1ra-1830/2021 — art. 2171 alin.4, lit. bCP

1ra-1830/2021 — art. 2171 alin.4, lit. bCP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1830/2021

1-19139641-01-1ra-18082021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chisinău, Sâli Radu, împotriva deciziei Colegiului

Penal al Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2021, în cauza penală în privința

lui,

Melniciuc Andrei xxxxxxx, născut la

xxxxxx, originar din r-nul xxxxxxxx, domiciliat

în mun. xxxxxxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 29.08.2019 – 07.10.2020;

Instanța de apel: 29.10.2020 – 08.06.2021;

Instanța de recurs: 18.08.2021 – 02.02.2022.

A C O N S T A T A T :

pronunțată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în

conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, Melniciuc Andrei

a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.217 alin.(4)

lit. b) Cod penal și i-a fost stabilită în baza acestei Legi, pedeapsa cu închisoare

pe un termen de 1 (un) an și 6 (șase) luni în penitenciar de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita activități legate de

gestionarea și manipularea cu substanțe narcotice, psihotrope sau analoage a lor

pe un termen de 4 (patru) ani.

În temeiul art. 89 alin. (2) lit. a) și 90 alin. (1) Cod penal executarea

pedepsei cu închisoarea stabilită lui Melniciuc Andrei a fost suspendată

condiționat pe un termen de probă de 2 (doi) ani, cu liberarea ulterioară de

pedeapsă cu condiția că acesta în termenul de probă:

a) se va abține de la comiterea oricărei infracțiuni sau contravenții

intenționate;

b) nu va frecventa locuri sau persoane în care/care se consumă/consumă

droguri;

c) va presta 100 (una sută) ore muncă neremunerată în folosul comunității;

1

d) va accepta să fie supus monitorizării electronice în primele 6 luni de la

punerea în executare a prezentei sentințe și astfel va îndreptăți încrederea ce i s-a

acordat.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

S-a încasat din contul lui Melniciuc Andrei în beneficiul bugetului de stat,

suma de 1680 (o mie șase sute optzeci) lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Melniciuc Andrei acționând intenționat, la o dată nestabilită, a procurat trei

pachete cu un analog al drogurilor, pe care le-a păstrat asupra sa în scop de

consum, până la data de 12 aprilie 2018, aproximativ la ora 2000, când, în preajma

blocului locativ din str. xxxxxx mun. Chișinău, văzând angajații poliției BRO ai

DP mun. Chișinău, a aruncat la sol cele trei pachete din hârtie în care se afla

masa vegetală mărunțită de culoare galbenă, care, conform Raportului de

expertiză nr.34/12/1-R-1570 din 23.04.2018 conținea cannabinoidul sintetic-

MDMB -2201 cu masa de 5,610 gr și care, conform informației prezentate de

IMSP Dispensarul Republican de Narcologie cu nr.01-12/632 din 18.04.17

reprezintă analog al substanței stupefiante AB-PINACACHM, inclusă în Tabelul

1, Lista 2 aprobate prin HG 1088 din 05.10.2004. Conform listei substanțelor

narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe, depistate în

trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, aprobate prin Hotărârea Guvernului 79

din 23.01.2006 (poziția 187) cantitățile substanțelor nominalizate constituie în

proporții deosebit de mari.

Acțiunile lui Melniciuc Andrei au fost încadrate în baza art. 217 alin.(4) lit.

b) Cod penal, individualizată prin „procurarea și păstrarea drogurilor, fară scop

de înstrăinare, săvârșite în proporții deosebit de mari”.

prin care a solicitat casarea sentinței din motivul blândeții pedepsei, rejudecarea

și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care Melniciuc Andrei să fie declarat vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 217 alin(4) lit. b) Cod penal și în baza sancțiunii acestui articol,

coroborat la exigențele stabilite la art. 3641 Cod de procedură penală, să-i fie

stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea dreptului de a ocupa

anumite funcții de răspundere sau de a exercita activități legate de circulația

legală a substanțelor narcotice pe un termen de 3 ani. Încasarea de la Melniciuc

Andrei în beneficiul statului cu titlu de cheltuieli judiciare 1680 lei pentru

efectuarea raportului de expertiză nr. 34/12/1-R1570 din 23.04.2018. Corpul delict,

conținutul celor trei pachețele de hârtie, în care se află o substanță de culoare

galbenă, care potrivit raportului de expertiză nr. 34/12-R1570 din 23.04.2018,

reprezintă analog al substanței AB-PINACA-CHM, în total cu masa de 5,610 gr,

anexat la materialele cauzei penale, de nimicit după intrarea sentinței în vigoare.

3.1 În motivarea cererii de apel, acuzatorul de stat a indicat că:

- consideră sentința nefondată sub aspectul blândeții pedepsei, deoarece

instanța de judecată nu a luat în considerare în cumul toate circumstanțele

2

stabilite la aplicarea pedepsei mai blânde decât cea prevăzută de lege și nu a

ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite;

- instanța la stabilirea categoriei și termenului pedepsei a reținut ca

circumstanță atenuantă căința sinceră a inculpatului, deși aceasta este doar о

modalitate a acestuia de a orienta instanța și societatea cu privire la о percepție

eronată despre personalitatea sa, acesta fiind anterior condamnat, și în mod cert

se constată că ultimul nu și-a făcut concluzii corespunzătoare în sensul corectării

si reeducării sale, lui fiindu-i acordate anterior mai multe șanse de a se corecta,

însă inculpatul Melniciuc nu a îndreptățit încrederea acordata săvârșind de data

aceasta о infracțiune care face parte din categoria infracțiunilor grave;

- instanța a reținut faptul că inculpatul a recunoscut că deținea analogul

drogurilor care a fost depistat asupra sa, în scop de consum personal și că acesta

a predat benevol substanța respectivă, însă nu poate fi considerată predare

benevolă a drogurilor sau analogilor acestora ridicarea acestora la reținerea

persoanei, precum și la efectuarea acțiunilor de urmărire penală pentru

depistarea și ridicarea lor;

- pentru circulația ilegală de droguri în proporții deosebit de mari se aplică

cea mai dură pedeapsă - închisoarea, care are un caracter excepțional, însă din

circumstanțele expuse în care a fost săvârșită infracțiunea, gravitatea infracțiunii

și personalitatea infractorului, fac necesară aplicarea acesteia, о alta pedeapsă

fiind insuficiența și nu și-ar atinge scopul, astfel rămâne în sarcina justiției

aplicarea unei pedepse penale suficiente și restabilirea echitații sociale, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni;

- consideră pedeapsa aplicată inculpatului Melniciuc Andrei ca fiind prea

blândă, care nu corespunde cu prevederile legislației în vigoare circumstanțele

săvârșirii infracțiunii, personalității inculpatului și scopului pedepsei penale.

2021 a fost respins ca fiind nefondat apelul procurorului și menținută fără

modificări sentința Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani din 07.10.2020,

privindu-l pe Melniciuc Andrei.

4.1 Instanța de apel a stabilit că, prima instanță a îndeplinit strict cerințele

dispozițiilor art. 3641 alin. (1) Cod de procedură penală, opțiunea primei instanțe

privind judecarea cauzei potrivit procedurii enunțate, nu a fost viciată, în cadrul

urmăririi penale n-au fost încălcate normele imperative din Codul de procedură

penală, fapt ce condiționează concluzia că, instanța de apel nu este în drept a

reține o altă situație de fapt decât cea reținută în rechizitoriu și de către prima

instanță.

În continuare a constatat că prima instanță a respectat normele procesuale,

a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și

a dat probelor administrate în faza de urmărire penală, acceptate de inculpat, o

apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor,

corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului Melniciuc Andrei în

baza art. 217 alin.(4) lit. b) Cod penal, „procurarea și păstrarea drogurilor, fără

scop de înstrăinare, săvârșite în proporții deosebit de mari”.

3

Cu referire la individualizarea pedepsei inculpatului, instanța de apel a

constatat că prima instanță a aplicat inculpatului Melniciuc Andrei, pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de 217 alin.(4) lit. b) Cod penal, prin aplicarea

art.79 Cod penal pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1 an și 6

luni, iar potrivit prevederilor art. 89 alin. (2) lit. a), 90 Cod penal, s-a dispus

suspendarea pedepsei închisorii, pe un termen de probă de 2 ani.

La acest capitol a reținut că prima instanță corect a conchis că o pedeapsă

non privativă de libertate este echitabilă la caz, care va atinge scopul legii penale

de restabilire a echității sociale, corectare a condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane,

or, inculpatului urmează să conștientizeze fapta comisă.

A mai reținut că, executarea pedepsei cu închisoarea stabilită inculpatului

ar semnifica implicarea acestuia în mediul carceral fapt care, pornind de la vârsta

pe care o are inculpatul (27 de ani) și componența familiei sale (un copil minor la

întreținere f.d.175), va influența deosebit de negativ asupra acestora. Ori, pe de o

parte acesta va fi rupt, pe o perioadă de 1 an și 6 luni, de la activitățile cotidiene,

inclusiv de la munca pe care acesta o desfășoară în scopul obținerii veniturilor,

ceea ce-i va crea dificultăți la găsirea unor alte surse de venit în perioada

resocializării. La fel, a fost luat în considerație că privarea efectivă de libertate a

inculpatului în condițiile în care acesta are un copil minor la întreținere, ar avea

un impact deosebit de grav și asupra acestuia. În condițiile respective, instanța

de apel a apreciat că resocializarea inculpatului după executarea unei eventuale

pedepse privative de libertate va fi deosebit de dificilă, fapt care va afecta și

starea financiară a familiei sale.

Instanța de apel a notat că aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, adică

suspendarea condiționată a executării pedepsei nu reprezintă o categorie aparte

de pedeapsă, ci o măsură oferită condamnaților prin lege de a demonstra că

infracțiunea comisă de ei este un incident în viața acestora.

A mai constatat că la individualizarea pedepsei penale stabilite

inculpatului în prezenta speță, prima instanță a pus accentul și pe personalitatea

persoanei vinovate, învederând și celelalte criterii de individualizare a pedepsei

penale, cum ar fi gravitatea infracțiunii săvârșite, influența pedepsei asupra

corectării și reeducării vinovatului.

În concluzie, instanța de apel a statuat că pedeapsa stabilită de către prima

instanță cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, suspendând condiționat

executarea pedepsei, este echitabilă, întrucât este capabilă de a contribui la

realizarea scopurilor ale pedepsei penale, cum ar fi restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către

condamnat, precum și de alte persoane.

Cu referire la solicitarea acuzatorului în ce privește aplicarea față de

inculpatul Melniciuc Andrei a unei pedepse mai aspre de 2 ani închisoare cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea dreptului de a

ocupa anumite funcții de răspundere sau de a exercita activități legate de

circulația legală a substanțelor narcotice pe un termen de 3 ani, instanța de apel a

considerat că nu și-a găsit confirmare or, în cadrul cercetării judecătorești s-a

4

stabilit cu certitudine personalitatea inculpatului, gravitatea infracțiunii comise

de către el, comportamentul lui în viața socială, precum și cel din înainte și după

săvârșirea infracțiunii incriminate, urmările prejudiciabile ale faptei comise,

considerând că, corijarea și reeducarea acestuia este posibilă doar cu aplicarea

unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 1 (un) an și 6 (șase) luni

în penitenciar semiînchis, privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita

activități legate de gestionarea și manipularea cu substanțe narcotice, psihotrope

sau analoage a lor pe un termen de 4 (patru) ani, iar în baza art. 90 Cod penal, cu

suspendarea executării sentinței lui Melniciuc Andrei pe un termen de

probațiune de 2 (doi) ani, cu liberarea ulterioară de pedeapsă a vinovatului

Melniciuc Andrei, cu condiția că acesta în termenul de probă: a) se va abține de

la comiterea oricărei infracțiuni sau contravenții intenționate, b) nu va frecventa

locuri sau persoane în care/care se consumă/consumă droguri, c) va presta 100

(una sută) ore muncă neremunerată în folosul comunității, d) va accepta să fie

supus monitorizării electronice în primele 6 luni de la punerea în executare a

prezentei sentințe și astfel va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Cu referire la solicitarea procurorului privind încasarea de la Melniciuc

Andrei în beneficiul statului cu titlu de cheltuieli judiciare 1680 lei pentru

efectuarea raportului de expertiză nr. 34/12/1-R-1570 din 23.04.2018 și nimicirea

după intrarea sentinței în vigoare corpul delict anexat la materialele cauzei

penale, conținutul celor trei pachețele de hârtie, în care se află o substanță de

culoare galbenă, care potrivit raportului de expertiză nr. 34/12-R-1570 din

23.04.2018, reprezintă analog al substanței ABPINACA-CHM, în total cu masa de

5,610 gr, prima instanță s-a expus, satisfăcând această cerință.

procurorul în Procuratura de circumscripție Chisinău, Sâli Radu, prin care

invocând incidența pct. 6) și 10) a dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, a solicitat casarea deciziei și remiterea cauzei spre rejudecare în instanța

de apel, într-un alt complet.

5.1 În susținerea recursului procurorul invocă:

- prima instanță în sentință nu face referire la art. 79 Cod penal și nici nu a

aplicat aceste prevederi la stabilirea pedepsei inculpatului, astfel, constată că

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii;

- prima instanță cât și instanța de apel nu au ținut cont de gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de comportamentul inculpatului în

momentul comiterii infracțiunii și după consumarea ei, de personalitatea lui,

pronunțând hotărâri neîntemeiate;

- instanța de apel nu și-a motivat ре deplin concluzia de aplicare а

prevederilor art. 90 alin. (1) cod penal, aceasta greșit а conchis сă соrесtаrеа

inculpatului este posibilă fără а fi izolat de societate.

- consideră concluziile primei instanțe și instanței de apel, la

capitolul individualizării pedepsei stabilite inculpatului sunt greșite și în

contradicție cu probatoriu administrat la etapa urmăririi penale și cercetării

judiciare, neconforme scopului legii penale și principiului individualizării

răspunderii penale și pedepsei penale.

5

cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia

din următoarele considerente:

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în

recurs sânt vădit neîntemeiate.

Potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427.

Așadar, în prezenta speță, reieșind din recursul declarat se atestă, că

recurentul își întemeiază recursul declarat în baza pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, care stipulează că, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel, în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii, s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul penal reține că, prin sentința primei instanțe pronunțată pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu prevederile

art. 3641 Cod de procedură penală, Melniciuc Andrei a fost recunoscut vinovat în

comiterea infracțiunii prevăzute de art.217 alin.(4) lit. b) Cod penal și i-a fost

stabilită în baza acestei Legi, pedeapsa cu închisoare pe un termen de 1 (un) an și

6 (șase) luni în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții sau de a exercita activități legate de gestionarea și manipularea cu

substanțe narcotice, psihotrope sau analoage a lor pe un termen de 4 (patru) ani.

În temeiul art. 89 alin. (2) lit. a) și 90 alin. (1) Cod penal executarea

pedepsei cu închisoarea stabilită lui Melniciuc Andrei a fost suspendată

condiționat pe un termen de probă de 2 (doi) ani, cu liberarea ulterioară de

pedeapsă cu condiția că acesta în termenul de probă: a) se va abține de la

comiterea oricărei infracțiuni sau contravenții intenționate, b) nu va frecventa

locuri sau persoane în care/care se consumă/consumă droguri, c) va presta 100

(una sută) ore muncă neremunerată în folosul comunității, d) va accepta să fie

supus monitorizării electronice în primele 6 luni de la punerea în executare a

prezentei sentințe și astfel va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Prin decizia instanței de apel, a fost menținută fără modificări sentința

Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani din 07.10.2020, privindu-l pe Melniciuc

Andrei.

Reieșind din textul recursului declarat de către procuror, se atestă că în

esență acesta contestă decizia atacată doar în partea pedepsei aplicată

inculpatului, considerând-o prea blândă.

Colegiul penal, analizând decizia atacată, constată că argumentele

recurentului nu-și găsesc suport în situația de drept statuată în cauză, dat fiind

că instanța de apel a respectat prevederile normelor penale și procesual penale,

pronunțând o decizie legală și întemeiată.

6

Totodată, Colegiul menționează și faptul că, instanța de apel a constatat și

a apreciat corect circumstanțele de fapt și de drept la stabilirea pedepsei

inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură

penală și cu prescripțiile de drept material, ținând cont de prevederile art. 61, 75-

78, 90 Cod penal.

Așadar, conform art. 7 alin. (1) Cod penal, la aplicarea legii penale se ține

cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana

celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea penală.

Potrivit art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere

statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și, respectiv, are

drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a

altor persoane.

Iar dispozițiile art. 75 alin. (1) Cod penal stipulează că persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului cod și în strictă

conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod. La stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

În contextul dat, deși acuzatorul de stat invocă dezacordul cu soluția

instanțelor de fond în partea individualizării pedepsei închisorii cu suspendare

stabilită inculpatului Melniciuc Andrei, Colegiul penal consideră că instanța de

apel la menținerea soluției primei instanțe, corect a interpretat și aplicat

prevederile art. 7, 61, 75, 84, 90 Cod penal.

Din lucrările dosarului Colegiul reține că, instanța de apel efectuând o

analiză complexă a circumstanțelor cauzei și a personalității inculpatului,

urmărind în acest sens comportamentul acestuia în viața socială, precum și cel

din înainte și după săvârșirea infracțiunii incriminate, în coraport cu faptele

comise, pericolul social al faptelor, corijarea și reeducarea acestuia, corect a

concluzionat că, corijarea și reeducarea inculpatului Melniciuc Andrei este

posibilă cu aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 1 an

și 6 luni, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Cu referire la alegațiile recurentului privind aplicarea greșită de către

prima instanță a prevederilor art. 90 Cod penal deoarece în opinia acestuia,

concluziile primei instanțe și instanței de apel, la capitolul individualizării

pedepsei stabilite inculpatului sunt greșite și în contradicție cu probatoriu

administrat la etapa urmăririi penale și cercetării judecătorești, Colegiul penal

remarcă faptul că, aceasta nu reprezintă o categorie aparte de pedeapsă ci o

măsură ce se referă la modul de executare a pedepsei, la baza căreia se află

iraționalitatea executării reale a pedepsei cu închisoare, în același timp

evidențiind că în perioada de probațiune asupra inculpatului planează pedeapsa

7

închisorii, comportamentul și acțiunile acestuia fiind supravegheate de organul

care exercită supravegherea asupra comportamentului celor condamnați cu

suspendarea executării pedepsei.

Ce ține critica procurorului că prima instanță în sentință nu face referire la

art. 79 Cod penal și nici nu a aplicat aceste prevederi la stabilirea pedepsei

inculpatului, Colegiul atestă o eroare materială evidentă în cuprinsul deciziei

atacate (pct. 13, alin. 2), care conform dispozițiilor art. 249 Cod de procedură

penală poate fi corectată de instanța de judecată care a întocmit actul, la cererea

celui interesat ori din oficiu.

Prin urmare, Colegiul penal atestă că argumentele expuse de către partea

acuzării în recursul ordinar, sunt declarative și vădit neîntemeiate.

Față de considerentele menționate, Colegiul penal atestă că instanța de

apel a motivat suficient soluția sa, ținând cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite,

și anume că inculpatul a comis o infracțiune din categoria celor grave, de

persoana celui vinovat, că și-a recunoscut vina integral și se căiește de cele

comise, vârsta inculpatului - 27 ani, are la întreținere un copil minor, de

circumstanțele cauzei care atenuează și agravează răspunderea de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării asupra inculpatului, precum și

condițiile de viața ale familiei acestuia.

Astfel, nu pot fi reținute argumentele din recurs precum că instanța de

apel în mod eronat a raportat circumstanțele prezentei cauze la normele penale și

procesual-penale, deoarece instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o

infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii

respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la

stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Mai mult, analizând în cumul argumentele invocate de către recurent în

susținerea recursului declarat, Colegiul penal atestă că acestea în esență acestea

au constituit deja obiect de examinare în instanța de apel, asupra cărora instanța

de apel s-a expus, complet, argumentat și motivat legal, iar o altă opinie asupra

circumstanțelor pricinii care au fost puse la baza sentinței de condamnare,

conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea

cauzei.

În acest sens, Colegiul penal face trimitere la pct. 37 a hotărârii CtEDO din

16.02.2010 în cauza Albert vs. România, în care s-a statuat că, art. 6 §1 din CEDO,

deși obligă instanțele să-și motiveze deciziile, nu poate fi interpretat ca impunere

de a da un răspuns detaliat pentru fiecare argument (cauza Van de Hurk vs

Olanda, din 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil

necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță

inferioară, fie printr-un alt mod, să examineze chestiunile esențiale supuse

atenției sale.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă sau a circumstanțelor cauzei,

acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de prima instanță.

Reieșind din cele expuse, Colegiul conchide că în cauză nu s-au comis nici

8

erorile de drept sesizate de recurent prevăzute în pct. 6) și 10) alin. (1) al art. 427

Cod de procedură penală și care au fost semnalate de către recurent, deci nu

persistă temeiuri de casare a soluției adoptate de către instanța de apel.

Or, în cazul în care instanțele de fond și-au motivat decizia luată, arătând

în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală,

pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o

curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției de primă instanță.

Prin urmare, instanța de recurs ordinar constatând temeinicia motivării

soluției instanței de apel, o însușește integral întrucât această instanță a oferit

răspunsuri complete și argumentate tuturor motivelor invocate în apelul

procurorului, care sunt identice celor din cererea de recurs.

Ținând cont de cele constatate supra, Colegiul penal conchide că erorile

invocate în recurs nu și-au găsit confirmarea, iar hotărârea atacată este legală și

întemeiată, astfel că recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chisinău, Sâli Radu, împotriva deciziei Colegiului

Penal al Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2021, în cauza penală în privința

lui, Melniciuc Andrei xxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 31 martie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Diaconu Iurie

9