1ra-70/2022 — art.349 al.1/1 CP

1ra-70/2022 — art.349 al.1/1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-70/2022

1-20021160-01-1ra-14012022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 septembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte - Timofti Vladimir,

Judecători - Plămădeală Ghenadie, Țurcan Anatolie

Examinând fără citarea părților, admisibilitatea în principiu a

recursului ordinar declarat de către avocatul Corolevschi Maria în

numele inculpatului Mazei Dmitri, împotriva deciziei Colegiului judiciar

penal al Curții de Apel Bălți din 19 octombrie 2021 și a sentinței

Judecătoriei Edineț, sediul Central din 11 martie 2021, în cauza penală

de învinuire a lui

Mazei Dmitri XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în r-nul XXXXX,

anterior necondamnat,

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal.

Termenii de examinare:

prima instanță: 14.02.2020 – 11.03.2021;

instanța de apel: 31.03.2021 – 19.10.2021;

instanța de recurs: 14.01.2022 – 21.09.2022.

Asupra admisibilității motivelor invocate în recursul ordinar,

Colegiul penal

A C O N S T A T A T:

2021, Mazei Dmitri a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal și în baza acestei Legi i-a fost

stabilită pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 1000 unități

convenționale, ce constituie suma de 50000 lei.

Totodată s-a dispus, încasarea de la Mazei Dmitri în beneficiul

Statului cheltuielile judiciare în suma totală de 348 lei.

S-a dispus încasarea de la Mazei Dmitri în beneficiul lui Berbeca

Anatolii prejudiciul material cauzat prin infracțiune în mărime de 500 lei.

S-a dispus încasarea de la Mazei Dmitri în beneficiul lui Condriuc

Stanislav prejudiciul material și moral cauzat prin infracțiune în mărime

de 500 lei.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

1

Mazei Dmitri la 23.12.2019, aproximativ pe la orele 21:00, fiind în stare

de ebrietate alcoolică, aflându-se în gospodăria lui Ursu Eugenia,

amplasată în sat. Brătușeni, r-nul Edineț, având scopul sistării activității

de serviciu și schimbării caracterului ei în interesul său, intenționat a

amenințat cu răfuială fizică și a aplicat violența nepericuloasă pentru

viață și sănătate față de colaboratorii de poliție, Berbeca Anatoli, subofițer

al SSP al SP al IP Edineți, Condriuc Stanislav, subofițer superior al

Sectorului nr. 2, s. Cupcini a IP Edineț și Razlovan Semion, ofițer

superior al Sectorului nr. 2, s. Cupcini a IP Edineț. Manifestată prin

lovirea lui Condriuc Stanislav cu pumnul în regiunea feții, prin

deteriorarea uniformei subofițerului Berbeca Anatolie și deteriorarea

tocului în care se afla arma din dotare a subofițerului Razlovan Semion.

Ultimii intervenind pentru a documenta înștiințarea telefonică de la

serviciul 112, care a fost înregistrată în REG - 2 a IP Edineț, sub nr.

5064 din 23.12.2019, solicitării de ajutor adresat de către cet. Ursu

Eugenia, care a comunicat că ginerele Mazei Dumitru îi forțează ușa

casei.

Conform Raportului de expertiză judiciară nr. 201919P0875 din

24.12.2019, la Condriuc Stanislav echimoza la față a fost produsă prin

acțiunea traumatică repetată a unui corp contondent dur, posibil la data

și în circumstanțele indicate, se califică ca vătămare corporală

neînsemnată.

Astfel, acțiunile lui Mazei Dumitru au fost încadrate juridic în baza

art. 349 alin. (11) Cod penal, după semnele calificative – „aplicarea

violenței nepericuloase pentru viață sau sănătate față de persoana cu

funcție de răspundere ori a rudelor ei apropiate, fie nimicirea bunurilor

acestora în scopul sistării activității lor de serviciu ori schimbării

caracterului ei în interesul celui care aplică violența sau al altei persoane,

precum și aceleași acțiuni aplicate împotriva persoanei care își îndeplinește

datoria obștească sau a rudelor ei apropiate în legătură cu participarea

acestei persoane la prevenirea ori curmarea unei infracțiuni sau a unei

fapte antisociale”.

3.1. Procurorul în Procuratura raionului Florești, Pascari Inga prin

care a solicitat casarea sentinței cu dispunerea rejudecării cauzei și

pronunțarea unei hotărâri prin care Mazei Dmitri să fie recunoscut

vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod

penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoarea pe un termen de 1

an, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Cu referire la corpurile delicte, procurorul a solicitat restituirea

tocului de la arma din dotare recunoscut în calitate de corp delict lui

Razlovan Simion, iar perechea de pantaloni de culoare albastră de la

uniformă părții vătămate Berbeca Anatolie.

Copia graficului de serviciu, copia planului de activitate precum și

copiile materialului înregistrat în Reg-2 a IP Edineț, nr. 5064 din

23.12.2019, acumulat în baza înștiințării lui Ursu Eugenia, a le păstra la

cauza penală.

De asemenea, a solicitat încasarea de la inculpatul Mazei Dmitri:

2

- în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă de 504 lei, ce

reprezintă cheltuieli pentru efectuarea testării alcooscopice și efectuarea

rapoartelor de expertiză judiciară;

- în beneficiul părții vătămate Condiuc Stanislav, prejudiciul

material și moral în sumă de 1000 lei;

- în beneficiul părții vătămate Berbeca Anatoli, prejudiciul material

și moral în sumă de 500 lei.

În motivarea cererii de apel procurorul a indicat că, prima instanță

la individualizarea pedepsei inculpatului, nu a ținut cont de prevederile

art. art. 61 75 Cod penal aplicându-i inculpatului o pedeapsă prea

blândă.

Prima instanță la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, urma

să țină cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării

și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață a familiei

acestuia, menționând că inculpatul Mazei Dmitri, atât pe parcursul

urmăririi penale cât și examinării cauzei penale în instanța de judecată

nu și-a recunoscut vina și nu s-a căit de faptele în care a fost învinuit, iar

prejudiciul nu a restituit.

Instanța i-a aplicat inculpatului o pedeapsă non-privativă de

libertate bazând-se pe materialul caracterizant al acestuia ignorînd

circumstanțele comiterii și faptul că inculpatul a atentat asupra

colaboratorilor de poliție care își exercitau atribuțiile de serviciu,

manifestând lipsa de respect față de autoritatea de stat al cărei titulari

sunt colaboratorii.

Nu a ținut cont de faptul că potrivit cazierului contravențional

Mazei Dmitri a săvârșit mai multe contravenții printre care injuria,

consumul de băuturi alcoolice în locurile publice și conducerea

mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică.

Faptul aplicării pedepse non-privative de libertate, pentru acțiunile

săvârșite de către inculpatul Mazei Dmitri, condiționează pierderea

încrederii în justiție din partea societății, deoarece săvârșind în continuu

diferite categorii de contravenții și o infracțiune prin care ultimul a

atentat asupra colaboratorilor de poliție care își exercitau atribuțiile de

serviciu, iar acestuia i-a fost aplicată doar o pedeapsă sub formă de

amendă, pedeapsă non-privativă de libertate, fapt care defăimează

imaginea justiție în societate.

Cu referire la cheltuielile judiciare, consideră că prima instanță

contrar prevederilor art. 229 Cod procedură penală și neîntemeiat a

respins cerințele procurorului privind încasarea de la inculpatul Mazei

Dmitri a cheltuielilor judiciare în sumă de 120 lei, suportate de stat la

efectuarea testării alcooscopice.

3.2. Avocatul Ciumac Natalia în numele inculpatului Mazei

Dumitru, prin care a solicitat casarea sentinței cu emiterea unei noi

hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat în baza art. 390 alin. (1) pct.

1) Cod de procedură penală.

3

În argumentarea apelului declarat avocatul a invocat că, prima

instanță incorect a apreciat parțial veridice declarațiile martorilor

apărării, argumentând prin faptul că martorul Ursu Eugenia este soacra

inculpatului iar martorul Levco Iuri este concubinul lui Ursu Eugenia.

Astfel, instanța a susținut că după ce au fost curmate acțiunile ilegale

asupra acestora și înlăturată amenințarea inculpatului de către

colaboratorii de poliție, Ursu Eugenia și Levco Iuri au început să-i țină

parte lui Mazei Dumitru.

Susține că datele referitoare la personalitatea inculpatului în ce

privește sancțiunile contravenționale aplicate nu pot demonstra vinovăția

acestuia și nu pot fi puse ca probe la condamnarea acestuia.

A specificat faptul că Mazei Dmitri anterior nu a fost condamnat,

nu se află la evidența medicului narcolog.

19 octombrie 2021, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate cu

menț inerea sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că,

prima instanță în conformitate cu prevederile art. 101 Cod procedură

penală, a verificat complet sub toate aspectele și în mod obiectiv

circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității

lor, just ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului, confirmată

prin probele acumulate la dosar, cercetate în prima instanță și în

instanța de apel, acțiunile inculpatului fiind corect calificate de către

instanța de fond, după indicii calificativi ai art. 349 alin. (11) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a susținut că prima instanță întemeiat

și-a bazat sentința de condamnare pe declarațiile părților vătămate

audiate în prima instanță și pe cumulul probelor scrise, și anume:

autosesizare din 23.12.2019 (f.d.4); raportul colaboratorului de poliție

Răzlovan Simion din 24.12.2019 (f.d.5-6); actul de examinare exterioară

a lui Berbeca Anatolie (f.d.34); tabelul fotografic în care este indicat

aspectul exterior a lui Răzlovan Simion și al hainelor, al tocului de armă

(f.d. 36-37); tabelul fotografic de examinare în care se arată aspectul

exterior al hainelor lui Condriuc Stanislav (f.d.39-40); Raportul de

expertiză judiciară din data de 24.12.2019 nr.201919P0875, prin care s-

a constatat la Condratiuc Stanislav, echimoză la față care a fost produsă

prin acțiunea traumatică repetată a unui corp contondent dur, posibil la

data și circumstanțele indicate, care se califică ca vătămare corporală

neînsemnată (f.d.43); ordonanță de ridicare și procesul-verbal din data de

24.12.2019, prin care de la Răzlovan Semion a fost ridicat un toc de

armă de culoare negru (f.d.44-45); ordonanță de ridicare din data de

24.12.2019, prin care de la Berbeca Anatolie a fost ridicat o uniformă de

serviciu de culoare albastră (f.d.46-51); ordonanță de ridicare și proces-

verbal de ridicare din data de 26.12.2019, prin care s-a ridicat materiale

înregistrate în REG-2 a IP Edineț, nr.5064 din 23.12.2019 (f.d.53-54);

raportul pornit de către Balanuța D., prin care a adus la cunoștință că la

data de 23.12.2019 ora 21.00, a primit informația telefonică de la

Dispecerat, cu fabula cazului ,,Ursu Eugenia a.n.1970, dom. Sat.

4

Brătușeni, r-nul Edineț, a comunicat precum că ginerele Mazei Dumitru îi

forțează ușa casei (f.d.55); proces-verbal de cercetare la fața locului din

data de 23.12.2019, cu tabel fotografic. (f.d.56-59); declarațiile părții

vătămate Berbeca Anatolie, Condratiuc Stanislav, a martorului Răzlovan

Semion, depuse în instanța de fond. (f.d.165, 166, 167).

Probele enunțate, cât și probele prezentate de partea acuzării în

cadrul ședinței în instanța de apel, incontestabil au demonstrat vinovăția

inculpatului și care au dus la respingerea argumentelor din apelul

inculpatului.

Totodată, instanța de apel a constatat că prima instanță la

stabilirea categoriei și termenului pedepsei penale a respectat

prevederilor art. art. 61, 75 Cod penal și i-a aplicat inculpatului o

pedeapsă echitabilă și proporțională faptei comise.

De asemenea, instanța de apel a menționat că prima instanță

ținând cont de prevederile art. 229 Cod de procedură penală corect a

dispus încasarea de la Mazei Dmitri în beneficiul statului cheltuieli

judiciare în suma totală de 348 lei. Iar referitor la cheltuielile suportate

în cadrul Raportul de constatare nr. 201919P0882, corect s-a stabilit că

nu se referă la prezenta cauză penală.

Cu referire la cheltuielile judiciare în sumă de 120 lei suportate

pentru testarea alcooscopică, prima instanța de apel a menț ionat că

acestea urmează a fi suportate din contul statului, or potrivit art. art. 8,

100 Cod procedură penală și art. 6 par. 2 a Convenției, sarcina

probațiunii este pusă în seama organului de urmărire penală, persoana

acuzată de un delict beneficiind de ”prezumția nevinovăției”.

Corolevschi Maria în numele inculpatului Mazei Dmitri a declarat recurs

ordinar prin care invocând prevederile art. 427 alin. (1), pct. 6) și 8) Cod

de procedură penală, solicită casarea deciziei, cu dispunerea rejudecării

cauzei în instanța de apel.

5.1. În motivarea recursului avocatul invocă următoarele

argumente:

- prima instanță a examinat cauza superficial, iar instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul părții

apărării;

- prima instanță apreciază critic nerecunoașterea vinovăției de către

inculpatul Mazei Dmitri, considerând vina acestuia este confirmată pe

deplin prin probele scrise și declarațiile colaboratorilor de poliție, precum

și prin declarațiile parțial veridice ale martorilor Levco Iuri și Ursu

Eugenia;

- instanța de apel urma să țină cont de egalitatea părților în proces

și să asigure cercetarea tuturor circumstanțelor cauzei și a probelor

prezentate în egală măsură, ca ulterior să dea o apreciere obiectivă și sub

toate aspectele;

- instanța de apel a interpretat eronat circumstanțele de fapt și

prevederile legislației penale și procesual-penale. Prima instanță a pus în

seama inculpatului demonstrarea nevinovăției și cuantumul

prejudiciului de care este învinovățit, fiind încălcat principiul prezumției

5

nevinovăției și prevederile art. (1) alin. (3) Codul de procedură penală,

care stipulează că organele de urmărire penală și instanțele judecătorești

în cursul procesului sânt obligate să activeze în așa mod încât nici o

persoană să nu fie neîntemeiat bănuită, învinuită sau condamnată și să

nu fie victima încălcării altor drepturi fundamentale;

- instanța de apel s-a pronunțat insuficient de clar asupra

admisibilității sau inadmisibilității probelor administrate și cercetate,

selectiv reținând conținutul unor probe la formarea concluziilor sale, fără

a efectua o analiză mai amplă, neținând cont și de alte aspecte ce rezultă

din conținutul ansamblului probator;

- în cazul când instanța de fond admite ca probă parțial declarațiile

martorilor, instanța de apel urma să admite demersul privind audierea

martorului în instanța de apel;

- instanța de apel prin copierea declarațiilor martorilor a omis

intenționat de a se expune, asupra contradicțiilor din declarațiile

martorilor acuzării și condamnă persoana pe baza concluziilor

martorilor, printr-un șir de acțiuni dubioase și deducții, presupuneri

pripite;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, ceia ce echivalează cu nerezolvarea fondului apelului și

în acest caz decizia urmează a fi casată, cu rejudecarea cauzei în apel,

așa cum cer prevederile art. 435 Cod de procedură penală, întrucât o

asemenea eroare judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

procedură penală, procurorul Crijanovschi Sergiu, a depus referință

asupra recursului declarat, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia ca

fiind vădit neîntemeiat, deoarece motivele invocate în recurs au constituit

deja obiect de examinare în instanța de apel, iar o altă opinie asupra

probelor care au fost puse la baza hotărârii de condamnare nu poate

servi drept temei pentru reexaminarea cauzei, menționând că hotărârea

conține motive legale pe care se întemeiază soluția și în acțiunile

inculpatului au fost întrunite elementele infracțiunii încriminate fiind

demonstrată vinovăția inculpatului Mazei Dmitri.

materialele cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate

în textul normei vizate.

În conformitate cu art. 432 alin. (2), pct. 4) Cod de procedură

penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a

recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea

părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care

constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs

judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația

6

de recurs în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în

limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală.

Conform practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de

drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din conținutul recursului declarat se atestă, că recurentul invocă

în calitate de temeiuri pentru casarea deciziei instanței de apel art.427

alin.(1) pct.6) și 8) Cod de procedură penală, care stabilesc că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel atunci când: 6) instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței și

pct.8) nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

În esență, argumentele recurentului se concentrează asupra

faptului că instanța de apel a dat o apreciere eronată materialului

probator prezentat la dosar prin ce a concluzionat greșit asupra

vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzută de art. 349

alin. (11) Cod penal.

Însă, în raport cu alegațiile recurentului invocate în cererea de

recurs, instanța de recurs constată că instanța de apel a adoptat o

decizie legală și întemeiată, care corespunde tuturor exigențelor legislației

penale și procesual-penale.

Astfel, analizând decizia instanței de apel prin prisma erorii de

drept prevăzută de art.427 alin.(1), pct. 6) Cod de procedură penală,

Colegiul penal constată că, astfel de erori de drept nu și-au găsit

confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul, că

instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art.art.414

alin.(1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, și în hotărârea

adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul

apărării, decizia atacată cuprinzând motivele pe care se întemeiază

soluția pronunțată.

Totodată, Colegiul penal constată și faptul că, recurentul deși a

invocat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

argumentelor apelului apărării, însă în conținutul cererii de recurs

acesta nu a specificat la care anume din motivele apelului nu a primit

răspuns din partea instanței de apel.

Colegiul penal reține că, la examinarea cauzei, instanța de apel a

verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, pe

care le-a apreciat în conformitate cu prevederile art.101 Cod de

procedură penală, a dat răspuns la toate argumentele invocate în apelul

declarat de către avocat în numele inculpatului și a motivat soluția

pronunțată cu privire la vinovăția inculpatului, așa cum este indicat în

pct.4.1. al prezentei decizii.

7

Colegiul penal ține să menționeze că motivarea hotărârii este un

proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu

presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit,

atât timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de

vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei

motivări a hotărârii penale, așa cum s-a procedat în speță.

Cu referire la criticile invocate în recurs privind aprecierea probelor,

Colegiul penal reține că partea apărării face o proprie evaluare a

materialului probator, prezentând versiunea potrivit căreia probele

administrate de către instanțele de fond nu confirmă vinovăția

inculpatului Mazei Dmitri în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. art.

349 alin. (11) Cod penal.

Într-un prim aspect, Colegiul penal ține să sublinieze că, aprecierea

probelor este unul din cele mai importante momente ale procesului

penal, deoarece întregul volum de muncă depus de către organele de

urmărire penală, instanțele judecătorești, cât și de părțile în proces, se

concentrează pe soluția ce va fi dată în urma acestei activități. Aprecierea

probelor după intima convingere a judecătorului trebuie să se bazeze pe

prevederile legale, precum și pe examinarea tuturor probelor în

ansamblu, sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Totodată, instanța de recurs reiterează că, motivele de reapreciere a

probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin.(1) art.427 Cod de

procedură penală, și astfel nu pot constitui motiv de casare ca fiind

ilegală a hotărârii contestate, deoarece instanța de recurs nu analizează

conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului

probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de

instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială a instanțelor

respective.

Din aceste considerente, Colegiul penal nu examinează criticile

referitoare la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în

cauză, a anumitor elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația

de fapt stabilită de instanțele de fond, corectitudinea dispunerii

condamnării inculpatului conform învinuirii încriminate.

În acest sens Colegiul penal atestă că la soluționarea cauzei,

instanța de apel a ținut cont de prevederile art. art. 99-101, 414 Cod de

procedură penală, a cercetat probele sub toate aspectele, verificându-le și

apreciindu-le prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor,

astfel întemeiat ajungând la concluzia privind recunoașterea vinovăției

inculpatului Mazei Dmitri în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 349

alin. (11) Cod penal.

Contrar argumentelor părții apărării prin care se invocă faptul că,

inculpatul Mazei Dmitri nu a aplicat violență, nu a săvârșit careva

acțiuni de amenințare sau nimicire a bunurilor în privința colaboratorilor

de poliție, Colegiul penal menționează că această versiune nu corespunde

realității, fiind o metodă de apărare și eschivare de la răspunderea penală, care

este combătută prin probele administrate în cauză penală și anume prin

declarațiile părților vătămate – Berbeca Anatolii și Condriuc Stanislav,

8

declarațiile martorul ocular Raznovan Semion, care au depus declarații

sub jurământ, fiind avertizați conform art. 311-312 Cod penal și careva

temeiuri de a pune la îndoială - lipsesc, precum și prin probele scrise și

cercetate în ședința de judecată.

În acest context, Colegiul penal constată că din declarațiile părților

vătămate, inclusiv și din declarațiile martorului ocular Raznovan Semion

s-a constatat incontestabil faptul că, Mazei Dmitri la 23.12.2019,

aproximativ pe la orele 21:00, fiind în stare de ebrietate alcoolică,

aflându-se în gospodăria cet. Ursu Eugenia, având scopul sistării

activității de serviciu și schimbării caracterului ei în interesul său,

intenționat a amenințat cu răfuială fizică și a aplicat violența

nepericuloasă pentru viață și sănătate față de colaboratorii de poliție,

Berbeca Anatoli, Condriuc Stanislav și Razlovan Semion, manifestată prin

lovirea lui Condriuc Stanislav cu pumnul în regiunea feții, prin

deteriorarea uniformei subofițerului Berbeca Anatolie și deteriorarea

tocului în care se afla arma din dotare a subofițerului Razlovan Semion.

Colegiul penal reține că, potrivit materialelor cauzei se constată că

colaboratorii poliție s-au deplasat la domiciliu cet. Ursu Eugenia pentru

a documenta înștiințarea telefonică de la serviciul ”112”, care a fost

înregistrată în REG - 2 a IP Edineț sub nr. 5064 din 23.12.2019, pe

faptul că după ajutor s-a adresat cet. Ursu Eugenia, domiciliată în sat.

Brătușeni, r. Edineț, care a comunicat că ginerele Mazei Dumitru îi

forțează ușa casei, fapt confirmat și prin declarațiile martorului Levco

Iuri.

În privința argumentelor din recurs precum că, instanțele de fond

nu au ținut cont de declarațiile martorilor Ursu Eugenia și Levco Iuri

care au declarat că„ (…) nu inculpatul Mazei D. l-a bătut pe Levco I. dar

alte persoanei care au venit cu acesta…, (…) n-au văzut cum a fost lovit

colaboratorul de poliție Condriuc S., a fost ruptă uniforma colaboratorilor și

deteriorat tocul de port armă...”, Colegiul penal menționează că acestea

urmează a fi apreciate critic or, circumstanțele cauzei denotă o altă stare

de fapt a evenimentelor.

Astfel, instanța de apel just a apreciat declarațiile martorilor or, la

caz s-a stabilit cu certitudine existența unui conflict în gospodăria lui

Ursu Eugenia, fapt confirmat prin procesul verbal de cercetare la fața

locului din 23.12.2019 și tabelul fotografic (f.d.34-37, 56-59).

Colegiul penal reține că, declarațiile martorilor Ursu Eugenia și

Levco Iuri precum că, inculpatul Mazei Dmitri nu l-a bătut pe Levco Iurii

și alte persoane, contravine informației telefonice din 23.12.2019 prin

care Ursu Eugenia indică că, anume Mazei Dmitri i-a deteriorat ușa de la

intrare în domiciliu (autosesizare din 23.12.2019 (f. d. 4), iar afirmațiile

precum că, (…) n-au văzut cum a fost lovit colaboratorul de poliție

Condriuc S., a fost ruptă uniforma colaboratorilor și deteriorat tocul de port

armă...”, contravin declarațiilor părților vătămate Berbeca Anatolii,

Condriuc Stanislav, a martorului Răznovan Semion, care au indicat că

Mazei Dmitri, era agresiv și numea cu cuvinte necenzurate, la solicitarea

de a se liniști nu reacționa, inclusiv și probelor scrise cercetate în

instanța de judecată.

9

Mai mult ca atât, instanța de apel corect a menționat că declarațiile

martorilor Ursu Eugenia și Levco Iuri urmează a fi apreciate parțial

veridice, întrucât martorul Ursu Eugenia este soacra inculpatului, iar

Levco Iurii este concubinul lui Ursu Eugenia, fiind persoane cointeresate.

Aceștia din motive lesne de înțeles și-au schimbat declarațiile în favoare

inculpatului, doar după ce a fost înlăturată amenințarea inculpatului

asupra acestora, de către colaboratorii de poliție.

În același sens, cu referire la motivul invocat de recurent, precum

că „instanța de apel a ignorat prevederile art.8 alin.(1) Cod de procedură

penală, și anume, nimeni nu este obligat să dovedească nevinovăția sa”,

Colegiul penal conchide că aceasta constituie o opinie subiectivă și nu se

confirmă, deoarece din materialele cauzei penale rezultă că în cadrul

procesului penal în speța dată, au fost respectate toate rigorile prevăzute

de legea procesual penală, iar instanța de apel, a pus corect la baza

soluțiilor de condamnare a inculpatului, cumulul de probe administrat și

verificat în instanța de apel, acestea fiind verificate din punct de vedere

al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității lor, iar toate probele

în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

Astfel, nefiind admise încălcări în privința principiului prezumției

nevinovăției prevăzut de art.8 Cod de procedură penală, în probarea

vinovăției inculpatului fiind acumulate, examinate și verificate suficiente

probe, descrise în decizie (f.d.26-27, vol. II), fiind respectat în același timp

și principiul contradictorialității prevăzut de art. 24 Cod de procedură

penală, care prevede că - instanța judecătorească nu este organ de

urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu

exprimă alte interese decât interesele legii, iar părțile participante la

judecarea cauzei au drepturi egale, fiind învestite de legea procesual-

penală cu posibilități egale pentru susținerea pozițiilor lor, acestea în

procesul penal își aleg poziția, modul și mijloacele de susținere a ei de sine

stătător, fiind independente de instanță, de alte organe ori persoane.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, toate

probele prezentate și cercetate în mod legal au indicat la confirmarea

vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii ce i se impută, iar temei

pentru casarea deciziei instanței de apel lipsește.

Mai mult, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale nu

se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita

repetări inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert vs.

România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă

instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca

impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor

furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În acest context, Colegiul penal reține că, la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante prescrise

10

de art.art.414-419 Cod de procedură penală, nu a comis erori de drept în

raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea atacată cuprinde

motive clare legale pe care se întemeiază soluția, că în acțiunile

inculpatului sunt întrunite elementele infracțiunii, de aceea recursul

ordinar urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Corolevschi Maria în numele inculpatului Mazei Dmitri, împotriva deciziei

Colegiului judiciar penal al Curții de Apel Bălți din 19 octombrie 2021, în

cauza penală în privința lui Mazei Dmitri XXXXX, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 27 octombrie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Plămădeală Ghenadie

Țurcan Anatolie

11