1ra-488/2022 — art. 311 alin. 2 lit. a CP

1ra-488/2022 — art. 311 alin. 2 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-488/2022

1-20123003-01-1ra-28032022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Pucas Ina în numele inculpatei Iacovlev Olga XXXXX, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 decembrie 2021, în

cauza penală în privința lui

Iacovlev Olga XXXXX, născută la

XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 05.10.2020 − 22.06.2021;

Instanța de apel: 13.07.2021 − 20.12.2021;

Instanța de recurs: 28.03.2022 − 15.06.2022.

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza actelor

din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

penal privind acuzarea inculpatei Iacovlev Olga de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 311 alin. (2) lit. a) Cod Penal a fost încetat, cu liberarea acesteia de răspundere

penală și tragerea la răspundere contravențională în temeiul art. 55 Cod Penal, cu

stabilirea sancțiunii contravenționale - amendă în mărime de 140 (una sută patruzeci)

unități convenționale, echivalentul a 7 000 (șapte mii) lei.

Olga la data de XXXXX, ora 12:10, având scopul de al învinui pe soțul Iacovlev Adrian

de săvârșirea infracțiunii de viol, din motiv de răzbunare, în timp ce se afla în incinta

biroului nr. 30 al Inspectoratului de Poliție Buiucani al DP mun. Chișinău, situat pe str.

Calea Ieșilor 12, mun. Chișinău, fiind preîntâmpinată conform art. 311 din Codul Penal

pentru denunțarea sau plângerea cu bună știință falsă, fapt confirmat prin semnătură

1

în procesul-verbal de sesizare despre săvârșirea sau pregătirea pentru săvârșirea

infracțiunii, știind cu certitudine că datele menționate de către aceasta nu corespund

adevărului, a depus o plângere prin care a solicitat de la organele de poliție să atragă la

răspundere în conformitate cu legislația în vigoare, pe soțul Iacovlev Adrian, care la

data de XXXXX, în perioada de timp de la 16:00 – 17:00 min., aflându-se în

apartamentul nr. XXXXX, contrar voinței sale, a întreținut un raport sexual în formă

normală, cauzându-i astfel suferințe fizice și psihice.

Acțiunile inculpatei Iacovlev Olga au fost calificate de către organul de urmărire

penală conform art. 311 alin. (2) lit. a) Cod Penal - depunerea plângerii cu bună-știință

falsă despre săvârșirea unei infracțiuni, făcută unui organ sau unei persoane cu funcție

de răspundere, care sunt în drept de a porni urmărirea penală, legate de învinuirea de

săvîrșire a unei infracțiuni grave.

procurorul, prin care a solicitat casarea parțială a sentinței, cu pronunțarea unei noi

hotărâri prin care inculpatei Iacovlev Olga recunoscută vinovată în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 311 alin. (2) lit. a) Cod Penal, a-i stabili pedeapsa sub

formă de amendă în mărime de 750 unități convenționale.

3.1. În motivarea apelului, procurorul a indicat că, prima instanță incorect a dat

apreciere, că servește ca circumstanță atenuantă recunoașterea săvârșirii faptelor

indicate în rechizitoriu, fiindcă aceasta servește ca o condiție preexistentă, pentru

admiterea examinării cauzelor penale, în ordinea art. 3641 Cod de Procedură Penală.

A menționat că, efectul pedepsei penale este prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni de către persoanele implicate pe caz cât și de alte terțe persoane, iar prin

liberarea de răspundere penală cu tragerea la răspundere contravențională prevăzută

de art. 55 Cod Penal, fără aplicarea pedepsei complimentare prevăzute de art. 55 alin.

(2) lit. d) Cod Penal, în privința inculpatei Iacovlev Olga, nu se va atinge scopul

pedepsei de corijare a acesteia, or, reieșind din scopul pedepsei penale - restabilirea

echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, în cazul dat, liberarea de răspundere penală cu tragerea la răspundere

contravențională, ar putea favoriza pe inculpată la comiterea de noi infracțiuni.

2021, a fost admis apelul procurorului, casată sentința parțial și pronunțată o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Iacovlev Olga a fost

recunoscută vinovată în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 311 alin. (2) lit. a) Cod

Penal, stabilindu-i-se pedeapsa cu amendă în mărime de 500 (cinci sute) unități

convenționale, ce constituie 25000 (douăzeci și cinci mii) lei.

În conformitate cu art. 64 alin. (31) Cod Penal, condamnata a fost informată că

este în drept să achite jumătate din amenda stabilită dacă o plătește în cel mult 3 zile

lucrătoare din momentul în care hotărârea devine executorie.

2

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

4.1. Pentru a pronunța decizia nominalizată, instanța de apel a constatat că,

prima instanță, nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75 Cod

Penal, respectiv, nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, ceea ce a dus la aplicarea eronată a prevederilor art. 55 Cod

Penal în privința inculpatei Iacovlev Olga.

A mai notat că, prin criteriile de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele

de care instanța de judecată este obligată să se conducă în procesul stabilirii pedepsei și

la aplicarea ei persoanei vinovate de săvârșirea infracțiunii. Individualizarea pedepsei

constă în obligațiunea instanței de a stabili măsura pedepsei concrete infractorului

necesară și suficientă pentru realizarea scopurilor legii penale și a pedepsei penale.

Pedeapsa este echitabilă, când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale

drepturilor lui, proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă

pentru restabilirea echitații sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei, statului și

întregii societăți, perturbate prin infracțiune

Din materialele cauzei penale, instanța de apel a reținut că inculpata Iacovlev

Olga a recunoscut integral vina în comiterea infracțiunii incriminate, a solicitat

examinarea cauzei în procedură simplificată, sincer s-a căit de cele comise. Ca

circumstanță atenuantă instanța de fond a reținut - recunoașterea vinei, săvârșirea

pentru prima dată a unei infracțiuni ușoare; căința sinceră, vârsta înaintată a

inculpatei.

A mai notat că recunoașterea vinovăției constituie o condiție care face aplicabile

prevederile art. 3641 alin. (8) Cod procedură penală, potrivit cărora, inculpatul care a

recunoscut săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă

pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o

treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu

muncă neremunerată în folosul comunității și de reducerea cu o pătrime a limitelor de

pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă. Respectiv, în această

situație, nu poate fi acordată o dublă valență juridică circumstanței referitor la

recunoașterea vinovăției, din care motive, instanța de apel în conformitate cu art. 76

Cod Penal nu va reține această circumstanță ca fiind atenuantă în sensul art. 76 Cod

Penal.

Totodată, instanța de apel a specificat că, prima instanță în mod confuz a reținut

cu titlu de circumstanță atenuantă – vârsta înaintată a inculpatei, or, această

circumstanță nu și-a găsit confirmare în prezenta cauză, având în vedere că, inculpata

Iacovlev Olga, născută la XXXXX, la data comiterii infracțiunii avea vârsta de XX ani.

Respectiv, în conformitate cu art. 76 Cod Penal, prima instanță va reține cu titlu de

3

circumstanță atenuantă – căința sinceră și comiterea pentru prima dată a unei

infracțiuni mai puțin grave.

Instanța de apel a reținut că, inculpata Iacovlev Olga a recunoscut vina în

comiterea infracțiunii incriminate și a solicitat examinarea cauzei penale în ordinea

prevăzută de art. 3641 Cod procedură penală, a comis pentru prima dată o infracțiune

mai puțin gravă, s-a căit de cele comise, însă aceste circumstanțe nu sunt suficiente

pentru aplicarea prevederilor art. 55 Cod Penal, respectiv, să fie dispusă liberarea de

răspundere penală cu tragerea la răspundere contravențională a inculpatei.

În acest sens, instanța de apel a notat că, aplicarea prevederilor art. 55 Cod Penal

– liberarea de răspundere penală cu tragerea la răspundere contravențională nu este o

obligație, ci un drept al instanței de judecată, în cazul în care persoana care a săvîrșit

pentru prima oară o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, cu excepția infracțiunilor

prevăzute la art.1811, art.256, art.264 alin.(2), art.2641, art. 303, art.314, art.326 alin.(1) și

(11), art.327 alin.(1), art.328 alin.(1), art.332 alin.(1), art.333 alin.(1), art.334 alin.(1) și (2),

art.335 alin.(1) și art.3351 alin.(1), și-a recunoscut vina, a reparat prejudiciul cauzat prin

infracțiune și s-a constatat că corectarea ei este posibilă fără a fi supusă răspunderii

penale.

Cu referire la cea din urmă condiția pentru aplicarea art. 55 Cod Penal, și anume,

„constatarea că corectarea ei este posibilă fără a fi supusă răspunderii penale”, instanța

de apel a reiterat că prima instanță nu a indicat circumstanțe care ar constata cu

certitudine că corectarea inculpatei Iacovlev Olga este posibilă fără tragerea la

răspundere penală a acesteia, prima instanță limitându-se doar la enumerarea

circumstanțelor care le consideră atenuante în acțiunile inculpatei, considerând

posibilă liberarea acesteia de răspundere penală.

Instanța de apel a considerat că menținerea soluției primei instanțe privind

încetarea procesului penal, cu atragerea la răspundere contravențională în baza art. 55

Cod Penal, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 311 alin. (2) lit. a) Cod Penal

nu ar asigura realizarea scopului pedepsei penale, deoarece nu ar avea un efect

descurajant atât pentru inculpată, cât și pentru alte persoane de săvârșire a noi

infracțiuni din această categorie.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că, pedeapsa aplicată inculpatei Iacovlev

Olga pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 311 alin. (2) lit. a) Cod penal, și

anume, sub formă de sancțiune contravențională este una ineficientă, nu corespunde

exigenților individualizării pedepsei penale și este inechitabilă în coraport cu fapta

săvârșită de inculpată.

Astfel, instanța de apel a considerat că, inculpata Iacovlev Olga pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 311 alin. (2) lit. a) Cod Penal, urmează să fie atrasă la

răspundere penală, respectiv, să-i fie aplicată sancțiunea penală în conformitate cu

limitele prevăzute de norma penală, ținându-se cont și de prevederile art. 3641 alin. (8)

4

Cod procedură penală.

penală, de către avocatul Pucas Ina în numele inculpatei, prin care solicită casarea

deciziei, cu menținerea sentinței.

5.1. În motivarea celor solicitate, apărătorul indică că, cu toate că instanța de apel

a statuat сă prima instanță la individualizarea pedepsei penale în privința inculpatei

Iacovlev Olga nu а acordat deplină eficiență рrevеdеrilоr аrt.аrt. 6, 7, 61, 75 Cod penal,

ceea ce a dus la aplicarea eronată a prevederilor art. 55 Cod penal, însă, soluția

adoptată nu este bazată pe circumstanțele cauzei, argumentele în acest sens fiind

neîntemeiate.

Instanța de apel stabilindu-i inculpatei Iacolvev Olga pedeapsă penală nu și-a

motivat soluția și nu s-a expus în niciun fel asupra circumstanțelor atenuante.

inadmisibilitatea recursului declarat, ca fiind vădit neîntemeiat, din motiv că instanța

de apel a adoptat o decizie legală și motivată.

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat, or, în vederea acestei soluții se expun următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia

în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul împotriva

deciziilor pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la data

pronunțării deciziei. În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recurs ordinar în termen.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de

recurent.

Autorul recursului invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține

că temeiurile invocate de recurent nu s-a confirmat în urma cercetării materialelor

cauzei, invocând în acest context următoarele.

5

În esență, recurentul critică decizia contestată în latura stabilirii pedepsei,

insistînd asupra menținerii sentinței primei instanțe prin care în privința inculpatei au

fost aplicate prevederile art. 55 Cod penal, menționând că instanța de apel la stabilirea

pedepsei nu a ținut cont de prevederile legale, de circumstanțele cauzei și a

individualizat greșit pedeapsa, stabilindu-i o pedeapsă prea aspră inculpatei.

Subsecvent, instanța de recurs susține că, pedeapsa aplicată inculpatului trebuie

să fie echitabilă, legală și individualizată corect, capabilă să restabilească echitatea

socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod

penal, și să fie în strictă conformitate cu dispozițiile Părții speciale a Codului penal,

ținându-se cont de limitele fixate în sancțiunea infracțiunii incriminate.

Totodată, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizată

în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și

evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de lege.

Așadar, Colegiul penal statuează că, instanța de apel corect i-a aplicat inculpatei

Iacolvev Olga o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 500 unități

convenționale, conducându-se de principiul individualizării pedepsei (art. 7 Cod

penal) în coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, art. 75 alin. (1)

Cod penal.

Mai mult, instanța de recurs respinge ca neîntemeiat argumentul apărătorului

precum că, pedeapsa stabilită acesteia este prea aspră, din considerentul că aceasta este

echitabilă și direct proporțională cu caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite, motivul și scopul celor comise, persoana celui vinovat.

De asemenea se menționează faptul că, instanța de apel s-a expus motivat și

detaliat asupra faptului aplicării unei pedepse sub formă de amendă în privința

inculpatei Iacovlev Olga, fiind respectate limitele de pedeapsă prevăzute pentru

infracținea incriminată art. 311 alin.(2) lit. a) Cod penal, motivare pe care instanța de

recurs și-o însușește și nu se va expune repetat asupra acesteia.

Colegiul penal atestă că, instanța de apel justificat a ajuns la concluzia că

menținerea soluției primei instanțe prin care în privința inculpatei au fost aplicate

prevederile art. 55 Cod penal, nu ar asigura scopul pedepsei penale, în acest sens,

argumentînd necesitatea aplicării unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea

normei penale prevăzute de art. 311 alin.(2) lit. a) Cod penal și reduse în conformitate

cu prevedrile art. 3641 alin.(8) Cod de procedură penală.

Colegiul penal respinge alegațiile apărătorului precum că instanța de apel nu s-a

expus asupra circumstanțelor atenuante, or, instanța de apel a reținut că inculpata a

recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate, a solicitat examinarea cauzei

6

conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, a comis pentru prima dată o

infracțiune mai puțin gravă, s-a căit de cele comise, însă aceste circumstanțe nu sunt

suficiente pentru aplicarea prevederilor art. 55 Cod penal.

În concluzie, Colegiul penal menționează că, nu se constată prezența erorilor de

drept ce ar genera casarea deciziei atacate sub aspectele invocate, deoarece soluția

adoptată de către instanța de apel este întemeiată și motivată, măsura de pedeapsă

aplicându-se în conformitate cu prevederile legale, este echitabilă în raport cu

circumstanțele cauzei, cu personalitatea inculpatei și pericolul social al infracțiunii

săvârșite.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că, instanța de apel s-a expus argumentat

și corect asupra motivelor relevante și pentru a evita repetări inutile, instanța de recurs

acceptă și însușește aceste argumente, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența

CtEDO, care în pct. 37 al hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010,

statuează că art. 6§1 din CEDO, obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu

poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument, cu toate

acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile

esențiale supuse atenției sale.

Așadar, Colegiul penal statuează că, temeiurile invocate de către avocatul Pucas

Ina prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10), Cod de procedură penală, nu s-au

confirmat în cauza dată, iar decizia atacată este legală și întemeiată, ceea ce impune

soluția inadmisibilității recursului ordinar depus, ca fiind vădit neîntemeiat.

penal al Curții Supreme de Justiție,

DECIDE:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Pucas Ina în

numele inculpatei Iacovlev Olga XXXXX, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 20 decembrie 2021, în cauza penală în privința lui

Iacovlev Olga XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 29 iulie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Guzun Ion

Catan Liliana

7