1ra-299/2022 — art. 192/1 alin. 1 CP

1ra-299/2022 — art. 192/1 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-299/2022

1-20104890-01-1ra-25022022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Guzun Ion, Diaconu Iurie, Catan Liliana și Boico Victor

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de Circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin și de către avocatul

Russu Alexandr în numele inculpatului Iacubov Andrei, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 noiembrie 2021, în cauza penală în

privința lui

Iacubov Andrei XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în XXXXX

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond: 01.09.2020 − 26.03.2021;

Instanța de apel: 28.06.2021 − 09.11.2021;

Instanța de recurs: 25.02.2022 − 06.06.2022.

Asupra recursurilor ordinare în cauză, Colegiul penal lărgit

C O N S T A T Ă:

Andrei XXXXX a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru comiterea infracțiunii

prevăzute la art. 1921 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 1 (unu) an.

În baza art. 90 Cod penal executarea pedepsei cu închisoare s-a suspendat condiționat

pe o perioadă de probațiune de 3 (trei) ani.

S-a dispus încasarea din contul lui Iacubov Andrei, în beneficiul părții vătămate

Bumacov Olga suma de 74 116 lei, cu titlu de prejudiciu material, suma de 3 000 lei, cu titlu

de prejudiciu moral și suma de 8 000 lei cheltuieli de asistență juridică, în total suma de 85

116 (optzeci și cinci mii o sută șaisprezece) lei.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

1

1.1. Pentru a pronunța sentința adoptată, prima instanță, în fapt, a constatat că

Iacubov Andrei, la data de 19 mai 2020, la o oră nestabilită de către organul de urmărire

penală, având intenția răpirii mijlocului de transport, fără scop de însușire, dându-și seama

de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale și dorind în mod conștient survenirea acestora,

aflându-se pe adresa mun. Chișinău, șoseaua Balcani, nr.1, acționând cu intenție directă, a

urcat la volanul mijlocului de transport de model „Suzuki Swift”, cu n/î XXXXX, care se afla

la stația de deservire tehnică, pentru efectuarea unor lucrări de reparație și fără a solicita

permisiunea proprietarului automobilului Olga Bumacov, a răpit mijlocul de transport,

deplasându-se prin sectorul Buiucani, mun. Chișinău, în scopuri personale.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, în drept, acțiunile inculpatului au fost încadrate

în baza art. 1921 alin. (1) Cod penal, adică răpirea mijlocului de transport fără scop de însușire.

- procurorul, care a solicitat casarea parțială a acesteia și pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Iacubov Andrei să fie

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 1921 alin. (1) Cod penal, cu

stabilirea unei pedepse formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis. În baza art. 901 Cod penal, prima parte a pedepsei închisorii

de 1 an și 6 luni să fie executată în penitenciar de tip semiînchis, iar restul termenului de

pedeapsa de 1 ani și 6 luni închisoare − de suspendat condiționat.

În susținerea argumentelor invocate în cererea de apel, s-a menționat că sentința

nominalizată este ilegală, pe motiv că pedeapsa stabilită inculpatului Iacubov Andrei este

prea blândă. Deși instanța a încadrat corect acțiunile Iacubov Andrei, totuși i-a stabilit

acestuia o pedeapsă prea blândă, fără a luat în considerație toate circumstanțele cauzei,

inclusiv cele care caracterizează personalitatea inculpatului.

Respectiv, la stabilirea pedepsei lui Iacubov Andrei s-a atras atenția instanței de apel

asupra faptului că infracțiunea comisă este intenționată și că inculpatul, la data de 03

februarie 2012 a fost recunoscut vinovat în comiterea unei infracțiuni de răpire a mijlocului

de transport fără scop de însușire, prin urmare corectarea și reeducarea lui poate poate fi

realizată numai în condiții de izolare de societate. Or, în cadrul cercetării judecătorești nu

au fost stabilite careva motive ce ar determina instanța că nu este rațional ca inculpatul

Iacubov Andrei să nu execute pedeapsa cu închisoarea prevăzută de lege și solicitată de

acuzare pentru fapta săvârșită. Astfel că, se observă că Iacubov Andrei pe calea corijării nu

se află, datorită numărului și pericolului social sporit al infracțiunilor comise de către acesta

anterior, ba din contra, se poate deduce că activitatea infracțională a devenit o îndeletnicire

pentru inculpat;

- avocatul Russu Alexandr în numele inculpatului Iacubov Andrei, care a solicitat

casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță prin care Iacubov Andrei să fie achitat.

2

În motivarea cererii de apel, avocatul a menționat că starea de fapt și de drept reținută

de prima instanță, în baza probelor acuzării și apărării, incorect a fost stabilită, iar soluția

pronunțată este una incertă, care derogă de la normele instituite de legiuitor.

Totodată, s-a invocat că acuzatorul de stat nu a prezentat absolut nici o probă care ar

demonstra vinovăția inculpatului, or partea vătămată a declarat expres faptul că, mijlocul

de transport a fost transmis de către partea vătămată lui Iacubov în mod benevol, totodată

tot atunci fiind transmise benevol și cheile de la automobil inculpatului. Partea vătămată i-

a permis lui Iacubov să se deplaseze cu mașina în cadrul efectuării reparației asupra acesteia

în preajma garajului/boxei unde urma să fie efectuată reparația.

În atare circumstanțe, inculpatului neîntemeiat i se incriminează că ar fi răpit

autovehiculul părții vătămate, care dealtfel menționează viceversa (a lăsat autovehiculul lui

Iacubov pentru reparație, a transmis și cheile). La caz, inculpatul nu a încălcat normele legale

care reglementează regimul posesiei asupra bunurilor, ori acest autovehicul a fost transmis

cet. Iacubov în posesie.

În ce privește acțiunea civilă, apărarea nu este acord cu soluția primei instanțe, pe

motiv că aceasta nu se bazează pe careva probe pertinente și concludente. Prin urmare, în

speță, se solicită încasarea prejudiciului material, care urmează a se proba prin raportul de

evaluare a pagubei asupra automobilului, iar acest fapt nu poate fi admis deoarece instanța

de judecată nu judecă cauza privind vinovăția deteriorării automobilul în urma

accidentului. Mai mult, la caz, nu au fost administrate careva probe ce dovedesc că

inculpatul ar fi cauzat accidentul ori din materialele cercetate s-a stabilit că accidentul a fost

cauzat de o persoană terță, prin urmare lipsește raportul de cauzalitate dintre evalurea

pagubei asupra automobilului și solicitarea restituirii pagubei din contul inculpatului, în

situația când nu s-a prezentat o decizie, un act definitiv care să probeze cine se face vinovat

de producerea accidentul rutier.

Referitor la încasarea cheltuielilor de asistență juridică, apelantul a relatat că suma

indicată este una exagerat de mare, nefiind probat un asemenea onorariu. Vizavi de

prejudiciul moral, a remarcat că prima instanță nu a motivat sub nici un aspect cauzarea

unui asemenea prejudiciu, dispunând încasarea acestuia în mod arbitrar.

a hotărât:

Se respinge apelul procurorului în Procuratura mun. Chișinău, Oficiul reprezentare a

învinuirii în instanța de judecată, Buinoski Daniela declarat împotriva sentinței Judecătoriei

Chișinău (sediul Buiucani) nr. 1-2304/2020 din 26 martie 2021, în cauza penală privind

condamnarea lui Iacubov Andrei pentru săvârșirea infractiunii prevăzute de art. 1921 alin. (1) Codul

penal.

Se apelul declarat de către avocatul Russu Alexandr în interesele inculpatului Iacubov

Andrei, declarat împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) nr. 1-2304/2020 din 26

martie 2021, în cauza penală privind condamnarea lui Iacubov Andrei pentru comiterea infractiunii

3

prevăzute de art. 1921 alin. (1) Codul penal, se casează sentința și se pronunță o nouă hotărâre,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță după cum urmează:

Se încetează procesul penal în privința lui Iacubov Andrei de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 1921 alin. (1) Codul penal, pe motiv că fapta constituie o contravenție prevăzută de art. 335

Codul contravențional, cu liberarea acestuia de răspundere contravențională pentru fapta comisă în

legătură cu expirarea termenului de prescripție pentru tragere la răspundere contravențională.

În rest, sentința în partea acțiunii civile și a corpurilor delicte se menține fără

modificări.

3.1. Pentru a pronunța decizia nominalizattă, instanța de apel a constatat că, la 19

mai 2020, la o oră nestabilită de către organul de urmărire penală, Iacubov Andrei XXXXX,

aflându-se pe adresa mun. Chișinău, șoseaua Balcani, nr. 1, acționând cu intenție directă, a

urcat la volanul mijlocul dc transport de model „Suzuki Swift”, cu n/î XXXXX, care se afla

la stația de deservire tehnică, pentru efectuarea unor lucrări de reparație, și fără a solicita

permisiunea proprietarului cet. Olga Bumacov, a luat mijlocul de transport, deplasându-se

prin sectorul Buiucani, mun. Chișinău, în scopuri personale.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate juridic în baza art. 335 Cod contravențional,

după indicii - samavolnicia, adică exercitarea în mod arbitrar a unui drept presupus prin

încălcarea ordinii stabilite de legislație, dacă fapta nu constituie infracțiune.

3.2. La motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat netemeinicia

concluziei instanței de fond, care contrar prevederile art. 101 Codul de procedură penală, a

analizat cumulul de probe și eronat a adoptat o sentință de condamnare a inculpatului

Iacubov Andrei în baza art. 1921 alin. (1) Cod penal, după semnele calificative răpirea

mijlocului de transport fără scop de însușire.

În acest context, instanța a explicat că infracțiunea prevăzută la art. 1921 alin. (1) Cod

penal, răpirea mijlocului de transport fără scop de însușire, este o infracțiune formală și se

consideră consumată după caz, din momentul deplasării și ca efect al schimbării localizării

mijlocului de transport. Latura obiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 1921 alin. (1) Cod

penal constituie acțiunele succesive de deposedare, adică scoaterea mijlocului de transport

din posesia victimei sau imposedarea, adică trecerea mijlocului de transport în posesia și

folosința făptuitorului, or potrivit art. 52 Cod penal, componența infracțiunii reprezintă baza

juridică pentru calificarea infracțiunii potrivit unui articol concret din prezentul cod.

Prin urmare, acțiunea de răpire trebuie să aibă un caracter ilegal, iar această ilegalitate

presupune că făptuitorului îi lipsește orice drept asupra mijlocului de transport pe care-l

răpește, el violând prevederile normative care reglementează regimul posesiei asupra

mijloacelor de transport. Ilegalitatea acțiunii de răpire derivă din aspectul juridic al

obiectului material al infracțiunii specificate la art.1921 Cod penal, mijlocul de transport este

străin făptuitorului, iar răpirea are un caracter ilegal, dacă mijlocul de transport nu i-a fost

încredințat acestuia în legătură cu munca prestată.

4

În acest sens au fost reținute declarațiile părții vătămate Bumacov Olga și ale

inculpatului Iacubov Andrei, consemnate în procesul-verbal de confruntare din 16.06.2020,

prin care s-a constatat încredințarea automobilului în scopul efectuării lucrărilor de

reparație (f.d. 58-59), autoturismul fiind transmis inculpatului în legătură cu activitatea

antreprenorială a acestuia în vederea efectuării lucrărilor de reparație a acestuia.

Potrivit doctrinei juridice, se atestă că nu poate fi aplicat art. 1921 Cod penal, nici în

cazul folosirii neautorizate, în interes personal, a mijlocului de transport încredințat

făptuitorului în legătură cu munca prestată. Aceasta întrucât într-o asemenea ipoteză

lipsește situația-premisă caracteristică obiectului material al răpirii mijlocului de transport.

Adică, la momentul săvârșirii infracțiunii, mijlocul de transport se află în posesia legitimă a

făptuitorului, care are calitatea specială de administrator al mijlocului de transport.

Potrivit art. 335 Cod Contravențional, în cazul samavolniciei, persoana, fiind sigură

de apartenența unui drept, săvârșește anumite fapte prin exercitarea în mod arbitrar a unui

drept efectiv sau presupus cu încălcarea ordinii stabilite de legislație. Subsecvent, s-a

remarcat că exercitarea dreptului presupus constituie dreptul de posesie, care reprezintă

starea de fapt ce constă în stăpânirea materială a unui lucru, în exercitarea unei puteri de

fapt asupra acestuia, care dă posesorului putința de a se comporta ca și când el ar fi

adevăratul titular al dreptului de proprietate asupra acelui lucru, or, pentru existența

posesiei, se cer cumulativ întrunirea a două elemente esențiale : a) un element material

(corpus) care presupune contactul cu lucrul, ce poate fi concretizat în orice fel de acte

materiale (în cauza dată, fiind reprezentată prin deținerea lucrului și folosirea lui); b) un

element psihologic, intelectual (animus), constând în intenția sau voința celui ce stăpânește

în fapt bunul, de a efectua această stăpânire pentru sine, de a se comporta cu privire la lucru

ca proprietar ori ca titular al altui drept real.

Raportând la caz condițiile și premisele regimului de posesie a bunurilor raportată la

starea de fapt a cauzei pendinte, instanța de apel a stabilit întrunirea de către inculpatul

Iacubov Andrei a elementelor constitutive ale posesiei prin predarea de către partea

vătămată Bumacov Olga a automobilului pentru efectuarea lucrărilor de reparație,

transmiterea cheilor de la automobil, precum și suma de 1 000 de lei pentru procurarea

vopselei pentru automobil, fapt confirmat prin procesul-verbal de audiere a părții vătămate

(f.d. 12) precum și prin declarațiile inculpatului care a indicat că i-a fost lăsat automobilul,

cheile de la el și 1 000 de lei, unde s-au înțeles peste 4-5 zile automobilul va fi gata, apoi a

privit că după capacul de alimentare cu combustibil, nu s-a putut aprecia cu nuanța din

motiv că automobilul a fost anterior vopsit, din care motiv s-a pornit cu automobilul.

Astfel, cercetând sub toate aspectele probele administrate, verificându-le minuțios, în

conformitate cu prevederile art. 414 alin. (4) Cod de procedură penală, instanța a dat o nouă

apreciere probelor puse la baza condamnării inculpatului, prin prisma pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor, ajungând la concluzia că din probele administrate

5

în cauza penală rezultă vinovăția lui Iacubov Andrei în comiterea contravenției prevăzute

la art. 335 Cod contravențional.

Subsecvent, în corespundere cu prevederile art. 30 alin. (1) Cod contravențional

prescripția înlătură răspunderea contravențională. Conform alin. (2) al art. 30 Cod

contravențional (în vigoare la momentul comiterii faptei 19 mai 2020), termenul general de

prescripție a răspunderii contravenționale era de 12 luni. Iar conform alin. (3) al art. 30 Cod

contravențional, termenul de prescripție curge de la data săvârșirii contravenției.

Din materialele dosarului, instanța de apel a stabilit cu certitudine că fapta a fost

comisă de către Iacubov Andrei la data de 19 mai 2020.

Astfel, instanța de apel a considerat necesar de a stabilit vinovăția lui Iacubov Andrei

în comiterea contravenției prevăzute la art. 335 Cod contravențional și de a dispune

încetarea procesului în temeiul art. 26 lit. d) coroborat cu prevederile art. 30 alin. (1) și (2)

Cod contravențional, în legătură cu prescripția tragerii la răspundere contravențională.

În continuare, instanța de apel s-a referit la răspunderea civilă delictuală, care are ca

scop repararea integrală a prejudiciului cauzat prin acțiune sau omisiune, fiind necesară

legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul cauzat, care urmează a fi probat prin

probe veridice și pertinente speței date.

Astfel că, prin acțiunile inculpatului Iacubov Andrei, părții vătămate i-a fost cauzat

un prejudiciu material în mărime de 74 116,02 lei, cheltuieli estimate pentru repararea

automobilului, cheltuieli necesare reparării automobilului, fapt confirmat prin Actul de

examinare a mijlocului de transport auto nr. 1361/06 din 22.06.2020 (f.d. 162).

Mai mult ca atât, declarațiile inculpatului Iacubov Andrei și a martorului Gancear

Sergiu (f.d. 60-61) vin să probeze indubitabil faptul aflării inculpatului la volanul mijlocului

de transport de model ”Suzuki Swift” cu n/î XXXXX, or, reieșind din constatările instanței

de apel privind comiterea contravenției de samavolnicie, se constată necesitatea ultimului

de a repara prejudiciului material cauzat ca consecință a acțiunilor sale.

Reieșind din prevederile procesual penale care reglementează acțiunea civilă în

cadrul procesului penal, instanța de judecată trebuie să se pronunțe referitor la cuantumul

moral (în cazul în care este o asemenea cerință). La stabilirea cuantumului prejudiciului

moral, instanța de judecată urmează să verifice dacă cuantumul prejudiciului moral este în

coraport echitabil cu următoarele circumstanțe: nivelul (gradul) suportării de către partea

vătămată a suferințelor fizice; vârsta părții vătămate, care, în mod incontestabil, amplifică

suferințele morale a părții vătămate; capacitatea făptuitorului de a recupera prejudiciul

moral; condițiile socio-economice a societății unde locuiește partea vătămată; aplicarea

uniformă a cuantumului prejudiciului moral în cazuri comparabile.

În viziunea instanței de apel, ținând cont de caracterul și gradul de gravitate al

suferințelor morale cauzate, de natura drepturilor personale lezate și locul acestora în

6

sistemul de valori ale persoanei, de caracterul și gradul suferințelor psihice, suma de 3 000

lei este în măsură să compenseze părții vătămate Bumacov Olga prejudiciul moral cauzat.

Totodată, reieșind din înscrisurile anexate la materialele cauzei, pretenția privind

încasarea cheltuielilor de asistență juridică corect a fost admisă și cu încasarea sumei de 8

000 lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică pentru judecarea cauzei penale enunțate,

or, potrivit bonului de plată seria PL nr. 238905 din 11 august 2020 (f.d. 179), partea vătămată

a suportat cheltuieli în mărime de 8 000 lei, fiind reprezentată în cadrul dosarului penal de

către avocatul Tihon Vitalie, în baza mandatului avocațial nr. 1476105 din 17 septembrie

2020 (f.d.178), deci respectiva sumă de bani urmează a fi încasată din contul inculpatului

Iacubov Andrei, ca fiind o sumă echitabilă, reală și rezonabilă, pe măsura complexității

cauzei și lucrului prestat de avocat.

de către:

- procurorul în Procuratura de Circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, care

invocând temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură

penală, solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță

de apel, în alt complet de judecată.

În susținerea recursului se afirmă că la constatarea faptei comise de către Iacubov

Andrei, instanța de apel a deviat de la conținutul real al probelor cercetate și în mod greșit

a apreciat modul și metoda de comitere a infracțiunii incriminate, precum și scopul urmărit

de inculpat.

Prin urmare, acuzarea constată o situație inedită și inexplicabilă a soluției dispuse de

către instanța de apel, care pe de o parte admite probatoriul administrat de către acuzare,

constată că fapta infracțională a avut loc și a fost realizată de către inculpatul Iacubov

Andrei, iar pe de altă parte admite doar parțial circumstanțele expuse în actul de învinuire,

prin excluderea nemotivată și incorectă a unei părți din învinuire ce se referă la elementele

constitutive ale infracțiunii de răpire a mijlocului de transport fără scop de însușire.

De fapt, prin soluția dispusă cu privire la recalificarea faptei comise de către Iacubov

Andrei, instanța de apel a considerat dovedită fapta, și deci a constatat că: acțiunile descrise

în actul de învinuire au avut loc; consecințele faptei realizate s-au dovedit prin probele

cercetate; existența legăturii de cauzalitate dintre acțiunile realizate de inculpatul Iacubov

Andrei și consecințele faptei sale, adică accidentarea mijlocului de transport ce aparține

părții vătămate Bumacov Olga.

Pe de altă parte, instanța negând caracterul penal al faptei săvârșite de către Iacubov

Andrei nefondat a ajuns la concluzia că dânsul a avut un alt scop decât acel reținut prin

învinuirea înaintată, scop prin prisma căruia instanța de apel în mod greșit a stabilit că acesta

din urmă a acționat în mod samavolnic prin „exercitarea unui drept presupus”.

7

Acuzatorul de stat consideră că automobilul de model Suzuki Swift, n/î XXXXX nu i-

a fost încredințat inculpatului Iacubov Andrei, ci i-a fost transmis pentru reparație.

În acest sens, recurentul atrage atenția la declarațiile părții vătămate Bumacov Olga

și ale martorului Bumacov Eugen conform cărora s-a dovedit că: mijlocul de transport a fost

transmis inculpatului Iacubov Andrei XXXXX doar pentru reparație; inculpatului nu i-a fost

transmis nici un act, or partea vătămată s-a bazat pe faptul că nimeni nu se va urca la volan;

inculpatului i-a fost transmisă cheia de la automobil doar pentru a mișca mașina din box în

procesul reparației; inculpatului Iacubov Andrei XXXXX nu i s-a permis deplasarea în altă

direcție cu mașina inclusiv și din motivul că în asigurarea de răspundere civilă era inclusă

doar partea vătămată Bumacov Olga și martorul Bumacov Eugen, deci inculpatul nu avea

nici un temei juridic și legal de a folosi mijlocul de transport în interes propriu.

Mai mult ca atât, instanța de apel nu a ținut cont că, fiind interogat în ședința din

09.11.2021, inculpatul Iacubov Andrei a negat că partea vătămată i-a transmis actele acestui

automobil, inclusiv și pașaportul tehnic al unității de transport.

În acest context, sunt concludente prevederile pct. 7 ale Regulamentului circulației

rutiere, aprobate prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 357 din 13.05.2009,

conform cărora anume „certificat de înmatriculare sau înregistrare a vehiculului - constituie

document oficial de stat care confirmă înmatricularea sau, după caz, înregistrarea

vehiculului și permite posesorului ori mandatarului exploatarea acestuia...”;

- avocatul Russu Alexandr în numele inculpatului Iacubov Andrei, care invocând

temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită

casarea parțială a deciziei în latura civilă, cu dispunerea rejudecării cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri în această parte, prin care acțiunea civilă înaintată de cet. Bumacov Eugeniu și

cet. Bumacov Olga să fie respinsă.

În motivarea recursului declarat, apărătorul menționează că în acțiunea civilă se

solicită încasarea prejudiciului material, care se probează prin raportul de evaluare a

pagubei asupra automobilului. Apărarea indică faptul că nu poate fi admisă pretenția dată,

ori instanțele de fond nu au examinat cauza privind vinovăția deteriorării automobilul în

urma accidentului, mai mult în speță nu există careva probă care ar demonstra că cet.

Iacubov ar fi vinovat de cauzarea accidentului, prin urmare lipsește legătura de cauzalitate

dintre raportul de evaluarea a pagubei asupra automobilului și solicitarea restituirii pagubei

din contul lui Iacubov în situația când nu s-a prezentat o decizie, un act definitiv care să

probeze cine se face vinovat de producerea accidentului rutier.

Cât privește prejudiciul moral, recurentul consideră că acest prejudiciu nu a fost

argumentat ca fiind suportat, instanța fiind pusă în situație de a ghici care au fost acele

circumstanțe ce au afectat emoțional partea vătămată, or aceasta din urmă nu a motivat în

ce constă acest prejudiciu moral suportat și în genere dacă este posibil cauzarea unui

asemenea prejudiciu în urma deteriorării unui mijloc de transport.

8

baza materialelor din dosar, Colegiul penal lărgit conchide că acestea urmează a fi admise în

conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit

cărora judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea

de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța

de recurs.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar

în cazurile stipulate în acest articol.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și

în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnatului.

Astfel, Colegiul subliniază că instanța de apel, la judecarea cauzei soluționează

următoarele chestiuni de drept: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a

fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept

procesual sau penal, au fost corect aplicate.

Potrivit prevederilor art. 414 Cod de procedură penală instanța de apel, judecând

apelul, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel, ele constituind

fondul apelului și acestea trebuie examinate printr-o analiză obiectivă, completă și sub toate

aspectele de fapt și de drept, fiind confruntate cu întreg materialul probator al cauzei. Or,

declanșând o continuare a judecării cauzei în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de

fapt și de drept, întrucât odată exercitat, produce un efect devolutiv complet, în sensul că

provoacă un control integral atât în fapt, cât și în drept, în privința persoanelor care l-au

declarat.

Este relevant de a concretiza în acest context că, hotărârea instanței de apel, potrivit art.

417 Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă, printre altele, și temeiurile de fapt și de drept

care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției

date.

Însă, instanța de apel, a omis prescripțiile de drept nominalizate, deoarece la

judecarea cauzei în ordine de apel și pronunțarea unei noi hotărâri prin care fapta

inculpatului a fost reîncadrată juridic, în partea descriptivă a deciziei, nu a stabilit fapta

prejudiciabilă în racordare cu norma de incriminare, nefiind reținute semnele distinctive ale

samavolniciei prevăzută de Codul contravențional.

În această ordine de idei, se observă următoarea faptă prejudiciabilă reținută de către

instanța de apel, încadrată juridic în baza art. 335 Cod Contravențional: „La 19 mai 2020, la

o oră nestabilită de către organul de urmărire penală, Iacubov Andrei XXXXX, aflându-se pe adresa

mun. Chișinău, șoseaua Balcani, nr. 1, acționând cu intenție directă, a urcat la volanul mijlocului de

transport de model „Suzuki Swift”, cu n/î XXXXX, care se afla la stația de deservire tehnică, pentru

efectuarea unor lucrări de reparație, și fără a solicita permisiunea proprietarului cet. Olga Bumacov,

9

a luat mijlocul de transport, deplasându-se prin sectorul Buiucani, mun. Chișinău, în scopuri

personale” (f.d. 25, vol. II).

Efectuând o analiză a faptei prejudiciabile stabilită în rechizitoriu, prin care

inculpatului i se înaintează învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 1921 alin. (1)

Cod penal și a faptei stabilită de către instanța de apel, care a fost încadrată juridic în baza

art. 335 Cod Contravențional, se atestă că, în esență, faptele prejudiciabile sunt identice. Mai

mult de atât, instanța de apel nu a reținut semnele constitutive ale contravenției de

samavolnicie, or în norma de incriminare, legiuitorul autohton a descris următoarea faptă

ilicită cu caracter contravențional: Samavolnicia, adică exercitarea în mod arbitrar a unui drept

efectiv sau presupus prin încălcarea ordinii stabilite de legislație, dacă fapta nu constituie infracțiuni.

Decurgând din definirea juridică a samavolniciei, Colegiul lărgit stabilește că în fapta

prejudiciabilă constatată de către instanța de apel nu se regăsește care drept a fost exercitat

efectiv sau presupus de către Iacubov Andrei. În lipsa unor semne constitutive, care de altfel

delimitează contravenția de samavolnicie de o altă infracțiune, caz incident speței

respective, se conturează ideea că inculpatul Iacubov Andrei a fost recunoscut vinovat

pentru o altă faptă decât cea stabilită de instanța ierarhic inferioară.

Concomitent, Colegiul penal remarcă faptul că partea dispozitivă a deciziei instanței

de apel comportă anumite deficiențe, care induc în eroare asupra soluției pronunțate pe caz,

bunăoară nefiind clar dacă apelul avocatului a fost admis sau respins, sentința primei

instanțe se casează total sau parțial (f.d. 30, vol. II). Aceste neconcordanțe asupra calității

efectuării actului de justiție nu pot fi trecute cu vederea de către instanța ierarhic superioară,

cosiderând absolut necesar de a interveni inclusiv și în acest aspect.

Pe lângă aceasta, Colegiul penal consideră ca fiind pripite concluziile instanței de apel

precum că inculpatul a exercitat în mod arbitrar un drept presupus dobândit prin

transmiterea în mod benevol a automobilului de către cet. Bumacov Olga, și că mijlocul de

transport s-a aflat în posesia legitimă a inculpatului, în virtutea calității de administrator al

mijlocului de transport (f.d. 24, vol. II). Or, pentru a se afla în posesia legitimă a unui mijloc

de transport, legislația în vigoare prevede deținerea unor acte care certifică faptul dat, însă

la speța în cauză, a fost stabilit că partea vătămată i-a transmis lui Iacubov Andrei doar cheia

automobilului pentru a se deplasa cu acesta în perimetrul boxei, unde inculpatul urma a

efectua reparația automobilului. În viziunea Colegiului penal, aceste împrejurări denotă o

apreciere incertă a instanței de apel asupra circumstanțelor de fapt și a concluziilor puse la

baza soluției pronunțate pe caz.

Cele menționate în prezenta decizie, relevă încălcări ale normelor de drept material și

procedural, admise de instanța de apel, care nu pot fi corectate de instanța de recurs, și

statuând asupra prezenței erorii de drept prescrise la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, Colegiul lărgit ajunge la concluzia de a admite recursurile ordinare

10

declarate, cu casarea totală a deciziei și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași

instanța de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art. 436

Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și limitele acesteia,

să se pronunțe corespunzător și în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale

asupra tuturor circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei și să țină seama de cele invocate

în prezenta decizie, să verifice și să aprecieze probele administrate în cauză, să le dea o

apreciere corespunzătoare cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei

probe examinate, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, să înlăture omisiunile

admise și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417

Cod de procedură penală.

Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de

Circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin și de către avocatul Russu Alexandr în numele

inculpatului Iacubov Andrei, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 09 noiembrie 2021, în cauza penală în privința lui Iacubov Andrei XXXXX și

dispune rejudecarea cauzei, de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia integrală pronunțată la 29 iulie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Guzun Ion

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Boico Victor

11