1ra-772/2020 — art.368 alin. 2 lit. a CP

1ra-772/2020 — art.368 alin. 2 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-772/2020

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

20 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Cobzac Elena și Țurcan Anatolie

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Staruș Denis în numele inculpatului Iacubov Valeriu, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 07 iunie 2019 și a

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 noiembrie 2019, în

cauza penală privindu-l pe

Iacubov Valeriu Xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Iacubov Valeriu a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 368 alin. (2) lit. a) Cod penal și i s-a stabilit pedeapsă sub formă de închisoare

pe termen de 3 ani.

Conform art.90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite lui Iacubov Valeriu

s-a suspendat condiționat pe un termen de probațiune de 2 (doi) ani, dacă, în

termenul de probațiune, condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin

comportare exemplară va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat, obligându-1 să nu-

și schimbe domiciliu fără consimțământul organului competent, care exercită

controlul privind executarea pedepsei.

martie 2017, în jurul orei 20:00, aflându-se în exercitarea obligațiilor de serviciu pe

teritoriul unității militare Xxxxx, dislocată în mun. Chișinău, com. Xxxxx, fiind șef

și persoană cu funcție de răspundere, încălcând grav cerințele art.26 lit.b), c), e) și

g) din Legea nr. 162/22.07.2005 cu privire la statutul militarilor, cerințele pct. 14,

15 subpct.2), 3), 5) și 7), pct.94 și pct. 116 subpct.3) lit.c) și subpct.4) ale

Regulamentului Serviciului Interior al Forțelor Armate ale Republicii Moldova,

1

aprobat prin Decretul Președintelui Republicii Moldova nr.2327 din 03.09.2009,

care-1 obligă să respecte prevederile legilor Republicii Moldova, regulamentelor

militare, să fie disciplinat, să prețuiască camaraderia militară, să dea dovadă de

delicatețe și atenție față de subordonați, să nu admită în relațiile cu ei grosolănii, să

îmbine exigența înaltă și principialitatea cu respectul demnității lor personale, să se

comporte cu demnitate în unitatea militară, precum și cerințele art.2 alin.(3), art.4

alin.(l), art.5 lit. e), g), k), 1) și m) ale Regulamentului Disciplinei Militare, aprobat

prin Legea nr.52 din 02.03.2007, care-1 obligă să mențină și să respecte cu strictețe

disciplina militară și să contribuie la menținerea ordinii regulamentare, în urma

înțelegerii prealabile cu militarii în termen din aceeași unitate militară sergent

Denis Onofraș, sergent inferior Boca David, soldații Grigore Ciorbă, Cristian

Cibotaru și Daniel Munteanu, în încăperea sălii sportive a unității militare Xxxxx,

a aplicat intenționat acte de violență asupra militarului în termen soldat Vladislav

Vacari, supunând partea vătămată la așa-numita „procedură de transfer a

militarului dintr-o categorie în alta” în coraport cu durata termenului de serviciu, în

următoarele împrejurări:

La data de 13 martie 2017, în jurul orei 20:00, la indicația sergentului și unui

soldat (în privința cărora cauza este disjungată) a intrat în sala sportiva a unității

militare Xxxxx, încăpere care nu este supravegheată permanent de către personalul

de zi pe unitate, unde se aflau sergentul inferior Valeriu Iacubov și încă un soldat.

Sergentul i-a comunicat lui Vladislav Vacari că va fi supus așa-numitei

„proceduri de transfer a militarului dintr-o categorie în alta”, care constă în

aplicarea loviturilor cu centura în regiunea feselor și așa-numita „confirmare” a

acestor lovituri, prin aplicarea loviturilor cu un taburet și cu palma. Realizând

intențiile sale infracționale și acționând în continuare de comun acord cu sergentul

și alți soldați (cauza în privința acestora a fost examinată separat în procedura

simplificată) a aplicat acte de violență asupra soldatului Vladislav Vacari, în

următoarea consecutivitate:

Astfel, la ora și locul indicat, unul din soldați a luat centura soldatului

Vladislav Văcări, cu care, în prezenta sergenților, i-a aplicat 24 lovituri în regiunea

feselor. După aplicarea loviturilor de către soldatul menționat, în sala sportivă a

intrat imediat un alt sergent inferior, în prezenta altor doi sergenți dintre care unul

sergentul inferior Valeriu Iacubov, i-a aplicat lui Vladislav Vacari 2 (două) lovituri

cu un taburet peste fese și partea posterioară a picioarelor. În continuare, în sala

sportivă a intrat imediat un alt soldat, care i-a aplicat soldatului Vladislav Vacari 2

(două) lovituri cu un taburet peste fese și partea posterioară a picioarelor. Ulterior,

sergentul inferior Valeriu Iacubov, i-a aplicat soldatului Vladislav Vacari 1 (una)

lovitură cu palma peste spate, iar după Iacubov, soldatul Vladislav Vacari a fost

lovit de către încă un soldat, care, i-a aplicat 2 (două) lovituri cu un taburet peste

fese și partea posterioară a picioarelor. Așa-numita „procedură de transfer a

militarului Vacari dintr-o categorie în alta” a fost finalizată de către sergentul

2

superior care i-a aplicat 1 (una) lovitură cu un taburet peste fese și partea

posterioară a picioarelor. În rezultatul actelor de violență, aplicate de către

sergentul inferior Valeriu Iacubov, împreună cu alte persoane, asupra militarului

Vladislav Vacari, părții vătămate Vladislav Vacari i-au fost cauzate bătăi și

vătămări corporale neînsemnate în formă de: „echimoze multiple la nivelul

omoplaților bilateral, feselor și membrelor inferioare”.

Cauza penală în privința lui Iacubov Valeriu a fost disjunsă dintr-o altă cauză

penală, care a fost examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod

de procedură penală.

interesele inculpatului Iacubov Valeriu, prin care a solicitat admiterea acestuia,

casarea totală a sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie dispusă

achitarea acestuia.

În motivarea apelului apărarea a indicat că, cu sentința Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani din 07.06.2019, inculpatul nu este de acord o consideră nefondată

și pasibilă de casat cu achitarea condamnatului din următoarele circumstanțe:

Legea penală (art. 368 Cod penal) incriminează vătămarea intenționată ușoară a

integrității corporale sau a sănătății ori lovirea subalternului de către șef sau a

șefului de către subaltern în timpul când acesta îndeplinește obligațiile legate de

serviciul militar.

Apelantul a menționat că obiectul juridic principal îl constituie relațiile

sociale cu privire la sistemul de subordonare militară și disciplina militară, iar

obiectul juridic secundar - relațiile sociale cu privire la integritatea corporală sau

sănătatea persoanei.

Astfel, referitor la obiectul juridic, acuzatorul de stat a menționat că Iacubov

Valeriu fiind sergent inferior a fost șef după grade militare fată de Vladislav

Vacari, care era soldat în aceiași unitate militară, însă nu a precizat norma juridică

care reglementează acest fapt, menționînd doar că ceilalți participanți la conflict au

fost șefi conform funcțiilor deținute în unitatea militară, iar Iacubov Valeriu a fost

șef conform gradului militar, ceea ce nu este corect deoarece între ultimii doi nu

erau obligații de serviciu reciproce de supunere.

Referitor la obiectul juridic secundar al infracțiunii imputate: la fel, a

considerat că faptul lovirii părții vătămate de către Iacubov doar o singură dată nu

constituie o încălcare gravă a securității relațiilor sociale și nu a pus în pericol viața

și sănătatea părții vătămate ci doar a adus la încălcarea ordinii publice și constituie

o altă încălcare care după gravitate nu poate fi dedusă legii penale. La fel, din

declarațiile părții vătămate se constată că aceasta într-adevăr a primit doar o

singură lovitură de la Iacubov Valeriu pe spate cu palma și nu are pretenții față de

acesta, nu a simțit dureri de la această lovitură și Iacubov nu a instigat pe ceilalți la

aplicarea în continuare a violenței.

Latura obiectivă a infracțiunii se realizează prin vătămarea intenționată ușoară

3

a integrității corporale sau a sănătății ori lovirea subalternului de către șef în timpul

în care acesta îndeplinește obligațiunile legate de serviciul militar.

Conform învinuirii și conform declarațiilor martorilor audiați atît de urmărirea

penală cît și de instanță s-a constatat cu certitudine că Iacubov Valeriu a aplicat o

lovitură lui Vlasilav Vacari aflîndu-se în afara graficului și orelor programului de

serviciu fiind în sala sportivă în timpul liber. Conform declarațiilor martorilor

Stamati Galina, Efros Piotr, Vacari Vladislav ș.a toți au declarat că în unitatea

militară nr.Xxxxx pe perioada cînd aceștia îndeplineau serviciul militar în termen

programul zilnic de lucru se finisa la orele 17:00 seara și tot atunci se finisau

obligațiile de îndeplinire a îndatoriilor de serviciu, aceștia fiind doar obligați să

respecte ordinea și disciplina conform prevederilor art. 26 al Legii nr.162 cu

privire la statutul militarilor și pct. 15 al Regulamentului Serviciului Interior al

Forțelor Armate aprobat prin Decretul Președintelui RM nr.2327 din 03.09.2009; și

art. 5 al Legii privind aprobarea Regulamentului disciplinii militare.

Astfel, acțiunile comise de inclupatul Iacubov Valeriu nu se încadrează în

latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 368 Cod penal și pot fi calificate

doar ca încălcarea ordinii publice și se putea califica doar ca abatere disciplinară.

Prin urmare, apărarea a considerat că inculpatul Iacubov Valeriu nu a comis

infracțiunea prevăzută de art. 368 alin. (2) lit. a) Cod penal ci doar a comis o

încălcare a ordinii publice, ceea ce constituie o încălcare disciplinară și se

sancționează conform Legii cu privire la aprobarea Regulamentului disciplinii

militare și din aceste considerente a solicitat achitarea acestuia, deoarece nu a

comis fapta infracțională imputată.

2019, apelul avocatului Staruș Denis în numele inculpatului Iacubov Valeriu a fost

respins ca nefondat și menținută fără modificări sentința.

4.1. În motivarea soluției date, instanța de apel a reținut, că vinovăția acestuia

este dovedită prin următoarele probe cercetate în instanța de judecată: declarațiile

părții vătămate Vacari Vladislav, martorului Floca Augustin, martorului Stamati

Galina, martorului Efros Piotr.

Instanța de apel a menționat că deși inculpatul solicită achitarea sa, vinovăția

acestuia se mai confirmă prin următoarele probe, dobîndite în cadrul urmăririi

penale și cercetate în ședința de judecată:

- raportul de expertiză judiciară nr.928/D din 27 aprilie 2017, conform

căruia în rezultatul examinării medico - legale, la partea vătămată Vacari

Vladislav, au fost depistate leziuni corporale în formă de echimoze multiple la

nivelul omoplaților bilateral, feselor, membrelor inferioare, care au fost produse în

rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contodent dur și aceste leziuni corporale

în comun, cât și separat, se califică ca vătămări neînsemnate (vol. I, f.d. 44-46);

- extrasul din ordinul nr.51 din 14.03.2017 al comandantului u/m Xxxxx, prin

care sergentul prin contract al u/m Xxxxx, Augustin Floca a fost desemnat

4

responsabil pe unitatea militară Xxxxx (vol. I, f. d. 56):

- extrasele din ordinul comandantului u/m 1002 nr.253 din 30.12.2016 cu

privire la includerea în listele unității militare 1002 a soldatului Vladislav Vacari,

nr. 1 din 02.01.2017 cu privire la numirea în funcție de pușcaș a soldatului

Vladislav Vacari, nr.30 din 10.02.2017 cu privire la detașarea soldatului Vacari

Vladislav la cursul de pregătire a comandanților inferiori în Centrul de instrucție al

unității militare Xxxxx, nr.30 al comandantului unității militare Xxxxx cu privire la

includerea în listele efectivului u/m Xxxxx a soldatului Vladislav Văcări și nr.59

din 24.03.2017 al comandantului unității militare 1002 cu privire la reîntoarcerea

soldatului Vladislav Vacari de la cursul de pregătire a comandanților inferiori în

Centrul de instrucție al unității militare Xxxxx (vol. I, f.d.35-39);

- extras din ordinul comandantului u/m Xxxxx nr.85 din 05.2016 cu privire la

includerea soldaților Grigore Ciorba, Boca David, Cristian Cebotaru, Valeriu

Iacubov în listele u/m Xxxxx (vol. I, f.d.74, 94, 138);

- extras din ordinul comandantului u/m Xxxxx nr.57 ef. din 09 decembrie

2016 cu privire la acordarea gradului militar - sergent inferior soldatului Valeriu

Iacubov (vol. I, f.d. 140);

- extras din ordinul comandantului u/m Xxxxx nr.85 din 04 mai 2017 cu

privire la excluderea din listele u/m Xxxxx a militarilor Valeriu Iacubov, Grigore

Ciorba și Cristian Cebotaru (vol. I, f.d. 74).

Analizând în ansamblu probele cauzei penale date prin prisma art.101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și

coroborării lor, au permis instanței de apel de a concluziona despre existența în

acțiunile inculpatului Iacubov Valeriu a indicilor infracțiunii prevăzute de art.368

alin.(2) lit. a) Cod penal, după indicii calificativi „vătămarea intenționată ușoară a

integrității corporale sau a sănătății ori lovirea subalternului de către șef, precum

și a șefului de către subaltern în timpul cînd aceștia îndeplinesc obligațiile legate

de serviciul militar, săvîrșite de două sau mai multe persoane”.

Subsecvent, instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și

vinovăția inculpatului care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând

faptei săvârșite încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator

administrat.

Reieșind din cele relatate, instanța de apel a considerat că, instanța de fond

corect a constatat că prin acțiunile sale inculpatul Iacubov Valeriu a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 368 alin.(2) lit. a) Codul penal, adică acte de violență

aplicate de către sergentul inferior Valeriu Iacubov precum și alte persoane, părții

vătămate militarului Vladislav Vacari i-au fost cauzate vătămări corporale

neînsemnate în formă de „echimoze multiple la nivelul omoplaților bilateral,

feselor și membrelor inferioare”.

De asemenea, instanța de fond a argumentat deplin poziția adoptată, cât din

punct de vedere a cercetării în ansamblu a circumstanțelor cauzei, atât și din punct

5

de vedere a prevederilor legale.

Instanța de apel a reținut că nerecunoașterea vinei de către inculpat se

apreciază ca o metodă de apărare și un drept al acestuia de a nu se autoincrimina,

or persoana care pe parcursul procesului penal are calitatea procesuală de bănuit,

învinuit sau inculpat nu poate fi urmărită penal pentru depunerea declarațiilor

intenționat false, decât în cazurile expres prevăzută de legea procesual penală.

De asemenea, instanța de apel a remarcat că starea de fapt reținută și de drept

apreciată concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate în cauză,

relevate și analizate în cuprinsul sentinței, verificate în apel.

Pe această linie de concluzie, nu există temei pentru a da o nouă apreciere

probelor, instanța de apel fiind solidară cu concluziile primei instanțe privind

aprecierea probelor puse la baza sentinței de condamnare.

În viziunea instanței de apel considerentele primei instanțe sînt motivate și

argumentate din punct de vedere al temeiniciei și legalității, sub aspectul, că

vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii imputate este dovedită în cadrul

procesului penal, astfel faptele acestuia, reținute prin sentință, întrunesc elementele

infracțiunii imputate.

Față de lucrul judecat de primă instanță, s-a constatat motivarea amplă și

temeinică a sentinței pronunțate cu privire la procesul de evaluare și apreciere a

probelor prezentate de părți în raport cu faptele reținute în sarcina inculpatului,

astfel fiind în corespundere cu exigențele articolului 6 din Convenția pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Ori, potrivit jurisprudenței CEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrînd cu prisosință

soluția dată de prima instanță. În cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia

luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație

penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de apel/recurs

eventual, o curte de apel poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției de primă instanță (Hotărîrea CEDO Garcia Ruis contra Spaniei, Helle

contra Finlandei).

În atare situație, instanța de apel a menționat că este corectă concluzia primei

instanțe privind determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între

semnele faptei prejudiciabile săvîrșite de inculpat și semnele componenței de

infracțiune prevăzute de art. 368 alin.(2) lit. a) Cod penal.

Ca concluzie asupra celor etalate luînd în considerare motivele expuse mai

sus cît și încadrarea juridică justă a acțiunilor inculpatului Iacubov Valeriu,

instanța de apel a constatat netemeinicia și ilegalitatea cererii de apel înaintate de

avocatul Staruș Denis împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău sediul Biucani din

07 iunie 2019.

Cu referire la numirea pedepsei penale, instanța de apel a conchis că instanța

de fond la stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, și, în

6

conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, precum și scopul pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

La determinarea tipului și măsurii de pedeapsă, instanța de fond a ținut cont

de gradul și caracterul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, care este una gravă

conform art. 16 Cod penal, sancțiunea fiind stabilită sub formă de închisoare de la

3 la 12 ani.

Instanța de apel a considerat că, prima instanță corect, legal și întemeiat a

aplicat în privința inculpatului o pedeapsă echitabilă în raport cu circumstanțele

cauzei, astfel în acest sens nu a reținut ca plauzibile argumentele invocate de către

avocat în apelul declarat cu privire la faptul că sentința este neîntemeiată.

Astfel, luând în considerare personalitatea inculpatului Iacubov Valeriu,

gravitatea infracțiunii comise, lipsa antecedentelor, aspectele privind persoana

inculpatului, lipsa pretențiilor materiale și morale din partea părții vătămate,

instanța de apel a concluzionat că inculpatului Iacubov Valeriu legal și justificat i-a

fost aplicată o pedeapsă privativă de libertate în limitele prevăzute de art. 368

alin.(2) lit.a) Cod penal, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, ce

constituie termen de probațiune în condițiile art.90 Cod penal.

Totodată, s-a reținut că anume această pedeapsă este în corespundere și cu

regula nr. 6 din Recomandarea Nr. R (92) 16 a Comitetului de miniștri către statele

membre referitoare la regulile europene asupra sancțiunilor aplicate în comunitate,

adoptată de Comitetul de Miniștri la 19 octombrie 1992, cu ocazia celei de a 482-a

reuniune a Delegațiilor de Miniștri, potrivit căreia „natura și durata sancțiunilor și

măsurilor aplicate în comunitate trebuie de asemenea să fie proporțională cu

gravitatea infracțiunii pentru care un delincvent a fost condamnat sau o persoană

este inculpată, cât și cu situația personală a acesteia ținând cont de circumstanțele

săvârșirii infracțiunii”.

Instanța de apel a considerat că, prima instanță a aplicat o pedeapsă legală,

întemeiată și echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, iar argumentele invocate

de către apărare în apelul declarat privind achitarea inculpatului Iacubov Valeriu,

sunt doar declarative, fără temei legal, nefiind confirmate de probe pertinente ce ar

servi temei de intervenire în soluția primei instanțe.

Prin urmare, instanța de apel a reținut că instanța de fond legal și întemeiat a

aplicat pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani cu suspendarea

condiționată a acesteia pe un termen de probațiune de 2 ani, pedeapsă care are

drept scop corectarea și reeducarea infractorului, de prevenire a săvârșirii noilor

infracțiuni, atât din partea condamnatului cât și din partea celorlalte persoane.

Mai mult, instanța de apel verificând ansamblul de probe ce au fost

administrate în conformitate cu prevederile de procedură penală, nu a depistat

careva încălcări de procedură la acumularea probelor, sau încălcări a drepturilor și

7

intereselor inculpatului, ori a părții vătămate.

Staruș Denis în numele inculpatului Iacubov Valeriu, prin care indicînd temeiurile

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală, a solicitat

casarea hortărîrilor atacate, cu emiterea unei decizii noi prin care inculpatul

Iacubov Valeriu să fie achitat.

În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat motive similare ca și în

cererea de apel descrisă la pct. 3 al prezentei decizii, suplimentar invocînd că

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, sau

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt care a afectat soluția instanței, sau nu au fost întrunite

elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărîre de condamnare pentru o

altă faptă decît cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția

cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blînde, sau

faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide

inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.432 alin. (2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art.422 Cod de procedură penală, recursul împotriva

deciziilor pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la

data pronunțării deciziei.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recurs ordinar în termen.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de

recurent.

Autorul recursului invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de

procedură penală, potrivit cărora hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul

apărătorului, sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus

neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt care a afectat soluția instanței,

sau nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărîre

de condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru care condamnatul a fost pus sub

8

învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei

legi mai blînde, sau faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Verificînd legalitatea hotărîrii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține

că temeiurile invocate de recurent nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor

cauzei, invocînd în acest context următoarele.

Colegiul penal menționează, că argumentele din recurs preponderent sunt

aceleași care au fost invocate și în cererea de apel, în privința cărora instanța de

apel s-a pronunțat în mod argumentat și detaliat și reiterarea cărora nu o consideră

necesară.

Colegiul penal raportînd temeiurile invocate de recurent în recurs cu textul

deciziei instanței de apel consideră că în speța examinată de către instanța de apel

n-au fost admise erorile de drept sub aspectele invocate de recurent, care ar servi

drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate,

deoarece decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, ea fiind legală și întemeiată, decizia atacată cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, instanța de apel nu a admis nici o eroare gravă de fapt,

care a afectat soluția instanței, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apelul avocatului Staruș Denis în numele inculpatului, fără a

fi identificate neclaritățile specificate de recurent, în legătură cu ce nu se constată

prezența temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Autorul recursului consideră că „nu s-a dovedit faptul comiterii infracțiunii

imputate, nefiind întrunite elementele infracțiunii”.

La acest capitol, Colegiul penal menționează că, sub aspectul situației de

„neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri cînd s-a produs

condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește

latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acțiuni și prejudiciu).

Colegiul penal constată că, prima instanță, conform prevederilor art. 314 Cod

de procedură penală, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele

probele prezentate de părți, a audiat inculpatul, partea vătămată, martorii, a cercetat

actele cauzei, apreciindu-le în mod obiectiv, care au format convingerea instanței

că vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 368 alin.(2) lit.

a) Cod penal, pe deplin a fost dovedită.

Instanța de apel, respectând prevederile art. 414 Cod de procedură penală, a

supus unei verificări minuțioase toate probele administrate și a conchis

asupra temeiniciei soluției pronunțate de instanța de fond, expusă mai sus,

deoarece argumentele apărării nu și-au găsit confirmare în ședința de judecată.

Colegiul penal constată că instanțele judecătorești inferioare corect au stabilit

că inculpatul Iacubov Valeriu a comis infracțiunea prevăzută de art.368 alin.(2) lit.

a) Cod penal, după indicii calificativi, „vătămarea intenționată ușoară a

integrității corporale sau a sănătății ori lovirea subalternului de către șef, precum

9

și a șefului de către subaltern în timpul cînd aceștia îndeplinesc obligațiile legate

de serviciul militar, săvîrșite de două sau mai multe persoane”.

Colegiul penal menționează că prezența în acțiunile inculpatului atît a

elementelor care caracterizează latura obiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 368

alin.(2) lit. a) Cod penal, cît și a celor care caracterizează latura subiectivă a acestei

infracțiuni, au fost demonstrate prin probele descrise în deciziile instanțelor

judecătorești inferioare, acumulate la faza urmăririi penale și examinate în cadrul

ședințelor de judecată.

În asemenea circumstanțe, instanța de apel corect a stabilit că în acțiunile

inculpatului Iacubov Valeriu, sunt prezente elementele infracțiunii de acte de

violență săvîrșite asupra militarului or, săvîrșirea infracțiunii a avut loc în timpul

îndeplinirii obligațiilor legate de serviciul militar asupra soldatului Vacari

Vladislav, care era sergent inferior de către Iacubov Valeriu, care era superior după

gradul deținut și funcția ocupată, iar aplicarea violenței este probată prin raportul

de expertiză judiciară nr. 928/D din 27 aprilie 2017, (f.d. 44-46, vol. I), potrivit

căruia în rezultatul examinării medico-legale, la partea vătămată Vacari Vladislav,

au fost depistate leziuni corporale în formă de echimoze multiple la nivelul

omoplaților bilateral, feselor, membrelor inferioare, care au fost produse în

rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contodent dur și aceste leziuni corporale

în comun, cât și separat, se califică ca vătămări neînsemnate.

Faptul că inculpatul Iacubov Valeriu a comis infracțiunea imputată este probată

prin declarațiile părții vătămate Vacari Vladislav, martorilor Floca Augustin,

Stamati Galina și Efros Piotr atât din cadrul urmăririi penale, сît și din cadrul

ședinței instanței de fond, care sânt logice și convingătoare și, care nu au fost

schimbate pe parcursul cercetării infracțiunii date.

Instanța de recurs, fără a reitera întreaga motivare a instanței de apel, pe care

și-o însușește sub aspectul stării de fapt și de drept reținute, conchide asupra

legalității și temeiniciei concluziilor instanței de fond, care a constatat existența

faptei și vinovăției inculpatului Iacubov Valeriu în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 368 alin. (2) lit. a) Cod penal - „vătămarea intenționată ușoară a

integrității corporale sau a sănătății ori lovirea subalternului de către șef, precum

și a șefului de către subaltern în timpul cînd aceștia îndeplinesc obligațiile legate

de serviciul militar, săvîrșite de două sau mai multe persoane”.

Astfel, instanța de apel s-a pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și de drept

relevante și și-a motivat concluziile prin cumulul de probe administrate în cauză,

cărora le-a dat o apreciere justă și obiectivă, prin prisma art.101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și

coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept,

ceea ce contrazic argumentele aduse de recurent că inculpatul nu a comis

infracțiunea imputată. Prin urmare, se constată că au fost respectate prevederile

art.101 Cod de procedură penală.

10

La fel, în recursul declarat, se mai invocă ca temei de casare a hotărîrilor

judecătorești și art.427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală - faptei săvîrșite i

s-a dat o încadrare juridică greșită.

Colegiul penal conchide că temeiul dat nu s-a confirmat în cauza dată,

deoarece prima instanță corect a încadrat juridic acțiunile comise de către Iacubov

Valeriu, în baza învinuirii înaintate de procuror.

Toate probele prezentate și cercetate în mod legal au indicat la confirmarea

comiterii infracțiunii ce i se impută, expuse clar în rechizitoriu.

Astfel, instanța de apel s-a pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și de drept

relevante și și-a motivat concluziile în baza cumulului de probe administrate în

cauză, cărora le-a dat o apreciere justă și obiectivă, prin prisma art.101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității,

veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt

și de drept, ceea ce contrazic argumentul adus de recurent precum că „inculpatul

Iacubov Valeriu nu a comis infracțiunea prevăzută de art. 368 alin. (2) lit. a) Cod

penal ci doar a comis o încălcare a ordinii publice, ceea ce constituie o încălcare

disciplinară și se sancționează conform Legii cu privire la aprobarea

Regulamentului disciplinii militare”. Or, prima instanță întemeiat a ajuns la

concluzia vinovăției inculpatului Iacubov Valeriu conform învinuirii din

rechizitoriu, încadrînd corect acțiunile acestuia în baza art.368 alin.(2) lit. a) Cod

penal, instanța de apel verificînd legalitatea sentinței, conform argumentelor din

apel, întemeiat a ajuns la concluzia respingerii apelului, decizia fiind una legală și

motivată, apărarea a primit răspuns la toate argumentele principale privind

nevinovăția sa, inclusiv la argumentul apărării precum că „faptul lovirii părții

vătămate de către inculpat doar a singură dată nu constituie o încălcare gravă a

securității relațiilor sociale și nu a pus în pericol viața și sănătatea părții vătămate

ci doar a adus la încălcarea ordinii publice”, or în combaterea argumentelor

invocate instanța de apel just a reținut art.26 alit.c) din Legea Nr. 162 din

22.07.2005 cu privire la statutul militarilor și anume, militarii au următoarele

îndatoriri: să respecte jurămîntul militar, prevederile regulamentelor militare și ale

Codului de conduită profesională a militarilor prin contract, să execute

necondiționat, întocmai și la timp ordinele comandanților (șefilor), fiind

responsabili de modul în care îndeplinesc misiunile ce le sînt încredințate.

Argumentul apărătorului precum că fapta inculpatului constituie abatere

disciplinară se regăsește în recurs, argument la care avocatul a primit răspuns în

decizia instanței de apel, alte careva circumstanțe sau erori de fapt și de drept în

recurs nu se întrevăd.

Prin urmare, afirmația recurentului precum că, inculpatul nu se consideră

vinovat de cele întâmplate, invocând că acțiunile comise de inculpatul Iacubov

Valeriu pot fi calificate doar ca încălcarea ordinii publice și se putea califica doar

ca abatere disciplinară și în cadrul ședințelor instanțelor de judecată nu a

11

recunoscut vina în comiterea infracțiunii pentru care a fost condamnat, este

neîntemeiată și contravine materialelor cauzei, iar nerecunoașterea vinovăției de

către acesta nu echivalează cu achitarea, de vreme ce există probe pertinente și

concludente care, în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, dovedesc

cu certitudine vinovăția lui în săvârșirea infracțiunii imputate.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiurile invocate de

recurent prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură penală,

nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului depus de către avocatul Staruș

Denis în numele inculpatului Iacubov Valeriu. Astfel de erori de drept în speța

examinată nu s-au comis, prin urmare, hotărârea atacată este legală și întemeiată,

iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Staruș Denis în

numele inculpatului Iacubov Valeriu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 13 noiembrie 2019, în cauza penală privindu-l pe Iacubov

Valeriu Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 28 mai 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

12