viciu-fundamental care a afectat decizia emisă, este faptul că

instanța de recurs neîntemeiat a constatat faptul că cet.Munteanu Ivan

ar fi comis infracțiunea incriminată, în situația în care ultimul de la

începutul anchetei penale a declarat faptul că nu se face vinovat ori

instanța de recurs a omis să analizeze procesul-verbal de audiere a lui

Munteanu Ivan de la urmărirea penală, cât și proceselee-verbale

(declarațiile) date în toate ședințele de judecată în care se expune

detaliat referitor asupra nevinovăției sale, urmare acestea acte nu au

fost cercetate de către instanța de recurs;

- Munteanu Ion nu a comis fapta incriminată, iar probe

concludente și pertinenete nu au fost prezentate de acuzatorul de stat

ca să demonstreze vina acestuia, nu a fost întocmit proces-verbal de

refuz în a trece testul alcooscopic, de la recoltarea probelor biologice de

către cet.Munteanu Ivan, cu toate că întocmirea acestuia este

obligatorie;

- un șir de acte procesuale sunt lovite de nulitatea-absolută și în

atare circumstanțe, neîntemeiat instanța a stabilit faptul că Munteanu

Ivan ar fi comis fapta-penală, ori la baza probatoriu din speță nu sunt

careva probe-directe, concludente și pertinente care să demonstreze

expres vinovăția inculpatului.

declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide

asupra inadmisibilității acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor art. 456 Cod de procedură penală, recursul în

anulare fiind supus unei verificări prealabile judecării în fond a

acestuia, astfel că, instanța de recurs este obligată să îndeplinească

actele procedurale preparatorii și să examineze admisibilitatea în

principiu a recursului în anulare în conformitate cu prevederile art. 431

și 432 Cod de procedură penală, care se aplică în mod corespunzător.

În conformitate cu art.432 alin.(2), pct.4) Cod de procedură

9

penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a

recursului declarat împotriva hotărârii instanței de judecată, fără citarea

părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul

în care constată că este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art.453 alin.(1) Cod de procedură penală,

raportat la prevederile art.6 pct.44) al aceluiași Cod, art. 4§2 al

Protocolului nr. 7 al Convenției Europene a Drepturilor Omului,

hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul

reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care

un viciu fundamental din cadrul procedurii precedente a afectat

hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor

Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea

cererii.

Prevederile pct. 44) art. 6 Cod de procedură penală determină ca

viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat

hotărârea pronunțată o încălcare esențială a drepturilor și libertăților

garantate de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția

Republicii Moldova și de alte legi naționale.

Reieșind din prevederile legale menționate, Colegiul penal atestă

că una din cerințele esențiale la declararea recursului în anulare este

motivarea acestuia din punct de vedere al prezenței erorii de drept,

comise la judecarea cauzei, ce cade sub incidența noțiunii de viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea

atacată.

Revenind la prezenta speță, Colegiul atestă din textul recursului

în anulare declarat, că autorul invocă afectarea deciziei instanței de

recurs de un viciu fundamental, exprimat prin încălcarea art. 6§1 al

Convenției – dreptul la un proces echitabil prin faptul că instanța nu a

examinat declarațiile inculpatului precum și admisibilitatea probelor

administrate în speță, în opinia recurentului acestea urmând a fi

recunoscute nule, fapt care atrage după sine dispunerea achitării

inculpatului de sub învinuirea înaintată.

Din studiul lucrărilor dosarului, în viziunea instanței de recurs în

anulare, prin argumentele invocate în sensul menționat, autorul de fapt

își exprimă dezacordul cu constatarea vinovăției condamnatului în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (3) Cod penal, cu

modalitatea de apreciere a probelor de către instanțele de judecată în

prezenta speță, modalitatea de motivare a hotărârii adoptate.

Tot, din textul recursului declarat de către avocatul

condamnatului, rezultă dezacordul condamnării lui Munteanu Ivan

pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (3) Cod penal,

deoarece instanțele nu au apreciat probele în corespundere cu art. 101,

27 Cod de procedură penală și au respins argumentele părții apărării

fără nici un temei legal. Prevederile art. 417 Cod de procedură penală,

10

stipulează ce trebuie să cuprindă decizia instanței de apel, iar dispoziția

alin. (3), art. 435 Cod de procedură penală, stipulează că în ordinea

procedurii de recurs ordinar adoptarea deciziei și întocmirea acesteia se

efectuează în conformitate cu prevederile art. 417 și 418, care se aplică

în mod corespunzător.

Analizând legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor cauzei

prin prisma prezenței viciilor fundamentale invocate de recurent,

Colegiul penal reține că instanța de recurs, corect a menținut hotărârea

primei instanțe prin care a fost constatată vinovăția condamnatului în

comiterea infracțiunii imputate, fiind dovedită prin cumulul de probe

administrate în cauză, motivându-și argumentat soluția adoptată,

inclusiv menționate în pct.7.1. al prezentei decizii, fiind în corespundere

cu prevederile normelor procesual penale menționate mai sus, care

reglementează ce trebuie să cuprindă hotărârea instanței de recurs.

Prin urmare, Colegiul penal consideră că instanța de recurs prin

hotărârea adoptată întemeiat a susținut soluția adoptată de prima

instanță, în prezența cumulului de probe administrat la caz și apreciate

în corespundere cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală,

decizia contestată cuprinzând răspunsuri clare asupra stabilirii

vinovăției lui Munteanu Ivan în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 2641 alin. (3) Cod penal, fapt stabilit cert însăși prin declarațiile

condamnatului care a expus refuzul de la testarea alcoolscopică, de la

examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei

și de la recoltarea probelor biologice în cadrul acestui examen medical.

Vinovăția lui Munteanu Ivan a fost cert stabilită de către instanțele

de grad inferior, inclusiv în condițiile în care legiuitorul nu

condiționează existența infracțiunii de refuz de la testarea alcoolscopică

nici de faptul că acesta ar fi consumat sau nu băuturi alcoolice anterior

sau ulterior conducerii autovehiculului pe drumurile publice, ci doar de

faptul că inculpatul a refuzat în mod categoric să fie testat, infracțiunea

respectivă fiind considerată consumată în momentul exprimării

refuzului, indiferent de motive sau starea persoanei testate.

Totodată, ce ține de dezacordul cu modalitatea de apreciere a

probelor, Colegiul penal menționează că asemenea critici nu pot

constitui temei de recurs în anulare, deoarece aprecierea probelor ține

de starea de fapt a cauzei, iar instanța de recurs în anulare examinează

cauza numai sub aspectul reparării erorilor de drept comise la

judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul

procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, iar în speț ă un

asemenea viciu nu se constată.

Totodată obligația de motivare a hotărârilor judecătorești face

parte din setul de garanții stabilit pentru existența unui proces

echitabil. Conform jurisprudenței CEDO, expuse în cazurile aplicării

art. 6 al Convenției, o hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost

auzite în cadrul procesului penal, oferă posibilitatea ca această

11

hotărâre să poată fi verificată în cadrul căilor de atac și oferă

posibilitatea persoanelor interesate de a pregăti o cerere de apel sau

recurs (Suominem c. Finlandei (2003) § 37, Kuznețov și alții c. Rusiei

(2007) § 85).

La caz, Colegiul penal a stabilit că instanța de recurs a examinat

cauza sub toate aspectele importante, oferind o motivare amplă asupra

soluției pronunțate, argumentele esențiale invocate de către partea

apărării primind aprecierea instanței.

La fel, este de menționat și acel fapt că principiul securității

raporturilor juridice, consfințit în articolul 6 din Convenție, cere inter

alia ca, atunci când instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei

chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuție (hotărârea

Brumărescu vs România din 28 octombrie 1999), iar potrivit dispozițiilor

art. 4§2 din Protocolul 7 CEDO, redeschiderea procesului, conform Legii

și procedurii penale a Statului respectiv, poate fi efectuată, dacă fapte

noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii

precedente sânt de natură să afecteze hotărârea pronunțată.

La caz, instanța de recurs în anulare constată că, hotărârea

atacată nu este afectată de nici un viciu fundamental, fiind conformă

prevederilor legale și această hotărâre judecătorească rămasă definitivă

și irevocabilă capătă putere de lucru judecat, ce produce o cauză de

împiedicare a pornirii, continuării, judecării cauzei penale ori

redeschiderii acesteia, deoarece în esență motivele invocate de către

recurent au constituit anterior obiect de examinare, fiind verificate,

instanțele de fond și recurs le-au apreciat și au adoptat hotărâri

motivate, nefiind încălcate careva drepturi ale condamnatului, inclusiv

dreptul la apărare.

Așadar, în speța dată, Colegiul penal constată că la examinarea

prezentului recurs în anulare, nu s-au constatat erori de drept comise

de către instanța de recurs, ce ar indica la existența unui viciu

fundamental și ar afecta hotărârea irevocabilă, iar existența unei alte

păreri asupra aceleiași probleme nu poate servi temei pentru

reexaminarea cazului.

Având ca reper cele expuse mai sus, se impune inadmisibilitatea

recursului în anulare declarat de către avocatul condamnatului ca fiind

vădit neîntemeiat, cu menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și

întemeiată.

Cod de procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către avocatul

Russu Alexandr în numele condamnatului Munteanu Ivan, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2021,

12

în cauza penală în privința lui Munteanu Ivan XXXXX, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 24 martie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Plămădeală Ghenadie

Cobzac Elena

13