1ra-386/2020 — art. 188 al. 2 lit. b, f, 27, 145 al. 2 lit. i CP

1ra-386/2020 — art. 188 al. 2 lit. b, f, 27, 145 al. 2 lit. i CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-386/2020

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

29 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Chișinău din 15 martie 2018 și deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2018, declarate în propria cauză penală de către

inculpații

Ivanov Maxim Xxxxx, născut la xxxxx, originar

și domiciliat în mun. Xxxxx, str. Xxxxx, ap. xx;

Mizerschii Nicolai Xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în mun. Xxxxx,

str. Xxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

Nicolae a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 188 alin.

(2) lit. b) și f), art. 27, 145 alin. (2) lit. i) Cod penal, și în baza acestor legi i-a fost stabilită

pedeapsa după cum urmează:

- în baza art. 188 alin. (2) lit. b) și f) Cod penal, sub formă de închisoare pe un termen

de 8 (opt) ani cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis;

- în baza art. 27, 145 alin. (2) lit. i) Cod penal, sub formă de închisoare pe un termen

de 13 (treisprezece) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor

aplicate, lui Mizerschii Nicolai i s-a stabilit pedeapsă sub formă de închisoare pe termen

1

de 15 (cinsprezece) ani.

În conformitate cu art. 85 alin. (1) Cod penal, s-a adaugat parțial, la pedeapsa aplicată

prin noua sentință lui Mizerschii Nicolai partea neexecutată a pedepsei stabilite de

sentința anterioară, cu stabilirea unei pedepse definitive sub formă de închisoare pe un

termen de 15 (cinsprezece) ani și 1 (una) lună, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip închis.

Ivanov Maxim a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de

art. 188 alin. (2) lit. b) și f), art. 27, 145 alin. (2) lit. i) Cod penal, și în baza acestor legi i-a

fost stabilită pedeapsa după cum urmează:

- în baza art. 188 alin. (2) lit. b) și f) Cod penal, sub formă de închisoare pe un termen

de 8 (opt) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis;

- în baza art. 27, 145 alin. (2) lit. i) Cod penal, sub formă de închisoare pe un termen

de 13 (treisprezece) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor

aplicate, lui Ivanov Maxim i s-a stabilit pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe

termen de 15 (cinsprezece) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

februarie 2017, aproximativ la ora 16:00, fiind în stare de ebrietate alcoolică, împreună și

din înțelegere prealabilă cu Ivanov Maxim, în timp ce se afla în mun. Chișinău în

apartamentul nr. xx din str. Haltei 21/3, în urma unui conflict iscat între el și cet. Tcalenco

Serghei, cu scopul sustragerii bunurilor ultimului, după ce Ivanov Maxim cu un cuțit de

bucătărie i-a provocat ultimului o plagă tăiată cu penetrare pe partea stângă abdominală,

el Mizerschii Nicolai pentru a înfrânge rezistența victimei i-a aplicat o lovitură cu pumnul

în față de la care Tcalenco Serghei a căzut jos. În continuarea acțiunilor sale criminale după

ce partea vătămată s-a ridicat pe picioare i-a pus cuțitul la gât și în mod deschis i-a sustras

din buzunare bani în sumă de 57 lei, un pachet de țigări „LD” la preț de 7 lei, și două

brichete în sumă totală de 15 lei, în total 79 lei.

Tot el la 13.02.2017, aproximativ la ora 16:00, fiind în stare de ebrietate alcoolică,

împreună și prin alegere prealabilă cu Ivanov Maxim, în timp ce se afla în mun. Xxxxx în

apartamentul nr. 6 str. Xxxxx, cu scopul de a-l omorî pe cet. Tcalenco Serghei, îl ținea cu

mâinile așezat pe un scaun, timp în care Ivanov Maxim cu un cuțit de bucătărie i-a aplicat

părții vătămate o lovitură în regiunea spatelui partea lateral dreapta, însă nu și-a dus

intenția până la capăt deoarece în apărarea părții vătămate a intervenit cet. Silacov Iurie,

după ce Tcalenco Serghei a fugit din apartament.

Conform raportului de expertiză judiciară nr. 2669 F din 20.03.2017, la cet. Tcalenco

2

Sergiu au fost depistate plăgi tăiate înțepate la nivelul toracelui anterior și posterior

nepenetrate, care au putut fi cauzate prin acțiunea traumatică a unui corp tăietor

înțepător, posibil în timpul și circumstanțele indicate, condiționează dereglarea sănătății

de scurtă durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare ușoară.

Ivanov Maxim, la 13 februarie 2017., aproximativ la ora 16:00, fiind în stare de

ebrietate alcoolică, împreună și prin înțelegere prealabilă cu Mizerschii Nicolai, în timp ce

se afla în mun. Xxxxx în apartamentul nr. xx din str. Xxxxx, în urma unui conflict iscat

între el și cet. Tcalenco Serghei, cu scopul sustragerii bunurilor ultimului, cu un cuțit de

bucătărie i-a provocat o plagă tăiată cu penetrare pe partea stângă abdominală, timp în

care pentru ai înfrânge rezistența cet. Mizerschii Nicolai i-a aplicat și el o lovitură cu

pumnul în față de la care partea vătămată a căzut jos. În continuarea acțiunilor sale

criminale Ivanov Maxim cu piciorul i-a aplicat părții vătămate Tcalenco Serghei o lovitură

cu piciorul în regiunea capului timp în care ultimul încă era jos la podea, iar după ce

partea vătămată sa ridicat pe picioare i-a pus cuțitul la gât și în mod deschis i-a sustras

din buzunare bani în sumă de 57 lei, un pachet de țigări „LD” la preț de 7 lei, și două

brichete în sumă totală de 15 lei, în total 79 lei.

Tot el, la 13.02.2017, aproximativ la ora 16:00, fiind în stare de ebrietate alcoolică,

împreună și prin înțelegere prealabilă cu Mizerschii Nicolai, în timp ce se afla în mun.

Xxxxx în apartamentul nr. xx din str. Xxxxx, unde ambii îl țineau cu mâinile pe cet.

Tcalenco Serghei așezat pe un scaun, Ivanov Maxim cu scopul de a-1 omorî cu un cuțit de

bucătărie i-a aplicat părții vătămate o lovitură în regiunea spatelui partea lateral dreaptă,

însă nu și-a dus intenția până la capăt deoarece în apărarea părții vătămate a intervenit

cet. Silacov Iurie, după ce Tcalenco Serghei a fugit din apartament.

Conform raportului de expertiză judiciară nr. 2669 F din 20.03.2017, la cet. Tcalenco

Sergiu au fost depistate plăgi tăiate înțepate la nivelul toracelui anterior și posterior

nepenetrate, care au putut fi cauzate prin acțiunea traumatic a unui corp tăietor înțepător,

posibil în timpul și circumstanțele indicate, condiționează dereglarea sănătății de scurtă

durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare ușoară.

Faptele constatate de prima instanță și reținute în sarcina inculpaților sunt calificate

în modul următor: „ ... prin acțiunile sale intenționate Mizerschii Nicolai a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 188 alin. (2) lit. b) și f) Cod penal, după semnele calificative:

tâlhăria, adică atacul săvârșit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de

violență periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei agresate ori de amenințarea cu aplicarea

unei asemenea violențe, săvârșită de două persoane, cu acuzarea de daune în proporții

considerabile, și infracțiunea prevăzută de art. 27, 145 alin. (2) lit. i) Cod penal, după

3

semnele calificative: omorul unei persoane săvârșit de două persoane, acțiune care din cauze

independente de voința făptuitorului, acesta nu și-a produs efecte.

Prin acțiunile intenționate Ivanov Maxim a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.

188 alin. (2) lit. b) și f) Cod penal, după semnele calificative: tâlhăria, adică atacul săvârșit

asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru viața

sau sănătatea persoanei agresate ori de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, săvârșită

de două persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile, și infracțiunea prevăzută de

art. 27, 145 alin. (2) lit. i) Cod penal, după semnele calificative: omorul unei persoane săvârșit

de două persoane, acțiune care din cauze independente de voința făptuitorului, acesta nu și-a

produs efectul.

3.1. Inculpatul Mizerschii N., prin care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea

unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru primă instanță prin care Mizerschii N.

să fie achitat de sub învinuirea în săvârșirea faptelor incriminate din motivul că faptele lui

nu întrunesc elementele componențelor infracțiunilor constatate.

În motivarea apelului a susținut că nu a săvârșit infracțiunile imputate și că

vinovăția lui nu este dovedită prin probatoriul administrat, iar declarațiile părții

vătămate, a martorilor, precum și celelalte probe puse la baza condamnării lui n-au fost

apreciate corect.

Inculpatul Mizerschii N. a depus mai multe cereri de apel declarate la 13 februarie

2018, 15 martie 2018 și 04 aprilie 2018 și, analizându-le, s-a constatat că acestea de fapt

cuprind motive și cerințe similare sub aspectul achitării lui Mizerschii N.

3.2. Inculpatul Ivanov M., prin care a solicitat casarea sentinței,cu pronunțarea unei

noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru primă instanță, prin care Ivanov M. să fie

achitat de sub învinuirea în săvârșirea faptelor incriminate din motiv că faptele lui nu

întrunesc elementele componențelor infracțiunilor constatate.

În motivarea apelului a susținut că nu a săvârșit infracțiunile imputate și că

vinovăția lui nu este dovedită prin probatoriul administrat, iar declarațiile părții

vătămate, a martorilor, precum și celelalte probe puse la baza condamnării lui n-au fost

administrate, cercetate și apreciate corect.

3.3. Avocatul Medeleanu R. în numele inculpatului Ivanov M., prin care a solicitat

casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care Ivanov

Maxim să fie achitat de comiterea infracțiunilor incriminate.

În susținerea apelului, avocatul Medeleanu R. a invocat că, instanța de fond greșit a

ajuns la concluzia privind vinovăția inculpatului Ivanov M. în comiterea infracțiunii

4

prevăzute de art. 188 alin. (2) Cod penal, în urma examinării probelor. De către acuzare

nu au fost prezentate probe pertinente și concludente care ar confirma vina lui Ivanov

Maxim în comiterea infracțiunii date. Ivanov M. fiind audiat în ședință de judecată

referitor la capătul dat de acuzare privind comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin.

(2) Cod penal, vina nu a recunoscut-o și a declarat că nu a comis nici un atac în vederea

însușirii cărorva bunuri de la Tcalenco Serghei. În ședința de judecată au fost audiați și

martorii care au dat declarații asemănătoare celor ale părții vătămate și care au confirmat

faptul că Ivanov Maxim nu s-a aflat în acea odaie unde s-ar fi comis actul de tâlhărie.

Respectiv nu a fost prezentată nici o probă care ar confirma existența înțelegerii prealabile

între inculpați. Făcând o analiză a materialului probator cu referire la acest capăt de

îminuire nu există și nu a fost prezentată nici o probă cu referire la rolul lui Ivanov Maxim

la comiterea infracțiurrii prevăzute de art. 188 alin. (2) Cod penal. Cu referire la acest capăt

de acuzare apărarea a considerat necesar de a fi adoptată o sentință de achitare.

În ce privește al doilea capăt de acuzare apărarea a considerat că nici în acest caz nu

a fost prezentate probe ce ar confirma vinovăția lui Ivanov Maxim în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 27-145 alin. (2) Cod penal, din motiv că nu a fost probată

existența nici a laturii obiective, nici a laturii subiective a componenței date de infracțiune

prevăzute de art. 145 Cod penal, nu a fost prezentate probe că Ivanov M. ar fi comis careva

acțiuni care în final s-ar fi dorit decesul victimei. Cu referire la latura subiectivă a acestei

componențe, facând referire la speța dată, nu a fost prezentată nici o probă. Ivanov Maxim

a declarat că a avut o ceartă cu partea vătămată Tcalenco Serghei dar nu a dorit survenirea

decesului părții vătămate. Apărarea a considerat că nu suntem nici în prezența unei

tentative neterminate și nici în prezența unei tentative terminate, nu există nici o probă

care ar proba faptul că inculpații au dorit să-și continue acțiunile (a existat o singură

acțiune de lovire cu cuțitul), alte careva acțiuni nu au fost efectuate și nimeni nu a

intervenit. Nu se întrunesc nici condițiile unei tentative terminate, deoarece inculpații nu

au depus eforturi în vederea lipsirii de viață a părții vătămate. Nu a fost probat existența

tuturor elementelor componenței de infracțiune prevăzute de art. 27, 145 alin. (2) Cod

penal și a considerat oportun adoptarea unei sentință de achitare și pe acest capăt de

învinuire.

au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate, cu menținerea sentinței.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că, starea de fapt și

de drept stabilită prin sentință concordă cu probele administrate și apreciate de prima

instanță, iar probele prezentate în ședința de judecată și puse la baza sentinței, fiind

5

obținute legal, sânt admisibile conform prevederilor art. 95 Cod de procedură penală și

sânt apreciate conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală.

În contextul evaluării activității primei instanțe cu privire la aprecierea probelor

administrate în cauză, nu există temei pentru a da o nouă apreciere probelor, instanța de

apel fiind solidară cu concluziile cuprinse în sentință, dat fiind că sunt motivate temeinic

și legal, sub aspectul, că vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor imputate este

dovedită prin probatoriul administrat în cadrul procesului penal, și anume: declarațiile

inculpaților Mizerschii N. și Ivanov M.; declarațiile martorilor Silacov Iurii, Slănină Radu,

Platonov Eduard, Nazar Victor; procesul-verbal de constatare a infracțiunii din

13.02.2017; înștiințare 903 nr. 2221 din 13.02.2017; informație 902 nr. 2228 din 13.02.2017;

procesul-verbal de sesizare de săvârșire sau pregătirea pentru săvârșirea infracțiunilor nr.

297 din 14.02.2017; procesul-verbal de cercetare la fața locului și foto-tabel din 13.02.2017;

procesul-verbal de cercetare la fața locului și foto-tabel din 21.02.2017; procesul-verbal de

confruntare; procesul-verbal de examinare a obiectului nr. 36up și stenograma din

28.03.2017; raportul de expertiză judiciară nr. 470/D din 15.03.2017; raportul de expertiză

judiciară nr. 76 din 13.03.2017; procesul-verbal de recunoaștere a obiectului nr. 33 din

26.04.2017; ordonanță de recunoaștere și de anexare a corpurilor delicte nr. 44 din

26.04.2017; procesul-verbal de percheziție corporală și foto-tabel din 14.02.2017; disc DVD-

R ,,maxell” înregistrări video-audio.

Motivele invocate în apeluri reprezintă opinia subiectivă a părții apărării, astfel sunt

nefondate.

Susținerea, precum că inculpații nu au avut intenția de a omorî victima, între ei fiind

prezentă doar o altercație, nu constituie temei de a fi absolvită de răspundere penală

cuvenită, or versiunea înaintată în procesul penal nu are acoperire probatorie, ce combate

complet prin împrejurările stabilite și probele administrate în cauză.

Nerecunoașterea vinovăției nu echivalează cu achitarea inculpaților, de vreme ce

probele prezentate în sprijinul învinuirii, cercetate și apreciate în modul cuvenit,

demonstrează cu certitudine participarea acestora la săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie

și de tentativă la omor.

Prin urmare, probatoriul administrat, relevat în cuprinsul sentinței, verificat și

cercetat în ședința instanței de apel, dovedește cu certitudine vinovăția inculpaților în

săvârșirea infracțiunilor constatate și calificate în baza articolului 188 alin. (2) lit. b) și f) și

27, 145 alin. (2) lit. i) Cod penal.

Pedeapsa penală aplicată inculpaților este în limitele legii, dat fiind că la soluționarea

chestiunii respective, prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 70,

6

75 și 84 Cod penal.

5.1. Inculpatul Mizerschii N., care solicită casarea hotărârilor judecătorești, cu

pronunțarea unei hotărâri prin care să fie achitat de sub învinuirea în săvârșirea faptelor

incriminate din motivul că faptele lui nu întrunesc elementele componențelor

infracțiunilor constatate.

În motivarea recursului invocă că nu a săvârșit infracțiunile imputate și că vinovăția

lui nu este dovedită prin probatoriul administrat, iar declarațiile părții vătămate, a

martorilor, precum și celelalte probe puse la baza condamnării lui n-au fost apreciate

corect.

La 21.11.2019 inculpatul Mizerschii N. a depus recurs suplimentar și, analizându-l,

se constată că acesta de fapt cuprind motive și cerințe similare sub aspectul achitării lui

Mizerschii N.

5.2. Inculpatul Ivanov M., care solicită casarea hotărârilor judecătorești, cu

pronunțarea unei hotărâri prin care să fie achitat de sub învinuirea în săvârșirea faptelor

incriminate din motiv că faptele lui nu întrunesc elementele componențelor infracțiunilor

constatate.

În motivarea recursului invocă că nu a săvârșit infracțiunile imputate și că vinovăția

lui nu este dovedită prin probatoriul administrat, iar declarațiile părții vătămate, a

martorilor, precum și celelalte probe puse la baza condamnării lui n-au fost administrate,

cercetate și apreciate corect.

pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, prin care a manifestat

dezacordul cu recursurile declarate, motivând prin faptul că instanța de apel a constatat

just circumstanțele de drept și de fapt ale cauzei și corect a încadrat acțiunile inculpaților.

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității

recursurilor declarate din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în

cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond.

Astfel, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

7

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și/sau material.

Reieșind din conținutul cererilor de recurs, Colegiul penal atestă, că recurenții

semnalează în calitate de temei pentru casarea deciziei instanței de apel art. 427 alin. (1)

pct. 8) Cod de procedură penală, potrivit căruia nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Având în vedere argumentele recurenților, care în ansamblu reprezintă critici cu

privire la aprecierea instanței de apel a probelor administrate în speță, Colegiul penal

constată că motivele menționate nu și-au găsit confirmare la examinarea recursurilor

ordinare declarate, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de autori, întrucât,

după cum rezultă din conținutul recursurilor, inculpații încearcă să relateze propria

versiune cu privire la desfășurarea evenimentelor petrecute la data săvârșirii infracțiunii,

criticând modalitatea de apreciere a probelor de către instanțele de fond, însă în acest sens,

Colegiul precizează că aprecierea probelor după intima convingere a judecătorului este

bazată pe prevederile legale, iar convingerea intimă se întemeiază pe examinarea tuturor

probelor în ansamblu, sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența, concludența,

veridicitatea și utilitatea acestora și toate în ansamblu sunt apreciate din punct de vedere

al coroborării.

Cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi invocată la

etapa examinării recursului ordinar, Colegiul penal reamintește că dezacordul părților cu

aprecierea probelor, nu reprezintă unul din temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, și astfel nu poate fi considerat ca motiv sub aspectul casării ca fiind

ilegală a hotărârii contestate, deoarece instanța de recurs nu analizează conținutul

mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă

situație de fapt, decât cea constatată de instanțele de fond, aceasta fiind competența

exclusivă a instanțelor respective.

În acest sens, Colegiul atestă, că la soluționarea cauzei instanța de apel a ținut cont

de prevederile art. art. 99-101, 414 Cod de procedură penală, a cercetat probele sub toate

aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor și întemeiat a ajuns la concluzia privind menținerea sentinței de

condamnare a inculpaților Mizerschii N. și Ivanov M.

Sub un alt aspect, Colegiul penal stabilește că instanța de apel la judecarea cauzei,

corect a conchis că starea de fapt reținută și de drept apreciată, concordă cu circumstanțele

cauzei și probele administrate, relevate și analizate în cuprinsul sentinței, și verificându-

le suplimentar, corect a concluzionat că nu există temei pentru a da o nouă apreciere

8

probelor, considerentele primei instanțe fiind motivate și argumentate din punct de

vedere al temeiniciei și legalității, sub aspectul, că vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii imputate a fost dovedită în cadrul procesului penal, astfel fapta acestuia

reținută prin sentință, întrunește elementele infracțiunii imputate.

Potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea

și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite

și semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma penală.

Colegiul penal reține, că temeiul de drept prevăzut la pct. 8) invocat de recurenți,

include cazurile când nu a fost stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale

infracțiunii, nici mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele

constitutive, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și

agravante ale infracțiunii.

La caz, Colegiul atestă că, instanța de apel la judecarea apelurilor declarate de către

inculpați și apărătorul acestora, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, respectând

prevederile art. 414 alin. (1), (5) și art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea

emisă s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, aceasta cuprinzând

motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct. 4.1. din

prezenta decizie, motivare pe care instanța de recurs și-o însușește în pofida temeiniciei

acesteia, reiterarea cărei nu este oportună, chestiune ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert v. România din 16

februarie 2010, statuează că art. 6 §1 din CtEDO.

Prin urmare, Colegiul penal denotă că instanța de apel corect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept, analizând cumulul de probe prin prisma prevederilor

art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

veridicității și coroborării lor, ajungând la o concluzie întemeiată privind vinovăția

inculpaților Mizerschii N. și Ivanov M. în săvârșirea infracțiunilor imputate.

Faptul că inculpații nu își recunosc vina nu poate fi reținut ca un motiv de achitare,

această poziție reprezentând un drept la apărare al inculpatului dar nu o chestiune ce

generează achitarea lui, întrucât probele administrate dovedesc cu certitudine că acțiunile

inculpaților conțin elementele infracțiunilor incriminate, acestea fiind cercetate în ședința

instanței de apel respectându-se principiul contradictorialității și egalității armelor în

procesul penal.

Colegiul penal constată că la caz nu este prezentă nici o discordanță între cele

reținute de instanța de apel și conținutul probelor, sau ignorarea unor aspecte, ce au avut

9

drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o

statuează.

Tot aici, instanța de recurs remarcă faptul că, deși recurenții au semnalat temeiul de

casare a deciziei atacate, prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, în

partea motivată a recursurilor nu a desfășurat pretinsele încălcări, motivarea reducându-

se mai mult la o enumerare a unor probe, care în opinia inculpaților au fost apreciate

eronat, chestiune asupra căreia instanța sa expus supra.

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența unor erori de drept, ce ar fi

afectat hotărârea atacată sub aspectele invocate de recurenți, soluția emisă de către

instanța de apel fiind legală, întemeiată și motivată complet, iar recursurile declarate de

către inculpații Mizerschii N. și Ivanov M., urmează a fi declarate inadmisibile, deoarece

sânt vădit neîntemeiate.

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2018, în propria cauză penală de către

inculpații Ivanov Maxim Xxxxx și Mizerschii Nicolai Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 27 februarie 2020.

Președinte: Diaconu Iurie

Judecători: Guzun Ion

Catan Liliana

10