1ra-645/2022 — art. 186 alin. 2 lit. b, c, d CP

1ra-645/2022 — art. 186 alin. 2 lit. b, c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-645/2022

(1-20113721-01-1ra-28042022)

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

01 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Nadejda TOMA

judecători Liliana CATAN

Ion GUZUN

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Mihalache Iurie în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 03 februarie 2022, în cauza penală privindu-l pe

CIURLIC Octavian XXXXX, născut la

XXXXX, originar din XXXXX, domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 16.09.2020 – 10.09.2021;

Instanța de apel: 30.09.2021 – 03.02.2022;

Instanța de recurs: 28.04.2022- 01.06.2022.

c o n s t a t ă:

Ciurlic Octavian a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

186 alin. (2) lit. b), c) și d) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de

închisoare pe termen de 1 (un) an, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

S-a aplicat în privința lui Ciurlic Octavian măsura preventivă– obligarea de

nepărăsire a țării până când sentința va deveni definitivă.

Octavian pe data de 08 ianuarie 2020, aproximativ la ora 00:35, în acord cu o altă

persoană identificată de organul de urmărire penală, urmărind scopul sustragerii

bunurilor altei persoane, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

prevăzând urmările și dorind în mod conștient survenirea lor, acționând cu intenție

directă îndreptată spre atingerea scopului stabilit, prin deteriorarea geamului lateral

drept de la intrare, au pătruns în localul „Fuior Gourmet”, amplasat pe XXXXX, de

unde au sustras pe ascuns un laptop de model „HP”, în valoare de 4 000 lei și un rucsac,

în valoare de 200 lei, după care cu bunurile sustrase a părăsit locul comiterii faptei,

1

cauzând părții vătămate Latu Andrei, un prejudiciu material considerabil în cuantum

de 4200 lei.

Astfel, Ciurlic Octavian prin acțiunile sale intenționate, a săvârșit infracțiunea

de furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, prin pătrundere, cu

cauzarea de daune în proporții considerabile, săvârșită de două persoane, infracțiune

prevăzută la art. 186 alin. (2) lit. b), c) și d) Cod penal.

inculpatului, prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă non privativă de

libertate.

În motivarea cerințelor sale apelantul a invocat că, nu este de acord cu sentința

contestată, consideră că pedeapsa sub formă de închisoare cu executare aplicată

inculpatului este prea severă.

La pronunțarea sentinței, instanța de judecată nu a luat în considerare faptul că în

faza de urmărire penală, Ciurlic Octavian și-a recunoscut vinovăția integral. Luând în

considerație că Ciurlic Octavian nu s-a prezentat în ședințele de judecată, potrivit art.

368 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de judecată a pus la baza sentinței

de condamnare declarațiile inculpatului, acordate la audierea sa în calitate de învinuit.

În acest sens, consideră că instanța de judecată, analizând circumstanțele cauzei,

personalitatea inculpatului, circumstanța atenuantă și cea agravantă, urma să aplice

inculpatului o pedeapsă non privativă de libertate.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată urma să țină

cont de prevederile art. 7 și 75 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează

sau agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării persoanei vinovate, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Invoca apelantul că infracțiunea comisă de Ciurlic Octavian și prevăzută în art. 186

alin. (2) Cod penal, este infracțiune mai puțin gravă. În acest context, instanța de

judecată nu a considerat oportun să aplice față de Ciurlic Octavian alte forme de

pedeapsă sau a prevederilor art. 90 Cod penal, pe motiv că „inculpatul nu este la prima

condamnare pentru o asemenea infracțiune, iar aplicarea altor forme de pedeapsă ar

fi ineficientă, respectiv, nu va fi atins scopul legii penale”.

Apărarea considera că nu era rațional ca Ciurlic Octavian să execute real pedeapsa

închisorii și solicita aplicarea în privința lui Ciurlic Octavian a prevederilor art. 90 Cod

penal, prin suspendarea condiționată a executării pedepsei, care va fi una echitabilă în

raport cu fapta comisă și cu circumstanțele cauzei. Astfel, în opinia apelantului sentința

motivată nu corespundea criteriilor de stabilire a pedepsei, deoarece suspendarea

condiționată a executării pedepsei conform art. 90 alin. (4) Cod penal poate avea loc și

în cazul săvârșirii unei infracțiuni mai puțin grave, iar în speță nu este nici un

impediment pentru aplicarea acestei norme de drept.

apelul avocatului Mihalache Iurie în numele inculpatului a fost respins ca nefondat,

2

sentința s-a menținut fără modificări.

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a tras concluzia că, inculpatul

a comis anume fapta infracțională imputată, corect încadrată în dispoziția art. 186 alin.

(2) lit. b), c) și d) Cod penal.

La individualizarea pedepsei penale, instanța de fond a respectat prevederile art. 96,

art. 385 alin. (1) și art. 394 alin. (1) și alin. (2) Cod de procedură penală, conform cărora

instanța este obligată să indice în partea descriptivă a sentinței care sânt circumstanțele

care atenuează sau agravează răspunderea inculpatului, datele care caracterizează

persoana inculpatului, precum și motivele soluției adoptate referitoare la stabilirea

pedepsei sau la liberarea de pedeapsă penală.

Instanța de apel verificând chestiunea individualizării pedepsei penale în privința

inculpatului a constatat că instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor art.

art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, respectiv, a ținut cont de gravitatea infracțiunilor săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori

agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

La stabilirea pedepsei instanța a ținut cont de faptul că inculpatul în cadrul urmăririi

penale și-a recunoscut vinovăția, s-a eschivat de la prezentarea în fața instanței de

judecată, fapt pentru care a fost anunțat în căutare, anterior a fost atras la răspundere

penală pentru infracțiuni similare.

Prin urmare, instanța de apel a reținut că anume această măsură de pedeapsă își va

atinge scopul de reeducare a inculpatului și de prevenire a comiterii de noi infracțiuni.

Instanța de apel a menționat că aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal nu reprezintă

o categorie aparte de pedeapsă ci o măsură oferită persoanei prin lege de a demonstra că

infracțiunea comisă de ea este un incident în viața acesteia.

Instanța de apel a reiterat că, deși au fost îndeplinite cerințele de iure ale instituției

suspendării executării pedepsei, instanța de fond a efectuat o analiză completă și

minuțioasă a personalității infractorului, urmărind în acest sens comportarea sa în viața

socială, înainte și după săvârșirea infracțiunii. Numai în măsura în care se dovedește că

săvârșirea faptei se datorează unui concurs accidental de împrejurări și că, pentru

îndreptarea sa, nu este necesară executarea efectivă a pedepsei, să decidă dacă este

justificată aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

În acest context, pedeapsa este echitabilă când ea impune infractorului lipsuri și

restricții ale drepturilor lui, proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este

suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei,

statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune. De altfel, pedeapsa este echitabilă

și atunci când este capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale,

cum ar fi corectarea condamnatului și prevenirea comiterii de noi infracțiuni atât de către

condamnat, cât și de alte persoane. Or, practica judiciară demonstrează că o pedeapsă

prea blândă generează dispreț fată de ea și nu este suficientă nici pentru corectarea

infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. De asemenea, o

3

pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și

de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Instanța de apel a concluzionat asupra respingerii argumentelor invocate de către

apelant ca fiind nefondate or, aplicarea unei sancțiuni mai blânde cu suspendarea

executării pedepsei potrivit art. 90 Cod penal, nu va fi în concordanță cu scopul legal al

pedepsei penale.

interesele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 6), 8) 10), 12) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei, rejudecarea

cauzei și pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri prin care inculpatului să-i fie

aplicată o pedeapsă non privativă de libertate.

În motivare recurentul a indicat că:

- instanța de apel a respins în mod neîntemeiat apelul declarat de către apărător și

a emis o decizie cu încălcarea normelor procedurale;

- instanța de judecată, analizând circumstanțele cauzei, personalitatea

inculpatului, circumstanța atenuantă și cea agravantă, urma să aplice inculpatului o

pedeapsă non privativă de libertate, să țină cont de prevederile art. 7 și 75 Cod penal,

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării persoanei vinovate, precum și de condițiile de

viață ale familiei acestuia;

- apărarea consideră că, sentința nu este motivată în corespundere cu criteriile de

stabilire a pedepsei, deoarece suspendarea condiționată a executării pedepsei conform

art. 90 alin. (4) Cod penal poate avea loc și în cazul săvârșirii unei infracțiuni mai puțin

grave, iar în speță nu este nici un impediment pentru aplicarea acestei norme de drept.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și

lipsit de temeiuri legale.

din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi

declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care se constată că este vădit neîntemeiat.

4

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Din textul recursului declarat se constată că în acesta s-au invocat temeiurile

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 10), 12) Cod de procedură penală și critică

soluția instanței de apel în latura pedepsei.

Analizând textul recursului, se reține că, recurentul nu a concretizat care din

temeiurile pct. 6) le pune la baza cererii de recurs și prin ce se confirmă aceste temeiuri,

iar alegerea din oficiu de către instanța de recurs a unui temei din cele 5 menționate de

legislator este inadmisibilă și prin urmare, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, nu și-au găsit confirmare la examinarea cauzei în ordine de recurs

ordinar.

Referitor la temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

invocat de recurent, Colegiul penal menționează că, sub aspectul situației de

„neîntrunire a elementelor infracțiunii” se înțeleg acele cazuri când s-a produs

condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura

obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

La caz, inculpatul a recunoscut vina în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

186 alin. (2) lit. b), c) și d) Cod penal, astfel temeiul prevăzut la pct. 8) a fost invocat

formal, or recurentul nu are obiecții față de încadrarea juridică a infracțiunii.

Cât ține de stabilirea pedepsei în coraport cu acțiunile comise de inculpat,

recurentul în motivarea recursului ordinar indică temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1)

pct. 10) Cod de procedură penală, menționând că, pedeapsa aplicată de instanța de

apel este prea aspră. Si acest temei este unul declarativ, deoarece în urma examinării

materialelor cauzei și a conținutului deciziei instanței de apel, se constată că, instanța

de apel corect și-a motivat soluția privind aplicarea pedepsei și modul de executare a

acesteia, a ținut cont de prevederile art. 61 alin. (2) Cod penal și totodată a ținut cont și

de criteriile generale de individualizare a pedepsei penale prevăzute de art. 75 Cod

penal, luând în considerație gravitatea infracțiunii săvârșite – mai puțin gravă,

comportamentul inculpatului în cadrul judecării (eschivarea de la prezența în instanță),

fiind anunțat în căutare, anterior a fost atras la răspundere penală pentru infracțiuni

similare.

Colegiul penal menționează, că potrivit art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate

în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale

a acestuia.

Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a

altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică

o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii.

5

Mai mult, pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a contribui la

realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat, precum și de alte

persoane.

Reieșind din cele precizate, Colegiul reține, că recurentul este de acord cu starea

de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului și critică decizia instanței de apel numai cu referire la pedeapsa stabilită,

solicitând stabilirea unei pedepse non privative cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod

penal.

În conținutul recursului s-a indicat despre posibilitatea aplicării prevederilor art.

90 Cod penal, solicitare pe care Colegiul penal o consideră neîntemeiată, deoarece,

analizând decizia atacată, se constată că instanța de apel și-a motivat soluția în ce

privește stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă în privința inculpatului. Or,

instanța de apel a stabilit că inculpatul nu îndeplinește toate cerințele necesare pentru

aplicarea în privința s-a a suspendării condiționate a executării pedepsei.

Așadar, Colegiul penal reține că instanțele de fond, individualizând pedeapsa

inculpatului au ținut cont de prevederile legale expuse supra și au motivat aplicarea

față de inculpat a pedepsei închisorii, în baza tuturor circumstanțelor constatate în

speță, determinante pentru stabilirea pedepsei, și prin urmare, instanța de recurs

consideră, că instanțele corect au concluzionat că o pedeapsă privativă de libertate, va

asigura scopul pedepsei, din care motiv nu pot fi reținute argumentele recurentului

privind aplicarea unei pedepse mai blânde.

În ce privește argumentul ce reprezintă temeiul prevăzut la pct. 12) alin. (1) al art.

427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului dacă faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, Colegiul

penal constată că, analizând acest temei în raport cu motivele invocate, nici acesta nu

și-a găsit confirmare, or, ca și în cazul cu temeiul art. 427 alin. (1) pct. 8) inculpatul a

recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate prin rechizitoriu, și nu a avut

obiecții față de încadrare.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea contestată conține

motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că s-a aplicat inculpatului o

pedeapsă individualizată conform prevederilor legale. Instanța de apel a dat o motivare

corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 4-5, soluție

pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, or materialul probator al cauzei

penale dovedește incontestabil legalitatea temeiurilor de fapt și de drept care au dus la

pronunțarea hotărârii recurate.

În acest punct de analiză, Colegiul consideră necesar de a face trimitere și la

jurisprudența constantă a Curții Europene, prin care s-a statuat cu titlul de principiu că,

în cazul în care instanța supremă refuză să admită o cauză din motivul că nu sunt

întrunite temeiurile legale pentru această cauză, o motivare foarte succintă poate

satisface cerințele art. 6 din Convenție. (cauza Bachowski v. Polonia din 02.11.2010).

6

Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația

reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul

penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat

prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar

criticele din recursul înaintat de avocatul Mihalache Iurie nu și-au găsit confirmare.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Mihalache Iurie în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

03 februarie 2022, în cauza penală privindu-l pe CIURLIC Octavian XXXXX, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 29 iulie 2022.

Președinte Nadejda TOMA

Judecător Liliana CATAN

Judecător Ion GUZUN

7