1ra-817/2022 — art. 217 alin. 3 lit. b CP

Prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul Central, din 22 iulie 2021: Marcu Vadim a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217 alin. (3) lit. b) și b1) Cod penal la închisoare pe un termen de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni, cu privarea de dreptul de a exercita activitatea de circulație a drogurilor și a medicamentelor pe un termen de 5 (cinci) ani. Conform art. 90 alin. (1) Cod penal a fost dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea pe un termen de probațiune de 3 (trei) ani, cu obligarea să nu își schimbe domiciliul și/sau reședința fără consimțământul organului competent, dacă în termenul de probațiune pe care l-a fixat instanța, acesta nu va săvârși o nouă infracțiune și, la caz, în termenul de probațiune, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat. Marcu Cătălin a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217 alin. (3) lit. b) Cod penal, cu aplicarea art. 70 alin. (3) Cod penal, la închisoare pe un termen de 1 (un) an și 6 (șase) luni, cu privarea de dreptul de a exercita activitatea de circulație a drogurilor și a medicamentelor, pe un termen de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni. Conform art. 90 alin. (1) Cod penal a fost dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea pe un termen de probațiune de 2 (doi) ani, cu obligarea să nu își schimbe domiciliul și/sau reședința fără consimțământul organului 1 competent, dacă în termenul de probațiune pe care l-a fixat instanța, acesta nu va săvârși o nouă infracțiune și, la caz, în termenul de probațiune, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat. A fost soluționată soarta corpurilor delicte. A fost dispusă încasarea în beneficiul statului, în mod solidar, de la Marcu Vadim și Marcu Cătălin a cheltuielilor judiciare în mărime de 1680 lei.

Prima instanță a constatat că: Marcu Vadim, acționând de comun acord cu Marcu Cătălin, care a fost atras în activitatea criminală în perioada vârstei minore, având scopul unic privind comiterea circulației ilegale a drogurilor în proporții mari, fiind organizator și coexecutor, aproximativ în luna iunie a anului 2019, a semănat și cultivat cu minorul Marcu Cătălin, fără scop de înstrăinare, la domiciliul său, în XXXXX (douăsprezece) plante de cannabis (cânepă), care au fost depistate și ridicate la 15 octombrie 2019, în urma percheziției autorizate. În conformitate cu Raportul expertizei chimice nr. 34/12/3-R-563 din 23.10.2019, părțile de plantele în stare verde de vegetație, în număr total de 7 (șapte) bucăți, cât și plantele în stare verde de vegetație, în număr total de 5 (cinci) bucăți, reprezintă plante de cannabis (cânepă), care conțin componentul stupefiant tetrahidrocannabinol și se atribuie la substanțe stupefiante, cantitatea cărora, în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 79, din 23.01.2006, reprezintă proporții mari. Aceste acțiuni ale lui Marcu Vadim au fost încadrate în baza art. 217 alin. (3) lit. b), b1) Cod penal – semănatul, cultivarea de plante ce conțin droguri, săvârșite în proporții mari și fără scop de înstrăinare, acțiunile, săvârșite de două persoane, de o persoană care a împlinit vârsta de 18 ani cu atragerea minorilor. Marcu Cătălin, fiind minor, a acționat de comun acord cu Marcu Vadim, având scopul unic privind comiterea circulației ilegale ale drogurilor în proporții mari, fiind coexecutor, aproximativ în luna iunie anului 2019, până la 15.10.2019, au cultivat, ilegal, fără scop de înstrăinare, în grădina domiciliului său, în XXXXX, într-un loc special amenajat și îngrădit, 12 (douăsprezece), plante de cannabis (cânepă), semănate de Marcu Vadim, în luna iunie 2019. Totodată, după ce 7 (șapte) din cele 12 (doisprezece) plante de cannabis (cânepă) au fost rupte din rădăcină, Marcu Cătălin, a păstrat ilegal aceste 7 (șapte) plante de cannabis (cânepă), în locul, unde ele și au crescut, care împreună cu cele 5 (cinci) plante de cannabis (cânepă), care se creșteau, au fost depistate și ridicate la 15.10.2019, în urma percheziției autorizate. În conformitate cu Raportul expertizei chimice nr. 34/12/3-R-563 din 23.10.2019, părțile de plantele în stare verde de vegetație, în număr total de 7 (șapte) bucăți cât și plantele în stare de vegetație, în număr total de 5 (cinci( bucăți, reprezintă plante de cannabis (cânepă), care conțin componentul stupefiant tetrahidrocannabinol și se atribuie la substanțe stupefiante, cantitatea cărora, în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 79, din 23.01.2006, reprezintă proporții mari. Aceste acțiuni ale lui Marcu Cătălin au fost încadrate în baza art. 217 alin. (3) lit. b) Cod penal – cultivarea ilegală a plantelor, care conțin droguri, acțiuni săvârșite în proporții mari și fără scop de înstrăinare, păstrarea drogurilor în proporții mari și fără scop de înstrăinare, acțiunile săvârșite de două persoane.

Apel, în termen, a declarat avocatul Balan Alexandru, în numele inculpaților Marcu Vadim și Marcu Cătălin, solicitând: 2 - casarea totală a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care procesul penal în privința lui Marcu Vadim, să fie încetat, din motivul existenței altor circumstanțe prevăzute de lege, care condiționează, sau exclud urmărirea penală, iar Marcu Cătălin, să fie achitat, din motivul lipsei faptei infracțiunii; - recunoașterea nulității absolute și excluderea din dosar a ordonanțelor de punere sub învinuire adoptate în privința lui Marcu Vadim; - neadmiterea în calitate de probă și excluderea din dosar, a proceselor-verbale de audiere, în calitate de învinuit a lui Marcu Vadim, din 05 mai 2020 și 29 mai 2020; - dispunerea audierii în ședința de judecată a expertului-criminalist superior al serviciului examinării substanțe al IGP al MAI, din cadrul Direcției Sud a CTCEJ al IGP al MAI, Mitrofan Larisa. În motivarea apelului s-a invocat că, sentința primei instanțe este nefondată, deoarece s-a dat o apreciere greșită probelor administrate. Totodată, instanța de fond a ignorat faptul că, punerea sub învinuire lui Marcu Vadim, a avut loc în afara cadrului legal, prevăzut de legislația procesual-penală. Deși în cadrul desfășurării ședinței preliminare, apărarea a înaintat cerere privind recunoașterea nulității a ordonanțelor de punere sub învinuire lui Marcu Vadim din 20 ianuarie 2020 și 29 mai 2020, și excluderea din dosar a proceselor-verbale de audiere în calitate de învinuit lui Marcu Vadim din 05 mai 2020 și 29 mai 2020, precum și încetarea procesului în privința acestuia, instanța de fond nu a soluționat cererea vizată, în sentința pronunțată, instanța s-a limitat doar la aprecierea critică a cererii menționate, invocând că nu au fost prezentate probe în susținerea acesteia, pe când toate probe sunt anexate la materialele cauzei penale. Neîntemeiat a fost invocat că, nu există nici un temei de admitere a cererii vizate, din motiv că cerere similară nu a fost înaintată în cadrul urmăririi penale, neargumentând în acest sens soluția adoptată. Or, în cadrul urmăririi penale, prin încheierea Judecătoriei Comrat, sediul Central, din 22 iulie 2019, a fost admis demersul procurorului privind autorizarea măsurii speciale de investigații – interceptarea și înregistrarea a comunicărilor efectuate de către persoană la acea perioadă neidentificată, de pe numărul de telefon 079292133. Ulterior, în cadrul urmăririi penale prin încheierea Judecătoriei Comrat, sediul Central, din 21 august 2019, a fost admis demersul procurorului, privind autorizarea prelungirii pe un termen de 30 de zile a măsurii speciale de investigații – interceptarea și înregistrarea comunicărilor, efectuate deja la concret de către Marcu Vadim. Efectuarea măsurilor speciale de investigații în privința lui Marcu Vadim, s-a încheiat la data de 20 septembrie 2019, fapt confirmat prin încheierea Judecătoriei Comrat, sediul Central, din 01 octombrie 2019. Prin ordonanță procurorului din 20 ianuarie 2020, Marcu Vadim a fost pus sub învinuire, în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, iar la 21 ianuarie 2020, procurorul a dispus efectuarea investigațiilor în vederea căutării învinuitului. Potrivit art. 63, alin. (11) Cod de procedură penală, ordonanța de recunoaștere persoanei în calitate de bănuit și informația despre drepturile și obligațiile prevăzute la art. 64, se aduc la cunoștință persoanei în decurs de 5 zile din momentul de emitere a ordonanței, dar nu mai târziu de ziua în care bănuitul s-a prezentat sau a fost adus silit, ori din momentul de începere a primei acțiunii procedurale efectuate în raport cu acesta. Respectiv, organul de urmărire penală urma să emită în privința lui Marcu Vadim ordonanță de recunoaștere în calitate de bănuit, concomitent cu emiterea ordonanței de 3 efectuate a măsurii speciale de investigații în privința acestuia, adică, nu mai târziu de 21 august 2019. Însă, organul de urmărire penală nu a făcut acest lucru, ceea ce reprezintă o încălcare a dreptului la apărare a lui Marcu Vadim, prevăzut de art. 26 din Constituția Republicii Moldova, precum și dreptului acestuia la un proces echitabil. De aici rezultă că, la momentul înaintării învinuirii lui Marcu Vadim, termenul de aflare acestuia în calitate de bănuit de 3 luni, prevăzut de art. 63 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală a expirat de drept. În acest sens, ordonanță de punere sub învinuire din 20 ianuarie 2019 și ordonanță de concretizare a învinuirii din 29 mai 2020, sunt ilegale. Or, în sensul prevederilor Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cât și constatărilor Curții Constituționale din Decizia nr. 25 din 29 martie 2018, privind excepția de neconstituționalitate a art. 63 alin. (1) pct. 1)-3) Cod de procedură penală, măsura specială de investigații – interceptarea și înregistrarea comunicărilor telefonice dispusă în privința lui Marcu Vadim, reprezintă o acuzație în materie penală, care se manifestă prin existența unor repercusiuni importante asupra situației acestuia. Or, Marcu Vadim nici nu cunoștea că în privința lui se efectuează acțiuni de urmărire penală, iar după efectuarea măsurii speciale de investigații – interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice al acestuia, în absența lui la domiciliu a fost efectuată percheziție. Toate aceste moment au fost lăsate de către instanța de fond fără o apreciere obiectivă, deși sunt probate prin probe anexate la cauza penală. În ceea ce privește fondul cauzei, susține că, pe parcursul derulării procesului penal nu a fost demonstrată realizarea laturii obiective a infracțiunilor incriminate lui Marcu Vadim și Marcu Cătălin, în partea ce vizează proporții mari ale plantelor de cânepă depistate și ridicate, la 15 octombrie 2019. Or, conform procesului-verbal de percheziție din 15 octombrie 2019, la domiciliul lui Marcu Vadim din satul Manta, raionul Cahul, au fost depistate 6 plante de cânepă cu rădăcini și 6 plante de cânepă fără rădăcini, care au fost împachetate în doi saci de culoare albă, a câte 6 bucăți în fiecare. Totodată, și martorul acuzării Grosu Maxim a comunicat că, personal a împachetat aceste plante, a câte 6 bucăți în doi saci. Însă, conținutul procesului-verbal de percheziție din 15 octombrie 2019 și declarațiile martorului Grosu Maxim, sun combătute prin Raportul de expertiză judiciară nr. 34/12/3-R-563 din 23 octombrie 2019, potrivit căruia, au fost examinate 5 plante de cânepă cu rădăcini și 7 bucăți de plante de cânepă. Astfel, s-a constatat existență divergențelor între probele prezentate de acuzarea, vizând cantitate de plante de cânepă și părți de plante de cânepă. În cadrul cercetării judecătorești, această întrebarea a rămas fără răspuns, deoarece necătând la cererea apărării privind audierea expertului în ședință de judecată, instanța de fond a respins această cerere. Instanța neîntemeiat a apreciat critic declarațiile martorilor Marcu Raisa și Marcu Cristina, care a declarat că, în grădina domiciliului, Marcu Vadim cultiva 4-5 plante de cânepă, precum și că unul din angajații poliției rupea crengi din tufele de cânepă depistate la domiciliul lor. Or, martorii Marcu Raisa și Marcu Cristina, spre deosebire de martorul Grosu Maxim, nu sunt inițiați în materie juridico-penală, nu cunosc anumite aspecte ca au importanță pentru cauza penală, în special ceea ce vizează importanța cantității plantelor cultivate pentru calificarea juridică corectă a acțiunilor lui Marcu Vadim. 4 Respectiv, în cadrul procesului penal nu s-a stabilit cu certitudine că, Marcu Vadim a cultivat la domiciliul său plante de cânepă în proporții mari, or, s-a constatat că de către expertul au fost examinate 5 plante integre, ceea ce nu reprezintă proporții mari, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 79 din 23 ianuarie 2006, privind aprobarea listei substanțelor stupefiante, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora. Dubiu respectiv, nu a fost înlăturat ceea ce demonstrează că, învinuirea adusă lui Marcu Vadim este bazată pe presupuneri, și dubiu respectiv urmează să fie tratat în favoarea inculpatului. În aceeași ordine de idei susține că, și învinuirea lui Marcu Cătălin, la fel este bazată pe presupuneri, deoarece nu au fost acumulate careva probe, care demonstrează că acesta a participat intenționat la cultivarea plantelor de cânepă în proporții mari. În cadrul procesului penal nu a fost demonstrat că, Marcu Cătălin, a avut o înțelegere prealabilă și a acționat intenționat în coautorat cu Marcu Vadim, la cultivarea plantelor de cânepă. Mai mult ca atât, reieșind din diagnoza medicală stabilită lui Marcu Cătălin, și anume retard mental, este puțin probabil că acesta a conștientizat faptul că, udarea cu apă a plantelor de cânepă de rând cu late plante comestibile ce se cultivau în grădină, reprezintă o ilegalitate. Din aceste considerente, consideră că Marcu Cătălin urmează să fie achitat de săvârșirea infracțiunii incriminate acestuia. La fel, în cazul din speță nu și-a găsit confirmare indiciu calificativ prevăzut la art. 217 alin. (3) lit. b1) Cod penal, imputat lui Marcu Vadim, precum că a atras în activitatea criminală pe minorul Marcu Cătălin. Or, careva probe în acest sens de către acuzarea nu au fost prezentate. În acest context, nu a fost combătută versiunea invocată de Marcu Vadim, precum că doar a reamintit lui Marcu Cătălin, despre obligația acestuia de a uda culturile vegetale cultivate în grădină. 3.1. La 26 ianuarie 2022, inculpații Marcu Cătălin și Marcu Vadim au depus cerere prin care au solicitat încetarea procesului penal, în temeiul prevederilor art. 1, alin. (1), (4) și art. 2, alin. (1)-(3) al Legii nr. 243 din 24 decembrie 2021, privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova.

Prin decizia Colegiului Judiciar al Curții de Apel Cahul din 16 martie 2022 a fost admis apelul, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre prin care s-a dispus încetarea procesului penal intentat în privința lui Marcu Vadim în baza art. 217 alin. (3) lit. b), b1) Cod penal și a lui Marcu Cătălin în baza art. 217 alin. (3) lit. b) Cod penal, în temeiul art. 1, 2 a Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 243 din 24 decembrie 2021. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. 4.1. În partea descriptivă a decizie, instanța de apel a arătat că probele examinate în prima instanță și verificate în instanța de apel, demonstrează cu certitudine vinovăția lui Marcu Vadim și Marcu Cătălin a infracțiunilor incriminate acestora. Totodată, procesul penal în privința inculpaților Marcu Vadim și Marcu Cătălin urmează să fie încetat, în temeiul prevederilor art. 1 și 2 din Legea privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 243 din 24 decembrie 2021, din următoarele considerente: 5 În conformitate cu art. 107 alin. (1) Cod penal, amnistia este actul ce are ca efect înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei fie reducerea pedepsei aplicate sau comutarea ei. Conform art. 275 p. 4) Cod de procedură penală, urmărirea penală nu poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, și va fi încetată în cazurile în care a intervenit termenul de prescripție sau amnistia. Potrivit art. 332 Cod de procedură penală, în cazul în care, pe parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute în art. 275 pct. 5)–9), 285 alin. (2), precum și în cazurile prevăzute în art. 53-60 Cod penal, instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă, iar în cazul prevăzut la art. 275 pct. 4) încetarea procesului penal nu se admite fără acordul inculpatului. În acest caz, procedura continuă în mod obișnuit. Conform art. 1 alin. (1) Legea privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX- a de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 243 din 24 decembrie 2021, prezenta lege se aplică condiționat și exclusiv persoanelor bănuite, învinuite și inculpate, precum și persoanelor condamnate, care sunt caracterizate pozitiv pe parcursul executării pedepsei, al perioadei de probațiune sau al termenului de probă și sunt evaluate psihologic ca prezentând risc de recidivă mediu sau redus, dacă persoanele respective cad sub incidența prevederilor art. 2-5, 7,

Conform art. 2 alin. (1), (3) Legea privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 243 din 24 decembrie 2021, procesele penale în privința infracțiunilor săvârșite până la adoptarea prezentei legi, pentru care Codul penal nr. 985/2002 prevede drept pedeapsă principală maximă o pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa cu închisoare pe un termen de 7 ani, încetează la faza de urmărire penală sau la cea de judecare a cauzei, cu excepțiile prevăzute de prezenta lege. Încetarea procesului penal conform alin. (1) și (2) are loc cu acordul scris al persoanei bănuite, învinuite sau inculpate. Conform art. 16 alin. (3) Cod penal, infracțiunile prevăzute de art. 217 alin. (3) it. b), b1) și art. 217 alin. (3) lit. b) Cod penal, fac parte din categoria infracțiunilor mai puțin grave, și în calitate de pedeapsă, legiuitorul a prevăzut doar pedeapsa cu închisoare de până la 4 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani. Din materialele cauzei penale rezultă că, inculpații Marcu Vadim și Marcu Cătălin, au săvârșit fapte infracționale în perioada din luna iunie 2019 până la 15 octombrie 2019, adică până la adoptarea și intrarea în vigoare a Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 243 din 24 decembrie 2021. Totodată, cererile, privind încetarea procesului penal în conformitate cu Legea privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 243 din 24 decembrie 2021, au fost semnate personal și de inculpați, care a confirmat acordul său privind aplicarea actului de amnistie. De rând cu aceasta, infracțiunile prevăzute de art. 217 alin. (3) lit. b), b1) și art. 217 alin. (3) lit. b) Cod penal imputate inculpaților Marcu Vadim și Marcu Cătălin, nu este prevăzută de art. 6 a Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 243 din 24 decembrie 2021 și respectiv cade sub incidența aplicării actului de amnistie. 6 Analizând circumstanțele cauzei, instanța a considerat că la caz, sunt întrunite toate circumstanțe de fapt, prevăzute de prevederile legale invocate supra, și în privința inculpaților Marcu Vadim și Marcu Cătălin, poate fi aplicat actul de amnistie cu încetarea procesului penal. 5. Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Tomița Mihail care în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală solicită casarea deciziei cu remiterea cauzei spre rejudecare de către aceiași instanță de apel în alt complet de judecată. În susținerea celor solicitate, recurentul invocă că în conținutul prevederilor art. З91 Cod procedură реnală temeiul de încetare – intervenirea amnistiei – nu se regăsește, iar instanța de apel urma să aplice prevederile prevăzute de art. 389 alin. (4) Cod de procedură, și să pronunțe o sentință de condamnare cu stabilirea pedepsei și liberarea de la executarea ei în cazul amnistiei conform art. 107 Cod penal. 6. Judecând recursul ordinar în raport cu materialele cauzei, Colegiul Penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea totală a deciziei instanței de apel și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată (art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală). Din raportarea jurisprudenței naționale la cea a CtEDO rezultă că în cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile ce urmează să le soluționeze instanța de apel, hotărârea acesteia urmează a fi desființată, cu trimiterea cauzei la rejudecare, or eroarea de drept admisă în cadrul unei proceduri precedente, afectează echitatea procedurii și instanțele de recurs sunt obligate de a rectifica eroarea de procedură admisă de instanțele ierarhic inferioare, în caz contrar, art. 6 CoEDO este încălcat (hotărârea CtEDO Leoni versus Italia). Reieșind din temeiurile de drept ale recursului ordinar declarat, se reține că titularul invocă incidența cazurilor de casare prevăzute la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală potrivit cărora motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii. Verificând și analizând decizia instanței de apel, raportat la argumentele recurentului, Colegiul reține că acestea și-au găsit confirmare și statuează instanța de apel și-a motivat soluția contradictoriu. Colegiul menționează că la întocmirea unei hotărâri, instanța trebuie să îndeplinească cerințele art. 394 Cod de procedură penală și să soluționeze toate chestiunile prevăzute în art. 385 și art. 397 Cod de procedură penală. Potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată, iar conținutul ei se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea anterioară și să aibă legătură logică cu ea. Totodată, potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă printre altele și motivele adoptării soluției date. La caz, prima instanță a examinat învinuirile aduse în fond și a adoptat soluția de condamnare a lui Marcu Vadim și Marcu Cătălin. Criticând sentința pentru netemeinicie, apel a declarat avocatul Balan Alexandru, în numele inculpaților. În ședința instanței de apel apărarea a depus cereri prin care s- a solicitat aplicarea Legii nr. 243 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova. Instanța de apel expunându-se asupra noilor solicitări a conchis că starea de fapt concordă cu cea de drept, Marcu Vadim și Marcu Cătălin corect fiind recunoscut 7 vinovat și condamnat și a decis încetarea procesului penal intentat în privința lui Marcu Vadim în baza art. 217 alin. (3) lit. b), b1) Cod penal și a lui Marcu Cătălin în baza art. 217 alin. (3) lit. b) Cod penal, în temeiul art. 1, 2 a Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 243 din 24 decembrie 2021. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a făcut referire la art. 275 p. 4) și art. 332 alin. (1) și (5) Cod de procedură penală, coroborat cu art. 107 alin. (1) Cod penal și art. art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1), (3) Legea privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 243 din 24 decembrie 2021 (a se vedea pct. 4.1. a prezentei hotărâri). Colegiul găsește necesar a puncta că această statuare a instanței de apel contravine normelor penale și celor de procedură penală precum și practicii judiciare constante, or, chiar dacă se constată că sentința de condamnare este întemeiată (partea descriptivă a hotărârii), se conchide că procesele penale urmează a fi încetate (partea dispozitivă). În corespundere cu art. 107 alin. (1) Cod penal, amnistia este actul ce are ca efect înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei, fie reducerea pedepsei aplicate sau comutarea ei. Potrivit art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod de procedură penală, sentința de condamnare cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei în cazul amnistiei, conform art.107 Cod penal. De asemenea, instanța de recurs precizează că situațiile descrise în dispoziția art. 275 p. 4) Cod de procedură penală se referă la faza urmăririi penale, iar cele prevăzute la art. 332 alin. (1) și (5) Cod de procedură penală se referă doar la faza punerii pe rol a cauzei (art. 345 Cod de procedură penală coroborat cu art. 350 Cod de procedură penală), în celelalte cazuri, hotărârea se adoptă în baza art. 389-390 Cod de procedură penală. Astfel, ținând cont de faptul că solicitarea de aplicare a actului de amnistie a intervenit la faza de judecare a apelului, instanța urma a adopta și pronunța o hotărâre în conformitate cu prevederile art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod de procedură penală, potrivit cărora se adoptă o sentința de condamnare cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei în cazul amnistiei conform art.107 Cod penal, deoarece adoptarea unei sentințe de încetare a procesului penal este posibilă doar faza inițială a etapei de judecare a cauzei în primă instanță. Tot aici se menționează că, legiuitorul în prevederile art. 391 Cod de procedură penală (sentința de încetare a procesului penal), nu a statuat că, după ce procedura continuă în mod obișnuit și instanța hotărăște asupra învinuirii înaintate inculpatului, ea va adopta o sentință de încetare a procesului penal în cazul aplicării actului amnistiei. Or, acest caz de nereabilitare a persoanei, spre deosebire de celelalte situații similare, regăsite în art. 391 Cod de procedură penală, este soluționat, după faza ședinței preliminare (art. 332 alin. (5), 384 Cod de procedură penală), doar în cadrul adoptării unei sentințe sau deciziei (instanței de apel) de condamnare, în virtutea esenței sale procedurale și a specificului de a hotărî asupra învinuirii formulate inculpatului în condițiile prescrise la art. 389, 394 alin. (1) și (2) și 395 Cod de procedură penală, spre deosebire de cele prevăzute în art. 394 alin. (4) și 396 Cod de procedură penală, adică cele proprii unei sentințe de încetare. Mai mult, prevederile de drept enunțate nu sunt declarate neconstituționale și nici nu contravin reglementărilor internaționale, pentru a fi exceptate și omise, deci 8 urmează a fi aplicate întocmai (art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1) – (8) Cod de procedură penală). Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se impune soluția admiterii recursului ordinar, casării totale a deciziei și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe corespunzător și în strictă conformitate cu prevederile legii penale și procesual-penale asupra tuturor circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei și să țină seama de cele invocate în prezenta decizie și nemijlocit de motivele casării acesteia, să înlăture omisiunile admise și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală. 7. În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul Penal lărgit d e c i d e: Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Tomița Mihail, casează total decizia Colegiului Judiciar al Curții de Apel Cahul din 16 martie 2022 în cauza penală privindu-i pe Marcu Vadim XXXXX și Marcu Cătălin XXXXX, și dispune rejudecarea cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată. Decizia pronunțată integral la 24 august 2022. Președinte TOMA Nadejda Judecători CATAN Liliana DIACONU Iurie GUZUN Ion BOICO Victor 9