CASE OF UDIMOV v. RUSSIA

UDIMOV v. RUSSIA (Declarația nr. 63125/15) JUDGMENT STRASBOURG 15 decembrie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Udimov v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința ca compusă din: Darian Pavli, Președintele Ioannis Ktistakis, Andreas Zünd, judecători și Viktoriya Maradudina, Secretarul adjunct al secțiunii interioare, deliberat în particular la 24 noiembrie 2022, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cauza a fost inițiată într-o cerere împotriva Rusiei depusă la Curte în temeiul art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (“Convenția”) la 11 ianuarie 2017. Guvernul rus (“Convenția”) Guvernul” a primit notificarea cererii. FACTELE Detaliile și informațiile aplicabile cererii reclamantului sunt prezentate în tabelul anexat. Reclamantul s-a plâns de măsurile disproporționate luate împotriva lui ca participant la reuniunile publice. De asemenea, el a formulat alte plângeri în conformitate cu dispozițiile Convenției. 11 AL CONVENȚIUNII Reclamantul s-a plâns în principal de măsurile disproporționate luate împotriva lui ca participant la o adunare publică, și anume dispersarea adunării și arestarea și condamnarea în urma acesteia pentru o infracțiune administrativă. El s-a bazat pe art. 11 din Convenție, care citește după cum urmează: „1. Fiecare are dreptul la libertatea de reuniune pașnică și la libertatea de asociere cu alții, inclusiv dreptul de a forma și de a se alătura sindicatelor pentru protecția intereselor sale. Nu se impune nicio restricție în exercitarea acestor drepturi, altele decât cele prevăzute de lege și care sunt necesare într-o societate democratică în interesul securității naționale sau al siguranței publice, pentru prevenirea tulburărilor sau a criminalității, pentru protecția sănătății sau a moralității sau pentru protecția drepturilor și libertăților altora. Prezentul articol nu împiedică impunerea unor restricții legale privind exercitarea acestor drepturi de către membrii forțelor armate, al poliției sau al administrației statului.” Curtea se referă la principiile stabilite în jurisprudența sa privind libertatea de asamblare (a se vedea Kudrevičius și alții c. Lituania [GC], nr. 37553/05, ECHR 2015, cu alte referințe) și proporționalitate de interferență cu aceasta (a se vedea Oya Ataman c. Turcia , nr. 74552/01, ECHR 2006 XIV, și Hyde Park și alții c. Moldova , nr. 33482/06, 31 martie 2009). În principalele cazuri de Frumkin c. Rusia , nr. 74568/12, ECHR 2016 (extras), Navalnyy și Yashin c. Rusia , nr. 76204/11, 4 decembrie 2014 și Kasparov și alții c. Rusia, nr. 21613/07, 3 octombrie 2013, Curtea a constatat deja o încălcare a unor chestiuni similare cu cele din acest caz. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a găsit niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, interferențele cu libertatea de adunare a reclamantului nu erau „necesare într-o societate democratică”. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a art. 11 din Convenție. Curtea a examinat cererea și consideră că, având în vedere toate materialele în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, aceste plângeri nu îndeplinesc nici criteriile de admisibilitate prevăzute la articolele 34 și 35 din Convenție sau nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților consemnate în Convenție sau în Protocolurile sale. Rezultă că această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 4 din Convenție. APLICAȚIA ARTICOLUL 41 AL CONVENȚIEI 12. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, o satisfacție echitabilă părții vătămate.” 13. Respectând documentele în posesiență și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Kharitonov și alții c. Rusia [Comitetul], nr. 79256/17 și altele 6, 10 noiembrie 2022), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei indicate în tabelul adăugat și respinge restul cererilor reclamantului pentru o justă satisfacție. 14. Curtea consideră, de asemenea, oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. plângerea privind măsurile disproporționate luate împotriva reclamantului în calitate de participant al unei adunări publice, astfel cum se prevede în tabelul adăugat, admisibilă și restul cererii inadmisibile; deține că această plângere dezvăluie încălcarea articolului 11 din Convenție; deține litera (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, suma indicată în tabelul adăugat, care urmează să fie convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Adoptat în limba engleză, și notificat în scris la 15 decembrie 2022, în conformitate cu art. 2 și 3 din Regulamentul Curții. Viktoriya Maradudina Darian Pavli Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Cerere de depunere a plângerilor în temeiul articolului 11 § 2 din Convenție (mesure disproporționate împotriva organizatorilor și participanților la adunări publice) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Denumirea evenimentului public Data locației Taxe administrative Penalitate Decizia finală internă Denumirea Curtei Denumire Valoarea acordată pentru prejudiciu material și moral pentru reclamant (în euro) [1] 63125/15 11/01/2017 Mikhail Leontyevich UDIMOV 1955 Manifestare în sprijinul A. Savchenko Moscova 20/12/2015 art. 20.2 § 5 din CAO, art. 19.3 § 1 din Amendă CAO de RUB 20.000, 5 zile de detenție administrativă. Hotărârea finală în cadrul procedurii în temeiul articolului 20.2 § 5 din CAO, 02/09/2016. Hotărârea finală în cadrul procedurii în temeiul articolului 19.3 § 1 din CAO, 12/07/2016 Tribunalul orașului Moscova 02/09/2016; Tribunalul orașului Moscova, 12/07/2016 3.300 [1] În plus, orice impozit care poate fi imputabil reclamantului.

THIRD SECTION

CASE OF

UDIMOV v. RUSSIA

(Application no. 63125/15)

JUDGMENT

STRASBOURG

15 December 2022

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Udimov v. Russia,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Darian Pavli,

President

,

Ioannis Ktistakis,

Andreas Zünd

, judges

,

and Viktoriya Maradudina,

Acting Deputy Section Registrar

,

Having deliberated in private on 24 November 2022,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application against Russia lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 11 January 2017.

2.

The Russian Government (“the

Government”) were given notice of the application.

THE FACTS

3.

The applicant’s details and information relevant to the application are set out in the appended table.

4.

The applicant complained of the disproportionate measures taken against him as a participant of public assemblies. He also raised other complaints under the provisions of the Convention.

THE LAW

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE

11 OF THE CONVENTION

5.

The applicant complained principally of disproportionate measures taken against him as a participant of a public assembly, namely the dispersal of the assembly and ensuing arrest and conviction for an administrative offence. He relied on Article 11 of the Convention, which reads as follows:

“1.

Everyone has the right to freedom of peaceful assembly and to freedom of association with others, including the right to form and to join trade unions for the protection of his interests.

2.

No restrictions shall be placed on the exercise of these rights other than such as are prescribed by law and are necessary in a democratic society in the interests of national security or public safety, for the prevention of disorder or crime, for the protection of health or morals or for the protection of the rights and freedoms of others. This Article shall not prevent the imposition of lawful restrictions on the exercise of these rights by members of the armed forces, of the police or of the administration of the State.”

6.

The Court refers to the principles established in its case-law regarding freedom of assembly (see

Kudrevičius

and Others v. Lithuania

[GC], no.

37553/05, ECHR 2015, with further references) and proportionality of interference with it (see

Oya Ataman v. Turkey

, no. 74552/01, ECHR 2006

‑

XIV, and

Hyde Park and Others v. Moldova

, no. 33482/06, 31 March 2009).

7.

In the leading cases of

Frumkin v. Russia,

no. 74568/12, ECHR 2016 (extracts),

Navalnyy and Yashin v. Russia,

no. 76204/11, 4 December 2014 and

Kasparov and Others v. Russia,

no. 21613/07, 3 October 2013, the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.

8.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion as to the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the interferences with the applicant’s freedom of assembly were not “necessary in a democratic society”.

9.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 11 of the Convention.

REMAINING COMPLAINTS

10.

The applicant also raised other complaints under Article 6 of the Convention.

11.

The Court has examined the application and considers that, in the light of all the material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, these complaints either do not meet the admissibility criteria set out in Articles

34 and

35 of the Convention or do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms enshrined in the Convention or the Protocols thereto.

It follows that this part of the application must be rejected in accordance with Article

35

§

4 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

12.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

13.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Kharitonov and Others v. Russia [Committee],

nos. 79256/17 and 6 others, 10 November 2022), the Court finds it reasonable to award the sum indicated in the appended table and dismisses the remainder of the applicant’s claims for just satisfaction.

14.

The Court further considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Declares

the complaint concerning the disproportionate measures taken against the applicant as a participant of a public assembly, as set out in the appended table, admissible and the remainder of the application inadmissible;

Holds

that this complaint discloses a breach of Article

11 of the Convention;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amount indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Dismisses

the reminder of the applicant’s claims for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 15 December 2022, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Darian Pavli

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

Application raising complaints under Article 11 § 2 of the Convention

(disproportionate measures against organisers and participants of public assemblies)

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Name of the public event

Location

Date

Administrative charges

Penalty

Final domestic decision

Court Name

Date

Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage per applicant

(in euros)

[1]

63125/15

11/01/2017

Mikhail Leontyevich UDIMOV

1955

Manifestation to support A.

Savchenko

Moscow

20/12/2015

Article 20.2 § 5 of CAO,

Article 19.3 § 1 of CAO

fine of RUB 20,000,

5-day administrative detention.

Final decision in the proceedings under Article

20.2 § 5 of CAO, 02/09/2016.

Final decision in the proceedings under Article

19.3 §

1 of CAO, 12/07/2016

Moscow City Court

02/09/2016;

Moscow City Court, 12/07/2016

3,300

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant.