1ra-22/22 — art.264 al.3 lt.a CP

1ra-22/22 — art.264 al.3 lt.a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-22/2022

1-20100350-01-1ra-04012022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte - Timofti Vladimir,

Judecători - Plămădeală Ghenadie, Țurcan Anatolie

Examinând fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, admisibilitatea

în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul Cebotari Adrian în

numele inculpatului Muntean Vladimir, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 29 septembrie 2021, în cauza penală de învinuire a

lui

Muntean Vladimir xxxxx, născut la xxxxx,

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3), lit. a) Cod penal.

Termenii de examinare:

prima instanță: 19.08.2020 – 22.12.2020;

instanța de apel: 21.01.2021 – 29.09.2021;

instanța de recurs: 04.01.2022 – 01.06.2022;

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza

actelor din dosar, Colegiul penal

A C O N S T A T A T:

2020, Muntean Vladimir xxxxx a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal și în baza acestei Legi, cu aplicarea

prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, a fost condamnat la

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 (doi) ani, cu executare în

penitenciar de tip deschis.

În temeiul art. 78 alin. (2) Cod penal, s-a înlăturat pedeapsa

complementară, anularea dreptului de a conduce mijloace de transport lui

Muntean Vladimir.

În conformitate cu prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal, pedeapsa stabilită

în privința lui Muntean Vladimir, a fost suspendată pe un termen de probațiune

de 2 (doi) ani.

S-a încasat de la Muntean Vladimir, în beneficiul Statului cheltuieli judiciare

în sumă de 320 lei.

Muntean Vladimir, la 12.09.2019, aproximativ la ora 19:30, aflându-se la

volanul automobilului de model „Nissan Pathfinder", cu numere de înmatriculare

„xxxxx", fiind treaz, deținând permisul de conducere de categoria „B" valabil

pentru categoria mijlocului de transport pe care-l conducea, deplasându-se în

1

municipiul Chișinău, pe str. Uzinelor, din direcția str. Voluntarilor în direcția str.

Industrială, n-a manifestat prudență sporită la trafic și n-a ținut seama de

împrejurări, de totalitatea factorilor ce caracterizează condițiile rutiere,

intensitatea și nivelul de organizare a traficului rutier de care trebuie să țină cont

fiecare conducător la determinarea vitezei necesare deplasării în siguranță,

determinarea benzii de circulație și modului de conducere a vehiculului, n-a

apreciat corect situația rutieră reală pe drumul în care se afla automobilul în

momentul respectiv, prin ce a încălcat Regulamentul Circulației Rutiere, aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr. 357/2009, și anume:

- prevederile pct. 3 din Regulamentul Circulației Rutiere, care prevede că,

„Participanții la trafic sânt obligați să respecte regulile de circulație, semnificația

mijloacelor de semnalizare rutieră, semnalele și indicațiile agentului de circulație,

condițiile tehnice ale Regulamentului în cauză și prin acțiunilor lor să nu cauzeze

prejudicii altor participanți la trafic, să nu-i expună pericolului, precum și să nu

creeze neîntemeiat obstacole circulației care ar depăși pe acele care sunt provocate

de circumstanțe iminente";

- prevederile pct. 11 lit. j) din Regulamentul Circulației Rutiere, care

prevede că ,,Conducătorul de vehicul este obligat la trecerile pentru pietoni cu

circulație nedirijată, să cedeze trecerea pietonilor care se află la marginea

carosabilului și intenționează să se angajeze în traversare, precum și celor care

traversează drumul pe partea carosabilului în direcția de mers a vehiculului; în

care înaintea trecerii pentru pietoni s-a oprit sau a redus viteza vreun vehicul,

conducătorii, altor vehicule care se deplasează pe benzile alăturate pot continua

deplasarea numai după ce s-au asigurat că pe trecere nu sunt pietoni",

- prevederile pct. 45 din Regulamentul Circulației Rutiere, conform căruia,

,,Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză

stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce

influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere ce i-ar permite să

prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile

încărcăturii; d) situația rutieră. 2) În cazul în care în limita vizibilității apar

obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau să

oprească, pentru a nu pune, în pericol siguranța traficului;

- prevederile pct. 46 lit. a) din Regulamentul Circulației Rutiere, care

prevede că, „Conducătorul de vehicul trebuie să manifeste prudență sporită și, în

caz de necesitate, să reducă viteza până la limita care i-ar garanta siguranța

traficului sau chiar să oprească, în cazurile în care se deplasează lângă: a)

persoane de vârstă înaintată;

- prevederile articolului 32 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 131/2007 „privind

siguranța traficului rutier", care prevede că „participanții la trafic sunt obligați să

cunoască și să respecte prevederile prezentei legi, ale altor acte legislative și ale

actelor normative în vigoare în domeniu; să manifeste un comportament care să

asigure fluența și siguranța traficului, să nu pericliteze siguranța unor participanți

la trafic";

- prevederile art. 33 alin. (3), lit. a) din Legea nr. 131/2007, privind

siguranța traficului rutier", care prevede că, „conducătorul de autovehicul este

obligat să cunoască și să respecte Regulamentul circulației rutiere", iar ca urmare,

în zona de acțiune a indicatoarelor rutiere de informare nr.5.50.1 si nr. 5.50.2 din

Anexa nr. 3 al Regulamentului Circulației Rutiere, care semnifică: drumului

destinată pentru traversarea carosabilului de către pietoni, astfel cu partea stângă

față a automobilului, a comis tamponarea pietonului Sîrbu Ivan xxxxx, a. n.

2

xxxxx, care trecea carosabilul din stânga spre dreapta relativ deplasării

autovehiculului menționat.

În urma tamponării i-a cauzat lui Sîrbu Ivan, fractura corpului vertebrei

C6, plagă contuză în regiunea occipitală, plagă contuză regiunea cotului drept,

conform raportului de expertiză judiciară (medico-legală) nr. 201902D2752 din

15.01.2020, care condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și în baza

acestui criteriu se califică ca vătămare corporală gravă.

Astfel, acțiunile lui Muntean Vladimir au fost încadrate juridic în prevederile

art. 264 alin. (3), lit. a) Cod penal, după indicii calificativi –„încălcarea regulilor de

securitate a circulației și de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana

care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o

vătămare gravă a integrității corporale.”

solicitat casarea sentinței, cu adoptarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care inculpatul Muntean Vladimir să fie recunoscut

vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3), lit. a) Cod penal,

și stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4 (patru) ani și 8

(opt) luni, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu anularea

dreptului de a conduce mijloace de transport. Iar în baza art. 90 Cod penal, a

suspenda executarea pedepsei închisorii, cu stabilirea termenului de probațiune

de 5 (cinci) ani.

3.1. În motivarea cererii de apel, acuzatorul de stat a menționat că:

- corectarea si reeducarea inculpatului va fi posibilă doar prin stabilirea

unui termen de probațiune maxim potrivit prevederilor art. 90 Cod penal;

- înlăturarea pedepsei complementare în condițiile art. 78 alin. (2) Cod

penal, este neîntemeiată, iar prima instanță nu a reținut faptul că, inculpatul a

comis infracțiunea prin exercitarea necorespunzătoare a dreptului său special de

a conduce autovehicule;

- la înlăturarea pedepsei complementare prin aplicarea prevederilor art. 78

alin. (2) Cod penal, prima instanță nu a ținut cont de faptul că o problemă

actuală cu care se confruntă societatea și care trebuie evidențiată în mod

deosebit, este problema securității în transport și problemele conexe ale acesteia,

reținând drept pedeapsă principală - închisoare cu suspendarea executării

condiționate;

- a dat apreciere doar câtorva din circumstanțele care caracterizează

inculpatul și nu a ținut cont îndeajuns de latura subiectivă a infracțiunii precum

și de impactul și pericolul social pe care îl reprezintă infracțiunea în sine;

- recunoașterea vinei de către inculpat constituie o circumstanță atenuantă

prevăzută la art.76 alin. (1), pct. f) Cod penal, însă în cauza dată nu justifică în

cumul cu cealaltă circumstanță atenuantă (contribuirea activă la descoperirea

infracțiunii) aplicarea art. 78 alin. (2) Cod penal, deoarece nu este importantă sau

determinantă pentru demonstrarea vinovăției inculpatului, având în vedere faptul

că cea mai importantă probă fără de care ar fi imposibilă calificarea infracțiunii în

baza art. 264 alin. (3), lit. a) Cod penal este ,,procesul-verbal de cercetare a locului

accidentului rutier din 12 septembrie 2019, cu schița accidentului rutier și tabel

fotografic și raportul de expertiză judiciară (medico-legală) nr. 201902D2752 din

15.01.2020."

29 septembrie 2021, a fost admis apelul procurorului, casată parțial sentința în

partea pedepsei, cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanța după cum urmează:

3

Lui Muntean Vladimir recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (3), lit. a) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa

complementară sub formă de anularea dreptului de a conduce mijloace de

transport.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că, la

pronunțarea sentinței instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt

și de drept, și just a ajuns la concluzia că inculpatul Muntean Vladimir a săvârșit

infracțiunea imputată lui.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la

cauza penală sus-indicată și care au fost corect apreciate, respectându-se

prevederile art.101 Codul de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu

din punct de vedere al coroborării lor, iar acțiunile inculpatului au fost corect

calificate de către prima instanță prin prisma art. 264 alin. (3), lit. a) Cod penal.

Verificând soluția primei instanțe în partea stabilirii limitelor de pedeapsă,

instanța de apel nu a constatat temei de a aplica inculpatului Muntean Vladimir

limite mai aspre de pedeapsă, după cum a solicitat acuzatorul de stat, deoarece

la caz nu au fost reținute careva circumstanțe agravante, or, inculpatul a

recunoscut vina comiterea infracțiunii, a solicitat examinarea cauzei în procedură

simplificată, s-a căit sincer de cele comise, este încadrat în câmpul muncii în

calitate de jurist la SRL „Verdeș Lux", nu are antecedente penale, este căsătorit,

are un copil minor la întreținere.

În ceea ce privește pedeapsa penală complementară anularea dreptului de a

conduce mijloace de transport, instanța de apel a reținut că, prin sentința

instanței de fond a fost dispus neaplicarea pedepsei complimentare obligatorie.

Din conținutul sentinței a constatat că pentru neaplicarea pedepsei

complimentare, prima instanță a reținut cu titlu de circumstanțe atenuante în

sensul art. 78 alin. (2) Cod penal faptul că, inculpatul este tânăr, este angajat în

câmpul muncii, având nevoie de surse proprii de existență, precum și pentru

necesitățile personale, având un copil minor la întreținere, inculpatul a

recunoscut vina și a conlucrat activ cu organele de urmărire penală, se căiește

sincer de cele comise, a restituit părții vătămate toate cheltuielile, anterior nu s-a

aflat în conflict cu legea penală.

Împrejurările obișnuite sunt cele care predomină și caracterizează

majoritatea cetățenilor și nu pot fi considerate excepționale.

În acest sens, instanța de apel a considerat că nu pot fi apreciate ca fiind

circumstanțe „excepționale" faptul că, inculpatul a recunoscut vina și a conlucrat

activ cu organele de urmărire penală, se căiește sincer de cele comise, a restituit

părții vătămate toate cheltuielile, anterior nu s-a aflat în conflict cu legea penală,

deoarece aceste aspecte apreciate în coraport cu caracterul și gradul prejudiciabil

al faptei nu constituie situații sau stări de lucruri, care pot a fi considerate ieșite

din comun.

Totodată, instanța de apel a notat că legiuitorul a înăsprit sancțiunea

pentru comiterea infracțiunii prevăzute la art. 264 Cod penal - „încălcarea

regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de

către persoana care conduce mijlocul de transport" și anume prin substituirea

pedepsei complementare sub formă de „cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de până la 4 ani" cu pedeapsa complementară

„anularea dreptului de a conduce mijloace de transport", tocmai pentru

responsabilizarea participanților la trafic, în vederea conformării la prevederile

4

normelor de siguranță rutieră, precum și în vederea neadmiterii derogării de la

normele stabilite.

Astfel, instanța de apel a considerat că prima instanță trebuia să analizeze

cu atenție circumstanțele cauzei, care caracterizează pe de o parte modalitatea și

împrejurările comiterii faptei prejudiciabile, iar pe de altă parte personalitatea

inculpatului care a comis-o, astfel încât să fie convinsă că într-adevăr în speță

sunt prezente „circumstanțe excepționale" în sensul art. 79 Cod penal, iar în

temeiul acestora, excluderea pedepsei complementare obligatorie - „anularea

dreptului de a conduce mijloace de transport" este necesară și este în acord cu

scopul pedepsei penale de restabilirea echității sociale, corectarea și

resocializarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât

din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Prin urmare, instanța de apel a concluzionat că la prezenta speță, se atestă

lipsa circumstanțelor excepționale, în temeiul cărora să fie exclusă pedeapsa

complementară obligatorie - anularea dreptului de a conduce mijloace de

transport. Or, nu pot fi reținute ca fiind excepționale în sensul art. 79 Cod penal,

circumstanțele invocate de către prima instanță și anume că, ”inculpatul este

tânăr, este angajat în câmpul muncii, având nevoie de surse proprii de existență,

precum și pentru necesitățile personale, având un copil minor la întreținere ”,

deoarece aceste aspecte nu diminuează gravitatea faptei și consecințele ei și nici

nu indică asupra faptului că corectarea și resocializarea inculpatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a

altor persoane este posibilă și în condițiile excluderii pedepsei complementare

obligatorie.

numele inculpatului Muntean Vladimir, a declarat recurs ordinar, prin care

invocând prevederile art. 427 alin. (1), pct. 6), 10) Cod de procedură penală,

solicită casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței, deoarece

apelul greșit a fost admis.

5.1. În motivarea recursului, avocatul menționează că la individualizarea

pedepsei, instanța de apel nu a luat în considerație faptul că, Muntean Vladimir a

recunoscut vina integral din start, cauza penală fiind examinată conform

prevederilor art. 3641 Cod procedură penală ce permite aplicarea unei pedepse

mai blânde sub limita minimă prevăzută de lege, sincer se căiește de cele comise,

a recuperat integral paguba materială și morală cauzată părții vătămate Sîrbu

Ivan, nu a avut antecedente penale, se caracterizează pozitiv, este angajat în

câmpul muncii, are la întreținere un copil minor, toate aceste circumstanțe

dovedesc că decizia instanței este neîntemeiată, iar apelul procurorului, a fost

greșit admis.

De asemenea recurentul susține că instanța de apel a confundat

prevederile art. 78 Cod penal cu prevederile art. 79 Cod penal, motivând că nu

sunt temeiuri de aplicare a prevederilor art. 79 Cod penal în speță.

Astfel, consideră că instanța de apel incorect a motivat că nu sunt

circumstanțe excepționale pentru a fi aplicate prevederile art. 78 Cod penal față

de inculpat, pe când art. 78 Cod penal nu prevede obligativitatea prezentei unor

circumstanțe excepționale, doar se face referire la faptul constatării de către

instanța de judecată a circumstanțelor atenuante la săvârșirea infracțiunii, ce

duce la înlăturarea pedepsei complementare, prevăzută de lege pentru

infracțiunea săvârșită.

procedură penală, procurorul a depus referință asupra recursului declarat,

5

pledând pentru inadmisibilitatea acestuia ca vădit neîntemeiat.

cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia,

ca fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2), pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia

în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel. Astfel, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect Legea,

la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și/sau material.

Lecturând conținutul recursului, Colegiul penal reține că, recurentul a

invocat în calitate de temei pentru recurs prevederile art.427 alin.(1), pct.6) și 10)

Cod de procedură penală, însă reieșind din esența argumentelor invocate se

atestă că criticile și solicitările avocatului se limitează doar în partea aplicării

pedepsei complimentare în privința inculpatului Muntean Vladimir, care în

esență se circumscrie prevederilor art.427 alin. (1), pct.10) Cod de procedură

penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru

a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-

au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând argumentele recursului în raport cu soluția instanței de apel,

Colegiul penal conchide că aceste sunt neîntemeiate din următoarele

considerente.

Potrivit art.61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere

statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce se aplică de

instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvârșit infracțiuni,

cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor, având drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane.

Totodată, conform art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele atenuante și agravante, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Prin urmare, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de judecată este

singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a

pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având deplina libertate

de acțiune în vederea realizării acestei operațiuni, ținând cont de regulile și

principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei în cadrul operațiunii de individualizare a acesteia.

Cu referire la circumstanțele speței, Colegiul penal reține că, în urma

solicitării și înscrisului autentic al inculpatului, prezenta cauză a fost judecată pe

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu

prevederile art. 3641 Cod de procedură penală.

Potrivit alin. (8), art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a

recunoscut săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea

6

cauzei pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, solicitare care a

fost admisă de către instanță prin încheiere protocolară, beneficiază de reducere

cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de Lege în cazul pedepsei cu închisoare,

ori cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducere cu 1/4 a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Colegiul penal reține, că sancțiunea infracțiunii prevăzută de art. 264

alin.(3), lit. a) Cod penal, pentru care a fost recunoscut vinovat inculpatul,

prevede pedeapsa cu închisoare de la 3 la 7 ani, cu anularea dreptului de a

conduce mijloace de transport. Cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, se stabilesc noi limite, astfel, limita minimă constituie - 2 ani

și limita maximă - 4 ani și 8 luni închisoare.

Prin urmare, Colegiul penal constată că instanța de apel la individualizarea

pedepsei penale în privința inculpatului, a acordat deplină eficiență prevederilor

art. art. 7, 61, 75, 76-77, 90 Cod penal, stabilind inculpatului Muntean Vladimir

o pedeapsa în limitele sancțiunii normei încriminate, ținându-se cont și de

dispozițiile art. 3641 alin.(8) Cod de procedură penală, pedeapsa fiind echitabilă și

proporțională faptei comise, care, răspunde atât principiului proporționalității, cât

și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal de restabilire a echității sociale,

corectare a inculpatului, precum și de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât

din partea acestuia, cât și a altor persoane.

Referitor la pedeapsa complimentară anularea dreptului de a conduce

mijloace de transport, Colegiul penal constatată că instanța de apel corect a

conchis că la caz nu au fost constate circumstanțe excepționale, prin urmare

scopul pedepsei penale poate fi realizat doar prin aplicarea pedepsei

complimentare obligatorii.

În acest context, Colegiul penal notează că potrivit art. 62 alin. (6) Cod

penal, privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport sau anularea acestui

drept poate fi aplicată numai în calitate de pedeapsă complementară, iar conform

art. 651 Cod penal, privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport sau

anularea acestui drept constă în interzicerea conducerii oricărui tip de mijloc de

transport pe drumurile publice.

Conform art. 78 alin. (2), (5) Cod penal, în cazul în care instanța de judecată

constată circumstanțe atenuante la săvârșirea infracțiunii, pedeapsa

complementară, prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, poate fi înlăturată.

Dacă există circumstanțe atenuante excepționale, pedeapsa poate fi aplicată

conform prevederilor art.79.

Potrivit art. 79 alin. (1) și (11) Cod penal, ținând cont de circumstanțele

excepționale ale cauzei, legate de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în

săvârșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după consumarea

infracțiunii, de alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a

consecințelor ei, precum și de contribuirea activă a participantului unei infracțiuni

săvârșite în grup la descoperirea acesteia, instanța de judecată poate aplica o

pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de legea penală pentru infracțiunea

respectivă, sau una mai blândă, de altă categorie, ori poate să nu aplice pedeapsa

complementară obligatorie. Minoratul persoanei care a săvârșit infracțiunea se

consideră circumstanță excepțională. Săvârșirea infracțiunii de către persoanele

care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani poate fi

apreciată de către instanța de judecată drept circumstanță excepțională. Poate fi

considerată excepțională atât o circumstanță atenuantă, cât și un cumul de

asemenea circumstanțe legate de situațiile menționate la alin. (1).

Astfel, raportând prevederile legale menționate supra la circumstanțele

7

speței, Colegiul penal constată că instanța de apel legal și întemeiat a stabilit și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei

complimentare aplicate inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile art.

art.7, 61, 75, 62 Cod penal.

În acest context, instanța de recurs respinge ca neîntemeiat argumentul

invocat de recurent referitor la faptul că, instanța de apel la stabilirea pedepsei

complimentare, nu a ținut cont în deplină măsură de cumulul de circumstanțe

atenuante, precum: inculpatul a recunoscut vina, a solicitat examinarea cauzei

conform art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, a recuperat integral prejudiciul

material și moral părții vătămate Sîrbu Ivan, nu are antecedente penale, se

caracterizează pozitiv, are la întreținere un copil minor, considerând ca instanța în

temeiul art.78 alin.(2) Cod penal urma să excludă pedeapsa complimentară.

În fundamentarea acestei concluzii Colegiul penal ține să menționeze că,

recurentul în argumentarea solicitării sale privind necesitatea stabilirii unei

pedepse mai blânde pune accentul doar pe personalitatea inculpatului, însă a omis

faptul că la stabilirea pedepsei instanțele sunt obligate să ia în considerație și alte

criterii de individualizare a pedepsei penale, cum ar fi: gravitatea infracțiunii

săvârșite, motivul acesteia, urmările survenite și respectiv având drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane.

Astfel, instanța de recurs consideră că, instanța de apel întemeiat a conchis

că împrejurările prezentei cauze penale, îndeosebi cele reținute ce vizează

personalitatea inculpatului nu sunt suficiente, or acestea au fost luate în

considerație la stabilirea termenului și modului de executare a pedepsei.

Prin urmare, nu pot fi reținute ca fiind circumstanțe „excepționale” faptul

că inculpatul a recunoscut vina și a conlucrat activ cu organele de urmărire

penală, se căiește sincer de cele comise, a restituit părții vătămate toate

cheltuielile, anterior nu s-a aflat în conflict cu legea penală, or aceste aspecte

apreciate în coraport cu caracterul și gradul prejudiciabil al faptei nu constituie

situații sau stări de lucruri, care pot fi considerate ieșite din comun -

excepționale.

Respectiv, instanța de judecată trebuie să analizeze cu o deosebită atenție

circumstanțele cauzei, care caracterizează pe de o parte modalitatea și

împrejurările comiterii faptei prejudiciabile, iar pe de altă parte personalitatea

inculpatului care a comis-o, astfel încât să fie convinsă că într-adevăr în speță

sunt prezente „circumstanțe excepționale” în sensul art. 79 Cod penal.

În contextul celor expuse, Colegiul penal reține că, la stabilirea pedepsei

inculpatului, pentru infracțiunea comisă, prima instanță și cea de apel nu au

comis erori de drept, pedeapsa aplicată inculpatului este una corectă, deoarece la

stabilirea acesteia au fost respectate exigențele Legii, iar argumentele recursului

în acest sens sunt neîntemeiate.

Instanța de recurs mai notează și faptul că, din analiza deciziei recurate a

stabilit că erorile de drept invocate în recursul părții apărării nu și-au găsit

confirmare, dat fiind faptul că, argumentele indicate, în esență au fost abordare

în decizia instanței de apel, care la examinarea cauzei a respectat prevederile

art.art.414 alin.(1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, în hotărârea

adoptată s-a pronunțat asupra tuturor aspectelor ce țin de individualizarea

pedepsei, hotărârea emisă cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția,

motivare pe care instanța de recurs ordinar o însușește integral reieșind din

temeinicia acesteia, acțiune ce este conformă practicii CtEDO, expuse inclusiv în

pct.37 a hotărârii Albert c. România din 16.02.2010

8

În consecință, Colegiul penal conchide că, temeiul invocat de recurent

prevăzute la art.427 alin.(1), pct.10) Cod de procedură penală, nu și-a găsit

confirmare la examinarea recursului, impunându-se dispunerea inadmisibilității

recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Cebotari

Adrian în numele inculpatului Muntean Vladimir, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 29 septembrie 2021, în cauza penală în

privința lui Muntean Vladimir xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 14 iulie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Plămădeală Ghenadie

Țurcan Anatolie

9