1ra-527/2020 — art. 27, 171 al. 1, 27, 187 al. 2 CP

1ra-527/2020 — art. 27, 171 al. 1, 27, 187 al. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-527/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan, Victor Burduh, Nicolae Craiu,

a judecat în ședință, fără participarea părților, recursul ordinar, declarat de

avocatul Sandu Daniela în numele inculpatului, prin care solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 septembrie 2019, în cauza penală,

în privința lui

Maimescu Vasile XXX, născut la XXX, domiciliat

în XXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 05.04.2019 pînă la 27.05.2019;

Instanța de apel de la 04.07.2019 pînă la 18.09.2019;

Instanța de recurs de la 05.12.2019 pînă la 12.05.2020.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost

legal executată.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție asupra recursului ordinar în

cauză în baza actelor din dosar,

C O N S T A T Ă :

Maimescu Vasile a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de

art. 27, 171 alin. (1), art. 27, 187 alin. (2) lit. e) și f) Cod penal și în conformitate cu

prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, în baza art. 27, 171 alin. (1)

Cod penal, i s-a stabilit pedeapsa de 3 ani și 4 luni de închisoare. În conformitate cu

prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, în baza art. 27, 187 alin. (2),

lit. e) și f) Cod penal, i s-a stabilit pedeapsa de 4 ani și 8 luni de închisoare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, i s-a stabilit pedeapsa definitivă de 5 ani și 6 luni de

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Maimescu Vasile a săvârșit tentativa raportului sexual săvârșit prin constrângere

fizică a persoanei, precum și tentativa de sustragere deschisă a bunurilor altei

persoane, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei, cu

cauzarea părții vătămate de daune în proporții considerabile, acțiuni care, din motive

independente de voința făptuitorului nu și-au produs efectul, în următoarele

circumstanțe: la 16.03.2019, aproximativ la ora 20:50, Maimescu Vasile, fiind în

stare de ebrietate provocată de stupefiante, aflându-se pe XXX, urmărind scopul

satisfacerii poftei sexuale în formă normală, prin constrângerea fizică, cu XXX,

născută la 23.07.2000, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

prevăzând urmările lor și dorind în mod conștient survenirea acestora, acționând cu

intenție directă, a dus-o forțat în spatele blocului locativ de pe adresa sus menționată,

1

unde, doborând-o la pământ, a întreprins acțiuni directe privind întreținerea unui

raport sexual normal împotriva voinței cu XXX, a urcat deasupra ultimei,

dezbrăcând-o parțial de rochie și atingându-i cu mâna organele genitale, însă

realizarea raportului sexual nu a avut loc din cauza că Maimescu Vasile s-a speriat și

a fugit în direcția XXX în urma strigătului vecinei precum că va chema poliția,

cauzându-i lui XXX un prejudiciu moral.

Tot Maimescu Vasile, la 16.03.2019, ora 21:00, acționând în scopul sustragerii

bunurilor altei persoane, fiind în stare de ebrietate provocată de stupefiante, aflându-

se în XXX în adiacentul stației PECO „Petrom", aplicând violența nepericuloasă

pentru viața și sănătatea lui XXX, născută la XXX, manifestată prin lovirea cu

pumnii în regiunea spatelui, pricinuindu-i conform raportului de expertiză judiciară

nr. 201902P0856 din 18.03.2019, echimoze la nivelul membrelor superioare și

inferioare, vătămări corporale care se califică ca neînsemnate, a încercat să sustragă

în mod deschis de la aceasta geanta de culoare neagă în valoare de 600 de lei în care

se aflau mijloace bănești în sumă de 200 de lei, un card bancar emis de

„Moldindconbank", un telefon mobil de model „Xiaomi 4X", în care se afla cartela

SIM XXX în valoare de 3 500 de lei, după care cu bunurile sustrase a părăsit locul

infracțiunii, însă din motive independente de voința lui a fost reținut de către

persoanele din preajmă, cauzându-i astfel victimei o daună materială considerabilă în

valoare totală de 3 700 de lei. La cererea scrisă a inculpatului Maimescu Vasile, prin

încheierea din 13.05.2019, prima instanță a dispus examinarea cauzei în baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, în ordinea prevăzută de art. 3641

Cod de procedură penală (f.d. 171, 199).

numele inculpatului Maimescu Vasile, a declarat apel, prin care a solicitat casarea

parțială a sentinței instanței de fond în partea stabilirii pedepsei și emiterea unei

decizii, prin care inculpatului Maimescu Vasile să-i fie aplicată o pedeapsă mai

blândă.

În motivarea cererii declarate, apelantul a invocat că, la emiterea sentinței,

instanța de fond deși a calificat corect acțiunile inculpatului, i-a aplicat acestuia o

pedeapsă prea aspră, or inculpatul și-a recunoscut vina și cauza a fost examinată în

procedură simplificată, părțile vătămate nu au pretenții, fapt care face ca pedeapsa să

fie inechitabilă.

2019, a fost respins ca fiind nefondată cererea de apel declarată de către avocatul

Sandu Daniela în numele inculpatului Maimescu Vasile, cu menținerea sentinței

primei instanțe, fără modificări.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, la pronunțarea

sentinței, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a

concluzionat că, inculpatul Maimescu Vasile a săvârșit anume infracțiunile prevăzute

de art. 27 și 171, alin. (1) și art. 187 alin. (2) lit. e) și f) Cod penal, împrejurări

constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate,

respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor, motiv pentru care, vinovăția inculpatului Maimescu Vasile

nici nu a fost contestată, partea apărării contestând doar individualizarea pedepsei

care i-a fost aplicată acestuia.

2

Cu referire la argumentele invocate în cererea de apel declarată de către partea

apărării și anume că pedeapsa aplicată este prea aspră, instanța de apel a menționat

că, sancțiunea stabilită pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (1)

Cod penal, prevede pedeapsa cu închisoare de la 3 la 5 ani, iar sancțiunea stabilită

pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) Cod penal, prevede

pedeapsa cu închisoare de la 5 la 7 ani. Astfel, infracțiunile respective sunt mai puțin

grave și grave, fiind comise cu intenție directă.

În speță, inculpatul a comis două tentative de infracțiuni, iar conform art. 81

alin. (3) Cod penal, mărimea pedepsei pentru tentativă de infracțiune ce nu constituie

o recidivă nu poate depăși trei pătrimi din maximul celei mai aspre pedepse prevăzute

la articolul corespunzător din Partea specială a prezentului cod pentru infracțiunea

consumată.

Totodată, prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 18.12.2015,

Maimescu Vasile a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

187 alin. (2) lit. e) și f) Cod penal, fiind condamnat la 5 ani și 6 luni de închisoare în

penitenciar de tip semiînchis, astfel încât acesta se afla în stare de recidivă

periculoasă la data de 16.03.2019, când a comis alte două infracțiuni, fapt care face

inaplicabile prevederile art. 81 alin. (3) Cod penal.

În speță, circumstanțe atenuante nu au fost stabilite. În calitate de circumstanță

agravantă s-a reținut cea prevăzută de art. 77 lit. a) Cod penal - săvârșirea infracțiunii

de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru o infracțiune similară și

care are relevanță pentru cauză. Nu au fost reținute nici temeiuri de liberare de

răspundere penală în baza art. 53 Cod penal.

Cu referire la argumentul apelantului precum că inculpatul și-a recunoscut vina,

iar cauza a fost examinată în procedură simplificată, instanța de apel a menționat că

acest fapt nu poate fi considerat ca o circumstanță atenuantă prevăzută de art. 76 alin.

(1) lit. f) Cod penal, deoarece ar însemna că aceleiași situații de drept i s-ar acorda o

dublă valență juridică și mai mult, instanța de fond a ținut cont de prevederile art.

3641 alin. (8) Cod de procedură penală, la stabilirea pedepsei inculpatului.

În concluzie, cu referire la individualizarea pedepsei de către prima instanță,

având în vedere circumstanțele cauzei elucidate supra, ținând cont de faptul că

inculpatul și-a recunoscut integral vina și s-a căit de cele comise, părțile vătămate nu

au pretenții de ordin material sau moral față de inculpat, dar și având în vedere faptul

că inculpatul are antecedente penale și a comis două infracțiuni fiind în stare de

recidivă periculoasă, instanța de apel a considerat că prima instanță a conchis just și

echitabil că în privința inculpatului Maimescu Vasile este rațională aplicarea unei

pedepse sub formă de închisoare cu executare reală, această pedeapsă fiind una de

natură să restabilească echilibrul social perturbat prin comiterea infracțiunilor și să

asigure, totodată, realizarea scopului legii penale.

În concluzia celor relatate, instanța de apel a reținut că, la individualizarea

pedepsei, instanța de fond a ținut cont de cele trei principii care urmează a sta la baza

individualizării pedepsei, sancțiunea aplicată inculpatului fiind legală, echitabilă și

individualizată. În acest sens, instanța de apel a reiterat și prevederile art.6 CEDO cu

privire la dreptul la un proces echitabil, potrivit cărora, hotărârea pronunțată într-o

cauză urmează a fi motivată, inclusiv în partea stabilirii pedepsei, iar instanța trebuie

să indice motivele pe care se fondează pentru a permite părților să utilizeze eficient

orice drept de recurs eventual. Verificând legalitatea individualizării pedepsei penale

în privința inculpatului, instanța de apel a constatat că, instanța de fond a acordat

deplină eficiență prevederilor art.art.7, 61, 75 Cod penal și la stabilirea categoriei și

mărimii pedepsei a ținut cont de gravitatea infracțiunilor săvârșite, de motivul

3

acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului.

numele inculpatului, făcând trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 4) Cod de

procedură penală, declară recurs ordinar, prin care solicită casarea acesteia cu

remiterea la rejudecare în instanța de apel în alt complet de judecată. Recurentul

invocă dezacordul cu decizia instanței de apel și anume că, inculpatul a solicitat

amânarea examinării cauzei penale deoarece nu a reușit să pregătească toate actele

necesare pentru depunerea cererii de reducerea termenului de pedeapsă în ordinea

prevăzută de art. 385 Cod de procedură penală, însă instanța de apel nu a luat în

calcul această cerere și a examinat cauza în lipsa inculpatului. De asemenea, se

invocă că, pedeapsa aplicată inculpatului este prea aspră, or, inculpatul a recunoscut

vina, se căiește, cauza a fost examinată în procedura 3641 Cod de procedură penală.

raport cu circumstanțele cauzei și ținând cont de opinia procurorului expusă în

referință, prin care solicită respingerea acestuia, Colegiul penal lărgit consideră că

acesta urmează a fi admis, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și

dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară

nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

După cum rezultă din conținutul recursului, avocatul Sandu Daniela în numele

inculpatului, semnalează faptul că, instanța de apel a examinat apelul părții apărării în

lipsa inculpatului, care a solicitat amânarea examinării cauzei penale deoarece nu a

reușit să pregătească toate actele necesare pentru depunerea cererii de reducerea

termenului de pedeapsă în ordinea prevăzută de art. 385 Cod de procedură penală.

Astfel, Colegiul penal lărgit verificând argumentele recurentului și cursul

procesului de judecată în instanța de apel, consideră justificată incidența temeiul de

drept pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 4) Cod de procedură penală,

potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazurile când judecata a

avut loc fără participarea procurorului, inculpatului, precum și a apărătorului,

interpretului și traducătorului, când participarea lor era obligatorie potrivit legii.

Examinând argumentele recursului prin prisma temeiului de casare stabilit,

Colegiul penal lărgit constată că acesta și-a găsit confirmare în speța dedusă judecății,

iar hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, din considerentele ce urmează.

Potrivit art. 331 alin. (3) Cod de procedură penală, hotărîrea instanței privind

amînarea ședinței se adoptă prin încheiere motivată, care se consemnează în procesul-

verbal al ședinței.

Conform art. 412 alin. (3) Cod de procedură penală, judecarea apelului se face

cu citarea părților și înmânarea copiilor de pe apel.

Conform art. 413 alin. (1) Cod de procedură penală, la judecarea apelului se

aplică regulile generale pentru judecarea cauzelor în primă instanță.

4

În corespundere cu art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, hotărârea instanței

de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată.

Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1), (5) Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și se pronunță asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

În conformitate cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după

caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Colegiul penal lărgit constată că aceste prevederi legale deși sunt obligatorii, au

fost ignorate la judecarea cauzei de către instanța de apel.

La acest capitol, instanța de recurs ține să menționeze, că asigurarea dreptului la

apărare este una din garanțiile desfășurării procesului de judecare a cauzei cu

respectarea principiului contradictorialității, întrucât participarea inculpatului în

procesul penal asigură protejarea drepturilor și libertăților prevăzute de lege și

contribuie la cercetarea obiectivă, sub toate aspectele și multilaterală a cauzei, ultimul

având acces deplin la procesul de înfăptuire a actului de justiție în privința sa.

Potrivit art. 321 alin. (1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei în primă

instanță și în instanța de apel are loc cu participarea inculpatului, cu excepția

cazurilor prevăzute de prezentul articol la alin. (2), precum sunt: 1) când inculpatul se

ascunde de la prezentarea în instanță; 2) când inculpatul, fiind în stare de arest, refuză

să fie adus în instanță pentru judecarea cauzei și refuzul lui este confirmat și de

apărătorul lui sau de administrația locului de detenție a acestuia; 3) examinării unor

cauze privitor la săvârșirea unor infracțiuni ușoare când inculpatul solicită judecarea

cauzei în lipsa sa.

Colegiul penal lărgit, conchide că eroarea instanței de apel constă în faptul că,

neavând un temei legal din cele prevăzute de art. 321 alin. (2) Cod de procedură

penală, a purces la judecarea fondului cauzei în lipsa inculpatului Maimescu Vasile

participarea căruia era obligatorie reieșind atât din categoria infracțiunilor

incriminate, cât și din prevederile art. 66 alin. (2) Cod de procedură penală potrivit

cărora inculpatul are dreptul să participe la judecarea cauzei în privința sa, iar acest

drept creează obligația instanței a asigura prezența acestuia la judecarea cauzei, cu

atât mai mult că inculpatul Maimescu Vasile a solicitat pentru prima oară amânarea

examinării din motive că ,,nu a reușit să pregătească toate actele necesare” (f.d. 231,

vol . I), iar instanța de apel, ignorînd acest fapt, prin dispunerea judecării în lipsa

inculpatului a admis o eroare gravă de fapt ce nu poate fi reparată de instanța de

recurs ordinar, impunându-se astfel casarea deciziei și remiterea cauzei la rejudecare.

Totodată, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel în ședința din 18

septembrie 2019 (f.d. 233-235, vol. I), nu și-a motivat nici într-un fel soluția privind

posibilitatea judecării cauzei în lipsa inculpatului, cu toate că avocatul participant a

considerat imposibilă examinarea, iar instanța de apel nu dispunea de efectuarea

tuturor măsurilor posibile pentru asigurarea prezenței inculpatului Maimescu Vasile

în ședința de judecă.

Instanța de recurs accentuează, că aceste aspectele privind participarea

inculpatului la judecarea propriei cauze penale, urma a fi verificat de către instanță cu

deosebită atenție, inclusiv prin prisma art. 6 din Convenția Europeană pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul persoanei

5

acuzate de a participa în mod efectiv la procesul său penal. Acesta include, inter alia,

nu doar dreptul de a fi prezent, ci și dreptul de a asculta și de a urmări procesul. Acest

drept face parte din esența conceptului procedurii contradictorii și poate fi dedus din

garanțiile prevăzute de articolul 6 § 3 - „să se apere el însuși”, „să întrebe sau să

solicite audierea martorilor” și „să fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacă nu

înțelege sau nu vorbește limba folosită la audiere”.

Drept urmare, se atestă că instanța de apel fără careva motivare a dispus

examinarea cauzei în lipsa inculpatului, or, instanța nu a pus în executare toate

mijloacele posibile pentru asigurarea prezenței inculpatului la judecarea cauzei,

lipsind careva temeiuri legale în acest sens, cu atât mai mult că ultimul se află în

custodia statului.

Generalizând cele expuse mai sus, Colegiul penal lărgit menționează că la

rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă obligatoriu de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să execute indicațiile instanței de recurs, să se pronunțe la modul cuvenit și

în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra tuturor motivelor

invocate de apelanți în cererile de apel, să-și argumenteze clar concluziile sale în

decizia adoptată și ținând cont de motivele casării deciziei atacate, să pronunțe o

hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de

procedură penală.

procedură penală, Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Sandu Daniela în numele

inculpatului, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18

septembrie 2019, în privința lui Maimescu Vasile XXX și dispune rejudecarea cauzei

de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă căilor de atac.

Pronunțată integral la 23 iunie 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Ion Guzun

Liliana Catan

Victor Burduh

Nicolae Craiu

6