1ra-381/22 — Art.187 al.lt.f CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 19 noiembrie 2020, Melnic Ivan a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (1) Cod penal, și în baza acestei Legi a fost condamnat - 3 (trei) ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. În conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită în privința lui Melnic Ivan, a fost suspendată pe un termen de probațiune - 3 (trei) ani.

În sentință, prima instanță a constatat în fapt că: Potrivit rechizitoriului Melnic Ivan a fost învinuit de faptul că, la 09 februarie 2018, aproximativ la ora 22:30 min., aflându-se în mun. Chișinău, str. Dokuceaev nr. 3, acționând cu intenție, având scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, fără aplicarea violenței asupra persoanei, în mod deschis, din mâna lui Todarova Anghelina, a sustras o sacoșă de culoare neagră în care se afla o sticlă cu lapte la preț 1 de 20 lei, două pâini la preț de 10 lei, rondele de orez la preț de 30 lei, chiflă la preț de 5 lei și bani în sumă de 771 lei. Astfel, cauzând-ui părții vătămate Todarova Anghelina un prejudiciu material considerabil în sumă de 836 lei. Acțiunile lui Melnic Ivan au fost încadrate juridic de către organul de urmărire penală în baza art. 187 alin. (2), lit. f) Cod penal, după semnele calificative – ”jaful, adică sustragerea, în mod deschis, a bunurilor altei persoane.” Prima instanță a constatat însă că, mărimea prejudiciului cauzat părții vătămate - 836 lei, se atribuie conform prevederilor art. 126 Cod penal la valoarea proporțiilor mici, respectiv a recalificat acțiunile inculpatului Melnic Ivan din baza art. 187 alin. (2), lit. f) Cod penal ]n baza art. 187 alin. (1) Cod penal – ”jaful, adică – sustragerea deschisă a bunurilor altor persoane”.

Nefiind de acord cu sentința pronunțată, împotriva acesteia a declarat apel procurorul în Procuratura municipiului Chișinău, Oficiul reprezentare a învinuirii în instanță, Casian Olga, prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Melnic Ivan să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 187 alin. (2), lit. f) Cod penal la 5 ani închisoare, fără amendă, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. 3.1. În motivarea apelului declarat, procurorul a invocat că prima instanță ilegal a recalificat acțiunile inculpatului Melnic Ivan, aplicându-i o pedeapsă mai blândă decât cea prevăzută de legea penală în limita învinuirii aduse de acuzatorul de stat. Astfel, procurorul a menționat că prima instanță eronat a apreciat agravanta ”daune în proporții considerabile”, care se stabilește luându-se în considerație valoarea, cantitatea și însemnătatea bunurilor pentru victimă, starea materială și venitul acesteia, precum și alte circumstanțe care influențează esențial starea materială a victimei. Printre alte circumstanțe care influențează esențial asupra stării materiale a victimei pot fi enumerate și venitul global al familiei, starea de sănătate a victimei, angajarea sau neangajarea victimei la un loc permanent de muncă. De asemenea, nu a ținut cont de faptul că, partea vătămată este la o vârstă înaintată - 71 ani, care nu este la întreținerea copiilor, nu are o sursă de venit, mai mult unica sursă de existenta este mila celor din jur, astfel spus, instanța a dat o apreciere greșită noțiunii privind daune considerabile, prevăzute ce art. 126 Codul penal. Caracterul considerabil al daunei depinde în primul rând nu atât de costul celor sustrase, cât de totalitatea factorilor care determină starea materială a victimei, iar instanța a neglijat circumstanțele faptice indicate supra dând o apreciere greșită celor constatate atât în cadrul urmăririi penale cât și în cadrul cercetării judecătorești.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 octombrie 2021, apelul procurorului a fost admis, casată sentința inclusiv din oficiu, în latura penală, cu pronunțarea a unei noi hotărâri, 2 potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează. Melnic Ivan a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (1) Cod penal și în baza acestei Legi, a fost condamnat la 2 (doi) ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. În conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită în privința lui Melnic Ivan, a fost suspendată pe un termen de probațiune de 1 (un) an. 4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că prima instanță motivat și întemeiat a stabilit vinovăția inculpatului Melnic Ivan în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (1) Codul penal, însă nu a stabilit just circumstanțele de fapt și de drept și nu a descris fapta infracțională ulterior reîncadrării acțiunilor făptuitorului de la art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal la art. 187 alin. (1) Cod penal. Astfel, instanța de apel, ținând cont de prevederile art. art. 27, 99 - 101 Cod de procedură penală, cercetând sub toate aspectele probele administrate, verificându-le minuțios, dându-le o apreciere proprie, prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, a constatat că: „Melnic Ivan xxxx, la 09 februarie 2018, aproximativ la ora 22:30 min., aflându-se în mun. xxxxx, acționând cu intenție, având scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, fără aplicarea violenței asupra persoanei, a sustras în mod deschis din mâna lui Todarova Anghelina xxxxx, o sacoșă de culoare neagră în care se află o sticlă cu lapte la preț de 20 lei, două pâini la preț de 10 lei, rondele de orez la preț de 30 lei, chiflă la preț de 5 lei și bani în sumă de 771 lei, în timp ce se deplasa pe str. Dokuceaev 3, mun. Chișinău. Astfel, cauzându-i părții vătămate Todarova Anghelina un prejudiciu material în sumă de 836 lei MDL.” Acțiunile inculpatului au fost încadrate juridic în baza art.187 alin.(1) Codul penal, conform indicilor calificativi - ”jaful, adică sustragerea, în mod deschis, a bunurilor altei persoane. ” Instanța de apel a statuat că probele administrate în cursul de urmărire penală, cercetate și verificate în instanța de apel, prin prisma pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor atestă că acțiunile infracționale comise de inculpatul Melnic Ivan cuprind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (1) Codul penal. În continuarea procesului de calificare judiciară, prin care a fost exclusă agravanta prevăzută de lit. f) alin.(2) art.187 Cod penal și anume lipsa caracterului considerabil a daunei, instanța de apel a reținut că potrivit art.126 alin.(2) Cod penal, caracterul considerabil sau esențial al daunei cauzate se stabilește luându-se în considerare valoarea, cantitatea și însemnătatea bunurilor pentru victimă, starea materială și venitul acesteia, existenta persoanelor întreținute, alte circumstanțe care influențează esențial asupra stării materiale a victimei, iar în cazul prejudicierii drepturilor și intereselor ocrotite de lege – gradul lezării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. 3 Conform prevederilor Hotărârii Guvernului Republicii Moldova nr.54 din 01 ianuarie 2018 privind aprobarea cuantumului salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul 2018, cuantumul salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul 2018, este în mărime de 6150 lei. Astfel, la determinarea proporțiilor mari și deosebit de mari legiuitorul a prevăzut drept bază de calcul salariul mediu lunar pe economie prognozat, stabilit prin hotărâre de Guvern, în vigoare la momentul săvârșirii faptei, după cum urmează: proporții mari - mai mult de 20 de salarii; proporții deosebit de mari - mai mult de 40 de salarii. Prin urmare, raportând prevederile art.126 Codul penal la dauna cauzată părții vătămate Todarova Anghelina de 836 lei, instanța de apel a reținut lipsa caracterului considerabil al daunei, atribuind starea de fapt a daunei pretinse (836 lei) la cuantumul salariului mediu lunar pe economie pentru anul 2018, precum și raportului statistic privind mărimea pensiei persoanelor în etate. Mai mult, partea acuzării nu a prezentat alte probe ce ar atesta mărimea pensiei sau alocațiilor atribuite părții vătămate, lipsa altor surse materiale, lipsa unor drepturi sau avantaje patrimoniale nu a fost prezentat de către acuzare în vederea atestării daunelor considerabile cauzate părții vătămate. De asemenea, instanța de apel a apreciat ca fiind plauzibile și depozițiile părții vătămate care a declarat că: ,, ... în pachet avea pașaportul, banii și produse alimentare. Nu tine minte câți bani erau în pachet, dar toți i-au fost întorși. Susține că, când i-a fost sustras pachetul a strigat la ajutor, în acel moment un băiat din apropriere i-a întors sacoșa a chemat poliția și în aceeași zi a scris plângerea la poliție. La moment careva pretenții față de inculpat nu are, deoarece i-a fost întors pachetul și tot ce conținea în el”, fapt ce denotă lipsa semnului constitutiv obligatoriu a laturii obiective stabilit de art.187 alin. (2), lit. f) Codul penal și anume a daunelor considerabile cauzate părții vătămate. Referitor la individualizarea pedepsei penale, instanța de apel a ținut cont de prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod penal, și anume de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de viață ale familiei acestuia, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. Astfel, instanța de apel a notat că, Melnic Ivan a comis o infracțiune care conform art.16 Cod penal, în funcție de caracterul și gradul prejudiciabil, se atribuie la categoria infracțiunilor ușoare, inclusiv că acesta a recunoscut vina în cele comise și se căiește sincer, circumstanțe în conformitate cu art.77 din Codul penal nu au fost stabilite, iar în conformitate cu art.76 Codul penal a reținut circumstanța atenuantă – contribuirea activă la descoperirea infracțiunii sau la identificarea infractorilor ori recunoașterea vinovăției, anterior nu a fost tras la răspundere penală, la evidența mediului psihiatru/narcolog nu se află, are grad de dizabilitate (certificat de încadrare în grad de dizabilitate seria/nr. xxxxx), considerând că pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani închisoare, este proporțională și echitabilă faptei comise. 4 Totodată, instanța de apel a constatat că situația inculpatului permite de a concluziona că, dânsul nu prezintă pericol pentru societate și izolarea ei de societate nu este o măsură necesară și echitabilă în coraport cu personalitatea acesteia și fapta comisă, ținând-se cont și de faptul că o pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit, motiv pentru care a dispus aplicarea în privința acestuia a prevederilor art. 90 din Codul penal.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, a declarat recurs ordinar prin care invocând prevederile art. 427 alin. (1), pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel în alt complet de judecată. 5.1 În motivarea recursului declarat, procurorul a menționat că la constatarea faptei comise de către Melnic Ivan, prin excluderea indicelui calificativ al ”daunelor în proporții considerabile”, instanțele de judecată au deviat de la circumstanțele constatate prin probele cercetate și în mod greșit au considerat că prejudiciul cauzat părții vătămate Todorova Anghelina nu este unul considerabil, eronat raportând prevederile art. 126 Cod penal la circumstanțele speței. Astfel, procurorul consideră că la calificarea sustragerii, săvârșite cu cauzarea de daune considerabile (lit. d) alin.(2) art.186, lit. f) alin.(2) art.187, lit. f) alin.(2) art.188, lit. c) alin.(2) art.190 și lit. c) alin. (2) art.191 C.P ), instanțele de judecată sânt obligate să țină cont de: caracterul considerabil al daunei cauzate – care se stabilește luându-se în considerare valoarea; cantitatea și însemnătatea bunurilor pentru victimă; starea materială și venitul acesteia, existența persoanelor întreținute; alte circumstanțe care influențează esențial asupra stării materiale a victimei. Chiar dacă aprecierea subiectivă de către victimă este importantă la stabilirea caracterului considerabil al daunei cauzate, aceasta nu trebuie să influențeze asupra regulii că prin sustragere poate fi cauzat doar un prejudiciu patrimonial efectiv (real). Respectiv nu trebuie confundat modul de determinare a prejudiciului patrimonial cu caracterul acestui prejudiciu. În circumstanțele sus expuse, acuzarea consideră că, la aprecierea caracterului considerabil al pagubei cauzate părții vătămate Todorova Anghelina instanța de apel nu a ținut cont de: vârsta înaintata (71 ani); venitul obținut de către ea, care de asemenea se deduce din vârsta părții vătămate, or în raport cu acele venituri lunare pe care le are partea vătămată se constată că acea sumă de 771 lei, este una considerabilă, inclusiv având în vedere că această sumă constituie o parte bună din venitul său lunar; însemnătatea valorii prejudiciului cauzat, or partea vătămată a indicat că ”nu este întreținută de către copii și trăiește din mila oamenilor”.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat în baza materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din următoarele considerente. 5 Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art.424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect Legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că recurentul invocă temeiurile pentru declararea recursului prevăzute la art.427 alin.(1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței și când 12) faptei săvârșite s-a dat o încadrare juridică greșită. Din esența argumentelor avansate în cererea de recurs declarată de către partea acuzării, Colegiul penal atestă că dezacordul recurentului se axează pe soluția instanței de apel cu privire la reîncadrarea acțiunilor inculpatului Melnic Ivan din art.187 alin. (2), lit. f) Cod penal, în baza art.187 alin.(1) Codul penal, susținând că instanța de apel eronat a apreciat modul și metoda de comiterea a infracțiunii încriminate, precum și consecințele acesteia. Într-un prim aspect, este relevant de a specifica că, invocând eroarea de drept prevăzută de art. 427 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală, recurentul menționează despre faptul că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, însă Colegiul penal constată că aceste alegații sunt vădit neîntemeiate întrucât, instanța de apel, a dat răspuns la toate argumentele esențiale formulate de partea acuzării în cererea de apel, soluției de respingere a apelului declarat de procuror fiind complet motivată și argumentată. În acest sens, se apreciază că instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin.(1), pct. 8) Cod de procedură penală și aceasta cuprinde temeiurile de fapt și de drept ce au dus, la caz, la respingerea apelului procurorului, ca nefondat. În același context, Colegiul penal menționează că argumentele pe care instanța de apel le-a expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare conformă rigorilor și exigențelor din art. 6 CEDO. La fel, Colegiul penal conchide că decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care își întemeiază soluția corectă de casarea a sentinței primei instanțe în privința inculpatului Melnic Ivan, just constatând vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 6 alin.(1) Cod penal infracțiuni, în acțiunile acestuia fiind identificate toate elementele constitutive. Cu referire la argumentele recurentului privind existența în cauza examinată a erorii de drept prevăzute la pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, susținând în acest sens că acțiunile inculpatului Melnic Ivan incorect au fost reîncadrate în baza art. 187 alin. (1) Cod penal, Colegiul penal constată că alegațiile procurorului în această parte sunt neîntemeiate. Sub acest aspect, reieșind din sensul legislației în vigoare, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial, iar instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Însă, pentru o astfel de concluzie, trebuie să se țină seama de fapta săvârșită și cum aceasta a fost stabilită și dacă această faptă a fost încadrată corect în norma penală, iar dacă faptei i s-a dat o încadrare juridică în baza altei norme penale, înseamnă că acesteia i s-a dat o încadrare juridică greșită. La caz, se constată că instanța de apel a cercetat toate probele administrate în cauză și le-a oferit o apreciere obiectivă, care în ansamblul lor, au confirmat vinovăția inculpatului Melnic Ivan în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (1) Cod penal, în consecință atribuind o încadrare juridică justă acțiunilor inculpatului. Colegiul penal, apreciază ca fiind corect fundamentată concluzia instanței de apel cu privire la reîncadrare acțiunilor inculpatului Melnic Ivan din baza art.187 alin. (2), lit. f) Cod penal în baza art. 187 alin. (1) Cod penal, întrucât în cadrul cercetării judecătorești, s-a stabilit cu certitudine lipsa semnului constitutiv obligatoriu a laturii obiective stabilită de art. 187 alin. (2), lit. f) Cod penal și anume a daunelor considerabile cauzate părții vătămate. În acest context, Colegiul penal notează prevederile art.126 Cod penal caracterul considerabil sau esențial al daunei cauzate se stabilește luându-se în considere valoarea, cantitatea și însemnătatea bunurilor pentru victimă, starea materială și venitul acesteia, existența persoanelor întreținute, alte circumstanțe care influențează esențial asupra stării materiale a victimei, iar în cazul prejudicierii drepturilor și intereselor ocrotite de lege – gradul lezării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului Conform prevederilor Hotărârii Guvernului Republicii Moldova nr.54 din 01 ianuarie 2018 privind aprobarea cuantumului salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul 2018, cuantumul salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul 2018, este în mărime de 6150 lei. Astfel, la determinarea proporțiilor mari și deosebit de mari legiuitorul a prevăzut drept bază de calcul salariul mediu lunar pe economie prognozat, stabilit prin hotărâre de Guvern, în vigoare la momentul săvârșirii faptei, după cum urmează: proporții mari - mai mult de 20 de salarii; proporții deosebit de mari - mai mult de 40 de salarii. 7 Totodată, Colegiul penal menționează că circumstanța agravantă “cu cauzarea de daune în proporții considerabile” are un caracter estimativ. Ea nu este formalizată prin prevederi legale, așa cum este cazul “proporțiilor mari” sau al “proporțiilor deosebit de mari”, ori al “proporțiilor mici”. Explicația constă în aceea că în societate există o stratificare patrimonială accentuată dintre diferite grupuri sociale. Prin urmare, una și aceeași valoare materială a bunului este interpretată în mod diferit de reprezentanții păturii socialmente vulnerabile și de reprezentanții păturii avute. În consecință, caracterul considerabil al daunei depinde, în primul rând, nu atât de costul celor sustrase, cât de totalitatea factorilor care determină starea materială a victimei. La caz, instanța de apel atribuind starea de fapt a daunei cauzate de către inculpat, părții vătămate Todarova Anghelina, în sumă de 836 lei la cuantumul salariului mediu lunar pe economie pentru anul 2018, precum și raportului statistic privind mărimea pensiei persoanelor în etate, corect a statuat asupra lipsei caracterului considerabil al daune. De asemenea, Colegiul penal reține că instanța de apel, contrar argumentelor recurentului a luat în considerație și declarațiile părții vătămate Todarova Anghelina, care a indicat că ,, ... în pachet avea pașaportul, banii și produse alimentare. Nu ține minte câți bani erau în pachet, dar toți i-au fost întorși. Susține că, când i-a fost sustras pachetul a strigat la ajutor, în acel moment un băiat din apropriere i-a întors sacoșa a chemat poliția și în aceeași zi a scris plângerea la poliție. La moment careva pretenții fața de inculpat nu are, deoarece i-a fost întors pachetul și tot ce conținea în el”. Prin urmare, instanța de recurs conchide că instanța de apel corect a statuat că prejudiciul cauzat de către inculpat, părții vătămate, în sumă de 836 lei, este unul esențial și nu considerabil. Mai mult ca atât, Colegiul penal respinge ca fiind nefondate și declarative argumentele recurentului precum că, instanța de apel la aprecierea caracterului considerabil, nu a ținut cont de venitul obținut de către partea vătămată, care se deduce din vârsta înaintată, or partea acuzării nu a prezentat, careva probe privind mărimea pensiei sau alocațiilor atribuite părții vătămate, lipsa altor surse materiale, lipsa unor drepturi sau avantaje patrimoniale în vederea constatării daunei considerabile cauzate părții vătămate. În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul declarat, Colegiul penal atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4.1. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind vinovăția inculpatului, în conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar care au fost apreciate în conformitate cu prevederile art.101 alin.(1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării lor. Instanța de apel pronunțându-se argumentat și detaliat asupra 8 motivelor pentru care a respins versiunile părții acuzării, probele administrate confirmând în mod concludent că faptei comise s-a dat o încadrare juridică corectă în baza art. 187 alin.(1) Cod penal, conform indicilor calificativi – „jaful, adică sustragerea, în mod deschis, a bunurilor altei persoane.” Astfel, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale nu se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale. În acest context, instanța de recurs conchide că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat cu strictețe prevederile enunțate la art. art.414-419 Cod de procedură penală, pronunțând o hotărâre legală și întemeiată sub toate aspectele, iar temei pentru admiterea recursului declarat nu se regăsește, motiv din care se impune inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2), pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de Circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 octombrie 2021, în cauza penală în privința lui Melnic Ivan xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 20 octombrie 2022. Președinte Timofti Vladimir Judecători Plămădeală Ghenadie Cobzac Elena 9