1ra-1738/2021 — art. 186 alin. 2 lit. d CP

1ra-1738/2021 — art. 186 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1738/2021

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

14 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

judecători – Cobzac Elena, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Plămădeală

Ghenadie,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

avocatul Babără Octavian în numele inculpatului Iacomii Alexandru, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 24 decembrie

2019 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 iunie 2021, în

cauza penală privindu-l pe

Iacomii Alexandru Xxxxx, născut la Xxxxx,

originar și domiciliat în Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Iacomii Alexandru, a fost declarat vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, stabilindu-i-se pedeapsa închisorii pe un termen

de 1 (un) an, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 85 Cod penal, pentru cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată lui

Iacomii Alexandru prin prezenta sentință, s-a adăugat parțial partea neexecutată a

pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Central) din 17 aprilie

2018, stabilindu-i-se pedeapsa definitivă de 5 (cinci) ani și 3 luni închisoare cu

executare în penitenciar de tip semiînchis.

S-a încasat de la Iacomii Alexandru în beneficiul lui Vasilașco Vladimir

prejudiciul material în sumă de 400 (patru sute) euro, care conform cursului oficial

EURO/MDL stabilit de către BNM constituiau 7.780 (șapte mii șapte sute optzeci)

lei.

2019 în intervalul de timp de la ora 18:30 min., până la ora 19:00 min., ora exactă

nu a fost posibil de stabilit, aflându-se la spălătoria auto „Xxxxx” SRL, situată pe

1

adresa str. Xxxxx Xxxxx, mun. Chișinău, urmărind scopul sustragerii bunurilor

altei persoane, având un plan bine premeditat, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în mod conștient

survenirea acestor urmări, prin acces liber a pătruns în bucătăria spălătoriei auto

„Xxxxx” SRL, de unde în mod tainic a sustras un telefon mobil de model „Xxxxx”

de culoare gold, la preț de 4.500 lei, cu nr. IMEI Xxxxx, în care era înserată cartela

SIM: Xxxxx, care se afla în husă de culoare neagră, iar în interiorul husei se aflau

bani în sumă de 400 euro, care conform cursului oficial stabilit de Banca Națională

a Moldovei la ziua comiterii infracțiunii, constituiau suma de 7.780 lei, ce-i

aparține lui Vasilașco Vladimir, după care cu bunurile sustrase a părăsit locul

comiterii infracțiunii, deplasându-se într-o direcție necunoscută, prin care i-a

cauzat părții vătămate Vasilașco Vladimir, un prejudiciu material considerabil în

sumă totală de 12.280 lei.

inculpatului Iacomii Alexandru, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea

sentinței, Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 24.12.2019, în privința lui

Iacomii Alexandru cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care acțiunile lui Iacomii Alexandru să fie calificate în baza

art. 335 Cod Contravențional, liberându-l pe acesta de răspundere în legătură cu

expirarea termenului de prescripție, dispunând executarea separată a pedepsei

stabilite prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 17.04.2018.

În motivarea cerințelor sale apelantul a invocat drept temei că, pronunțarea

sentinței a avut loc în absența inculpatului. Această sentință i-a fost comunicată

inculpatului pe data de 17.02.2020, odată cu reținerea lui. Din aceste împrejurări

termenul de atac urmează să fie calculat din data comunicării efective a sentinței,

iar el expiră la data de 03 martie 2020, urmând a fi constatat că prezentul apel este

înaintat în termen, sau după caz, de repus în termen apelul, pe motivele expuse. A

apreciat că sentința în cauză este vădit ilegală și neîntemeiată, bazată pe o

interpretare eronată și tendențioasă a probatoriului administrat, cu ignorarea

probelor apărării, precum și aplicarea eronată a legii materiale, împrejurări în care

aceasta urmează să fie casată. Apelantul a atenționat asupra faptului că

circumstanțele importante ale cauzei nu au fost elucidate în modul stabilit nici de

acuzare și nici nu au fost apreciate la justa valoare, de prima instanță. Or, fiind

audiat, apelantul a indicat cert că a sustras aparatul de telefon din intenția de a

recupera prejudiciul cauzat prin faptul că telefonul său a fost deteriorat de partea

vătămată, care a răsturnat cafea peste el, în perioada în care erau colegi. Totodată,

apelantul acționa și din motivul că angajatorul nu i-a achitat salariul său. Prin

urmare, este evident faptul că apelantul își exercita un drept legitim pentru el (de a-

și recupera prejudiciul adus de partea vătămată prin distrugerea telefonului său,

precum și neachitarea salariului de angajator) prin încălcarea ordinii stabilite, adică

comitea samavolniciei. A menționat că, în același timp, în afară de declarațiile

2

verbale ale părții vătămate, în dosar nu mai există nici o altă probă ce ar confirma

că sub husa telefonului luat de Iacomii Alexandru s-ar fi aflat suma de 400 euro.

Or, partea vătămată nu a explicat și nici demonstrat de unde avea acești bani, care

pentru un angajat al spălătoriei este o sumă mare, mai ales că erau restanțe la

salariu. De asemenea, au fost lăsate fără apreciere și circumstanțele că pe parcursul

a câteva zile de la dispariția telefonului partea vătămată nu a comunicat nimănui că

sub husă mai erau și 400 euro, invocând ulterior că, chipurile, a uitat despre acei

bani. În condițiile descrise supra este lesne de înțeles că nici partea vătămată și nici

o altă persoană din Moldova, nu poate uita de 400 euro, suma fiind una

considerabilă pentru orice simplu cetățean. Or, prima instanță nu era în drept să-i

impună apelantului suma de 400 euro, atât timp cât existența ei nu este

demonstrată prin materialele dosarului.

Toate aceste circumstanțe induceau necesitatea asupra calificării corecte a

faptelor comise, prin prisma acțiunilor de samavolnicie, prevăzută de art. 335 Cod

contravențional, după indicii samavolnicia, adică exercitarea în mod arbitrar a

unui drept efectiv sau presupus prin încălcarea ordinii stabilite de legislație, dacă

fapta nu constituie infracțiune.

În această privință avocatul a accentuat că norma penală califică ca

samavolnicie faptele de exercitare a unui drept legitim sau presupus în mod arbitrar

și prin încălcarea ordinii stabilite, dacă s-au cauzat daune în proporții mari

intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor

fizice sau juridice.

Prima instanță a eșuat în a stabili corect starea de fapt și a acceptat ca unic

temei versiunea invocată de acuzator, ignorând ansamblu probator administrat la

dosar, dar și lipsa sa.

Apelantul a solicitat instanței de apel efectuarea unei verificări integrale a

probelor administrate la dosar cu luarea în considerație efectivă a prevederilor art.

8 Cod de procedură penală.

fost respins, ca nefondat apelul avocatului Babără Octavian în numele inculpatului

Iacomii Alexandru și menținută sentința primei instanțe.

4.1. În motivarea soluției date, instanța de apel a menționat că necătând la

faptul că inculpatul nu și-a recunoscut vinovăția în comiterea infracțiunii

incriminate, săvârșirea infracțiunii este dovedită prin următoarele probe

administrate, cercetate de către instanța de fond, cercetate suplimentar și verificate

în ședința instanței de apel și anume:

- proces-verbal de examinare a obiectului din 27 martie 2019, în cadrul căreia

a fost examinat telefonul mobil de model „Xxxxx” de culoare gold, cu nr. IMEE

Xxxxx, care a fost ridicat de la cet. Buțu Nicolae (f.d. 43);

- proces-verbal de examinare a imaginilor video din 11 februarie 2019, în

cadrul căreia au fost examinate imaginile de la Spălătoria amplasată pe str. Xxxxx

3

Xxxxx mun. Chișinău, unde se observă acțiunile infracționale a cet. Iacomii

Alexandru (f.d. 29-31).

Probe noi acuzarea și apărarea în instanța de apel nu au prezentat, solicitând

doar verificarea și aprecierea probelor cercetate în instanța de fond.

Instanța de apel a reținut că, la pronunțarea sentinței, instanța de judecată,

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a tras concluzia că,

inculpatul a comis anume fapta infracțională imputată, corect încadrată în

dispoziția art. 186 alin. (2), lit. d) Cod penal, furtul, potrivit indicilor calificativi și

anume: sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile.

În urma verificării circumstanțelor de fapt și de drept, cât și a argumentelor

apelantului, instanța de apel a concluzionat că lipsesc careva dubii sau bănuieli

care ar putea pune la îndoială vinovăția inculpatului în comiterea faptei

incriminate, astfel că la acest capitol se rețin drept declarative argumentele

apărătorului acestuia cu referire la faptul că învinuirea de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, nu este confirmată prin probe,

deoarece Iacomii Alexandru nu a avut scopul de a sustrage telefonul dar de a-și

recupera prejudiciul cauzat prin faptul că telefonul său a fost deteriorat de partea

vătămată, care a răsturnat cafea peste el, în perioada în care erau colegi. Totodată a

acționat în așa mod și din motivul că angajatorul nu i-a achitat salariul, astfel

Iacomii Alexandru își exercita un drept legitim pentru el (de a-și recupera

prejudiciul adus de partea vătămată prin distrugerea telefonului său, precum și

neachitarea salariului de angajator) prin încălcarea ordinii stabilite, adică comitea o

samavolnicie. Totodată nu este nici o probă care să confirme că în husa telefonului

luat de Iacomii Alexandru, s-ar fi aflat suma de 400 euro.

Audiind opiniile participanților la proces și cercetând suplimentar probele

administrate de instanța de fond și apreciindu-le din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor, călăuzindu-se de propria convingere, instanța de apel a conchis că,

instanța de fond a stabilit corect starea de fapt, acțiunile inculpatului Iacomii

Alexandru just încadrându-le în dispoziția art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, după

indicii calificativi - sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea

de daune în proporții considerabile.

Cu referire la motivele invocate de apelant, precum că prima instanță a adoptat

soluția incorectă de condamnare a inculpatului, or, acțiunile lui Iacomii Alexandru

urmau a fi calificate în baza art. 335 Cod contravențional, liberându-l de

răspundere în legătură cu expirarea termenului de prescripție, instanța de apel a

constatat că prima instanță nu a comis careva erori de fapt care ar impune casarea

sentinței adoptate.

Instanța de apel a considerat că aceste afirmații reprezintă opinia subiectivă a

părții apărării or, prima instanță în sentința sa corect și justificat și-a motivat

4

soluția sub aspectul recunoașterii vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, luând în considerație probele

administrate legal de către organul de urmărire penală și cercetate în ședința de

judecată la prezenta cauză penală, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod

de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și

coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, și

ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului în comiterea

faptei și prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii incriminate.

Instanța de apel, analizând declarațiile părții vătămate Vasilașco Vladimir,

martorilor Anii Sergiu, Balan Ludmila date în cadrul ședinței de judecată în

instanța de fond, a considerat că acestea sunt veridice, relatează adevărul, sunt

consecvente, consecutive pe tot parcursul procesului, care coroborează cu probele

materiale scrise cercetate în ședința de judecată.

În acest context instanța de apel a menționat că nu există temei pentru a da o

nouă apreciere probelor, instanța fiind solidară cu concluziile primei instanțe

privind aprecierea probelor puse la baza sentinței de condamnare.

Instanța de apel a atestat că declarațiile inculpatului Iacomii Alexandru privind

nevinovăția sa în comiterea faptei penale incriminate se combate prin totalitatea de

probe pertinente, concludente, utile și veridice cercetate în ședința de judecată și

anume prin declarațiile părții vătămate Vasilașco Vladimir, martorilor Anii Sergiu,

Balan Ludmila și probele scrise cercetate în ședința de judecată, or potrivit

materialelor cauzei penale s-a demonstrat cu certitudine că anume inculpatul a

săvârșit infracțiunea de care este învinuit, acesta recunoscându-și vina parțial în

cadrul urmăririi penale și anume sustragerea telefonului mobil negând doar

prezența mijloacelor bănești în husa telefonului.

Instanța de apel a reținut că aceste probe coroborează între ele, acestea fiind în

linie de cauzalitate și cu probele examinate în instanța de judecată cum ar fi

procesul-verbal de examinare a imaginilor video din 11 februarie 2019, din care

reiese că anume inculpatul Iacomii A. este acela care a sustras telefonul mobil de la

Vasilașco V. Mai mult ca atât referitor la suma de bani pretinsă de partea vătămată

care se afla în husa telefonului și anume 400 euro, a menționat, că nu are dubii

privind prezența acestei sume în locul indicat de către primul și anume în husa

telefonului sustras, or acesta când a dat declarații în fața instanței a fost

preîntâmpinat de răspunderea penală în conformitate cu art. 312-313 Cod penal,

astfel, se demonstrează incontestabil vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii incriminate.

Instanța de apel a considerat că vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

incriminate este confirmată prin cumulul de probe cercetate, enumerate mai sus, ce

coroborează între ele și careva divergențe între declarațiile părții vătămate și

probele scrise care ar trezi dubii nu sunt reținute.

5

Nerecunoașterea în totalitate a vinei de către Iacomii Alexandru instanța de

apel a apreciat-o ca o metodă de apărare și un drept de a nu se auto incrimina

garantat de art.66 Cod de procedură penală și art. 6 CEDO, or persoana care pe

parcursul procesului penal are calitatea procesuală de inculpat nu poate fi urmărit

pentru depunerea declarațiilor false sau refuzul de a face declarații și nu poate fi

calificate ca circumstanță agravantă la stabilirea pedepsei penale.

Instanța de apel a menționat că după cum rezultă din conținutul apelului,

autorul acestuia nu este de acord cu condamnarea inculpatului, considerând că

acțiunile lui Iacomii Alexandru urmau a fi calificate în baza art. 335 Cod

contravențional, liberându-l pe acesta de răspundere în legătură cu expirarea

termenului de prescripție, dispunând executarea separate a pedepsei stabilite prin

sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 17.04.2018.

Rezumând totalitatea circumstanțelor privind descrierea faptei infracționale

comise de către Iacomii Alexandru, instanța de apel a ajuns la ferma convingere că

vina inculpatului, și-a găsit confirmare deplină, fiind întrunite toate elementele

constitutive ale infracțiunii de furt și cu atât mai mult fiind demonstrate la caz

integral.

Instanța de apel a apreciat critic argumentele apelantului precum că „acțiunile

lui Iacomii Alexandru urmează a fi calificate în baza art. 335 Cod contravențional,

- samavolnicia, or inculpatul a indicat că a sustras aparatul de telefon din intenția

de a-și recupera prejudiciul cauzat prin faptul că telefonul său a fost deteriorat de

partea vătămată, care a răsturnat cafea peste el, în perioada în care erau colegi,

totodată acesta a acționat și din motiv că angajatorul nu i-a achitat salariul său,

precum și afirmația că în husa telefonului nu se aflau 400 euro”, or acestea sunt

neîntemeiate și contravin actelor cauzei, inclusiv declarațiilor părții vătămate

Vasilașco Vladimir și ale martorilor Anii Sergiu și Balan Ludmila.

Mai mult ca atât, fiind audiat în cadrul ședinței de judecată în instanța de apel

inculpatul Iacomii Alexandru a declarat că a luat telefonul părții vătămate, dar avea

de gând să-l întoarcă înapoi, însă de facto dânsul a vândut acel telefon, fapt

confirmat prin declarațiile martorului Soroc C. potrivit cărora, anume Iacomii

Alexandr a fost acela care i-a vândut telefonul mobil de model „Xxxxx” de culoare

gold cu nr. IMEI Xxxxx, care de fapt îi aparținea lui Vasilașco V. anterior sustras

de la ultimul.

Totodată, instanța de apel a considerat că, versiunea părții apărării privind

nevinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii încriminate, reprezintă doar o

strategie de apărare și de eschivare de la răspundere penală, ori în ședința de

judecată s-a dovedit cu certitudine că acesta este vinovat de comiterea infracțiunii

incriminate.

Instanța de apel a reținut că, instanța de fond s-a expus pe larg asupra

argumentelor invocate de către partea apărării, aplicând legislația pertinentă speței,

cu interpretarea justă a ei, apelul, în situația respectivă, este pur declarativ și

6

contravine faptelor cauzei, stabilite și expuse exhaustiv, și analizate corespunzător

de către instanța de apel, conform art.414 Cod de procedură penală, care s-a

pronunțat argumentat și detaliat asupra lor.

Consecvent, instanța de apel a menționat că reiterarea de către instanța de apel

a alegațiilor instanței de fond în partea contestată de către apelant, în contextul

expus, este inoportună or, instanța de apel le-a considerat legale și întemeiate.

Instanța de apel a menționat că în acțiunile inculpatului sunt prezente semnele

constitutive ale infracțiunii imputate, iar nerecunoașterea vinovăției în comiterea

infracțiunii încriminate, nu poate servi temei de achitare, de vreme ce în cursul

judecării cauzei au fost administrate suficiente probe care confirmă cu certitudine

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii nominalizate și este apreciată de

către instanță drept o modalitate de exercitare a dreptului la apărare, urmărind

scopul evitării răspunderii penale.

De asemenea, instanța de apel nu a avut temei de a interveni în sentința

instanței de fond nici în partea stabilirii întinderii pedepsei inculpatului or, la

stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă, s-a ținut cont de toate circumstanțele

reale și personale privind individualizarea pedepsei, inculpatului fiindu-i aplicată o

pedeapsă corectă, echitabilă și legală.

Așadar, la adoptarea sentinței și anume la individualizarea pedepsei penale,

instanța de apel a notat că instanța de fond a respectat prevederile art. 96, art. 385

alin. (1) și art. 394 alin. (1) și alin. (2) Cod de procedură penală, conform cărora

instanța este obligată să indice în partea descriptivă a sentinței/deciziei care sânt

circumstanțele care atenuează sau agravează răspunderea inculpatului, datele care

caracterizează persoana acestuia, precum și motivele soluției adoptate referitoare la

stabilirea pedepsei sau la liberarea de pedeapsă penală.

Astfel, privitor la numirea pedepsei penale, instanța de apel a conchis că

instanța de fond la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, corect a aplicat

prevederile legale, și, în conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui

vinovat de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum

și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării persoanei vinovate.

Privind gravitatea infracțiunii săvârșite de către Iacomii Alexandru, instanța de

apel a constatat, conform art. 16 Cod penal, se atestă că infracțiunea săvârșită în

baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal se atribuie la infracțiunile mai puțin grave.

Examinând personalitatea celui vinovat, instanța a stabilit că inculpatul Iacomii

Alexandru a comis o infracțiune mai puțin gravă, de circumstanțele cauzei și

eschivarea de la judecarea cauzei penală în instanța de judecată, în cadrul urmării

penale a recunoscut vinovăția parțial, anterior a fost condamnat pentru infracțiuni

similare prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 17 aprilie 2018 prin

care i-a fost stabilită o pedeapsă cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, a

comis o infracțiune cu intenție, este necăsătorit, nu a fost supus militar, duce un

7

mod de viață neorganizat comițând mai multe infracțiuni (forma 246) manifestând

o vădită lipsă de respect față de societate.

Sancțiunea în cazul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d)

Cod penal prevede în calitate de pedeapsă amendă în mărime de la 562 la 1350

unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180

la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 4 ani.

În baza art.85 Cod penal pentru cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată lui

Iacomii Alexandru prin prezenta sentință, s-a adăugat parțial partea neexecutată a

pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Central) din 17 aprilie

2018 condamnat în baza art. 186 alin. (4) Cod penal la 5 ani închisoare, conform

art. 90 Cod penal a fost suspendată executarea pedepsei pe un termen de 4 ani -

stabilindu-i pedeapsa definitivă 5 (cinci) ani și 3 luni închisoare cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

Instanța de apel a reținut că, deși partea vătămată nu a înaintat acțiune civilă în

procesul de judecată, acesta a fost recunoscut prin ordonanța procurorului parte

civilă (f.d. 19). Astfel, din materialele cauzei rezultă că acțiune civilă nu a fost

depusă în baza prevederilor art. art. 219, 221 Cod de procedură penală, însă părții

vătămate i-a fost cauzată o pagubă materială prin fapta constatată de către instanța

de judecată. În acest sens instanța a notat faptul că potrivit prevederilor art. 385

alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței, instanța de

judecată soluționează dacă trebuie reparată paguba materială atunci când nu a fost

intentată acțiunea civilă. Astfel, în ședința de judecată partea vătămată a solicitat

repararea pagubei materiale de către inculpat, solicitare pe care instanța de judecată

a considerat-o întemeiată, și a încasat de la Iacomii Alexandru în beneficiul lui

Vasilașco Vladimir prejudiciul material în sumă de 400 (patru sute) euro, care

conform cursului oficial EURO/MDL stabilit de către BNM constituiau 7.780

(șapte mii șapte sute optzeci) lei.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că instanța de fond justificat a dispus de

a încasa de la Iacomii Alexandru în beneficiul lui Vasilașco Vladimir prejudiciul

material în sumă de 400 (patru sute) euro, care conform cursului oficial

EURO/MDL stabilit de către BNM constituiau 7.780 (șapte mii șapte sute optzeci)

lei.

La fel, instanța de apel a reiterat că instanța de fond corect a soluționat și soarta

corpurilor delicte, astfel că, corpul delict recunoscut în cauza penală nr.

2019010244, un telefon mobil de model Xxxxx” cu numărul de IMEI Xxxxx, care

se păstrează la partea vătămată Vasilașco Vladimir, în baza art. 162 alin. (1) pct. 4)

Cod de procedură penală, urmează a fi trecut în proprietatea proprietarului

Vasilașco Vladimir după rămânerea definitivă a sentinței.

Față de lucrul judecat de primă instanță, s-a constatat motivarea amplă și

temeinică a sentinței pronunțate cu privire la procesul de evaluare și apreciere a

probelor prezentate de părți în raport cu fapta incriminată prin rechizitoriu

8

inculpatului, astfel fiind în corespundere cu exigențele articolului 6 din Convenția

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Octavian în numele inculpatului, în termen, prin care, invocând temeiurile de drept

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct.6), 8), 12) Cod de procedură penală, solicită

casarea hotărârilor atacate, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care, acțiunile lui Iacomii Alexandru să fie calificate în baza art.335 Cod

Contravențional, liberându-l pe acesta de răspundere în legătură cu expirarea

termenului de prescripție, dispunând executarea separată a pedepsei stabilite prin

sentința Judecătoriei Chișinău, s. Cental din 17.04.2018.

În motivarea cererii de recurs recurentul indică următoarele motive:

- potrivit prevederilor art.427 alin.(1) Cod de procedură penală hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în următoarele temeiuri:

- pct.6) hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar,

sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

- pct.8) nu au fost întrunite elementele infracțiunii;

- pct.12) faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită;

- recurentul menționează că atât prima instanță cât și acea de apel au efectuat o

calificare eronată a faptei imputate recurentului;

- inculpatul a declarat constant că a luat acel telefon doar în scopul recuperării

telefonului ce i-a fost deteriorat de victimă, care a scăpat cafea peste telefonul

recurentului si a atras ieșirea din funcțiune a lui;

- or, apărarea a invocat și demonstrat faptul că însușirea a purtat elementele

unei samavolnicii, dat fiind că recurentul și-a revendicat un drept al său printr-o

modalitate contrară legii;

- recurentul menționează că pentru contravenția de samavolnicie, în mod

obligatoriu, este necesară realizarea unui drept efectiv sau presupus, în caz contrar,

lipsește componența de contravenție respectivă;

- avocatul consideră că în prezenta speță există o eroare evidentă de drept, de

calificare greșită a faptei, de apreciere eronată a probelor administrate, dar și de o

lipsă a componenței de infracțiune de furt, erori ce trebuie corectate de Curtea

Supremă de Justiție în modul controlului ierarhic.

ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

lărgit consideră că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, cu menținerea

deciziei atacate din următoarele motive.

9

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să-l respingă ca inadmisibil, cu

menținerea hotărârii atacate.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

Drept temeiuri pentru recursul declarat au fost invocate prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură penală, adică cazurile când hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, sau nu au fost întrunite

elementele infracțiunii ori faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită -

temeiuri care nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului ordinar declarat.

Referitor la temeiul pentru recursul declarat prevăzute la art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit menționează că acest temei nu

și-a găsit confirmarea la judecarea recursului ordinar declarat, specificând în acest

sens următoarele.

Colegiul penal lărgit conchide că instanța de apel a stabilit cu certitudine toate

circumstanțele de fapt și aspectele de drept, a tras concluzia corectă și întemeiat a

respins ca nefondat apelul declarat de avocatul Babără Octavian în numele

inculpatului.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit raportând temeiul invocat de avocat în recurs

cu textul deciziei instanței de apel consideră că în speța examinată de către instanța

de apel n-au fost admise erorile de drept sub aspectele invocate de recurent, care ar

servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei în

partea criticată de avocatul Babără Octavian în numele inculpatului, deoarece

argumentele expuse în recursul depus sunt nefondate, decizia instanței de apel

conținând toate motivele pe care se bazează soluția, motivarea soluției este expusă

clar. În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, ea fiind legală și întemeiată, instanța de apel nu a admis vreo

eroare gravă de fapt, care să afecteze soluția instanței, fără a fi identificate

neclaritățile specificate de recurent, în legătură cu ce nu se constată prezența

temeiului prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală.

Colegiul penal lărgit menționează că recurentul, mai invocă temeiul prevăzut

de art.427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, potrivit căruia nu au fost

întrunite elementele infracțiunii și critică că nu este de acord cu modalitatea de

apreciere a probelor - temeiuri care nu și-au găsit confirmarea la examinarea

recursului ordinar declarat.

Instanța de recurs ordinar reține că instanța de apel, just a reținut că vinovăția

inculpatului Iacomii Alexandru de comiterea infracțiunii imputate, a fost dovedită

prin cumulul de probe cercetate în instanța de apel, analizate și apreciate prin

10

prisma art. 101 Cod de procedură penală.

Colegiul penal lărgit menționează că potrivit recursului înaintat de către

avocatul Babără Octavian în numele inculpatului, acesta consideră că acțiunile lui

Iacomii Alexandru urmează a fi calificate în baza art. 335 Cod contravențional, pe

motiv că sustragerea a purtat elementele unei samavolnicii și nicidecum nu sânt

întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal.

La acest capitol, Colegiul penal menționează că, sub aspectul situației de

„neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs

condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei

infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre

acțiuni și prejudiciu).

Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel a respectat prevederile

art.414 Cod de procedură penală și a supus verificării declarațiile părții vătămate

Vasileșco Vladimir, declarațiile martorilor Anii Sergiu și Balan Ludmila, și

probele materiale scrise administrate, în urma la ce a conchis asupra temeiniciei

soluției pronunțate de instanță referitor la vinovăția inculpatului, expusă în pct.

4.1. a prezentei decizii, considerând că argumentele apărării cu privire la

nevinovăția acestuia nu și-au găsit confirmare în cadrul cercetării judecătorești.

Prezența în acțiunile inculpatului atât a elementelor care caracterizează

latura obiectivă a infracțiunii imputate, cât și a celor care caracterizează latura

subiectivă a acestei infracțiuni, au fost demonstrate prin probele descrise în

decizia instanței de apel, acumulate la faza urmăririi penale și examinate în

cadrul ședințelor de judecată a instanțelor judecătorești inferioare.

Instanța de recurs ordinar, fără a reitera întreaga motivare a instanței de apel,

pe care și-o însușește sub aspectul stării de fapt și de drept reținute, conchide

asupra legalității și temeiniciei concluziilor primei instanțe, care a constatat

existența faptei și vinovăției inculpatului Iacomii Alexandru în comiterea

infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2), lit. d) Cod penal, fiind stabilite în cauză

toate elementele constitutive ale - furtului, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor

altei persoane cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Colegiul penal lărgit reține că nu pot fi acceptate argumentele recurentului

invocate în apel și repetat în recursul ordinar, ce țin de aprecierea probelor în

prezenta speță, or din decizia instanței de apel rezultă cert că toate probele

administrate în prezenta cauză penală au fost apreciate de instanța de apel prin

coroborare între ele, conform prevederilor art. 27, 101 Cod de procedură penală,

fără a admite careva erori de fapt sau de drept, la acest aspect s-a expus în decizie

cu privire la motivele respingerii argumentelor părții apărării și acceptării probelor

prezentate de partea acuzării, respectând rigorile dictate de principiul

contradictorialității stipulat în art. 24 Cod de procedură penală.

Astfel, instanța de apel s-a pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și de

11

drept relevante și și-a motivat concluziile prin cumulul de probe administrate în

cauză, cărora le-a dat o apreciere justă și obiectivă, prin prisma art.101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității,

veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de

fapt și de drept, ceea ce contrazic temeiul prevăzut de pct.8 alin.(1) art.427 Cod

de procedură penală invocat de recurent.

Totodată, Colegiul penal lărgit raportând temeiurile invocate de recurent în

recurs cu textul deciziei instanței de apel consideră că în speța examinată de către

instanța de apel n-au fost admise erorile de drept sub aspectele invocate de

avocat, care ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării

deciziei în partea criticată de recurent, deoarece argumentele expuse în recursul

depus au constituit obiect de discuție în instanța de apel și asupra tuturor

argumentelor și motivelor relevante invocate inclusiv în prezenta cerere de recurs

instanța de apel s-a pronunțat clar în decizia atacată. În fapt, decizia instanței de

apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și

întemeiată, fără a fi identificate neclaritățile specificate de recurent, în legătură cu

ce nu se constată prezența temeiurilor invocate.

Prin urmare, instanța de recurs ordinar specifică că, așa cum rezultă din textul

deciziei atacate, instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu

prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel, decizia

cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la respingerea apelului

avocatului Babără Octavian în numele inculpatului și cu menținerea sentinței

primei instanțe fără modificări.

La fel, în recursul depus de recurent, se mai invocă ca temei de casare a

hotărârilor judecătorești și art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală -

faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Colegiul penal lărgit conchide că temeiul dat nu persistă în cauza dată,

deoarece prima instanță corect a încadrat juridic acțiunile comise de către

inculpatul Iacomii Alexandru, în baza materialelor existente la dosar.

Instanța de apel just a menționat în decizia sa că toate probele prezentate și

cercetate în mod legal în prima instanță au indicat la confirmarea vinovăției

inculpatului în comiterea furtului prevăzut de art.186 alin. (2) lit. d) Cod penal.

Astfel, referitor la motivele invocate de recurent precum că „în acțiunile

inculpatului ar fi întrunite elementele contravenției prevăzute de art. 335 Cod

contravențional”, Colegiul penal lărgit le consideră ca neîntemeiate și menționează

în acest sens că prima instanță corect a încadrat acțiunile comise de către inculpatul

Iacomii Alexandru în baza art.186 alin. (2) lit. d) Cod penal, soluție menținută și de

către instanța de apel, care întemeiat a conchis în decizia sa că în cauză au fost

stabilite toate elementele componente ale infracțiunii imputate inculpatului,

confirmate prin declarațiile părții vătămate Vasilașco Vladimir și ale martorilor

Anii Sergiu și Balan Ludmila.

12

Totodată, sunt neîntemeiate argumentele inculpatului Iacomii Alexandru

precum că „inculpatul recunoscându-și vina parțial în cadrul urmăririi penale a

indicat că a sustras aparatul de telefon din intenția de a-și recupera prejudiciul

cauzat prin faptul că telefonul său a fost deteriorat de partea vătămată, care a

răsturnat cafea peste el, în perioada în care erau colegi, totodată acesta a acționat

și din motiv că angajatorul nu i-a achitat salariul său, și în husa telefonului nu se

aflau 400 euro”, or asupra argumentului dat instanța de apel întemeiat și detaliat s-

a expus la f. d. 245a – 246a din decizie. La caz, soluția instanței de apel fiind legală

și întemeiată, temei de a interveni în decizia atacată sub aspectele menționate nu

există.

La fel, argumentele recurentului precum că „însușirea telefonului a purtat

elementele unei samovolnicii, dat fiind că inculpatul și-a revendicat un drept al

său printr-o modalitate contrară legii și la caz se atestă lipsa cupidității și a

caracterului gratuit al luării bunului, dat fiind că recurentul a acționat doar în

scopul compensării prejudiciului adus lui prin acțiunile anterioare ale părții

vătămate, care i-a deteriorat telefonul și nu i-a compensat acest prejudiciu”,

Colegiul penal lărgit le consideră neîntemeiate și declarative, or instanța de apel a

apreciat critic declarațiile inculpatului și a respins versiunea apărării, motivând că

acestea se combat prin probele cercetate în instanță, și anume prin declarațiile

părții vătămate și a martorilor Anii Sergiu, Balan Ludmila și martorului Șoroc

Cristian, care a declarat că Iacomii Alexandru i-a vândut telefonul mobil de model

Samsung Galaxy S7, care de fapt îi aparținea lui Vasilașco Vladimir. Prin urmare,

instanța de recurs ordinar este solidară cu soluția instanțelor judecătorești

inferioare și anume că la caz faptei săvârșite de către inculpat i s-a dat o încadrare

juridică corectă, acesta a comis furtul prevăzut de art.186 alin. (2) lit. d) Cod penal,

și nicidecum samovolnicia prevăzută de art. 335 Cod Contravențional.

În conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând apelul, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza

probelor examinate de prima instanță și celor cercetate și verificate în cadrul

ședinței instanței de apel, ajungând corect la concluzia că sentința atacată urmează

a fi menținută.

Astfel, Colegiul penal lărgit, având în vedere veridicitatea argumentelor

instanțelor ierarhic inferioare în motivarea soluției lor și în virtutea corectitudinii

acesteia și pentru a evita repetări inutile, conchide că o acceptă și o însușește, fapt

ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în

cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși

obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca

impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19

aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o

instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie

prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

13

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că, astfel de erori de

drept în speța examinată nu s-au comis, prin urmare recursul depus de către

avocatul Babără Octavian în numele inculpatului urmează a fi respins ca

inadmisibil, cu menținerea deciziei atacate.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către avocatul Babără

Octavian în numele inculpatului Iacomii Alexandru, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 03 iunie 2021, în cauza penală privindu-l pe

Iacomii Alexandru Xxxxx, cu menținerea deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 03 februarie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Plămădeală Ghenadie

14