1ra-143/2022 — art. 186 alin. 2 lit. d CP

1ra-143/2022 — art. 186 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-143/2022

(1-20007412-01-1ra-28012022)

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

23 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Nadejda TOMA

judecători Liliana CATAN

Ion GUZUN

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocata

Lepădatu Tatiana în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2021, în cauza penală

privindu-l pe

ZAHARIA Dumitru, născut la xx xxxxxx

xxxxx, originar din mun. Xxxxxxx, domiciliat în

mun. Xxxxxx, Xxxxxxx, str. Xxxxxx Xxxxxx xx bl. x,

ap. xx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 20.01.2020 – 28.01.2021;

Instanța de apel: 17.02.2021 – 26.10.2021;

Instanța de recurs: 28.01.2022- 23.02.2022.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

cauza fiind examinată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, Zaharia Dumitru

a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal la 6

luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, începând din data

punerii în executare a sentinței și reținerii inculpatului.

la 18 septembrie 2019, aproximativ la ora 21.45, urmărind scopul sustragerii

bunurilor altei persoane, aflându-se în apartamentul nr. xx din casa de locuit de pe

str. Xxxxxx xx, mun. Xxxxxxx de unde, pe ascuns a sustras mijloace bănești în

sumă de 2100 lei, care aparțin cet. Croitoru Ina, după care cu mijloacele bănești

sustrase, a părăsit locul săvârșirii infracțiunii, cauzându-i părții vătămate un

prejudiciu material în proporții considerabile.

Astfel, Zaharia Dumitru prin acțiunile sale intenționate a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, ca furt, adică sustragerea pe ascuns

a bunurilor altei persoane, săvârșită cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

1

admiterea apelului, casarea parțială a sentinței în latura pedepsei și pronunțarea unei

noi hotărâri prin care lui Zaharia Dumitru să îi fie aplicată o pedeapsă mai blândă.

În motivarea apelului a invocat că:

- sentința este neîntemeiată și pasibilă casării în partea stabilirii pedepsei în

privința inculpatului Zaharia Dumitru, deoarece acesta a recunoscut fapta

incriminată și s-a căit sincer, solicitând examinarea cauzei în procedura simplificată

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, la evidența medicului narcolog și

psihiatru nu se află, are la întreținere 3 copii minori, iar partea vătămată nu are

pretenții de ordin material sau moral față de inculpat.

2021, apelul declarat a fost respins ca nefundat și menținută sentința fără modificări.

4.1. În motivarea soluției sale, Colegiul a menționat că, instanța de fond a

analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării și just a

adoptat o sentință de condamnare în privința inculpatului Zaharia Dumitru, în baza

art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal.

Colegiul Penal a reținut că, instanța de fond a stabilit în mod corect situația de

fapt și vinovăția inculpatului, cercetarea judecătorească s-a efectuat cu respectarea

dispozițiilor procesual-penale prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală,

opțiunea primei instanțe privind judecarea cauzei potrivit procedurii enunțate, nu a

fost viciată, în cadrul urmăririi penale n-au fost încălcate normele imperative din

Codul de procedură penală, fapt ce condiționează concluzia că, instanța de apel nu

este în drept a reține o altă situație de fapt decât cea reținută în rechizitoriu și de

către prima instanță.

Colegiul penal a notat că, instanța de fond la stabilirea categoriei și măsurii de

pedeapsă inculpatului Zaharia Dumitru a ținut cont de toate circumstanțele reale și

personale privind individualizarea pedepsei, aplicându-i o pedeapsă corectă,

echitabilă și legală și anume că, inculpatul Zaharia Dumitru anterior a fost

condamnat prin sentința Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 29 iunie 2015 în

baza art. 186 alin. (2), 190 alin. (2) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse definitive,

în baza art. 84 alin. (1), 85 alin. (1) Cod penal, sub formă de privațiune de libertate

pe un termen de 5 ani, iar prin încheierea Judecătoriei sect. Rîșcani mun. Chișinău

din 14 aprilie 2017, în baza Legii privind amnistia, termenul a fost redus cu 1/3, de

1 an 3 luni 16 zile, la data de 12 aprilie 2019, pedeapsă pe care inculpatul a

executat-o integral, dar nu și-a făcut concluziile de rigoare continuându-și

activitatea sa infracțională, a mai comis un furt, prin ce se înțelege că, această

îndeletnicire inculpatul Zaharia Dumitru a ales-o pentru a-și dobândi surse de

existență mai ușor, iar argumentul că, nu va mai comite astfel de infracțiuni, nu are

puterea de a convinge, or, ultimul cunoștea că, pentru astfel de infracțiuni va fi

pedepsit conform Legii penale, ceea ce dă dovadă că, inculpatul a acționat în mod

infracțional din interes propriu, iar prin declarații precum că nu va mai comite astfel

2

de infracțiuni, încearcă de a se eschiva de la răspundere penală.

Instanța de apel a respins, ca fiind neîntemeiate alegațiile apelantei, precum că,

la pronunțarea sentinței instanța i-a aplicat inculpatului Zaharia Dumitru o pedeapsă

prea aspră, or, instanța de fond a ținut cont de personalitatea inculpatului, a acceptat

cererea de a fi examinată cauza în procedura simplificată, iar inculpatul a beneficiat

de reducerea termenului de pedeapsă cu 1/3 și nu este temei de a desființa sentința

emisă în partea solicitată.

Colegiul a concluzionat că, o atare modalitate de individualizare a pedepsei

corespunde exigențelor legii penale, iar pedeapsa aplicată de instanța de fond,

raportând-o la scopul urmărit de legislator în art. 61 Cod penal, îl va descuraja pe

inculpat de a comite pe viitor alte fapte infracționale similare.

Prin urmare, instanța de apel a reținut că, chiar dacă ultimul a recunoscut

vinovăția, s-a căit sincer de cele comise, a solicitat examinarea cauzei în procedură

simplificată, are la întreținere 3 copii minori, reeducarea și corectarea inculpatului

Zaharia Dumitru nu este posibilă fără izolarea lui de societate prin aplicarea

prevederilor art. 90 alin. (1) Cod penal, or, ultimul nu a restituit prejudiciul cauzat

părții vătămate, a beneficiat de reducerea pedepsei cu 1/3 din limita minimă și

maximă stabilită de art. 186 alin. (2) lit. f) Cod penal, de rând cu cele menționate,

Colegiul penal reținând că, pedeapsa stabilită și individualizată de către instanța

inferioară, corespunde atât principiului proporționalității, cât și scopului pedepsei

penale prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal, or conform personalității acestuia se

constată că a mai săvârșit infracțiuni similare, iar concluzii la corectarea sa nu a

făcut.

Lepădatu în numele inculpatului, fără a invoca vreun temei de casare a deciziei

instanței de apel, din cele prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, solicită

casarea acesteia în latura stabilirii pedepsei penale, cu pronunțarea unei noi hotărâri

prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă neprivativă de libertate.

În susținerea revendicărilor, recurenta menționează:

- decizia instanței de apel este neîntemeiată și pasibilă casării în partea

stabilirii pedepsei în privința inculpatului Zaharia Dumitru, deoarece acesta a

recunoscut fapta incriminată și s-a căit sincer, solicitând examinarea cauzei în

procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, la evidența

medicului narcolog și psihiatru nu se află, antecedentele penale sunt stinse, se

caracterizează pozitiv, are la întreținere 3 copii minori, circumstanțe care fac

posibilă aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

5.1. Pe marginea recursului declarat, procurorul depune referință prin care

solicită respingerea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca

fiind vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

3

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care se constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent.

Colegiul reține că în susținerea recursului, avocata nu a invocat nici o eroare

din cele prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, însă reieșind din

solicitările înaintate, se constată că aceasta își întemeiază recursul în baza

prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, care prevede că

hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu a

individualizat corect pedeapsa. Instanța de recurs menționează însă că, prevederile

la care se referă autorul recursului nu sunt aplicabile din punctul de vedere al

prezenței erorilor de drept, care ar servi ca temei de implicare a instanței de recurs în

sensul casării deciziei instanței de apel.

Colegiul reține că, recurenta deși este de acord cu starea de fapt stabilită de

instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului,

critică decizia contestată doar în partea ce ține de pedeapsa stabilită inculpatului,

considerând-o prea aspră, solicitând în acest sens, aplicarea prevederilor art. 90 Cod

penal în privința acestuia.

Privitor la pedeapsa stabilită inculpatului de către instanța de apel, Colegiul

consideră că instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată în acest sens,

acordând deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal și art. 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea

pedepsei, stabilite conform sancțiunii articolului incriminat, iar în sprijinul statuării

respective relevă următoarele.

Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvârșirii unei infracțiuni,

instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea

unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza

căruia a fost condamnat inculpatul.

De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere

principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară

după cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte două

criterii alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează

4

sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format

opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale

săvârșite.

La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanța de apel a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale acestuia.

Instanța de recurs reține că recurenta înaintează cerințe prin care solicită

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, solicitări care de fapt nici nu au fost

motivate de către recurentă, fiind neîntemeiate, or doar faptul că ultima nu este de

acord cu pedeapsa stabilită de către instanțele inferioare, considerând-o prea aspră,

nu poate servi ca circumstanță pentru aplicarea în privința inculpatului a unei

pedepse neprivative de libertate.

Subsidiar, Colegiul penal relevă că, textul art. 90 alin. (1) Cod penal prin

sintagma „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a aplica

prevederile acestei norme. Acest fapt rezultă și din prevederile legale, care

stipulează că: „ Dacă... instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și

de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să

execute pedeapsa stabilită, poate dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei...indicând numaidecât în hotărâre motivele...”.

Astfel, din examinarea condițiilor în care poate fi acordată suspendarea

executării pedepsei, rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o facilitate,

pe care instanța de judecată este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o

acorde.

La caz, instanța de apel corect a reținut că inculpatul Zaharia Dumitru anterior

a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 29 iunie

2015 în baza art. 186 alin. (2), 190 alin. (2) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse

definitive, în baza art. 84 alin. (1), 85 alin. (1) Cod penal, sub formă de privațiune

de libertate pe un termen de 5 ani, iar prin încheierea Judecătoriei sect. Rîșcani

mun. Chișinău din 14 aprilie 2017, în baza Legii privind amnistia, termenul a fost

redus cu 1/3, de 1 an 3 luni 16 zile, la data de 12 aprilie 2019, pedeapsa fiind

executată integral, dar nu a mers pe calea corijării și nu a tras concluziile de rigoare

continuându-și activitatea infracțională.

Circumstanțele descrise mai sus, indică asupra faptului că aplicarea pedepsei

cu suspendarea executării ei, în privința inculpatului nu își va atinge scopul prevăzut

de lege, ba mai mult îl va încuraja pe acesta să săvârșească noi infracțiuni, motiv

pentru care, Colegiul reține ca fiind corectă concluzia instanțelor inferioare, precum

că scopul pedepsei penale de reeducare și resocializare a inculpatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor

persoane, va putea fi atins doar prin stabilirea unei pedepse privative de libertate în

privința acestuia.

5

Pe lângă aceasta, recursul apărării, potrivit argumentelor invocate și reproduse

în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanța

de apel a apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei penale.

Reieșind din cele expuse, Colegiul concluzionează că instanța de apel a

pronunțat o decizie întemeiată și motivată prin stabilirea în privința inculpatului a

unei pedepse privative de libertate, pedeapsă care răspunde scopului de corectare și

reeducare a inculpatului prevăzut de art. 61 Cod penal, care va duce la formarea

unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire

socială și principiile morale, iar argumentul invocat de recurentă privind aplicarea

pedepsei non privative de libertate, urmând a fi declarat ca neîntemeiat.

În viziunea instanței de recurs concluziile expuse pe larg de către instanța de

apel în decizia sa, sunt juste iar criticile recurentei nu constituie temeiuri de a

răsturna situația în prezenta cauză, ce ar necesita intervenția instanței ierarhic

superioare, în sensul casării hotărârii judecătorești adoptate de instanța de apel.

Reținând prevederile sus menționate, Colegiul penal conchide că nu există temei

legal pentru admiterea recursului ordinar declarat și potrivit legii decide

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Lepădatu Tatiana în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 26 octombrie 2021, în cauza penală privindu-l pe ZAHARIA Dumitru, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 14 aprilie 2022.

Președinte Nadejda TOMA

Judecător Liliana CATAN

Judecător Ion GUZUN

6